Studiu de fundamentare

pentru realizarea unui “muzeu virtual”

al ştiinţei şi tehnologiei în România.

Elaborarea conceptului-cadru

Lucrarea a fost comandată şi finanţată de Ministerul Cercetării şi Tehnologiei

Colectiv de coordonare a cercetãrii:

Analist Irina Oberländer-Târnoveanu

(responsabil de lucrare)

Ec. Dan Matei

Ing. Dan Donciulescu (ICI)

© SCIENTCONSULT, noiembrie 1996

CUPRINS

1.	Introducere …………………………………………………………….	3
1.1.	Muzeul în lumea contemporană ……………………………………	6
1.2.	Muzeele şi Internetul …………………………………………………	12
1.3.	Avantaje şi limite ale noilor tehnologii în muzee ……………….	13
1.4.	Muzeele de ştiinţă şi tehnică din România ………………………	15
1.5.	Rolul muzeelor de ştiinţă şi tehnică ………………………………	16
1.6.	Un exemplu reprezentativ: Deutsches Museum ………………..	17
Partea I	O soluţie pentru Muzeul Ştiinţei şi Tehnologiei din România
2.	Muzeu virtual sau muzeu real ? ……………………………………	20
2.1.	Definirea termenilor ………………………………………………….	22
2.2.	Muzeul virtual faţă în faţă cu muzeul real ………………………..	23
2.3.	Impactul asupra publicului ………………………………………….	25
2.4.	Impactul informaţional ……………………………………………….	25
2.5.	Impactul accesibilităţii ……………………………………………….	26
2.6.	Impactul emoţional ……………………………………………………	27
2.7.	Realizabilitatea efectivă ………………………………………………	27
3.	Analiza cerinţelor vizitatorului ………………………………………	29
4.	Varianta muzeu virtual ………………………………………………..	31
5.	Soluţia de realizare tehnică pentru disponibilizarea în reţea …	34
6.	Structura „logică“ a unui muzeu virtual ………………………….	35
6.1.	Structurile înregistrărilor entităţilor informaţionale …………….	37
6.2.	Cazul web-muzeului colectiv ………………………………………..	41
6.3.	Problema standardizării ……………………………………………..	42
7.	Prezentarea unui exponat ……………………………………………	42
8.	Asamblarea exponatelor de muzeu ………………………………..	48
9.	Propuneri de trasee/tematici (săli) …………………………………	50
Partea II	Muzee de ştiinţă şi tehnologie pe Internet
10.	Concluzii rezultate din cercetarea resurselor WWW despre muzee de ştiinţă şi tehnologie ………………………………………	51
11.	Tematici ………………………………………………………………….	52
12.	Realizarea paginii web ……………………………………………….	55
13.	Muzee virtuale ………………………………………………………….	56
14.	Exemple de muzee de ştiinţă şi tehnologie prezentate pe Internet …………………………………………………………………..	61
Partea III	Anexe: surse de informaţii pentru muzeul virtual (colecţii muzeale, arhive documentare, baze de date, bibliografie)
Anexa 1.	Muzee româneşti de ştiinţă şi tehnică ……………………………..	A1-1
Anexa 2.	Număr de muzee de ştiinţă şi tehnică, pe teme ………………….	A2-1
Anexa 3.	Număr de muzee de ştiinţă şi tehnică, pe judeţe ………………..	A3-1
Anexa 4.	Chestionarul pentru identificarea pieselor reprezentative din muzee ……………………………………………………………………	A4-1
Anexa 5.	Exemple de fişe analitice de evidenţă a patrimoniului cultural mobil - istorie (ştiinţă şi tehnică) .…………………………………..	A5-1
Anexa 6.	Structura unei fişe minimale tipizate de obiect în Sistemul naţional de evidenţă a patrimoniului cultural mobil …………….	A6-1
Anexa 7.	Exemplu de exponate româneşti de istoria metalurgiei pe web (patrimoniul industrial) ……………………………………………….	A7-1
Anexa 8.	Bibliografie ……………………………………………………………..	A8-1
Anexa 9.	Evenimente din istoria ştiinţei şi tehnicii româneşti, de interes pentru tematica muzeului virtual ……………………………………	A9-1

1. Introducere

Lucrarea de faţă este faza unică pe 1996 în tema de cercetare B4/1996 ‘Studiu de fundamentare pentru realizarea unui muzeu virtual al ştiinţei şi tehnologiei în România’, contractată de societatea SCIENTCONSULT S.R.L. cu MCT., colaborator – I.C.I. Obiectivul fazei este: ‘Elaborare concept-cadru al muzeului virtual pentru ştiinţă şi tehnologie’.

În toate centrele urbane cu o civilizaţie tehnică relativ avansată, o componentă a ofertei cu rol de formare şi educare a cetăţenilor este constituită de muzeele tehnice. În România există de asemenea câteva astfel de muzee. În ciuda unei contribuţii importante la ştiinţa şi tehnica mondială, nici unul dintre aceste muzee nu oferă vizitatorului imaginea aportului românesc în acest domeniu. Oportunitatea unui Muzeu al Ştiinţei şi Tehnicii Româneşti este analizată în tema de cercetare menţionată mai sus.

Obiectivele lucrării sunt:

· analiza oportunităţii unui muzeu virtual al ştiinţei şi tehnologiei în România, pornind de la situaţia patrimoniului muzeelor de ştiinţă şi tehnologie la noi şi de la necesitatea cunoaşterii personalităţilor şi a realizărilor din istoria ştiinţei şi tehnicii româneşti, atât în ţară cât şi în străinătate;

· studierea tematicii şi a mijloacelor de realizare pentru astfel de muzee în diferite ţări;

· analiza posibilităţilor oferite de noile tehnologii de comunicare, respectiv de Internet;

· formularea de variante de realizare, estimarea efortului tehnic, a competenţelor necesare şi a instituţiilor implicate în proiect.

Lucrarea este structurată în părţi, conform cu obiectivele sale. În prima parte sunt tratate subiecte legate de principalele evoluţii în muzeologia contemporană şi de impactul noilor tehnologii de comunicare; se analizează situaţia muzeelor româneşti de ştiinţă şi tehnică; se tratează în continuare oportunitatea realizării muzeului: justificarea soluţiei de muzeu virtual, pe baza impactului asupra publicului şi eficienţei realizării efective, precum şi pe baza cerinţelor vizitatorilor. Se defineşte apoi structura logică a muzeului virtual şi se analizează structurile entităţilor informaţionale care îl compun. Se discută apoi soluţia tehnică de muzeu virtual, structura de prezentare a unui exponat, soluţia organizatorică şi o propunere tematică.

Partea I poate fi considerată ca o concluzie a părţii a II-a, pe care se bazează.

Partea a II-a conţine prezentarea surselor documentare pentru realizarea proiectului prin cercetarea reţelei Internet. S-au putut astfel trage concluzii relative la formula de existenţă a muzeului, potrivit tendinţelor şi tehnologiei actuale reflectate în prezentările de tip WWW ale muzeelor de ştiinţă şi tehnologie din lume. Se prezintă concluziile acestei cercetări, în special ca tematici tratate de diferite muzee şi ca realizare efectivă a paginilor WWW precum şi exemple de prezentări de muzee din Internet, pentru care s-a urmărit relevarea informaţiilor interesante pentru cercetarea de faţă: tematici abordate de muzeu, exemple de exponate, structura şi realizarea paginii WWW.

Partea a III-a, anexele, conţine sursele documentare clasice folosite pentru elaborarea lucrării:

· repertoriul muzeelor româneşti care au colecţii de istorie a ştiinţei şi tehnicii;

· fişe analitice (de evidenţă a patrimoniului cultural naţional) de piese de istorie a ştiinţei şi tehnicii;

· chestionarul pentru identificarea celor mai reprezentative piese existente în muzee;

· structura standard a înregistrării bazei de date a patrimoniului cultural mobil (domeniul istorie);

· exemple de exponate româneşti pe web;

· bibliografia.

Cercetarea de faţă îşi propune să elaboreze un studiu preliminar care să contureze un concept cadru al unui muzeu virtual de ştiinţă şi tehnologie din România. În cadrul prezentului proiect se face o analiză comparativă a situaţiei muzeelor din ţara noastră şi din lume, în special a muzeelor de ştiinţă şi tehnologie, din punct de vedere muzeologic şi al mijloacelor moderne de prezentare. Se propune un concept cadru, o tematică şi variante de realizare, din punct de vedere tematic şi tehnic şi se face o estimare a efortului de cercetare şi de realizare.

Realizarea unui muzeu virtual de ştiinţă şi tehnologie este nu numai necesară, dar şi pe deplin realizabilă, ceea ce dorim să dovedim prin studiul de faţă. Lucrarea este o primă fază a procesului de realizare a unui astfel de muzeu. Ea se încadrează de fapt într-o tendinţă internaţională largă, de valorificare informaţională a patrimoniului cultural al umanităţii.

1.1. Muzeul în lumea contemporană

Conform definiţiei Consiliului Internaţional al Muzeelor (ICOM), muzeul este

„o instituţie permanentă, non-profit, în serviciul societăţii şi al dezvoltării acesteia, deschisă publicului, care achiziţionează, conservă, cercetează, comunică şi expune dovezi materiale ale oamenilor şi mediului lor, având ca scop studiul, educarea şi delectarea“.

În accepţiunea acestei definiţii, pot fi considerate „muzee“, pe lângă instituţiile care poartă acest nume, şi altele, cum ar fi: monumentele şi siturile naturale, arheologice şi etnografice; grădinile zoologice şi botanice, acvariile şi vivariile; centrele de ştiinţă şi planetariile; instituţiile de conservare şi galeriile de expoziţie întreţinute permanent de biblioteci şi arhive; rezervaţiile naturale; alte instituţii care au toate caracteristicile sau numai unele din trăsăturile unui muzeu, aşa cum acesta este definit mai sus.

Muzeele îndeplinesc funcţii caracteristice, cum ar fi: crearea, păstrarea şi creşterea colecţiilor; cercetare; documentare; punere în valoare pentru public.

Cu toate deosebirile dintre ţări, muzeele au nevoie pretutindeni de câteva condiţii minimale pentru a exista şi a-şi îndeplini rolul: colecţii de obiecte; spaţiu; personal adecvat; statut şi obiective.

Din punct de vedere istoric, muzeele s-au numărat printre acele instituţii „fără timp“, al căror prototip a fost stabilit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, rămânând multă vreme oarecum independente de schimbările din jurul lor. În ultimii zece ani însă, muzeele suferă nişte transformări fără precedent.

Într-adevăr, în ultimul deceniu, dincolo de poarta de intrare a muzeului s-au petrecut schimbări culturale, economice, politice, care fac din lumea de azi un loc foarte diferit de lumea de acum doar un deceniu, iar evoluţia se desfăşoară în continuare cu rapiditate.

Trăim într-o epocă de mari schimbări tehnologice. Muzeul, ca instituţie socio-culturală, nu poate face abstracţie de ceea ce se întâmplă în jurul lui. Muzeul trebuie să răspundă aşteptărilor şi nevoilor anului 2000 şi ale secolului următor.

Presiuni asupra muzeelor:

· concurenţa televiziunii, altor mijloace mas-media, jocurilor electronice;

· schimbări în mentalitatea şi gusturile publicului potenţial;

· pretutindeni bugete tot mai mici;

· cheltuieli sporite pentru întreţinere, restaurare, achiziţii.

Probabil că unul din lucrurile care afectează cel mai mult muzeele este creşterea extraordinară a industriei de timp liber. Niciodată nu au existat atâtea tipuri diferite de activităţi recreative, niciodată nu au fost puse atâtea resurse şi servicii la dispoziţia publicului: parcuri tematice, complexe comerciale şi sportive, galerii video, grădini zoologice, un număr tot mai mare de muzee şi galerii cu cele mai incitante teme, ca să nu mai vorbim de oferta de televiziune, filme video, jocuri electronice, al căror număr a crescut continuu. Pe de altă parte, publicul pentru toată această ofertă a rămas cam acelaşi, ca şi volumul de timp liber disponibil. Dacă adăugăm la aceasta un context economic nu prea favorabil, în care fondurile alocate muzeelor s-au diminuat sau au fost „îngheţate“ de mai mulţi ani, pretutindeni în lume, înţelegem de ce muzeele s-au văzut în situaţia de a concura pentru atenţia şi timpul publicului. Chiar dacă aceasta pare mai degrabă valabil pentru publicul occidental, nici muzeele româneşti nu sunt scutite de concurenţă. Într-un fel, ele sunt părăsite de public, atras de alte oferte.

Muzeele nu mai pot exista ca depozite de păstrare a bunurilor culturale şi lăcaşuri pentru cercetare ştiinţifică. Ele trebuie în plus — „în plus“ şi nu „în loc de“ — să vină în întâmpinarea marelui public cu mijloace care să facă vizitele muzeale mai plăcute, mai bogate din punct de vedere educaţional şi mai semnificative în plan personal, desigur dacă muzeele vor să-şi păstreze audienţa şi venitul. Acesta poate ajuta muzeul să concureze cu atâtea alternative aflate la dispoziţia publicului. Muzeele trebuie să înveţe să comunice mai bine cu vizitatorii şi să răspundă intereselor acestora.

Noile provocări cu care se confruntă muzeele au şi alte consecinţe asupra instituţiilor. După cum susţine Kenneth Hudson, directorul fundaţiei „European Museum of the Year Award“ (Muzeul European al Anului), muzeele sunt superintelectualizate, parte din cauza tradiţiei şi parte datorită formaţiei oamenilor care lucrează în ele. Fiecare ţară are unul sau mai multe muzee care sunt adevărate mini-institute de cercetare, care au cercetători şi experţi cu nimic mai prejos decât cei din universităţi. Dar majoritatea muzeelor sunt destinate publicului în primul rând, iar personalul muzeului trebuie să aibă talentul şi pregătirea necesară pentru a ştii să comunice cu publicul. Muzeele de toate mărimile au prea mulţi savanţi şi prea puţini poeţi, iar balanţa trebuie să se schimbe, susţine Kenneth Hudson.

Cum se manifestă această orientare prioritară către public ?

Expoziţiile

Pe de o parte, expoziţiile de bază au suferit modificări radicale şi nu mai seamănă cu muzeul tradiţional — în care expunerea pieselor se făcea în vitrine sau pe postamente, panouri şi rafturi uniforme, cu nenumărate exponate unul lângă altul, impresionând prin cantitate. Azi expoziţiile sunt concepute scenografic, cu o multitudine de mijloace care completează expunerea pieselor originale, menite să impresioneze şi să sporească nivelul de informare: diorame, reconstituiri, imagini, sunet, mijloace multimedia, simulatoare, etc. În expoziţie rămân mai puţine piese, dar mai complex puse în valoare. Acest tip de prezentare face ca expoziţiile să devină foarte costisitoare, consumând o mare parte din resursele financiare ale muzeelor. Ele trebuie să aducă mereu ceva nou, ceva proaspăt, să ţină pasul cu evoluţiile rapide, tehnologice şi de gust ale publicului.

Plasarea publicului în centrul atenţiei muzeului presupune şi găsirea acelor mijloace care să-l facă să se simtă binevenit şi să-l îndemne la repetarea vizitei. La acesta contribuie capacitatea de captare, ambientul, confortul, calitatea informaţiei si multe altele. În mod tradiţional, publicul se aştepta într-un muzeu să vadă vitrine şi să citească etichete. Totuşi, un muzeu nu trebuie să fie o carte expusă pe pereţi. Textele trebuie să fie clare, inteligibile pentru public. Fiecare muzeu se adresează unui public aflat la diferite grade de interes şi de înţelegere, de la copii la adulţi, de la specialişti, la novici.

Depozitele şi arhivele muzeale

O bună parte din colecţii, din raţiuni de spaţiu, rămân în depozite, departe de ochii publicului. S-a ajuns la o adevărată criză a depozitelor de muzeu, în care piesele stau adesea înghesuite — ca urmare a retragerii unora din expoziţia de bază, sau ca urmare a creşterii colecţiilor prin noi achiziţii.

Ignorate de public, care nu este prin nimic avertizat că muzeul mai are şi altceva decât ceea ce se vede în expoziţie, uneori neglijate în bugetul limitat al muzeului, depozitele ridică deopotrivă probleme de conservare şi de punere în valoare.

Muzeul contemporan, preocupat în principal de atragerea şi de păstrarea publicului, trebuie să găsească noi modalităţi de a aduce o mai mare parte a colecţiei în ochii acestuia şi, în acelaşi timp, de a pune mai multă informaţie complementară la dispoziţia publicului. Este o cerinţă pentru îndeplinirea în continuare a uneia dintre funcţiile de bază ale muzeului, păstrarea în cele mai bune condiţii şi dezvoltarea colecţiilor. Aceasta se poate realiza pe mai multe căi:

· prin prezentări cu mijloace multimedia, chiar în cadrul expoziţiei permanente, a unor piese aflate în depozite;

· prin organizarea de expoziţii temporare pe diferite teme, care pun în valoare piese din depozite;

· prin publicarea de cataloage şi albume prin mijloace clasice (tipar) şi electronice (CD-ROM, Internet);

· prin amenajarea depozitelor — cel puţin în parte — astfel ca ele să poată fi vizitate de public. Depozitele moderne, corect aerate, mobilate şi luminate, pot lua locul muzeelor de pe timpuri, în care vizitatorul trecea prin dreptul a lungi şiruri de vitrine pline de piese frumos înşirate, între care putea descoperi acele piese care să răspundă curiozităţii şi interesului său special.

Personalul muzeului

O altă categorie de influenţe se manifestă asupra personalului din muzee. Ierarhia tradiţională strictă şi comunicarea de tip top-down se schimbă şi în aceste instituţii în favoarea unei mai mari atenţii acordate comunicării între departamente şi muncii interdisciplinare. Educatorii de muzeu, designerii şi graficienii, cunoscătorii de tehnologii moderne se adaugă personalului tradiţional format din muzeografi, conservatori, restauratori, supraveghetori. La rândul lor aceştia au nevoie de cunoştinţe netradiţionale, cum ar fi utilizarea calculatorului, management şi marketing etc.

Cultivarea publicului de muzeu: ce muzeu, pentru ce fel de public ?

Muzeele de succes — inclusiv financiar — sunt cele care reuşesc să-şi cultive publicul. Cum a evoluat publicul ? Consumatorul de muzeu din prezent, trăind într-o lume a informaţiei, poate fi definit drept un consumator de imagine, fie această imagine un obiect, un ecran, un afiş, un pliant.

Vizitatorul trebuie educat pentru a privi critic, punându-i-se la dispoziţie instrumente care să îl ajute să vadă, să ordoneze şi să înveţe, să selecteze, să-şi dezvolte imaginaţia şi spiritul creativ. După cum am mai arătat, alături de şcoală şi bibliotecă, muzeul este cel mai bun loc pentru a învăţa. În muzeu dispui de mai mult spaţiu, poţi merge în ritmul tău. Muzeul există pentru public. Performanţele lui, utilitatea lui socială se măsoară şi în numărul de vizitatori. Unii [Hudson, 1996] pledează pentru muzeul-club, în care nu cantitatea, ci calitatea unui public fidel trebuie să conteze. Un public care este membru al muzeului, participă la activităţi variate, petrece ceva timp în muzeu, activează ca voluntar sau ca sponsor la diferite proiecte, poate chiar împrumuta obiecte pentru studiu, ca pe cărţile de la biblioteca publică. În orice perspectivă, muzeul nu poate fi separat de public, de ecoul social pe care îl produce.

Cum să atragi public, cum să-l convingi să-şi petreacă timpul privind şi gândind asupra obiectelor din muzeu, cum să-i sugerezi plăcerea şi atractivitatea unei astfel de activităţi, cum să ţii balanţa corectă între acces şi securitate, învăţare şi distracţie, interes şi amuzament, concepte care — din fericire — nu sunt exclusive ? Este nevoie de imaginaţie, de bunăvoinţă, de talent, de un efort bine planificat. Toate acestea trebuie realizate în condiţiile resurselor limitate, personalului insuficient, a crizei de timp, de spaţiu, de energie, concurenţei altor mijloace de mas-media.

Modalităţi noi de prezentare în expoziţii — deopotrivă explicit şi atractiv:

· texte explicative, desene, machete, reconstituiri şi replici de obiecte originale;

· obiecte contemporane plasate alături de obiecte din alte epoci (de ex. un cuţit contemporan alături de un cuţit preistoric din silex);

· diorame;

· fond sonor (de la ambianţă muzicală la ghidaj vorbit sau alte comentarii);

· filme (pe monitoare, în expoziţie sau în compartimente alăturate acesteia);

· simulatoare, jocuri (de ex. simularea scoaterii unei nave în larg, la muzeele maritime);

· mobilier ingenios, care creează o ambianţă plăcută şi stimulează cunoaşterea: scaune pliante, pentru a zăbovi acolo unde îţi place; sertare pe care le tragi pentru a vedea, de exemplu, vederi de epocă; intrări de săli cu forme speciale; postamente în care vezi un singur obiect, document sau fotografie şi povestea lui;

· lumini.

Adaptarea programului de vizitare la cerinţele publicului:

· o dată pe săptămână deschis seara;

· deschis de sărbători.

Vizite ghidate atractive:

· în costume de epocă;

· discutând în detaliu numai anumite exponate;

· cu interpretare de roluri (de ex. vizitele ghidate de la Turnul Londrei, unde vizitatorii sunt primiţi de persoane în costume de epocă, jucând personaje istorice, dialogând cu publicul asupra obiectelor din încăperi şi vieţii de toate zilele). Se pot organiza şi interpretări de roluri în cadrul unor programe pentru copii.

· ghidaj la cască.

Pliante educative, realizate chiar pe pagini obişnuite, realizate informatic şi multiplicate la copiator, de exemplu:

· ghidul copiilor;

· foi de lucru pentru recunoaşterea, descrierea şi înţelegerea obiectelor;

· seturi de întrebări cu premii.

Concursuri: locale, naţionale, internaţionale, de exemplu:

· experimentul Zagreb: „Ce l-a impresionat pe profesorul Balthazar în muzeu ?“: obiecte marcate în 10 muzee, care trebuiau identificate;

· paşaportul (abonamentul) de muzeu care dă dreptul la un anumit număr de vizite;

· Ierusalim — concurs internaţional de desene pentru copii lansat de un muzeu din faimosul oraş.

Programe originale: surprinde fantezia şi ineditul unor astfel de programe ca de exemplu:

· curs de gătit după reţete mexicane, cu ocazia expoziţiei „500 de ani de la descoperirea Americii“ (Graz);

· colaborare cu un restaurant: feluri de mâncare specifice din 9 oraşe europene reprezentate într-o expoziţie itinerantă a muzeului local;

· festivităţi şi recepţii în muzeu.

Cercuri şi ateliere pentru tineri, pentru adulţi, pentru familii, pentru vârsta a treia. Copiii pot fi învăţaţi că munca e plăcută, nu numai joaca. Creativitatea inhibă agresivitatea, activitatea creativă previne latura distructivă a omului, de exemplu stimularea investigaţiei pe cont propriu prin programe inteligente de genul:

· cerc de studiu la microscop (Muzeul de Istorie Naturală din Viena);

· istoria vie (relatări ale pensionarilor înregistrate de copii).

Centre de descoperiri, muzee pentru copii, muzee interactive, muzee mobile (pentru localităţi îndepărtate), de exemplu:

· Ars Electronica Center (Linz);

· Bibiana International House of Art for Children (Bratislava).

1.2. Muzeele şi Internetul: potenţialul educaţional al Internetului

Primele muzee au apărut pe Internet în 1994, iar astăzi sunt peste 5.000 de muzee prezente. În fiecare zi apar trei muzee noi pe Internet ! Din 5 navigatori pe Internet unul caută informaţie de muzeu. Paginile de muzeu sunt considerate printre cele mai novatoare, mai incitante şi mai frumoase pentru că oamenii de muzeu sunt mai obişnuiţi să lucreze cu text şi imagine. Costul tehnologiei scade. 15 % din casele americane au acces la Internet. Perspectivele sunt în direcţia convergenţei dintre televiziune şi reţele de date: WebTV prin cablu (o mufă pentru TV şi una pentru Internet); Web PC (PC ieftin special pentru acces la Internet), cu preţuri sub $500.

Internetul oferă un mediu favorabil muzeelor care vor să iasă în întâmpinarea publicului, iar acest lucru se întâmplă pentru că pentru majoritatea obiectelor de muzeu, mai importante decât imaginile acestora, directe sau mediate, sunt descrierile, poveştile lor, ideile, conceptele, relaţiile, explicaţiile care să te ajute să înţelegi ceea ce vezi. Pe Internet nu trebuie să avem o copie a muzeelor noastre, cu sălile, amplasarea actuală a pieselor în expoziţie etc.

Web-ul este mai mult decât o resursă informaţională, este o stare de spirit. Îndeamnă la descoperire, la legături cu alţii. Conectivitatea este ceea ce deosebeşte în mod fundamental Web-ul de sursele de informaţie pure, baze de date, biblioteci on-line. În multe privinţe, este mai puţin important ce conţine Web-ul, cât modul în care reţeaua încurajează acest sens simultan, de descoperire şi de conectivitate. Între auto-disciplina intelectuală şi propria curiozitatea intelectuală, adesea a doua este mai puternică, ceea ce poate crea un sentiment de exasperare, pentru că totdeauna vom găsi ceva interesant la o nouă legătură pe Web, ceea ce este fascinant, amuzant, uneori destul de şocant (Duffy,1996).

În concluzie, principalele direcţii de schimbare ale muzeelor de azi sunt:

· de la depozit de valori de patrimoniu, la centru cultural viu;

· de la informaţie ştiinţifică pentru iniţiaţi, la informaţie accesibilă pentru un public mai larg;

· de la comunicare tradiţională, la introducerea noilor tehnologii electronice şi multimedia;

· de la muzeul real la muzeul virtual — expoziţii electronice, adevărate retrospective, care s-a dovedit că au succes la public, care nu mai ţin seama de posesor, de loc, pot fi reînnoite pe parcurs, în care obiectele sunt readuse în contextul lor, combinate cu documente, nu scoase din context şi „montate“, ca în muzeul clasic);

· de la muzeul local la muzeul global.

1.3. Avantaje şi limite ale noilor tehnologii în muzee

Noile tendinţe sunt privite cu reticenţă de o parte a lumii muzeale, care exprimă temeri că muzeul — ca instituţie culturală fundamentală — este ameninţat să fie înlocuit cu surogate. Adevărul este că nimic nu poate înlocui contactul cu obiectul original. Aşa cum alte noutăţi tehnologice — filmul, radioul, televiziunea — nu au dus la dispariţia artelor sau instituţiilor culturale, nici muzeele nu sunt în primejdie. Mai degrabă noile tehnologii trebuiesc folosite chiar de muzeografii înşişi, cei mai în măsură să le găsească cele mai bune utilizări în folosul muzeului. Muzeul nu trebuie să devină o afacere comercială, dar trebuie să-şi găsească noi surse de venituri şi noi modalităţi de atragere a publicului. A vizita un muzeu este un „obligatoriu“ pentru un anume statut social, o tradiţie greu de înlocuit şi asta va rămâne, ca şi teatrul, opera, concertul. Muzeul este un obiectiv turistic. În fond, şi muzeul clasic este oarecum multimedia.

Există limite şi riscuri — problemele de securitate a informaţiilor sensibile, problemele de drepturi intelectuale, stabilitatea noilor medii etc. ca la orice progres — dar nu putem evita progresul. Cea mai mare problemă este cea umană, nu tehnologică. Ce conţinut se oferă, în ce formă ? Tehnologia este mijlocul, nu scopul.

Principalele avantaje ale noilor tehnologii de comunicare sunt:

· potenţarea rolului educativ şi social al muzeului;

· eliberarea de constrângerile de loc şi timp al colecţiilor şi al publicului;

· accesul democratic la informaţia muzeală, inclusiv la piese care, din raţiuni de stare de conservare sau de protecţie, nu sunt accesibile în mod tradiţional;

· atragerea unui public nou, mai larg şi mai divers decât publicul care frecventează curent;

· posibilitatea de a valorifica în mai mare măsură atât colecţiile cât şi alte surse: tezaure şi arhive documentare.

Funcţia muzeului de a difuza informaţii despre colecţiile sale a primit o nouă dimensiune. După cum se constată, chiar şi conceptul de vizită s-a schimbat, deoarece acum include consultarea unor terminale de computere multimedia în interiorul muzeului, iar accesul la colecţii este extins prin mecanisme de difuzare cum sunt compact-discurile informatice (CD-ROM) şi accesul de la distanţă prin reţele de date.

Recenta apariţie a termenului de „muzeu virtual“ a provocat o puternică reacţie în lumea muzeală, de la acceptare entuziastă la respingere plină de temeri: nu este un surogat de muzeu ? nu va îndepărta publicul ? Preocuparea profesioniştilor de muzeu este justificată până la un punct, de vreme ce „muzeul virtual“ este, prin definiţie, muzeul care nu există (într-un spaţiu fizic), ceea ce contrazice chiar actuala definiţie a muzeului, caracterizat ca „instituţie permanentă“. Trebuie modificată accepţiunea termenului de muzeu, sau trebuie amendat termenul de muzeu virtual ? Un argument ar fi acela că produsele multimedia despre colecţia unui muzeu ne permit o vizită imaginară. Deoarece muzeul are o existenţă virtuală în afara zidurilor lui, îl putem lua în felul acesta acasă. Muzeele virtuale nu au nici o relaţie directă cu realitatea fizică, ele există numai într-un mediu on-line. Colecţiile acestor muzee pot integra imagini virtuale care sunt create şi reproduse pe computer. Ele nu reprezintă o reală ameninţare pentru muzee, aşa cum alte dezvoltări tehnologice nu au înlocuit artele tradiţionale, chiar dacă au pus noi probleme la care trebuie găsite soluţii.

Principalele roluri ale sistemelor multimedia în muzeu sunt: instrumente de comunicare interactivă, interpretând obiectele muzeale, dar şi instrumente pentru documentarea şi managementul colecţiilor.

1.4. Muzeele de ştiinţă şi tehnică din România

În ţara noastră există peste 70 de muzee care au colecţii de istoria ştiinţei şi tehnicii, cu patrimoniu estimat la peste 45.000 de piese (Anexa 1). Din acestea, doar câteva sunt muzee specializate de ştiinţă şi tehnică, cele mai importante fiind Muzeul Tehnic „prof. Dimitrie Leonida“ din Bucureşti şi Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii „Ştefan Procopiu“ - Iaşi.

Există mai multe muzee dedicate mineritului, transporturilor, medicinii şi farmaciei, un muzeu al petrolului, colecţii de tehnică preindustrială şi de tehnică populară (o statistică a numărului de muzee pe domenii este prezentată în Anexa 2). La acestea se adaugă importante colecţii de documente şi fotografii aflate în muzee de istorie, ce constituie mărturii ale evoluţiei ştiinţei şi tehnicii în ţara noastră, precum şi muzee memoriale dedicate unor personalităţi de primă mărime din domeniul medicinii (Victor Babeş, Gheorghe Marinescu), aviaţiei (Traian Vuia, Aurel Vlaicu), agronomiei (Ion Ionescu de la Brad), chimiei (Petru Poni) şi altele.

Majoritatea muzeelor de ştiinţă şi tehnică se confruntă cu serioase dificultăţi legate de criza de spaţii de expunere şi depozitare, de bugetele mici, criza de public, lipsa publicaţiilor de popularizare. Un exemplu caracteristic este Muzeul Tehnic „prof. Dimitrie Leonida“ din Bucureşti. Colecţia actuală a muzeului, numărând peste 4.500 de exponate, este cea lăsată moştenire de fondatorul muzeului, deoarece muzeul nu are de ani de zile fonduri de achiziţii. Clădirea din Parcul Carol ce adăposteşte muzeul se află de peste 10 ani în reparaţii capitale, după ce, şubrezit de cutremure, acoperişul s-a prăbuşit în iarna 1986, deteriorând grav numeroase piese şi aparatură de laborator. Redeschis parţial în 1994, muzeul are în continuare infiltraţii prin acoperiş. Lipsa de spaţiu face ca numeroase piese să nu poată fi expuse, iar creşterea colecţiilor este practic imposibilă. Pentru tot patrimoniul există un singur restaurator, care nu poate face faţă problemelor specifice. Tot lipsa cronică de bani face ca muzeul să nu mai aibă pliante sau alte publicaţii de mulţi ani. Singurele informaţii despre patrimoniul expus sunt conţinute în mici etichete, care nu dau nici un fel de detalii privind modul de funcţionare, importanţa şi semnificaţia exponatului, modul de fabricaţie, context istoric etc.

După 1990 s-au făcut propuneri de realizare a unui Muzeu Naţional al Ştiinţei şi Tehnologiei, dar toate demersurile s-au irosit din cauza lipsei de spaţiu şi de fonduri.

În absenţa unor instituţii de profil puternice, sub ochii noştri se pierd utilaje, echipamente, clădiri care reprezintă patrimoniul nostru industrial, iar alte bunuri iau calea străinătăţii, iar impactul asupra publicului este mediocru.

Fără găsirea unor căi noi de valorificare a patrimoniului românesc de ştiinţă şi tehnică, publicul va fi lipsit în continuare de informaţiile necesare pentru înţelegerea evoluţiei societăţii noastre în epoca modernă şi pentru protejarea mărturiilor încă existente, iar publicul din străinătate nu are nici o sursă de informaţii privind contribuţia românilor la dezvoltarea ştiinţifică şi tehnologică.

Există câteva încercări de utilizare a tehnologiilor multimedia pentru prezentarea patrimoniului tehnic. Un CD-ROM experimental, practic nedistribuit, a fost realizat de Institutul de Tehnică de Calcul (ITC) pentru expoziţia „Metalurgia - îndeletnicire milenară“ (septembrie 1996). Tot ITC a proiectat o pagină de prezentare pe Internet a Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale „ASTRA“ din Sibiu.

O prezentare pe Internet a patrimoniului industrial — obiective metalurgice — este în curs de realizare la CIMEC (Anexa 7). Tot la CIMEC există un fişier documentar conţinând câteva sute de fişe de obiecte din domeniul ştiinţei şi tehnicii, aflate atât în colecţii publice, cât şi la alţi deţinători (exemple în Anexa 5).

1.5. Rolul muzeelor de ştiinţă şi tehnică

Muzeele de ştiinţă şi tehnică ajută publicul de toate vârstele să înţeleagă mai bine lumea în care trăieşte. Ştiinţa a fost negată ca parte a culturii în civilizaţia occidentală până de curând, susţin unii specialişti. Există o lungă tradiţie de separare academică între cele două culturi: cea umanistă şi cea ştiinţifică. Muzeele de istorie şi artă au fost mai preocupate de colecţii şi de prezentarea acestora pentru public, în timp ce muzeele de ştiinţe naturale, de exemplu, au fost mai preocupate de cercetare. Şi la noi, multe muzee tehnice şi de ştiinţe naturale dintre cele mai importante nu ţin de Ministerul Culturii, ca toate celelalte muzee.

În muzeele moderne cele două tipuri de cultură trebuie apropiate, iar aceasta nu se rezolvă prin simpla lor plasare în acelaşi spaţiu fizic. Ştiinţa şi societatea s-au dezvoltat împreună şi nu pot fi separate din punct de vedere istoric. Ele şi-au influenţat reciproc dezvoltarea şi acest aspect trebuie avut în vedere când informaţia se prezintă pentru public. Într-un muzeu etnografic, de pildă, se prezintă multe obiecte care erau folosite în trecut în gospodărie, fără informaţii privind modul în care au fost făcute, din ce material, ce influenţă au avut asupra culturii perioadei respective. Muzeele de artă expun tablouri fără a se referi şi la progresele tehnologice sau la condiţiile sociale care au dus la crearea lor. Pe de altă parte, muzeele de ştiinţe naturale expun plante şi animale fără să menţioneze prezenţa umană, ca şi când oamenii nu ar exista în natură. Rar suntem introduşi în interrelaţia dintre ştiinţă şi societate, lăsând vizitatorilor impresia că ştiinţa este doar o colecţie de obiecte.

Ştiinţa şi tehnologia au schimbat societatea şi au influenţat viaţa oamenilor într-un mod specific şi esenţial. Evoluţia istoriei a fost marcată de realizări în ştiinţă şi tehnologie. Pentru a înţelege relaţia dintre ştiinţă şi societate, publicul trebuie să primească informaţii despre contextul istoric: resurse naturale, resurse umane, cadru politic şi social. Alte capitole trebuie să fie:

· descoperiri noi;

· cum funcţionează lucrurile — principii ştiinţifice, proprietăţi fizice, obiecte, procese şi sisteme;

· oamenii — tehnologia muncii, tehnologia domestică, decizii, acţiuni, schimbări şi consecinţe.

1.6. Un exemplu reprezentativ: Deutsches Museum din München

Adresă: 8000 München 26, căsuţa poştală 260102, Germania, Telefon (089)21791, Telefax: (089)2179324.

Deutsches Museum din München prezintă dezvoltarea tehnicii şi a ştiinţelor naturii de la origini până astăzi. Muzeul cuprinde, pe o suprafaţă de expunere de 55.000 mp (aflată în extindere prin muzeul satelit în Oberschleizheim), aproape toate domeniile tehnicii şi cele mai importante ştiinţe ale naturii.

Istoric: La iniţiativa ing. Oskar von Miller (1855-1934) a avut loc, în anul 1903 şedinţa de constituire, iar în anul 1906 a fost pusă piatra de fundaţie în prezenţa împăratului Wilhelm II. Deschiderea oficială a muzeului a avut loc abia în 1925, din cauza războiului şi a inflaţiei.

Scopuri: Trecerea enciclopedică în revistă (precisă şi amplă) a domeniilor tehnice de specialitate şi a ştiinţelor naturii, dezvoltarea lor istorică. Are o mare utilitate didactică, prin explicaţii uşor de înţeles, prin exponate originare aflate în stare de funcţionare, prin modele sau experimente demonstrative posibil de acţionat de vizitator, prin bibliotecă, colecţia de documente primare, colecţia de publicaţii ale firmelor, arhivă de figuri şi fotografii.

Structură: Exponatele sunt grupate topografic pe teme, vizitarea fiind recomandată pe circuite. Sunt recomandate de exemplu următoarele circuite:

· omul şi natura, petrol şi gaze, minerit: cărbune, minereuri feroase şi neferoase, tehnologii de fabricare a fierului, a oţelului şi a metalelor neferoase, maşini unelte, maşini cu abur, motoare cu ardere internă, electrotehnică şi se termină cu staţia de încercări de înaltă tensiune;

· transport maritim şi fluvial: nave, tehnică navală; transport aerian: baloane, avioane, tehnica zborului, astronautică; transport terestru: trăsuri, biciclete, automobile, motociclete, locomotive, vagoane, tehnica transporturilor rutiere şi de cale ferată;

· secţia ştiinţe fizico-chimice care cuprinde mecanica clasică, mecanica fluidelor, acustica, căldură, optică, electricitate, fizică nucleară şi o colecţie de instrumente muzicale, chimie teoretică şi experimentală cuprinzând montaje pentru experimente ce pot fi iniţiate de vizitatori prin apăsare pe buton, chimie teoretică;

· tehnica modernă, reprezentată prin informatică şi automatică, microelectronică, telecomunicaţii şi geodezie; grupa informatică prezintă dezvoltarea instrumentelor matematice, a calculatoarelor analogice şi digitale; grupa automatică prezintă precursoarele calculatoarelor universale; grupa microelectronică este dedicată dezvoltării impetuoase a tehnicii semiconductoarelor, fabricarea siliciului pur şi a chip-urilor în spaţii foarte curate; grupa telecomunicaţii începe cu o introducere în transmiterea ştirilor şi cuprinde transmiterea prin cabluri, dezvoltarea reţelelor telefonice, istoria tehnică radio şi de televiziune.

Domenii acoperite şi repartiţia lor:

Subsol şi parter:

· Minerit

· Automobile

· Transport naval

· Construcţii hidrotehnice

· Petrol, gaze

· Siderurgie

· Maşini unelte

· Încercarea materialelor

· Maşini energetice

· Elemente de maşini

· Transport naval

· Construcţii hidrotehnice

· Electrotehnică

· Drumuri şi poduri

· Transport aerian

· Căruţe şi biciclete

· Tehnica vehicolelor

· Căi ferate

· Transport minier

· Cale ferată - model

· Transport aerian

· Fizică

· Instrumente muzicale

· Tehnologii energetice noi

· Chimie tehnică

· Chimie teoretică

Etaj II:

· Explorare cosmică

· Scriere şi tipar

· Fotografie

· Tehnică textilă

· Expoziţii speciale

· Altamira

· Suflare sticlă

· Ceramică

· Tehnica sticlei

· Jucării tehnice

· Hârtie

Etaj III:

· Telecomunicaţii

· Tehnică agricolă

· Măsurarea timpului

· Mărimi şi greutăţi

· Informatică şi automatică

· Microelectronică

Etaj V: Astronomie

Etaj VI: Planetariu

Partea I. O soluţie pentru Muzeul Ştiinţei şi Tehnologiei din România

2. Muzeu virtual sau muzeu real ?

Construirea unui muzeu este o operă care durează decenii, deoarece el se constituie prin achiziţionarea de obiecte de colecţie. Construirea unui muzeu al ştiinţei şi tehnicii este o lucrare aparte, deoarece de multe ori exponatele nu pot fi obiecte originale (prea mari, prea mici, inexistente fizic etc.). Obiectivul principal al unui astfel de muzeu este informaţional, axat pe formarea şi educarea aptitudinilor tehnice. Aceasta este un avantaj, deoarece, pentru acest obiectiv, exponatele nu trebuie neapărat să fie originale, ele pot fi realizate special cu scopul expunerii lor ca purtătoare de informaţie. Este şi un dezavantaj, deoarece munca de construire a machetelor este în sine un act de creaţie în folosul unor unicate, deci este foarte costisitoare şi de durată. Soluţia unui muzeu virtual, care expune imaginea electronică a obiectelor şi informaţiei despre ele, pare o soluţie preferabilă din punctul de vedere al dimensiunii acestui efort.

Muzeul virtual al ştiinţei şi tehnicii româneşti va avea ca obiectiv prezentarea tehnologiei industriale româneşti ca întreg, şi acele realizări ştiinţifice universale care au stat la baza dezvoltării acestei tehnologii. În conformitate cu concepţia autorilor, vor fi prezentate aici contribuţiile tehnologice româneşti originale, sau materializate în obiective industriale construite pe teritoriul românesc.

Conţinutul va fi deci limitat la tehnologiile şi echipamentele industriale utilizate pe teritoriul românesc, indiferent de provenienţă, şi la acele ramuri ale ştiinţei, care au stat la baza execuţiei lor. În consecinţă va fi prezentată de exemplu tehnica medicală şi subdomeniile de fizică şi chimie corespunzătoare execuţiei, dar nu va fi prezentată anatomia, fiziologia şi biologia umană şi animală. Pentru asigurarea coerenţei ştiinţifice, domeniul ştiinţelor va cuprinde evoluţia lor universală.

Scopurile:

· trecerea în revistă precisă, amplă şi cronologică a domeniilor de specialitate tehnice şi ştiinţifice corespunzătoare;

· caracter didactic al prezentării prin explicaţii uşor de înţeles, prin modele sau experimente demonstrative, prin bibliografie amplă;

· posibilitatea de sinteză a nivelului de dezvoltare tehnologică în orice moment istoric, corelat cu nivelul de dezvoltare al societăţii din România.

Exponatele trebuie să fie grupate tematic şi cronologic. Grupele tematice sunt definite prin ramurile industriale tehnologice. Grupele definite prin ramuri ale ştiinţei se prezintă separat.

Succesiunea în cadrul grupelor este cronologică având marcat anul fabricaţiei sau al instalării pentru fiecare exponat. Schema structurală este prezentată alăturat.

Structurarea porneşte de la constatarea că la originea tuturor obiectelor utile stau consumuri de energie şi de materie primă. Pornind de la grupele tematice energie şi minereuri, obţinerea şi prelucrarea lor, structura va prezenta în continuare grupele tematice de utilizare într-o ordine arbitrară care va începe cu transportul şi grupele mari consumatoare de energie şi materie primă, terminând cu ramurile în care aceste consumuri se reduc în favoarea consumului de inteligenţă.

Protecţia mediului, care odată cu dezvoltarea consumului de bunuri, devine tot mai importantă va fi prezentă în cadrul fiecărei grupe, corespunzător noxelor specifice.

2.1. Definirea termenilor

Conform definiţiei ICOM:

„Muzeul este o instituţie permanentă, non-profit în slujba societăţii şi a dezvoltării acesteia, deschisă publicului. El colectează, conservă, cercetează, comunică şi expune — în scopuri educative şi de cercetare, sau pentru pură desfătare — mărturii materiale ale oamenilor şi ale mediului lor.

Cu alte cuvinte, un muzeu real este o instituţie care întreţine o colecţie de exponate fizice — împreună cu informaţiile ce le însoţesc — pentru a o oferi publicului. În contrast, un muzeu virtual este o colecţie de „exponate virtuale” oferită publicului.

Prin „exponat virtual” se înţelege o prezentare multimedia a unui obiect real, construită în jurul imaginii obiectului. Aşadar, imaginea obiectului este însoţită de cel puţin o descriere textuală, dar poate cuprinde aspecte sonore, alte imagini statice, animaţie, secvenţe video, etc.

Prin urmare, dacă un muzeu real este o instituţie, un muzeu virtual este o publicaţie, produsă cel mai adesea de unul sau mai multe muzee reale. Altminteri, muzeul virtual păstrează multe din trăsăturile definitorii ale muzeul real: este destinat publicului, comunică şi expune mărturii ale oamenilor şi ale mediului lor în scopuri educative şi de cercetare, sau pentru pură desfătare.

Deocamdată suporturile uzuale pentru un muzeu virtual sunt:

· CD-ROM-ul (compact-discul informatic);

· World Wide Web (serviciul de prezentare a documentelor hipermedia pe INTERNET).

Convenim să numim „web-muzeu” un muzeu virtual având drept suport web-ul. Şi mai convenim să numim „web-exponat” o prezentare multimedia a unui obiect pe suport web (implementat deci ca un document/fişier HTML, cu extensii posibile: fişiere imagine, scripturi Java, controale ActiveX, etc.).

Convenim să distingem între un web-muzeu individual (stocat pe un singur server web) şi un web-muzeu colectiv (distribuit pe mai multe situri web, dar având cel puţin un index comun unitar. Aşadar, un web-muzeu colectiv (prin analogie cu cataloagele colective) este o agregare unitară a mai multor colecţii de web-exponate, percepută de utilizatori ca un ansamblu unitar. Această unitate este conferită de indexul unic şi de legăturile hipertext dintre exponate.

2.2. Muzeul virtual faţă în faţă cu muzeul real

Avantajele majore ale muzeului virtual faţă de muzeul real sunt:

· Permite accesul publicului de la distanţă. În acest context problema costului accesului nu se mai pune: accesul fizic al unui vizitator poate fi imposibil dacă exponatul se află la distanţă. Aşadar, muzeul virtual este un mijloc eficace de a reduce „discriminarea geografică” dintre vizitatorii aflaţi în zone rurale şi cei aflaţi în zone urbane, de exemplu.

· Muzeul virtual elimină trei dintre limitările importante ale unui muzeu real:

Þ „limitele naturale” ale colecţiei: colecţia muzeului virtual nu trebuie să se limiteze la piesele aflate efectiv într-o colecţie fizică. Cu alte cuvinte, muzeul virtual poate să cuprindă exponate aflate în colecţii diferite (care pot fi la mare distanţă unele de altele). Mai mult, el poate conţine exponate virtuale care nu mai reflectă exponate reale (de exemplu piese distruse).

Þ „marginile naturale” ale spaţiului fizic de expunere: colecţia expusă a muzeului virtual este identică cu colecţia de ansamblu. Cu alte cuvinte muzeul virtual îşi expune întreaga colecţie (nu are „depozite”), ceea ce nu e cazul la imensa majoritate a muzeelor reale.

Þ spaţiul limitat pentru textul însoţitor („învelişul textual”) al piesei:

* limitarea fizică a spaţiului din jurul piesei expuse;

* limitarea psihologică: de regulă vizitatorii unui muzeu nu are condiţii pentru lectura unui text voluminos când priveşte o piesă. Dispozitivele portabile care — în unele muzee furnizează explicaţii vorbite nu pot să îndepărteze această limitare: în mod normal, vizitatorul nu poate sta prea mult în preajma piesei.

Dezavantajele majore ale muzeului virtual faţă de cel real sunt:

· Vizitatorul nu are contact direct cu piesa. În definitiv percepţia directă, integrală a obiectului este fără egal, deci muzeul virtual este totuşi un surogat al muzeului real (acesta este şi motivul pentru care grădinile zoologice supravieţuiesc concurenţei filmelor documentare despre animale, de exemplu).

· Muzeul virtual nu poate să reproducă atmosfera specifică a muzeului real. Comoditatea „vizitării” muzeului de acasă nu poate suplini „trăirea vizitei reale în muzeul real”.

Pe lângă utilitatea sa intrinsecă (instrument de cunoaştere, de satisfacţii estetice), muzeul virtual „slujeşte” muzeul real, în loc să-l concureze (aşa cum albumul de artă nu concurează muzeul de artă, ci dimpotrivă) astfel:

· Muzeul virtual permite muzeului real să „publice” material care altminteri rămâne neexpus, piese pe care muzeul le deţine, dar care nu-şi găsesc spaţiu de expunere şi — mai ales — mari cantităţi de informaţie despre piese, autori etc. pe care muzeul le produce (Patrick Boylan, vicepreşedinte al ICOM estimează că valoarea informaţiei pe care muzeele o deţin depăşeşte valoarea colecţiilor acestora !).

· Muzeul virtual atrage noi vizitatori pentru muzeul real. Acesta este un fapt empiric: se pot cita muzee care şi-au expus o parte din colecţii, fie sub formă de compact-disc, fie pe Internet, şi cărora le-a crescut semnificativ numărul de vizitatori (profesorul Paolo Galluzi, directorul Muzeului de Istorie a Ştiinţei din Florenţa susţine că în 1995 — în timp ce majoritatea muzeelor din Florenţa au avut o scădere de 9-14% a numărului de vizitatori, muzeul său a avut o creştere cu 45%, doar după prezentarea lui pe Internet).

· Muzeul virtual „pregăteşte” vizitatorul pentru vizita la muzeul real, iar un vizitator documentat profită mai mult de pe urma vizitei.

În cazul nostru, opţiunea pentru un muzeu real sau virtual trebuie făcută printr-o analiză atentă a diferitelor aspecte implicate, în primul rând din punctul de vedere al impactului asupra publicului, iar în al doilea rând din punctul de vedere al costurilor de realizare efectivă şi al eficienţei investiţiei realizate.

2.3. Impactul asupra publicului

Un muzeu virtual este o colecţie de exponate care nu există fizic, ci doar sub formă electronică, pe calculator. În funcţie de resursele tehnice utilizate şi de abilitatea proiectanţilor şi realizatorilor exponatelor, vizitatorul poate avea mai mult sau mai puţin percepţia exponatului real. Într-un muzeu clasic, exponatele sunt de regulă doar privite de vizitatori (rareori este posibilă atingerea obiectelor, în puţine cazuri exponatele sunt însoţite de sunet). Vizitarea unui muzeu virtual poate fi asimilată în multe privinţe cu vizitarea unui muzeu real, tocmai deoarece percepţia primordială este şi în acest caz cea vizuală. Această caracteristică, la care se adaugă altele care vor fi detaliate în continuare, fac din muzeul virtual o alternativă viabilă în condiţiile actualei dezvoltări tehnologice. Analizăm în continuare o serie de caracteristici ale unui muzeu virtual, cu referire la domeniul ştiinţei şi tehnologiei, pe care şi-l propune această cercetare.

2.4. Impactul informaţional

Orice muzeu este, între altele, o colecţie de informaţii. Un muzeu de ştiinţă este apreciat în primul rând prin această caracteristică. Fără a omite alte laturi (formarea tehnică, dezvoltarea simţului practic, a gândirii logice, rigurozităţii, patriotismului etc.), contribuţia unui muzeu de ştiinţă şi tehnologie în planul educaţional este prin excelenţă informaţională. Cu alte cuvinte, ceea ce contează în primul rând pentru un vizitator este informaţia cu care rămâne în urma vizitei. De aceea, foarte importantă este organizarea informaţiei prezentate, astfel încât impactul informaţional să fie maximizat. Din acest punct de vedere, muzeul real are de cele mai multe ori posibilităţi limitate din diferite motive: mijloace tehnice, spaţii, posibilitatea de referire a elementelor de context.

Posibilităţile muzeului virtual sunt practic nelimitate din punct de vedere informaţional. Se poate considera că pentru prezentarea unui exponat este disponibilă teoretic toată informaţia digitizată, existentă oriunde în lume. Prezentarea exponatelor nu este restricţionată de lipsa informaţiei ci, dimpotrivă, de necesitatea organizării ei eficiente, tocmai pentru că poate fi prea multă. Cantitatea mare de informaţie teoretic disponibilă trebuie organizată pe nivele de acces, corespunzător eventual diferitelor categorii de vizitatori, iar accesarea efectivă trebuie lăsată la iniţiativa vizitatorului, conform ritmului propriu de percepţie şi interesului momentan. Perceperea informaţiei trebuie realizată în cadrul unui proces interactiv de relevare a diferitelor detalii, în care iniţiativa vizitatorului poate fi stimulată prin punerea la îndemână a punctelor de intrare în detalii sau informaţii înrudite.

Informaţia electronică poate exista în două forme de bază:

· publicaţii pe suport magnetic;

· distribuită pe diferite servere în reţeaua mondială de calculatoare.

Suportul magnetic poate fi privit ca o variantă modernă a publicaţiilor clasice (cărţi, pliante, albume, casete), avantajele faţă de acestea fiind legate în special de posibilitatea citirii interactive. Majoritatea dezavantajelor se păstrează: necesitatea achiziţionării prealabile (deci indisponibilitatea imediată — a se vedea Impactul accesibilităţii), perimarea informaţiei odată cu necesitatea schimbării ei (nu se pot face actualizări decât odată cu noi ediţii).

Informaţia disponibilizată în reţeaua de calculatoare (de exemplu Internet) are un avantaj foarte important, mai ales în cazul domeniului ştiinţei şi tehnologiei: este posibilă actualizarea simplă prin înlocuire şi mai ales completare, odată cu evoluţia domeniului.

2.5. Impactul accesibilităţii

Pentru vizitarea unui muzeu real este necesară prezenţa vizitatorului în spaţiu şi timp la muzeu (într-un anumit loc, în cursul orarului de vizitare). Din acest motiv, muzeul nu poate fi vizitat de oricine şi oricând. Depărtarea geografică este principala limită pentru mulţi vizitatori potenţiali. Faţă de muzeul real, muzeul virtual are două avantaje esenţiale relativ la accesibilitate:

· poate fi accesat de la orice calculator conectat la reţea, echipat corespunzător. Calculatorul poate fi amplasat în orice loc: acasă, în instituţii publice, în săli de aşteptare, în hoteluri, cluburi etc., permiţând astfel de oriunde excursiile virtuale în muzee (a se vedea şi mai jos);

· poate fi accesat la orice oră. Acest avantaj are un impact mai important decât la prima vedere. Nu este vorba numai de faptul că muzeul virtual poate avea un program de funcţionare non-stop, permiţând astfel accesul vizitatorilor de pe orice meridiane, ci şi de posibilitatea ca el să ocupe cuante de timp liber ale vizitatorului care, ca şi în cazul precedent, de regulă nu pot fi destinate deplasărilor la muzeu.

2.6. Impactul emoţional

Vizitarea unui muzeu virtual nu poate înlocui din punct de vedere emoţional o vizită reală. Este greşită temerea că odată cu îmbogăţirea ofertei de informaţii electronice despre muzeele lumii, publicul vizitelor reale va scădea. Se poate demonstra că dimpotrivă, o vizită virtuală creşte speranţa asupra vizitelor reale, deoarece esenţial pentru impactul emoţional este pregătirea informaţională. Cuplajul dintre informaţie şi emoţie, factor favorizant pentru înţelegerea şi deci reţinerea mesajului exponatelor, este facilitat de vizitele reale. Această realitate este mai evidentă în cazul muzeelor de artă, când latura educativă este bazată pe impactul emoţional. Interpunerea interfeţelor electronice accentuează senzaţia de distanţă şi depersonalizează exponatul. Se accentuează în acelaşi timp, aşa cum am arătat mai sus, latura informaţională a vizitei, dar tocmai acest aspect este primordial în cazul muzeelor de ştiinţă şi tehnologie.

În concluzie, vizitarea unui muzeu virtual trebuie considerată în primul rând prin impactul informaţional, care poate fi chiar mai important decât în cazul muzeului real. Impactul emoţional este diferit, superior în cazul muzeului real. Adăugăm în această privire generală problematica impactului disponibilităţii, în sensul accesibilităţii, net favorabil muzeului virtual. Nu se pune deci problema unei dispute între cele două categorii de muzee, concluzia fiind că ambele sunt necesare din punctul de vedere al vizitatorului, fiecare cu rol bine precizat. Este evident că orice subiect chestionat despre necesitatea muzeului de ştiinţă virtual ar răspunde imediat favorabil, chiar şi numai prin prisma comodităţii de acces, de exemplu de acasă, în timpul liber. Posibilitatea pe care o aduce conectarea la informaţia existentă în reţelele de calculatoare, îmbogăţind radical zestrea informaţională, sprijină de asemenea acelaşi răspuns imediat. Analiza sumară de mai sus justifică această opţiune cu argumente suplimentare. Unghiurile de vedere pot fi multiplicate, putând fi întrevăzute şi alte argumente (de exemplu posibilitatea ca, prin intermediul muzeului virtual, accesul la informaţie să fie oferit în mod egal, şi nu favorizat de contextul geografico-istorico-social). Considerăm însă ca suficientă, prin argumentele de mai sus, demonstraţia asupra necesităţii muzeului virtual (în particular în domeniul ştiinţei şi tehnologiei).

2.7. Realizabilitatea efectivă

Analiza necesităţii muzeului virtual ca formă de existenţă a unui muzeu al ştiinţei şi tehnologiei din România nu se poate limita la unghiul de vedere al publicului. Efortul şi eficienţa construirii efective a unui asemenea muzeu sunt de asemenea esenţiale.

Nu se poate afirma aprioric că realizarea unui muzeu virtual este mai puţin costisitoare decât realizarea unui muzeu real. Chiar virtuale, exponatele dintr-un muzeu de ştiinţă şi tehnologie se construiesc greu, cu mari cheltuieli. Ele insele sunt creaţii ale ştiinţei şi tehnologiei, de cu totul altă factură decât munca de machetare cerută de realizarea de exponate reale. Se poate spune că este o profesie şi o artă, ambele noi, fără prea multă experienţă acumulată până acum. Crearea de exponate virtuale necesită participarea de specialişti în istoria ştiinţei, în domenii de specialitate înguste, programare, psihologie umană, design, învăţământ. Efortul este, în plus, de durată, pentru constituirea unui fond de exponate proprii suficient pentru a oferi un nucleu de vizitare. Teoretic însă, se poate construi un muzeu virtual fără a dispune de exponate proprii, bazat numai pe exponate existente pe Internet, pe alte servere. Se poate alege o tematică, tratată de specialişti şi exemplificată cu exponate din reţea, în baza înţelegerilor cu partenerii acestora. Este de presupus însă că acordul de utilizare al fondului altor muzee se poate obţine mai simplu şi chiar fără costuri prin ofertarea la schimb a unei colecţii proprii de exponate. Se concluzionează deci că este necesară constituirea (evident, cât mai rapid) a unui fond propriu de exponate, care să nu se suprapună peste celelalte, existente în fondul altor muzee virtuale. Nu numai dintr-un sentiment de patriotism rezultă deci că exponatele trebuie să fie axate pe contribuţia românească la ştiinţa şi tehnica mondială, deoarece acest subiect nu poate fi tratat decât la iniţiativa şi cu contribuţia specialiştilor români.

Din punct de vedere al posibilităţilor de realizare tehnică, ambele soluţii pentru muzeu, real şi virtual, sunt abordabile. Selectarea uneia dintre soluţii s-ar putea face, în această situaţie, pe baza unui calcul economic. Considerăm însă că nu aprecierea costului de realizare este principalul element care trebuie luat în calcul, ci eficienţa realizării muzeului într-o formă sau alta. Ca muzeu real, el va putea oferi publicului numai exponatele pe care le conţine fizic. Din cele expuse mai sus, un muzeu virtual, demarat ca muzeu al ştiinţei şi tehnologiei româneşti, ar putea evolua relativ rapid către un muzeu general al ştiinţei şi tehnologiei, aşa cum există în ţări dezvoltate (ca muzeu real) oferit publicului în scop de formare şi informare tehnică. Acest lucru ar fi posibil ulterior construirii ca muzeu al ştiinţei şi tehnologiei româneşti, prin adăugarea de tematici noi, exemplificate cu exponate din alte muzee virtuale din lume, pe bază de conexiuni agreate prin schimb.

3. Analiza cerinţelor vizitatorului

O soluţie valabilă pentru un muzeu virtual se obţine analizând caracteristicile şi capabilităţile unui muzeu de ştiinţă şi tehnologie real, aşa cum sunt percepute ele de la nivelul vizitatorului. Prezentăm mai jos o analiză sumară a pretenţiilor pe care un vizitator le-ar formula faţă de un muzeu de ştiinţă şi tehnologie real. Pentru simplificarea concluziilor, separăm cerinţele în trei categorii:

a. Cerinţe faţă de exponate şi modul de prezentare:

· fizic, un muzeu este un ansamblu de săli de expunere, fiecare (eventual mai multe) grupând exponate dintr-o tematică distinctă;

· este posibil ca numărul de săli să fie mare, uneori chiar situate în clădiri diferite; în această situaţie este necesară existenţa unui traseu recomandat de vizitare;

· traseul de vizitare rezultă printr-o înlănţuire logică de exponate, criteriul putând fi cronologic, tematic, apartenenţa la colecţii etc. În cazul muzeului de ştiinţă şi tehnologie, abundenţa de informaţii pe de o parte şi necesitatea perceperii ei, pe de altă parte, accentuează necesitatea organizării logice, pe diferite criterii;

· urmărirea firului logic al prezentării este esenţială pentru perceperea informaţiei. De aceea, prezentarea trebuie să fie graduală, de la simplu la complex;

· în general, valoarea unui muzeu este apreciată prin exponatele originale de valoare de care dispune. În cazul muzeelor de ştiinţă şi tehnologie, în care informaţia primează, valoarea este dată în primul rând de diversitatea tematicilor tratate eficient, respectiv complet şi clar (uşor perceptibil pentru diferite categorii de vizitatori);

· gruparea pe tematici este foarte importantă, pentru că ea asigură o primă condiţie de abstractizare. Gruparea tematică este bine să fie stratificată pe mai multe niveluri de rafinare. De remarcat că în cazul unui muzeu real, aceasta ar presupune organizarea unui număr mare de entităţi de expunere (camere), nu totdeauna posibilă;

· structurarea patrimoniului muzeului pe mai multe criterii este favorabilă mai ales în cazul în care fondul expus este cu precădere informaţional. În funcţie de interesul particular, este utilă organizarea cronologică, sau pe tematica unei anumite teorii, sau pe evoluţia unui anumit concept tehnic, sau pe rezolvarea unei anumite cerinţe practice etc. Fiecare din entităţile corespunzătoare acestor criterii de organizare ar trebui să fie găzduită de o sală de expunere. Aceasta deoarece vizitatorii motivaţi de o secţiune anumită a muzeului ar trebui serviţi cu o atenţie sporită, datorită efectului sporit prezumat al vizitei lor. O nouă sală de expunere este de fapt un nou serviciu al muzeului, care atrage noi vizitatori. O concluzie imediată este că în acest fel, un anumit exponat trebuie să facă parte din mai multe secţiuni ale muzeului. Acest fapt este prea costisitor pentru un muzeu real, deoarece nu numai că multiplicarea fizică a aceluiaşi exponat pentru a fi expus în diferite încăperi nu este practic posibilă (un exponat original şi-ar pierde chiar din impactul asigurat de unicitatea sa), dar spaţiul de expunere s-ar epuiza ineficient. Muzeul virtual asigură o rezolvare ideală a acestei probleme;

· absenţa unor verigi ale firului logic este dăunătoare, de aceea în puţine cazuri se pot realiza prezentări complete ale unor tematici folosind obiecte originale; faţă de alternativa unor omisiuni, este preferabilă apelarea la machete, necesare de multe ori şi datorită imposibilităţii de expunere a obiectelor reale (prea mari, prea mici sau chiar invizibile, fără materializare);

· perceperea exponatelor într-un muzeu este cu precădere vizuală. În cazul muzeelor de ştiinţă şi tehnologie însă nu este suficientă vizualizarea exponatelor. Sunt esenţiale explicaţii care să lămurească principiile şi funcţionalitatea. Aceste explicaţii se pot da sub formă de text sau comentariu sonor. Aparent, comentariul sonor este superior, chiar tehnologic (căşti, difuzoare locale, eventual ghid de grup). O analiză de detaliu arată însă că textul este preferabil, deoarece nu perturbă restul de vizitatori şi asigură perceperea informaţiei în cadenţa proprie cititorului. Textul ar trebui să fie la purtător, pentru a însoţi vizitatorul în mişcarea în jurul exponatului;

· nu este suficientă expunerea statică a obiectelor. Majoritatea fenomenelor tehnice şi aplicaţiilor lor se percep în dinamica funcţionării lor. De multe ori sunt necesare simplificări, care să expună principii, acestea presupunând scheme, de asemenea dinamice. Obiectul real este numai o parte a unui exponat;

· de multe ori, perceperea noţiunilor necesită interacţiune între vizitator şi exponat. Această interacţiune este realizabilă prin tehnici ingenioase, care implică un mare volum de activitate creatoare în jurul unui exponat, mult diferit de cerinţele altor categorii de muzee. Un exemplu este expunerea de simulatoare pentru unele obiecte fizice, sau pentru concepte, fenomene, teorii. Proiectarea şi construirea de simulatoare operabile direct de către vizitatori este mare consumatoare de efort şi timp, puţine muzee şi le pot permite;

· diferit de alte categorii de muzee, în muzeele de ştiinţă şi tehnologie exponatele trebuie legate între ele cu explicaţii. Aceste explicaţii sunt de asemenea necesare pentru amplasarea exponatelor într-un anumit context. Ca mai sus, explicaţiile sunt de regulă sub formă de text;

· multe din elementele de mai sus (necesitatea de explicaţii de context şi despre exponat, cerinţa de scheme şi simulatoare dinamice, cerinţa de interactivitate) se rezolvă prin intermediul calculatoarelor, care sunt din ce în ce mai mult prezente alături de exponatele din muzee (în special de ştiinţă şi tehnologie).

b. Cerinţe adiacente. Un muzeu este un centru de cultură, care se manifestă şi prin alte activităţi, în afara prezentării de exponate. Din punct de vedere al vizitatorului:

· sunt necesare spaţii pentru organizarea de întâlniri ale publicului cu personalităţi ştiinţifice, dezbateri, simpozioane, seminarii; aceleaşi spaţii trebuie echipate cu mijloace multimedia, care să asigure de exemplu proiectarea de filme;

· este necesară organizarea unor puncte de informare de detaliu, ataşate muzeului (bibliotecă, librărie specializată, cuplare la Internet);

· este necesară încadrarea cu personal de specialitate, care să permită asistenţă minimală şi mai ales orientarea către surse de informaţie lămuritoare în probleme particulare.

c. Cerinţe instituţionale. Un muzeu este — din punct de vedere organizatoric — o instituţie, din aceasta rezultând o serie de cerinţe care se manifestă indirect pentru public. Printre altele, cel puţin două categorii sunt strict necesare:

· personal de exploatare, care să asigure funcţionalitatea muzeului indiferent de forma de existenţă: servicii funcţionale, personal tehnic, relaţii cu publicul, legături cu alte organizaţii;

· personal de cercetare, care să propună soluţii de perfecţionare şi dezvoltare, pe baza analizei reacţiei vizitatorilor.

4. Varianta muzeu virtual

Formula de existenţă a unui muzeu al ştiinţei şi tehnologiei rezultă prin analizarea cerinţelor prezentate în capitolele 2 şi 3. Din setul de cerinţe a din capitolul 3 rezultă că un muzeu virtual, realizat pe calculator, asigură în totalitate cerinţele informaţionale ale vizitatorului. O serie de elemente, care au fost expuse în subcapitolul 2.3, subliniază chiar unele avantaje importante ale muzeului virtual faţă de cel real, din punct de vedere informaţional. Am sublinia chiar faptul că şi în cazul unui muzeu real existenţa calculatoarelor reprezintă poate unica soluţie pentru realizarea unor exponate cu impact eficient asupra publicului. Tot în subcapitolul 2.3 sunt relevate câteva avantaje esenţiale ale muzeului virtual faţă de cel real din punct de vedere al accesibilităţii. În subcapitolul 2.7 este specificat avantajul economic al realizării muzeului virtual al ştiinţei şi tehnologiei într-un timp scurt faţă de versiunea clasică.

Formula realizării muzeului virtual presupune pentru început colectarea şi digitizarea unui volum de informaţie suficient pentru constituirea unui nucleu funcţional. Deoarece muzeul are ca tematică ştiinţa şi tehnologia românească, acest volum de informaţie trebuie constituit, deoarece el nu există în prezent în formă electronică. Construirea exponatelor se poate face în linii mari în paralel cu colectarea informaţiei şi proiectarea formulelor de reprezentare eficientă, conform cerinţelor din capitolul 3 şi urmărind eventual un model ca cel din capitolele 6 şi 7.

Până acum nu am pus încă problema locului fizic în care informaţia muzeului va rezida. Din acest motiv, analiza nu a dus la concluzia unei motivaţii tehnice pentru organizarea unei instituţii speciale pentru muzeu. Informaţia ar putea rezida pe calculatoare distribuite în reţea, deci nu neapărat situate într-un singur amplasament. S-ar putea folosi astfel calculatoare existente, eventual ale instituţiilor tehnice (universităţi, şcoli) sau care au interese în proiectarea exponatelor. Această concluzie este însă combătută de o analiză mai atentă.

Necesitatea existenţei muzeului virtual al ştiinţei şi tehnologiei româneşti ca instituţie de sine stătătoare este evocată în capitolul 3 şi considerată esenţială. Raţionamentul poate fi rezumat astfel:

· informaţia constituită pentru muzeu este necesar să rezide pe un număr de calculatoare care au rol de server de date;

· volumul mare de informaţie şi de servicii de accesare a acesteia nu permit practic partajarea calculatoarelor respective cu alte activităţi, ele trebuind să fie dedicate;

· pentru gestionarea informaţiei muzeului este necesar un corp de specialişti (responsabili de domenii tematice, informaticieni) şi tehnicieni dedicaţi acestei activităţi; aceste persoane trebuie să fie angajaţi ai muzeului datorită volumului de activitate deosebit de mare estimat pentru o perioadă lungă de timp;

· deoarece muzeul are personal operativ angajat, este necesară formarea serviciilor funcţionale specifice oricărei instituţii;

· din cele de mai sus, rezultă că instituţia trebuie să aibă un sediu, la care sunt amplasate serviciile muzeului şi calculatoarele acestuia;

· muzeul este deschis permanent pentru vizitatorii care îl pot accesa din exterior, prin intermediul calculatoarelor conectate; pentru această categorie de vizitatori nu este necesară organizarea unor spaţii de vizitare;

· cetăţeanul obişnuit nu poate accesa muzeul din exterior din diferite motive, dintre care principalele sunt absenţa unui calculator conectat la reţea, sau echiparea lui necorespunzătoare. Din acest motiv, muzeul trebuie să dispună de un număr de calculatoare destinate vizitatorilor care se deplasează la sediul său. Acestea sunt amplasate în sălile de vizitare;

· calculatoarele din sălile de vizitare trebuie să fie conectate la Internet, pentru a permite exploatarea informaţiei exponatelor care fac trimiteri la alte surse;

· calculatoarele de la sediul muzeului pot exploata informaţia de pe servere la viteză sporită faţă de accesarea aceleiaşi informaţii prin Internet. Condiţiile de consultare a informaţiei muzeului, la sediul acestuia, vor fi superioare inclusiv printr-o echipare superioară a calculatoarelor (ecrane şi cartele grafice de calitate, memorie locală suficientă, soft corespunzător), faţă de situaţia calculatorului personal comun, de acasă;

· se recomandă ca o sală specială să fie dedicată studierii informaţiei disponibile pe CD-ROM. Această secţiune poate lucra ca o bibliotecă de CD-ROM-uri. Informaţia de pe CD-ROM permite accesarea cu viteză sporită, asigurând condiţii practice de exploatare a simulatoarelor şi informaţiei video, pentru care nivelul tehnic actual de realizare a comunicaţiilor, deci exploatarea în Internet, nu sunt favorabile, datorită vitezei reduse de transfer obţinute prin tehnologia actuală;

· tot pentru public este recomandabil să existe o sală de conferinţe, echipată cu mijloace audiovizuale moderne, care să permită inclusiv proiecţii de pe calculator;

· se recomandă ca o sală specială să fie dedicată familiarizării necunoscătorilor cu utilizarea calculatorului, sub forma de asistenţă prin lecţii computerizate, simulatoare şi personal specializat în formarea începătorilor.

În capitolul 14 din partea a II-a a lucrării se dau câteva exemple de prezentări de tip muzeu virtual existente în Internet, care sprijină o soluţie de tipul celei de mai sus, formulând şi alte cerinţe care trebuie luate în considerare pentru un mai bun impact asupra vizitatorului. O particularitate importantă, care determină concentrarea asupra unor soluţii tehnice neexperimentate de alte tipuri de muzee este faptul că un muzeu virtual expune fizic numai calculatorul, care în mod normal este şi el un exponat. De aici, rezultă că interfaţa reprezentată de calculator trebuie gândită astfel încât să devină transparentă pentru utilizator, care nu trebuie să fie deviat de la subiectul cercetării sale (exponatul ales), cu alte cuvinte, un exponat nu trebuie privit prin prisma altuia.

5. Soluţia de realizare tehnică pentru disponibilizarea în reţea

În prezent, cea mai răspândită soluţie de disponibilizare a informaţiilor în reţelele de calculatoare este resursa web. Web-ul sau WWW (World Wide Web) este la origine un serviciu Internet care oferă în esenţă facilităţi de informare complexă, extinse faţă de regăsirea simplă de date. Implementarea acestui serviciu se face printr-o arhitectură client-server. Clientul are acces la un corp de informaţie organizat ca documente hipertext şi rezident pe diferite servere de date din reţea. Hipertextul este în esenţă o organizare a informaţiei, pe mai multe nivele logice, în scopul ierarhizării acesteia pe diferite nivele de detaliu. Fizic, hipertextul este obţinut prin includerea în textul documentului a unor adrese de înlănţuire cu alte documente. Un document poate conţine diferite forme de reprezentare a informaţiei: text, imagine statică, sunet, imagine video. Astfel, prezentarea informaţiei pe ecran apare ca o combinaţie a acestor forme diferite de reprezentare, favorabilă percepţiei de către cititor. Adresele sunt ataşate unor elemente ce pot fi sintagme din textul curent, care în prezentarea pe ecran apar evidenţiate grafic (culoare şi subliniere sau încadrare), sau imagini. Prin selectarea acestor elemente se provoacă afişarea noului document, care la rândul lui poate trimite la alt document, ş.a.m.d.

Un document rezidă pe un anumit calculator, organizat ca server de date. El este accesibil utilizatorului în baza unui serviciu oferit de serverul respectiv. Documentul este tratat ca o resursă, care are o adresă WWW. De obicei el este identificat prin trei elemente care constituie aşa numita adresă URL — Uniform Resource Locator: tipul de serviciu care îl face accesibil, adresa din reţea a calculatorului gazdă pentru server şi numele efectiv. Se subînţelege că adresa URL poate puncta către documente aflate oriunde în reţeaua de calculatoare.

Documentele WWW au un format specific, realizat prin editarea acestora într-un limbaj specific, numit HTML (Hypertext Mark-up Language). Acesta este un limbaj de balizare simplu, care suportă reprezentări hipertext şi hipermedia, permiţând inclusiv gestionarea de meniuri, formulare de cerere (eventual către baze de date). Este disponibilă astfel gama de elemente tehnice care permite construirea muzeului virtual ca informaţie accesibilă în reţea.

Din punct de vedere al serviciului oferit de serverele WWW, protocolul comun este HTTP (Hypertext Transfer Protocol), care are la bază corelarea activităţii a două programe: unul care efectuează cererea (client) şi altul care furnizează răspunsul (server). Cererea poate fi o resursă pasivă, de exemplu un document HTML, caz în care răspunsul este chiar documentul. În contextul intenţiei de utilizare pentru realizarea unui muzeu virtual, este important de subliniat că cererea poate referi chiar o aplicaţie, în cazul nostru, un program de simulare, sau o cerere către o bază de date. În acest caz, răspunsul la cerere este ieşirea produsă de aplicaţie.

Din prezentarea de mai sus, se poate prefigura o soluţie pentru realizarea muzeului virtual. Soluţia este viabilă deoarece există elementele tehnice care o fac posibilă, iar efortul de realizare se poate concentra pe asigurarea informaţională. Din punct de vedere tehnic, realizarea muzeului virtual conform acestei soluţii constă principial în următoarele tipuri de activităţi:

· constituirea unui ansamblu de prezentări de exponate, organizate ca hipertext. Elementele componente sunt sub formă de text, scheme, desene, fotografii (imagini statice), eventual animaţii sub formă de programe de aplicaţie;

· organizarea exponatelor pe domenii, constituind săli tematice;

· constituirea documentelor integratoare ale diferitelor tematici;

· realizarea legăturilor tematice (referinţe) între exponate;

· realizarea legăturilor cu exponate disponibile pe alte servere din reţea.

6. Structura „logică” a unui muzeu virtual

Entităţile informaţionale vizibile utilizatorului — împreună cu relaţiile dintre ele — constituie ceea ce s-ar putea numi „structura logică” a muzeului virtual (fig. 1).

Entităţile informaţionale sunt:

a. Indexul: conţine sintagmele ce constituie cheile de acces la celelalte entităţi informaţionale. Aceste sintagme pot fi: nume de persoane, nume de instituţii, nume de locuri geografice, denumiri de evenimente, concepte.

b. Dicţionarul: conţine definiţii, note biografice etc., în general explicitări ale termenilor care se vehiculează în sistem.

c. Catalogul: conţine fişe tipizate ale exponatelor.

d. Expoziţia: conţine exponatele virtuale propriu-zise.

e. Bibliografia: conţine fişele bibliografice asociate exponatelor sau articolelor din dicţionar.

f. Biblioteca: conţine lucrări (textuale) asociate exponatelor.

În principiu, utilizatorul accede întâi în index pentru a selecta cheia de acces care-l interesează. Indexul se parcurge alfabetic şi poate fi văzut în întregime (toate cheile de acces, indiferent de natura lor), sau parţial (selectate doar cheile de o anumită natură: persoane, instituţii, concepte, evenimente, locuri).

Înainte de a selecta o cheie de acces, utilizatorul are posibilitatea de a consulta articolul de dicţionar asociat acesteia (de exemplu biografia unei persoane, dacă cheia este un nume personal).

Unei chei de acces îi sunt asociate un număr de exponate (de ex. piesele realizate de o anume persoană, sau cele de un anumit tip etc.). Exponatele asociate cheii selectate formează aşa numitul „traseu” (sau „sală virtuală”, prin analogie cu o sală specializată dintr-un muzeu real). Utilizatorul poate aşadar să parcurgă „traseul” selectat.

NB. Realizatorul muzeului virtual trebuie deci să plaseze cu grijă exponatul în cadrul fiecărui traseu (cu alte cuvinte, la atribuirea unei chei de acces, realizatorul trebuie să precizeze poziţia pe care exponatul o va avea între celelalte exponate asociate acelei chei), având în vedere faptul că utilizatorulului nu trebuie să i se prezinte exponatele într-o ordine întâmplătoare.

Totuşi, pentru a reduce eventual un traseu prea voluminos utilizatorul are posibilitatea de a consulta în prealabil fişele de catalog asociate exponatelor.

Articolele de dicţionar, fişele de catalog şi exponatele pot conţine trimiteri de la unele la altele şi, în plus, pot conţine trimiteri bibliografice. Utilizatorul poate să urmeze o trimitere, adică să invoce elementul la care se face trimiterea, din moment ce aceasta este implementată ca o hiperlegătură.

Unele fişe bibliografice pot avea asociate chiar lucrarea pe care o reprezintă, caz în care utilizatorul poate să o consulte imediat.

Orice element al muzeului virtual poate fi accesate direct (deci nu urmând scenariul de mai sus) dacă utilizatorul îi cunoaşte identificatorul. Pe de altă parte ar fi bine ca softul de consultare să aibă un mecanism de reluare simplă a unui traseu întrerupt.

6.1. Structurile înregistrărilor entităţilor informaţionale

a. Indexul

Indexul muzeului virtual este un fişier ce conţine două tipuri de temeni:

· termeni preferenţiali (cei desemnaţi să reprezinte o clasă de sinonime), care provin din înregistrările dicţionarului, ale catalogului şi ale bibliografiei, şi care reprezintă cheile de acces la aceste înregistrări.

· termeni nepreferenţiali (variante ale termenilor preferenţiali), care fac trimitere la termenii preferenţiali asociaţi (sunt furnizaţi de către elaboratorii indexului pentru a oferi vizitatorilor cât mai multe şi mai variate chei de acces).

Înregistrarea unui termen preferenţial cuprinde:

· termenul (sintagma), în aşa numita „formă de vedetă” (inversată — de regulă — pentru numele proprii, pentru a se potrivi ordonării alfabetice);

· categoria din care termenul face parte (nume de persoană, nume de instituţie, nume de loc geografic, desemnare de eveniment, designare de concept etc.)

· trimiterile la înregistrările de dicţionar asociate termenului;

· trimiterile la înregistrările de catalog asociate termenului;

· trimiterile la exponatele asociate termenului;

NB. Dacă indexul este multilingv, înregistrarea mai cuprinde şi trimiterile la termenii echivalenţi în alte limbi.

Înregistrarea unui termen nepreferenţial cuprinde:

· termenul (sintagma);

· trimiterea la termenul preferenţial.

Din punct de vedere tehnic, trimiterile (care sunt de tip n - m) se pot implementa fie printr-un mecanism de fişiere inverse (câte o secvenţă de identificatori de înregistrare, asociată cu fiecare intrare de index), fie ca o tabelă relaţională de legătură între entitatea „index” şi fiecare din celelalte entităţi la care se fac trimiteri. În acest caz înregistrarea unei asemenea tabele de legătură conţine:

· identificatorul înregistrării de index de la care se face trimiterea;

· identificatorul înregistrării la care se face trimiterea

Pentru rigoarea exprimării şi pentru uniformitate ar fi recomandabil ca termenii de index să respecte convenţiile de elaborare a vedetelor, stipulate de Anglo-American Cataloging Rules, 2-nd. ed. [AACR2, 1988] şi recomandările standardului ISO pentru organizarea şi prezentarea indexurilor [ISO 999, 1996].

Într-o variantă mai sofisticată, indexul poate fi organizat ca un tezaur terminologic, adică să fie prevăzut cu un mecanism de instanţiere de relaţii ierarhice (generic-specific, întreg - parte) între termeni. Organizarea acestui tezaurar trebui să respecte recomandările standardului ISO privitor la tezaurele monolingve [ISO 2788, 1986].

b. Dicţionarul

Dicţionarul muzeului virtual conţine explicitările termenilor din index, din catalog, din exponate, din bibliografie sau din lucrările aflate în „bibliotecă“. El constituie un fişier cu definiţii de concepte, cu note biografice pentru persoane, note istorice pentru instituţii, locuri geografice şi evenimente.

Înregistrarea de dicţionar cuprinde:

· forma preferenţială a termenului pe care-l explicitează;

· formele nepreferenţiale ale termenului (variante);

· textul explicativ;

· autorul înregistrării (consemnat atât pentru atribuirea responsabilităţii intelectuale, cât şi pentru respectarea drepturilor de autor şi conexe);

· trimiterile la înregistrările de catalog asociate termenului;

· trimiterile la bibliografie;

· trimiterile la alte înregistrări de dicţionar.

Dacă înregistrarea se referă la o persoană, instituţie, eveniment, loc, ea mai conţine (în forma standardizată) şi:

· localizarea temporală (ani de viaţă, de domnie, de activitate, de funcţionare etc.)

· localizare spaţială (locuri de naştere, de deces, de activitate etc.)

Dacă dicţionarul este multilingv, elementele textuale ale înregistrării sunt stocate in câmpuri distincte.

Din punct de vedere tehnic, trimiterile multiple la alte entităţi (catalog, bibliografie) pot fi implementate — ca şi în cazul indexului — fie ca fişierele inverse, fie ca tabele relaţionale de legătură.

Softul de consultare trebuie să permită invocarea (şi vizualizarea) articolelor de dicţionar atât în timpul parcurgerii indexului, cât şi în timpul consultării catalogului, a bibliografiei, a lucrărilor din bibliotecă, cât şi în timpul contemplării unui exponat.

Nu există standarde universal acceptate în ceea ce priveşte articolele de dicţionar. S-ar putea însă apela cu folos la recomandările specifice din Text Encoding Initiative (TEI) [TEI, 1996].

c. Catalogul

Catalogul muzeului virtual cuprinde fişe standardizate ale exponatelor virtuale. El permite utilizatorului o consultare prealabilă a datelor esenţiale ale exponatului, eventual cu excluderea celor neinteresante din traseul selectat.

Fişa de catalog conţine elemente succinte dar precise şi — pe cît posibil — uniformizate privind piesa în jurul căreia este construit exponatul virtual. Elementele cele mai importante sunt:

· denumirea;

· autorii;

· datarea;

· materialul / tehnica.

Structura completă a fişei, conformă cu standardul naţional al bazei de date a Patrimoniului Cultural Naţional (care la rândul lui este compatibilă cu recomandările ICOM/CIDOC) se află în Anexa 6.

Pe lângă informaţiile descriptive, înregistrarea de catalog cuprinde o imagine (în format redus) a piesei, precum şi trimiterea la exponatul virtual propriu-zis.

d. Expoziţia

Prin această denumire metaforică se desemnează ansamblul fişierelor ce constituie exponatele virtuale. Un exponat virtual — fiind o prezentare multimedia a unei piese reale — este un ansamblu de fişiere (obiecte informatice) de naturi diferite, dependente de softul care le prelucrează. În orice caz, un exponat presupune cel puţin:

· un fişier hipertext (de ex. în format HTML);

· un fişier imagine (de ex. în format JPEG).

Pe lângă această formulă minimală, exponatul poate cuprinde:

· scripturi JAVA;

· controale ActiveX;

· fişiere sonore;

· fişiere video (de ex. în format MPEG);

· fişiere de realitate virtuală (de ex. în format QuickTime VR);

şi alte mecanisme (ce se inventează pe zi ce trece).

Din punct de vedere al utilizatorului (deci al conţinutului), un exponat trebuie să cuprindă minimal:

· o imagine a obiectului;

· denumirea obiectului;

· descrierea textuală;

· autorul/producătorul obiectului;

· datarea obiectului;

· data realizării/actualizării prezentării;

· trimiterea la exponatul următor din cadrul traseului curent;

· trimiterea la exponatul precedent din cadrul traseului curent;

dar poate să cuprindă şi alte elemente ca:

· trimiteri bibliografice;

· trimiteri la descrieri textuale alternative (descrieri de specialitate, descrieri în alte limbi, descrieri de alţi autori etc.)

e. Bibliografia

Bibliografia asociată muzeului virtual constă dintr-un fişier specializat cuprinzând fişe bibliografice standard, având o structură de tip MARC (UNIMARC [IFLA, 1993] sau ROMARC [ROMARC, 1996]). Principalele elemente informaţionale cuprinse în înregistrare sunt:

· autorii lucrării;

· titlul lucrării;

· datele de publicare;

· colaţiunea;

· notele;

· responsabilităţile secundare;

· vedetele de subiect;

· trimiterea la lucrarea în extenso (dacă e cazul).

Fişa bibliografică la care se face trimitere trebuie să fie afişată — când utilizatorul o solicită — în formatul bibliografic standard ISBD (International Standard Bibliographic Description) [IFLA, 1988].

f. Biblioteca

Prin această denumire metaforică se desemnează ansamblul fişierelor ce constituie lucrări textuale în extenso asociate exponatelor virtuale. O lucrare poate fi formată dintr-un fişier text sau hipertext sau din mai multe. Softul de „vizitare“ a muzeului virtual trebuie să ofere utilizatorului posibilitatea de a accede la o lucrare textuală prin intermediul fişei sale bibliografice.

O lucrare din bibliotecă poate face trimiteri la articole de dicţionar, la fişe bibliografice şi la alte lucrări.

6.2. Cazul web-muzeului colectiv

Un caz particular important al muzeului virtual îl constituie web-muzeului colectiv. El presupune o structură topografică (adică amplasarea geografică în diverse situri Internet, pe diverse servere) specifică, prezentată în figura 2. Se observă opţiunea pentru un index (comun) replicat pe două servere, din raţiuni de siguranţă şi disponibilitate (un index unic este vulnerabil; în caz de nefuncţionare a serverului care îl găzduieşte, întreg web-muzeul este practic inaccesibil). Celelalte entităţi (dicţionarul, catalogul, expoziţia, bibliografia, biblioteca — acestea din urmă nereprezentate pe figură din raţiuni de claritate) pot fi distribuite pe mai multe servere. Aceasta înseamnă că în caz de nefuncţionare a unui server, porţiunea respectivă din muzeul virtual este „nevizitabilă“.

Această organizare a web-muzeului este previzibilă. Amplasarea pe un singur sit este improbabilă din pricina volumului mare de stocare cerut de exponatele virtuale.

6.3. Problema standardizării

După cum s-a văzut, unele elemente informaţionale ale muzeului virtual pot beneficia de unele standarde naţionale şi internaţionale. Astfel:

· înregistrările de index pot fi conforme recomandărilor Anglo-American Cataloging Rules [AACR2, 1988] şi standardului ISO 999, specific indexurilor[ISO 999, 19965];

· fişele de catalog pot fi conforme standardului naţional de descriere al obiectelor din Patrimoniul Cultural Mobil (compatibil cu recomandările ICOM/CIDOC);

· fişele bibliografice pot fi conforme cu un format de tip MARC (UNIMARC [IFLA, 1993], ROMARC [ROMARC, 1996]) şi sunt afişate conform ISBD (International Standard Bibliographic Description) [IFLA, 1988].

Pentru restul, activitatea de standardizare este abia la începuturi. Totuşi se întrevede o tendinţă importantă pe plan mondial: aderarea standardelor de structurare a conţinutului la filozofia limbajelor de balizare SGML (Standard Generalized Markup Language) [ISO 8879, 1986]. Astfel, două iniţiative majore vor avea probabil un impact important:

· TEI (Text Encoding Initiative) [TEI, 1996], un limbaj standard SGML pentru balizarea textelor şi a hipertextelor;

· CHIO (Cultural Heritage Information On-line) [CIMI, 1995], o propunere — de asemenea bazată pe SGML — pentru balizarea descrierilor exponatelor de muzeu.

În ceea ce priveşte interogările pe reţea, în viitorul apropiat se va impune fie standardul Z39.50 [ANSI, 1994], fie SQL (Standard Query Language).

7. Prezentarea unui exponat

Mai jos se prezintă un model pentru structura de prezentare a unui exponat din muzeul virtual. Această structură reprezintă în parte rezultatul cercetării diferitelor prezentări de exponate din domeniul ştiinţei şi tehnologiei din reţeaua Internet. Menţionăm că propunerea de mai jos cumulează informaţii întâlnite în diferite structuri de prezentare şi nu a fost întâlnit în totalitate în nici un caz practic. Multe din elementele şi conţinutul acestor structuri reprezintă contribuţii ale autorilor acestei lucrări. De fapt, structura de prezentare comună este mult mai redusă decât cadrul de mai jos. Structura nu este cu necesitate aplicabilă la diferite cazuri particulare şi constituie numai un model orientativ. Gradul de detaliere al fiecărui capitol este diferit de la un exponat la altul. Structura este aplicabilă în cazul exponatelor care sunt constituite de invenţii, inovaţii, descoperiri, teorii, produse, lucrări deosebite (denumite generic mai jos exponat).

7.0. Identificare

· Titlu.

· Pictogramă reprezentativă, cu rol de simbol pentru o mai simplă memorare a exponatului.

· Număr de vizitatori, eventual însoţit de cifre statistice.

· Legenda diferitelor semne distinctive folosite în prezentare.

· Indicaţii speciale de operare, de exemplu pentru pregătirea cadrului de operare.

7.1. Cadrul general

· Domeniul, încadrarea problemei, cadru ştiinţific, tehnic, geografic, istoric, social care a favorizat apariţia exponatului. Se fac referiri bibliografice şi trimiteri la informaţii înrudite existente pe alte servere. (Puţine din exponatele întâlnite au acest capitol, pe care îl considerăm însă necesar.)

· Se poate solicita alegerea limbii de prezentare (în cazul de faţă, română sau engleză).

· Se poate solicita opţiunea asupra nivelului de detaliu al prezentării dorite. Această informaţie poate fi detectată într-un mod original şi atractiv prin solicitarea completării unui chestionar sau prin răspuns la un grupaj de întrebări. Soluţii mai elaborate pot prevedea interpunerea unui agent, realizat eventual ca sistem expert, cu sarcina de a detecta compoziţia unei matrici de filtrare. Nu este exagerată acordarea acestei atenţii deosebite acestei probleme, având în vedere interesul de a asigura impactul maxim asupra cititorului a informaţiei din paragrafele 7.2-7.6, realizabil prin eliminarea elementelor care pot fi apreciate ca balast şi pot duce la derutarea vizitatorului.

· Se poate solicita selectarea unor opţiuni care pot determina creşterea vitezei de răspuns necesară pentru transferul informaţiei de la server (de ex. evitarea imaginilor de dimensiuni mari, sunetului, eventual animaţiei şi mai ales filmului).

7.2. Principiile pe care se bazează exponatul

· Dacă este cazul, se fac trimiteri la informaţii de pe alte servere.

· Unele prezentări pornesc de la constatarea de către vizitator a unor fenomene sau aplicaţii din viaţa cotidiană, care conduc direct sau indirect la exponat. Uneori această pregătire este esenţială pentru câştigarea vizitatorului, fapt pentru care sunt recomandate soluţii ingenioase la acest capitol. Un exemplu legat de exponatul teledetecţie: sunt prezentate mai multe imagini-ghicitoare. Ce reprezintă fiecare? Răspunsul, ales din cele sugerate, este comentat.

7.3. Descrierea exponatului

· Partea cea mai consistentă a prezentării, ca ansamblu de text, imagini statice, eventual sunet şi programe de simulare.

· De remarcat că sunetul, aplicaţiile de simulare (mai ales interactive) şi secvenţele de film nu sunt utilizate în mod obişnuit în corpul de informaţie accesibil prin Internet. Aceasta deoarece viteza limitată de transfer produce întârzieri inacceptabile (fişierele implicate au de regulă dimensiuni mari). Utilizarea acestor forme de prezentare (de altfel foarte utile ca impact în perceperea informaţiei) se adresează deci exploatării locale, sau de pe CD-ROM.

· Prezentarea este organizată pentru a asigura percepţia informaţiei de către diferite categorii de cititori. Astfel, este recomandabilă stratificarea pe mai multe niveluri, intrarea în detalii fiind iniţiativa cititorului, dacă nu au fost asigurate filtre (cf. comentariilor de la paragraful 7.1).

· Elementele prezentate trebuie să facă referiri la surse credibile (paragrafele 7.14, 7.15, 7.19).

· În funcţie de context, se recomandă ca termenii de specialitate şi eventuale noţiuni să nu capete explicaţii pe loc, ci prin legături la Glosar (paragraful 7.20). Se facilitează formarea vocabularului.

· Completările recente făcute în prezentare e recomandabil să fie marcate cu un semn distinctiv (pictogramă).

· Unele informaţii mai importante pot fi marcate cu un semn distinctiv explicat în paragraful 7.1.

· Unele informaţii pot fi marcate ca fiind incluse la cererea unui anumit cititor, efectuată prin intermediul cutiei de scrisori (paragraful 7.25). Aceasta contribuie la parcurgerea activă a textului prezentării, cu rol educaţional pronunţat.

· Cele mai multe prezentări întâlnite sunt descrieri textuale, însoţite de câteva imagini statice, dar acestea referă de obicei exponate din muzee reale şi au rolul de a incita vizite reale.

· Se recomandă utilizarea de material ilustrativ, desene, schiţe, animaţii simple.

· Este favorabilă pentru perceperea informaţiei apelarea la simulatoare, eventual interactive. Aşa cum s-a menţionat mai sus, această modalitate de prezentare nu este comună în versiunea pentru reţea a exponatelor, datorită timpului de răspuns prea mare necesar pentru transferul de informaţie. Soluţia trebuie vizată în special pentru exponate construite pentru operare de pe CD-ROM. În acest caz, este recomandabilă atenţionarea în versiunea pentru reţea asupra existenţei versiunilor CD-ROM (paragrafele 7.16, 7.23, 7.24).

· Se fac trimiteri la alte exponate, sau la informaţii ajutătoare existente pe alte servere. Aceste legături sunt favorabile pentru îmbogăţirea prin extensie a orizontului informaţional al cititorului, având un puternic rol formativ.

7.4. Semnificaţia ştiinţifică

· Rolul pe care exponatul l-a avut în evoluţia unor concepte, teorii.

· Dispute provocate în lumea ştiinţifică, priorităţi recunoscute sau pretinse.

· Se fac trimiteri la alte exponate din muzeu sau de pe alte servere din reţea.

7.5. Semnificaţia tehnică

· Rolul pe care exponatul l-a avut în dezvoltarea economică sau evoluţia tehnologică.

· Se fac trimiteri la alte exponate din muzeu sau de pe alte servere din reţea.

7.6. Aplicaţii practice

· Realizări tehnice sau alte implementări în economie.

· Se indică doar ca listă, pentru a nu încărca prezentarea, cu eventuale înlănţuiri cu exponate prezentate în alte părţi.

· Nu se vor omite aplicaţii cu rol de amuzament.

7.7. Înregistrări oficiale, premii

· Patente, recunoaşteri oficiale, copyright, premii.

7.8. Poziţia ştiinţei actuale faţă de exponat

· Actualitatea exponatului în contextul ştiinţific şi tehnologic actual.

· Eventuale infirmări.

· Se fac trimiteri la alte exponate care prezintă noile poziţii.

7.9. Evoluţia ulterioară a conceptelor

· Referiri sumare la perfecţionări ulterioare, cu eventuale trimiteri la alte exponate.

7.10. Posibilităţi de evoluţie viitoare

· Referiri la cercetări, implementări, evoluţii în curs, sau prefigurate de noi teorii şi concepte.

7.11. Prezentarea autorilor exponatului

· Fişă biografică a autorilor exponatului, cu eventuală referire, în cazul când există, la secţiunea din muzeu destinată personalităţilor.

· Listă a altor realizări pentru fiecare autor.

7.12. Legături cu alte exponate din muzeu

· Un sumar de legături cu alte exponate, menţionate distribuit în capitolele precedente.

· Legături nemenţionate în restul prezentării, dar care pot ajuta la îmbogăţirea informaţiilor din domeniul exponatului.

7.13. Legături cu alte principii/exponate din alte muzee

· Aceleaşi elemente ca la paragraful 7.12, dar cu trimitere la alte servere din reţea.

· Este posibilă cuplarea acestor informaţii cu cele de la paragraful 7.12, dar se recomandă diferenţierea, pentru accentuarea colecţiilor muzeului.

7.14. Trimiteri la materiale ştiinţifice relative la exponat

· Listă care poate cuprinde lucrări ale autorilor, precum şi ale altor autori, dacă se referă la exponat.

· Manifestări ştiinţifice dedicate.

· Articole din presa de specialitate.

· Poziţiile din listă care au suport, pot trimite prin legături la materialele menţionate.

7.15. Referiri scrise din presă

· Trimiteri sau chiar extrase din presa cotidiană, relative la exponat.

· Se pot prezenta şi extrase mai semnificative din cutia de scrisori, prezentată la paragraful 7.25 (eventual după solicitarea permisiunii din partea autorului scrisorii).

7.16. Materiale pentru profesori/educatori

· Listă de materiale despre exponat, destinate special procesului educaţional, în sprijinul profesorilor, chiar dacă au fost deja referite la paragrafele 7.14 şi 7.15.

7.17. Jocuri/teste pentru fixarea cunoştinţelor

· Teste grilă, jocuri simple atractive, din informaţia prezentată despre exponat.

· Au rol de destindere, concluzionare şi fixare a cunoştinţelor noi acumulate.

· Se pot face trimiteri la facilităţi de amuzament din tematica exponatului, chiar dacă au mai fost referite anterior (de exemplu la paragraful 7.6).

7.18. Concluzii

· Rezumat al informaţiei esenţiale despre exponat.

7.19. Bibliografie referită

· Lista de materiale referite în cuprinsul prezentării, cu eventuale legături la adrese care le prezintă în extenso, la depozitari (biblioteci), sau centre de achiziţie (librării).

7.20. Glosar

· Listă de termeni specifici folosiţi în prezentare, cu explicaţie sumară şi eventuale trimiteri la alte noţiuni (care este preferabil să fie evitate pentru a nu indirecta prea mult procesul de explicare).

7.21. Data realizării iniţiale şi data ultimei actualizări

· Acestea sunt importante pentru a asigura cititorului o măsură a actualităţii informaţiei furnizate.

7.22. Informaţii noi, completate recent

· Sumar de elemente adăugate de curând în prezentare, cu rol de a atrage asupra lor atenţia cititorilor care au vizitat anterior exponatul. Se poate adăuga data actualizării.

· În prezentarea efectivă se recomandă ca informaţiile noi să fie marcate cu o pictogramă de atenţionare.

7.23. Cum/unde se poate vizita exponatul

· În cazul în care exponatul este prezentat în muzee sau implementări reale, se indică adresa acestora, precum şi facilităţi de acces, orar de vizitare, etc.

7.24. Cum/unde se pot obţine informaţii despre domenii înrudite

· Similar cu informaţia de la paragraful 7.23, se indică posibilităţi de vizitare a unor exponate din domenii înrudite.

7.25. Cutie de scrisori, sugestii de la vizitatori

· Se include butonul care permite transmiterea de către cititor a unei scrisori adresate autorilor prezentării. Se face legătura cu serviciul de e-poştă ataşat exponatului.

· O variantă este constituirea unei cutii de scrisori destinate comunicaţiei dintre cititori, relative la subiectul exponatului. Scrisorile devin în acest caz publice.

7.26. Autorii prezentării

· Identificarea autorilor prezentării şi a instituţiilor lor, eventual cu adrese de e‑poştă şi alte realizări similare.

7.27. Copyright

· Atenţionare relativă la drepturi de autor referitoare la utilizarea materialului prezentării.

Estimăm că realizarea unui exponat virtual (în condiţiile existenţei materialului documentar necesar) poate să ceară o cantitate de muncă între o zi-om (pentru un exponat de maximă simplitate, adică o imagine şi un text explicativ) şi un an-om (pentru un exponat care cuprinde animaţie, simulări etc.).

8. Asamblarea exponatelor în muzeu

Ca în orice muzeu, fondul de exponate, a cărui prezentare poate fi realizată după diverse modele, cum ar fi cel din capitolele 6 şi 7, trebuie organizat. Unitatea de organizare este tema (traseul), pe care o vom asimila cu sala de expunere din muzeele reale. Caracteristica esenţială a fondului electronic de exponate este flexibilitatea. Existenţa în formă electronică a exponatelor simplifică efortul de organizare a noi săli. Principial, procesul de constituire a unui nou traseu (tematici) constă în:

· selectarea exponatelor disponibile în muzeu, corespunzătoare tematicii;

· căutarea în reţea a unor exponate reprezentative pentru tematică, existente pe alte servere;

· căutarea în reţea de elemente contextuale;

· construirea unui text referitor la tema aleasă, exemplificat cu trimiteri la fondul de exponate selectat mai sus; textul poate fi constituit sub formă de lecţie, sau ca prefaţă, sau ca traseu printre exponatele selectate; mijloace ingenioase pot accentua senzaţia de vizită prin muzeu, în cazul când această percepţie este apreciată ca favorabilă (a se vedea exemplificarea cu muzeul virtual EXPO din partea a II-a);

· ataşarea listei de exponate selectate, pentru varianta vizitării selective, la dorinţa vizitatorului.

Un exponat poate face parte din oricâte săli, deoarece pentru aceasta el nu trebuie multiplicat. Este observabil că din punct de vedere structural, informaţia se prezintă pe mai multe nivele (fig. 3). La nivelul de bază sunt exponatele prezentate individual. Deasupra se construiesc prezentările diferitelor săli. Pe acelaşi nivel structural se găsesc şi prezentările sub formă de lecţii, care baleiază mai multe subiecte, aflate în săli diferite. Pe nivelul superior se situează pagina de acces în muzeu, care permite prin selecţie vizitarea sălilor (subliniat mai jos), precum şi obţinerea de alte informaţii importante despre muzeu. Pagina iniţială a muzeului poate conţine:

· prezentare generală a muzeului: istoric, scop, audienţă, suport tehnic, informaţional şi financiar;

· adresă, program de vizitare fizică;

· facilităţi oferite vizitatorilor fizici şi virtuali;

· organizare muzeu;

· săli (tematici) deschise pentru vizitare virtuală;

· programul de manifestări organizate de muzeu;

· legături interne şi internaţionale;

· cutia poştală;

· spicuiri din presă, opinii ale vizitatorilor;

· puncte de contact.

9. Propuneri de trasee/ tematici (săli)

Prin consultarea informaţiei din Internet despre muzeele de ştiinţă şi tehnologie, se poate constata o diversitate tematică foarte mare. În ciuda acestei diversităţi, se observă că muzeele reale de acest tip sunt dedicate fiecare în parte unor subiecte limitate, fapt explicabil datorită resurselor limitate de care dispun. Un muzeu virtual are posibilităţi net superioare de diversificare a tematicilor şi de îmbogăţire continuă, astfel încât vizitatorii care revin chiar după un scurt timp pot găsi noi informaţii. Fondul exponatelor beneficiază în acest caz şi de faptul că poate fi uşor împrumutat de la alte muzee virtuale prin simple legături la alte adrese din reţea.

În aceste condiţii, prima problemă a unui muzeu virtual este de a constitui o masă critică de exponate. Asamblarea lor pe săli este apoi o activitate mai simplă. Orientarea către asigurarea masei critice pentru fondul de exponate este dată în primele etape de fixarea unor tematici a căror rezolvare se poate face în timp mai scurt. Acest capitol propune un număr de astfel de tematici iniţiale:

· enciclopedia personalităţilor lumii ştiinţei şi tehnicii româneşti, care se poate şi ea împărţi în sub-săli (perioade istorice, domenii). Aceste exponate au nevoie de o prezentare mai simplu de realizat tehnic. De asemenea informaţia există de regulă în enciclopedii scrise, oferind fondul iniţial necesar. În plus, demararea cu această categorie de informaţii asigură popularizarea în lume a valorilor româneşti, acţiune necesară în această perioadă de evoluţie a României;

· ingeniozitatea populară. Exponatele sunt de mare impact în public. Ele există în muzee reale din România destinate creaţiilor tehnice populare (la Sibiu, Bucureşti);

· descoperiri şi invenţii româneşti;

· creaţii tehnice de excepţie în România;

· performanţe ale şcolii româneşti;

· impactul introducerii unor inovaţii tehnologice asupra societăţii româneşti.

Partea a II-a. Muzee de ştiinţă şi tehnologie de pe Internet

10. Concluzii rezultate din cercetarea resurselor WWW despre muzee de ştiinţă şi tehnologie

În prezent există foarte multe servere de informaţie în Internet relative la muzee de ştiinţă şi tehnologie. Cele mai multe sunt relative la muzee reale, pentru care s-a construit o pagină de prezentare Web. În această situaţie, informaţia disponibilizată pe această cale este relativă la exponatele existente în muzeu, iar întreaga prezentare este făcută în scopul atragerii de vizitatori reali. Nu se obţin prea multe informaţii care ar servi scopului educaţional direct. S-au putut totuşi obţine informaţii utile pentru cercetarea de faţă, respectiv tematici abordate de această categorie de muzee reale, modalităţi de prezentare a exponatelor în muzeu, organizarea pe săli, mai rar chiar prezentări de exponate, cu titlu de exemplu. De asemenea, s-a obţinut o imagine generală asupra stadiului atins de prezentările de tip pagină Web, pentru această categorie de muzee. Capitolul de faţă trece în revistă aceste două tipuri de informaţii (tematică şi realizare Web) care au putut fi extrase dintr-o cercetare minuţioasă efectuată în Internet. În capitolul următor se descriu sumar un număr relativ de exemple de pagini Web, unde se găsesc alte informaţii utile pentru soluţia muzeului virtual, intenţionat de această cercetare: tematici punctuale tratate, organizare muzeu, descrierea unor exponate care au fost considerate mai interesante.

Cercetarea pe Internet a avut ca principal obiectiv desprinderea de concluzii pentru realizarea unui muzeu virtual al ştiinţei şi tehnicii româneşti. Aceste concluzii, rezultate pe baza modelelor studiate în Internet sau pe baza ideilor originale facilitate de această cercetare, sunt prezentate în capitolele din Partea I-a a lucrării. Această subliniere atrage atenţia că acest capitol nu şi-a propus să concluzioneze şi el o soluţie pentru muzeul intenţionat.

11. Tematici

Am reunit în acest capitol o serie de tematici întâlnite în siturile vizitate. Diversitatea este foarte mare şi am simplificat prezentarea clasificând după diferite criterii, fără pretenţia de rigurozitate şi fără a fi exhaustivi. Muzeele reale sunt cele care oferă o diversitate mai mare. Muzeele virtuale sunt axate pe teme mai restrânse, dar trebuie remarcat că teoretic situaţia ar trebui să fie inversă, aşa cum s-a justificat în Partea I-a, dar noutatea acestor muzee este prea mare pentru a putea trage concluzii.

¨ tehnică:

· istoria zborului, de la balon la rachetă;

· transporturi diverse;

· astronautică;

· instrumente de calcul, de măsurare;

· inginerie mecanică: mecanisme animate, puzzluri mecanice;

· maşini pentru uz casnic, evoluţia tehnologiei domestice;

· roboţi;

· fotografie, film, TV, radio, telegraf, telefon;

· filmări speciale, trucaje, cu exemplificare din filme celebre (de ex.Jurassic Park);

· tipografie;

· telecomunicaţii;

· inginerie urbană, canalizare oraşe;

¨ stimularea creaţiei tehnice:

· construcţii realizare de vizitatori (şi care eventual pot fi păstrate);

· asamblare de forme geometrice, construcţii combinate, eventual după un scenariu dat, sau conform unei anumite teme;

· construirea de automate, folosind senzori daţi;

· învăţare folosind metode bazate pe jocuri simple, cu stimularea curiozităţii;

¨ studierea fenomenelor tehnice:

· fizică nucleară;

· efecte ale gravitaţiei, prin jocuri specifice parcurilor de distracţii;

· utilizarea luminii laser în holograme, reclame etc., construite de vizitatori;

· cum se nasc imaginile foto, video, etc.;

· efecte de film realizate prin trucaje şi filmări speciale;

· iluzii optice;

· oglinzi, prisme, lentile, fibre optice;

· energia în diferite forme: primare, realizate tehnic;

· rezistenţa la cutremure a clădirilor;

· experimente cu magneţi, electricitate;

· studiul sunetelor şi efectelor lor;

· proprietăţi ale materialelor;

· forţa vântului;

¨ corpul uman şi animal:

· funcţionarea organelor, sistemului osos, sunetul normal al plămânilor, inimii;

· sistemul nervos, funcţionarea creierului;

· studierea efectelor nocive ale drogurilor asupra creierului;

· dialog cu medicul pe diferite probleme de sănătate;

· prevenirea bolilor;

· boli încă fără remediu;

· expresii şi comportament, forme alternative de comunicare, diferite de vorbire;

· psihologie individuală;

· medicamente, farmaceutică;

· aparate medicale;

· comparaţii între creierul uman şi cel animal;

· adaptarea la mediu;

· construirea de animale imaginare din organe şi funcţii date;

¨ meserii:

· oraşul meseriilor, prezentarea conţinutului şi atractivităţii diferitelor meserii;

· oferte de serviciu;

· discuţii virtuale cu profesionişti şi psihologi pe diverse meserii, pentru alegerea profesiei;

¨ oraşul copiilor:

· secţiuni diferite, pe grupe de vârstă;

· jocuri specifice, pentru amuzament;

· jocuri pentru înţelegerea fenomenelor: jocuri cu apa, operare maşini, primul contact cu calculatorul;

¨ matematica:

· atractivitatea matematicii;

· probleme încă nerezolvate;

· matematica în diferite perioade istorice;

· mari realizări tehnice datorate matematicii;

· aplicaţii ştiinţifice şi industriale;

¨ explorarea vieţii şi universului:

· vizualizarea Pământului de pe Soare şi Lună;

· hărţi ale diferitelor zone şi teritorii;

· formarea norilor, dunelor de nisip;

· roci, vulcani, foraje în scoarţă;

· zone periculoase de pe glob;

· formare uragane, tornade (vizitatorul poate construi condiţiile necesare pentru declanşarea unor fenomene meteorologice diferite);

· dezastre naturale, inclusiv relatări ale martorilor (se acceptă noi mărturii);

· imaginea (animată) din satelit a timpului probabil;

· cum se elaborează prognozele meteorologice, construirea propriei prognoze, pe baza datelor de la satelit;

· planetariu: galaxii, plimbări printre stele;

¨ calculatoare (există un număr mare de muzee dedicate, sau exponate în muzee generale, pe această problemă):

· istoricul calculatorului, evenimente aniversare;

· experimentarea primului program pe calculator, scris de vizitator;

· video-conferinţe;

· tehnici şi limbaje noi (Java);

· noi concepte, hard şi soft;

· cele mai bune realizări soft pentru copii;

· realitate virtuală, interactivitate reală;

· reţele de calculatoare, Internet;

· schimb de mesaje e-poştă între vizitatori;

· jocuri, inclusiv de grup, între vizitatori, sau în reţea;

¨ mistere nedezlegate:

· civilizaţia Maya;

· manuscrisele de la Marea Moartă;

· fenomene paranormale;

¨ mari descoperitori, oameni de ştiinţă, inventatori;

¨ mediatecă - bibliotecă tehnică.

12. Realizarea paginii web

Ecranul poate conţine una sau mai multe ferestre. O fereastră (cea mai mare) este destinată informaţiei utile despre exponatul selecţionat. Selecţia se face de regulă dintr‑un cuprins al exponatelor, organizat pe unul sau mai multe nivele. Un nivel poate reprezenta o tematică. Alte ferestre, situate de obicei în stânga ecranului, permit schimbarea selecţiei de tematică, sau aflarea de informaţii adiacente. Ferestrele sunt colorate diferit, sau au marcaje care să le individualizeze. În ferestrele adiacente, sau pe ultima linie a ecranului pot apărea animaţii care să atragă atenţia (reclame, informaţii noi, diverse mesaje).

În fereastra principală informaţiile sunt prezentate sub formă de text combinat cu imagini statice. Textul are zone sensibile, marcate prin culoare şi subliniere, care sunt legături către informaţii înrudite sau de detaliu. Imaginile sunt în general de format mic, care prin selectare permit obţinerea imaginii mărite. Rareori imaginile sunt sensibile pe zone, trimiţând prin selecţie la alte imagini de detaliu, sau la subiecte individualizate, în cazul când imaginea este harta muzeului şi este suportul pentru navigarea prin săli sau tematici. Puţine sunt paginile Web în care se prezintă filme sau sunet. În aceste situaţii, de regulă este necesară extinderea serviciilor navigatorului Netscape Navigator, care este semnalată la momentul selectării opţiunii care conduce la afişarea filmului sau sunetului. Aceasta determină lansarea componentei Netscape Plug-in Finder, care furnizează informaţiile necesare extensiei menţionate, face conexiunea la situl cu resursa solicitată, încarcă fişierul aferent şi produce afişarea. Aceleaşi operaţii sunt probabil necesare şi în situaţia când resursa solicitată este un program de aplicaţie (de exemplu un simulator ataşat unui exponat), dar pe siturile cercetate acest serviciu nu a fost întâlnit.

Cuprinsul paginii Web poate conţine trimiteri la o mare varietate de servicii. Prezentăm mai jos o reuniune de astfel de tematici de pe serverele cercetate, cu menţionarea că în nici un caz diversitatea nu a fost foarte mare:

· prezentare generală: istoric, obiective, tematică generală, audienţa;

· expoziţii sau exponate din muzeu; multe muzee sunt de fapt galerii care au expoziţii temporare, sau sunt constituite dintr-un ansamblu de expoziţii;

· programe publice (cursuri pe diferite teme, secţiuni care se vizitează prin prezentări de tip spectacol — cum ar fi un planetariu);

· resurse pentru programe şcolare, sau pentru educatori (lecţii dedicate, sau experimente cu exponatele din muzeu, destinate organizării de lecţii, sau pregătirii pentru şcoală, inclusiv pentru perfecţionarea cadrelor didactice);

· programe în pregătire;

· facilităţi pentru organizarea de discuţii prin legătură directă între utilizatori (discuţiile se pot şi doar urmări);

· publicaţii din tematica muzeului, sau editate de muzeu;

· legături către alte servere de informaţii de interes;

· aniversările zilei;

· noutăţile zilei;

· evenimente organizate în general (manifestări ştiinţifice, întâlniri, spectacole, etc.);

· calendar (evenimente în orizontul apropiat);

· informaţii generale (orar de vizitare, costuri, adresă, telefon etc.);

· teste, jocuri de fixare a cunoştinţelor;

· cutie poştală;

· informaţii pentru aderenţii clubului ataşat muzeului sau tematicii;

· `1contribuţii ale vizitatorilor (se pot transmite sugestii sau idei de tematici, exponate, mod de prezentare); în unele cazuri, participarea este încurajată şi facilitată prin faptul că prin aceasta se generează automat un nou document web cu adresă de e-poştă, ataşat utilizatorului, care este astfel cunoscut de ceilalţi utilizatori;

· avertizări asupra cerinţelor hard şi soft pentru exploatarea normală a web-ului;

· popularizarea sponsorilor, participanţilor la acţiuni în beneficiul muzeului;

· unde pot fi văzute exponate reale dintre cele virtuale prezentate.

13. Muzee virtuale

Aşa cum am mai afirmat, nu există prea multe modele de muzee virtuale pe Internet, cu atât mai puţine dedicate ştiinţei şi tehnologiei. Din acest motiv, nu se poate concluziona asupra unei direcţii de dezvoltare a acestui domeniu. Totuşi, unele resurse WWW pot fi reţinute, mai ales prin faptul că pot aduce o confirmare a unei propuneri de soluţie care a fost făcută în capitolul 5. Este vorba în primul rând de o expoziţie dedicată conceptului de Information Superhighway (ISH), organizată în cadrul Muzeului de Ştiinţă din Londra (http://www.tecc.co.uk/science_ museum/exhibition.html). Descrierea sumară a conţinutului acestei expoziţii este dată în capitolul 14. Interesante sunt însă unele elemente care nu au fost prezentate în respectivul paragraf, pentru că informaţia este mai potrivită în contextul acestui capitol. Este vorba printre altele de o serie de probleme care au fost luate în considerare de proiectanţii acestei expoziţii.

Conceptul de ISH se adresează problemelor de asigurare a comunicaţiei rapide între diferitele puncte de conexiune la o reţea mondială de calculatoare. Viteza de comunicare este principalul impediment al exploatării eficiente a informaţiei şi comunicării eficiente între utilizatorii ei. Soluţiile implementate în reţelele actuale, cum ar fi Internet, nu pot asigura viteze suficiente pentru unele reprezentări ale informaţiei, cum ar fi filmele şi sunetul, aceasta restricţionând considerabil comunicarea între oameni şi limitând aplicabilitatea mijloacelor multimedia distribuite. ISH nu are încă o soluţie de realizare, dar expoziţia intenţionează să pregătească publicul pentru a asigura, pe de o parte, aderenţi şi sprijinitori (finanţare, orientarea cercetărilor spre această problemă etc.), pe de altă parte, un cadru de implementare rapidă când rezultatele vor deveni realitate.

Expoziţia ISH constă dintr-un ansamblu de trei camere:

a) stadiul actual al comunicaţiilor în reţele;

b) sală de acces la Internet (7 calculatoare) pentru formarea gustului publicului;

c) conceptul de ISH, subliniindu-se necesitatea şi semnificaţia lui.

Dotarea esenţială a fiecărei săli o reprezintă calculatoarele. De aceea, activitatea pare la prima vedere artificial distribuită în camere. Soluţia prevede încăperi diferite datorită facilităţilor impuse de tipul de activitate. De exemplu, în camera a sunt monitoare de supervizare a activităţii la toate posturile; în camera b, printre altele, se dau lecţii de utilizare a calculatorului şi a softului pentru Internet, a conceptului şi aplicaţiilor multimedia, etc.; camera c are un design provocator, pentru introducerea într-o altă atmosferă, care imaginează viitorul (pereţi de oglindă cu efect de caleidoscop şi sugerând ideea întâlnirii dintre oameni, lumină dinamică, colorit intens).

Interesante sunt studiile realizate de proiectanţii expoziţiei pentru această nouă problemă, similară cu cea a acestei cercetări, care este reprezentată de situaţia muzeelor în care singurele exponate reale sunt calculatoarele:

· impactul asupra publicului neantrenat, eventual neatras de calculatoare;

· ghidarea utilizatorului pe o tematică anume şi evitarea folosirii calculatorului în alte scopuri (jocuri, acces la informaţie agresivă etc.);

· suplinirea lipsei de estetică generată de prea multe obiecte similare: calculatoarele;

· cum trebuie făcută atractivă o expoziţie bazată pe utilizarea extensivă a ecranelor, pentru cei cărora nu le plac calculatoarele; de fapt, muzeul de ştiinţă are alt subiect decât calculatorul (care este numai o categorie de exponate), care reprezintă totuşi interfaţa (evident cu impact primordial) pentru a accede celelalte exponate. Interfaţa trebuie să fie gândită astfel încât să devină transparentă complet, pentru a permite concentrarea atenţiei cititorului spre subiectul cercetat la un moment dat;

· asigurarea accesului simultan la informaţie pentru foarte multe cereri (eventual cu mai mulţi utilizatori la un singur post ? Expoziţia are cca. 2.500 vizitatori pe zi);

· asigurarea iluminării sălilor şi estomparea efectului luminiscenţei ecranelor;

· învăţarea calculatorului de către nespecialişti, a jargonului specific, exersarea îndemânării necesare (pentru toate fiind disponibili în săli un mare număr de educatori);

· ce trebuie făcut în cazul unor căderi accidentale de echipamente.

Muzeul virtual anunţat prin această cercetare este o parte a conceptului de ISH, în viziunea anunţată de proiectanţii acestei expoziţii. Ca urmare, fazele viitoare de realizare a cercetării de faţă ar trebui să prevadă un contact relativ strâns cu realizatorii acestei expoziţii de la Muzeul Ştiinţei din Londra. O parte dintre problemele ridicate de proiectanţii ISH confirmă propuneri formulate în Partea I a prezentei lucrări:

· necesitatea punerii la dispoziţia muzeului, fără excepţie, de echipament sofisticat şi de calitate; vizitatorului trebuie să i se cultive, în paralel cu curiozitatea informaţională, gustul pentru lucrul frumos şi bine făcut (exploatarea informaţiei de pe Internet, mai ales legată de latura artistică a culturii, făcută de la calculatorul personal, de acasă, poate chiar să dăuneze pretenţiilor pentru calitate, datorită unei dotări de cele mai multe ori minimale);

· vizitatorul de rând nu îşi poate permite în mod obişnuit să se doteze la nivelul muzeului (a se vedea mai sus). Astfel el este atras cel puţin ocazional la sediul muzeului, participând astfel şi la alte acţiuni ale muzeului, ocazie care trebuie folosită pentru câştigarea vizitatorului;

· excursia prin expoziţia virtuală se poate realiza şi de la sediul unor organizaţii socio-culturale care pot investi în echipamentele de bună calitate necesare (exemplele menţionate sunt biblioteci şi cafenele, care îşi pot recupera investiţia eventual prin taxe moderate de acces);

· posibilitatea de acces rapid la informaţia din reţea va da o nouă dimensiune noţiunii de timp liber, care poate deveni indirect productiv, crescându-şi totodată atractivitatea; impactul jocurilor asupra tinerilor va scădea;

· audienţa principală este în cadrul procesului educativ;

· viitoarele tehnologii ale conceptului ISH vor permite unificarea (şi înlocuirea treptată a soluţiilor clasice) TV, CD-player, telefon, etc.

Muzeul Virtual oferă şansa creşterii nelimitate a posibilităţilor de informare, prin acces la mai multe surse decât pot fi cuprinse în orice bibliotecă. Conceptul de ISH la care se referă expoziţia virtuală de mai sus este un cadru pentru materializarea acestor aşteptări, prezumându-se că el va revoluţiona societatea în aceeaşi măsură precum a făcut-o tiparul în Europa secolului al XV-lea. Imaginea asupra creşterii posibilităţilor de informare se datorează exploziei de resurse WWW la care asistăm, la care se adaugă speranţele de completare a cadrului tehnologic pentru facilitarea comunicaţiilor (ISH). Ar trebui prin urmare să considerăm că muzeul viitorului va fi cu precădere virtual. Imaginea muzeului real ar putea să dispară treptat din cunoştinţele comune ale tinerilor (ca în cazul imaginii de vacă roz pe care a putut-o evidenţia o anchetă în rândul tinerilor de la oraş care nu au cunoscut animalul decât din poze şi reclame).

Nevoia de imitare a muzeului real se face simţită în unele prezentări din Internet de tip muzeu virtual. Câteva exemple din această categorie sunt (o mostră concludentă este muzeul EXPO Ticket Office, capitolul 14):

· la intrarea în muzeu (pagina iniţială) trebuie cumpărat bilet de intrare, care este diferenţiat ca preţ în funcţie de exponatele (expoziţiile) alese (evident, preţul este simbolic);

· selecţia expoziţiilor determină un anumit traseu care este deservit de un mijloc de transport local modern, în care vizitatorul se urcă, merge şi coboară;

· pe traseu există şi puncte destinate altor servicii, cum ar fi magazine, sau chiar restaurante;

· resursa WWW are o cutie poştală denumită carte de impresii;

· resursa WWW este denumită muzeu (virtual), iar cititorul (utilizatorul) este denumit vizitator;

· muzeul organizează manifestări similare celor specifice muzeelor reale (întâlniri cu specialişti în diferite domenii, simpozioane, mese rotunde; vizitatorii audiază, sau chiar pot interveni în discuţii, evident organizate prin legătură la distanţă şi conectare simultană la o resursă partajată);

· jocurile, testele şi alte mijloace de amuzament pentru fixarea cunoştinţelor sunt integrate ca resurse ale muzeului, nu ca simple jocuri pe calculator;

· există aviziere de noutăţi;

· se popularizează acţiuni în beneficiul muzeului, etc.

Anexa 1:

Muzee româneşti cu colecţii de istoria ştiinţei şi tehnicii

Principala sursă documentară pentru Muzeul virtual al Ştiinţei şi Tehnologiei din România o reprezintă colecţiile de obiecte şi de documente existente în 79 de muzee din ţara noastră.

Prezentăm un repertoriu al acestor muzee, ordonat pe domenii, pe judeţe şi pe localităţi, care conţine informaţii de identificare pentru fiecare muzeu - denumire, adresă, telefon, subordonare administrativă - şi descrierea colecţiilor, date despre clădire, istoria constituirii colecţiei.

Repertoriul oferă o consistentă imagine globală a patrimoniului existent şi a instituţiilor muzeale ce pot colabora la realizarea muzeului virtual.

Repertoriul este extras din Baza de date a muzeelor şi colecţiilor din România existentă la CIMEC - Centrul de Informatică şi Memorie Culturală din Bucureşti. Informaţiile despre colecţii au fost completate pe baza bibliografiei.

1 ştiinţă şi tehnică

1 Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii „Ştefan Procopiu“ - IAŞI

În subordinea: Muzeul de Istorie a Moldovei - IAŞI 6946504

A D R E S A:

Judeţ: Iaşi

Localitate: IAŞI

P-ţa Ştefan cel Mare şi Sfânt 1- Palatul Culturii Cod poştal 6600

Telefon: 032/116878

An înfiinţare: 1955

DESCRIERE: Înfiinţat cu o singură secţie, cea energetică; în 1966, se deschide secţia Înregistrarea şi redarea sunetului.

Palatul Culturii monument de arhitectură construit între 1906-1925, în stil neogotic. Fost palat de justiţie şi palat administrativ până în 1955

Muzeul dispune de o bogată colecţie din domeniile: energetică: maşini cu aburi, motoare cu ardere internă şi reacţie, machete de centrale hidraulice şi termice, aparate de telegrafie, telefonie, televiziune, etc. Colecţia de înregistrarea şi redarea sunetului: orchestroane, cutii muzicale, simfonion, pian cu bandă perforată şi altele, este unică în ţară.

2 Muzeul Tehnic „Prof. Ing. Dimitrie Leonida“ - BUCUREŞTI

În subordinea: Muzeul Tehnic „Prof. Ing. Dimitrie Leonida“ - 7520100

BUCUREŞTI

A D R E S A:

Localitate: BUCUREŞTI

Str. Candiano Popescu 2 Cod poştal 75206

Telefon: 6239390; 6237777

An înfiinţare: 1909

DESCRIERE: Muzeul a fost înfiinţat de prof. ing. Dimitrie Leonida în anul 1909. Dimitrie Leonida (1883 - 1965), specialist în energetică, profesor universitar, a manifestat un deosebit interes pentru istoria ştiinţei şi tehnicii şi a început prin a achiziţiona piese valoroase privind introducerea tehnicii în Bucureştiul veacului trecut. Cea mai mare parte a colecţiei, fondul de carte şi fotografii i se datorează. În 1951, muzeul trece în patrimoniul statului, primind titulatura: „Muzeul electrificării“. La 9 mai 1954 are loc deschiderea oficială a muzeului reorganizat. Muzeul a mai fost reorganizat în 1972.

Clădirea muzeului, situată în Parcul Carol, a făcut parte din complexul expoziţional ridicat la începutul secolului. Grav avariată la cutremurele din 1977 şi 1986, a fost supusă unor operaţii de consolidare şi reparare ce continuă de 10 ani. O parte a clădirii a fost redeschisă pentru public în 1994. Deşi suprafaţa de expunere potenţială este de 4.500 mp, din care 1.000 mp în aer liber, este departe de a cuprinde toate piesele din colecţii.

Muzeul dispune de peste 6.500 de piese din domeniile: mecanică; electricitate; chimie; energie nucleară; magnetism; minerit; industria petrolului; energetică; electro-tehnică; căldură; iluminat; cinema; telecomunicaţii; maşini de calculat; hidraulică; aerospaţiale; tipografie şi maşini de scris; motoare şi maşini industriale; transporturi terestre; bibliotecă (25.000 vol. de ştiinţă şi tehnică). Între exponate se remarcă maşini şi aparate în stare de funcţionare: maşină cu aburi de 8 CP (1888), două generatoare electrice din 1882, suflantă de aer de la furnalul din Hunedoara, fabricată în 1883, un motor electric de la prima linie de tramvai din Bucureşti, pusă în funcţiune în 1894, motoare de pe submarinul românesc „Delfinul“ şi altele. În muzeu există piese de mare valoare documentară ilustrând spiritul inventiv al poporului român, printre care: moara de apă cu „făcaie“ (precursoare a turbinelor Pelton), macazul cu ac şi inimă de lemn, imaginat pe la 1600 de minerii de la Brad. Din perioada modernă, primul automobil aerodinamic, conceput de inginerul român A. Persu, diferite utilaje fabricate de uzinele româneşti, un cilindru din instalaţia morii cu abur„Assan“ în 1853, dinamurile utilizate pentru iluminarea Cişmigiului, a Palatului regal şi a Teatrului Naţional etc. Muzeul dispune de o fototecă cu peste 10.000 de imagini.

2 agronomie

1 Casa Memorială „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ - ŞIŞEŞTI 6952504

În subordinea: Muzeul Regiunii „Porţile de Fier“ - DROBETA-TURNU SEVERIN

A D R E S A:

Judeţ: Mehedinţi

Localitate: ŞIŞEŞTI Cod poştal 1524

DESCRIERE:

Casa natală a savanţilor Gheorghe Ionescu-Şişeşti, agronom şi Nicolae Ionescu-Şişeşti (1888 - 1954), neurolog, academician şi profesor universitar la Bucureşti, continuator al lui Gheorghe Marinescu.

Documente, cărţi, obiecte aparţinând agronomului şi profesorului Gheorghe Ionescu-Şişeşti (1885 - 1967), întemeietorul Institutului de cercetări agronomice din Bucureşti, autor a numeroase lucrări dedicate studierii fertilităţii solului din ţara noastră. Între lucrările de referinţă ale savantului se numără: „Cultura grâului“, „Agrotehnica“, „Cultura porumbului“.

2 Expoziţia Foto-documentară „Ion Ionescu de la Brad“ - BRAD

7106600

A D R E S A:

Judeţ: Bacău

Localitate: NEGRI

DESCRIERE: Fotografii şi copii după documente privind viaţa şi activitatea marelui savant.

3 astronomie

1 Planetariul - CONSTANŢA

În subordinea: Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii - CONSTANŢA 6927104

A D R E S A:

Judeţ: Constanţa

Localitate: CONSTANŢA

B-ul Mamaia 265 Cod poştal 8700

Telefon: 041/647055

An înfiinţare: 1969

DESCRIERE:

Expoziţia prezintă imaginea bolţii cereşti, în perioade diferite ale anului; colecţie de instrumente folosite în astronomie, fotografii şi exponate tridimensionale de cucerire a cosmosului, provenite de la NASA sau centre ruseşti.

2 Observatorul Astronomic - BUCUREŞTI

În subordinea: Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti - 7083506

BUCUREŞTI

A D R E S A:

Localitate: BUCUREŞTI

Bd. Ana Ipătescu 21 Cod poştal 71111

Telefon: 6503475

An înfiinţare: 1909

DESCRIERE:

Istoria astronomiei; telescopul original al amiralului Vasile Urseanu, fostul proprietar al casei; manuscrise, obiecte, bibliotecă.

3 Planetariul - SUCEAVA

În subordinea: Muzeul Naţional al Bucovinei - SUCEAVA 69685031

A D R E S A:

Judeţ: Suceava

Localitate: SUCEAVA

Str. Universităţii 13 Cod poştal 5800

An înfiinţare: 1981

DESCRIERE: Planetariu; sală de proiecţii (filme video şi fond documentar); expoziţii de astronomie.

4 Complexul Astronomic Popular „V. Anestin“ - BACĂU

În subordinea: Muzeul Judeţean de Ştiinţele Naturii - BACĂU 6906506

A D R E S A:

Judeţ: Bacău

Localitate: BACĂU

Str. Trotuş 8-10 Cod poştal 5500

Telefon: 034/113724

An înfiinţare: 1982

DESCRIERE: În 1982 s-a deschis expoziţia permanentă, iar, în 1984, s-a primit în dotare un proiector de Planetariu .

Clădire construită în anii 1910-1911, având destinaţia de castel de alimentare cu apă al oraşului. Clădirea, cu diametrul de cca. 12 m şi înălţimea totală de aproape 25 m, are 4 niveluri (P+3), la primele trei niveluri existând câte 3 încăperi şi o a patra rezervată scării de acces. În 1981, este atribuită muzeului. Expoziţia astronomică de bază este realizată în 6 săli (etajele I şi II). Sala de spectacole a Planetariului se află la ultimul etaj. Există şi o mică sală de 15 mp pentru expoziţii temporare, iar la parte o expoziţie de carte de specialitate.

Tema expoziţiei este „Materia în Univers“. Fiecare sală este consacrată unei subteme, după cum urmează: Sala I: „Structura materiei“; Sala II: „Categorii de aştri“; Sala III: „Stelele - de la Soare la sisteme astrale“; Sala IV: „Distanţe astrale. Unitatea materiei“; Sala V: „Fenomene cosmice. Astronautica“; Sala VI: „Astronomia în patria noastră“. Expunerea este realizată pe panouri furniruite, de culoare castanie, pe care sunt amplasate texte centrale scurte, fotografii şi diapozitive color (50 x 60 cm), elemente grafice, documente astronomice constând din fotografii mari (70 x 100 cm) referitoare la diferite nebuloase şi roiuri stelare mai cunoscute, galaxii spirale, eclipse, activităţi umane pe Lună.

5 Observatorul Astronomic şi Staţia Solară - CONSTANŢA

În subordinea: Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii - CONSTANŢA 6927105

A D R E S A:

Judeţ: Constanţa

Localitate: CONSTANŢA

Bd. Mamaia 265 Cod poştal 8700

Telefon: 041/647055

An înfiinţare: 1969

DESCRIERE: Colecţia deţine instrumentar ştiinţific cu funcţie muzeală, care permite cercetarea sistematică a diferitelor fenomene astronomice.

6 Complexul Astronomic - BAIA MARE

În subordinea: Muzeul Judeţean Maramureş - BAIA MARE 7050600

A D R E S A:

Judeţ: Maramureş

Localitate: BAIA MARE Cod poştal 4800

Telefon: 062/436955

7 Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii - CONSTANŢA

În subordinea: Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii - CONSTANŢA 6927100

A D R E S A:

Judeţ: Constanţa

Localitate: CONSTANŢA

B-ul Mamaia 265 Cod poştal 8700

Telefon: 041/647055

An înfiinţare: 1958

DESCRIERE: Clădire nouă, construită în 1969.

Sturioni în captivitate de cca. 15 ani, minerale sub formă de cristale, două mori de vânt din Dobrogea, fotografii şi postere pe tema cuceririi Cosmosului, faună oceanică (crustacee, moluşte, peşti).

4 aviaţie

1 Expoziţia Memorială „Traian Vuia“ - TRAIAN VUIA

În subordinea: Expoziţia Memorială „Traian Vuia“ - TRAIAN VUIA 7174600

A D R E S A:

Judeţ: Timiş

Localitate: TRAIAN VUIA Cod poştal 1853

DESCRIERE:

Casa natală a lui Traian Vuia, născut în fosta localitate Surducu Mic, ce îi poartă astăzi numele.

Documente şi obiecte legate de viaţa lui Traian Vuia (1872 - 1950), inginer şi inventator, constructorul primului avion din lume, brevetat în Franţa la 17 aug. 1903, avion care la 18 martie 1906 s-a desprins de la sol numai prin forţa motorului său. Vuia este şi autorul unui generator de abur cu randament tehnic mare, brevetat în Franţa şi în alte ţări.

2 Muzeul Memorial „Aurel Vlaicu“ - AUREL VLAICU

În subordinea: Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane - DEVA 7142100

A D R E S A:

Judeţ: Hunedoara

Localitate: GEOAGIU Cod poştal 2615

An înfiinţare: 1952

DESCRIERE: Înfiinţat de Muzeul judeţean Hunedoara, în casa în care a trăit Aurel Vlaicu şi familia sa. Edificiu modern, construit în 1980-1981.

Colecţie de obiecte legate de activitatea de aviator şi inventator a lui Aurel Vlaicu (1882 - 1913). Colecţia cuprinde: un gramofon, un magneton, membrane de telefon, un cazan de aburi construit de Vlaicu, schiţele de proiect referitoare la invenţii personale.

5 chimie

1 Muzeul Memorial „Poni-Cernătescu“ - IAŞI

În subordinea: Muzeul de Istorie a Moldovei - IAŞI 69465041

A D R E S A:

Judeţ: Iaşi

Localitate: IAŞI

Str. Mihail Kogălniceanu 7B Cod poştal 6600

Telefon: 032/110392

An înfiinţare: 1991

DESCRIERE: Muzeul este constituit pe baza unor donaţii - clădirea în 1971 şi mobilier, cărţi, documente, decoraţii etc. donate în 1974 de Florica Mageru, nepoata lui Petru Poni, la care s-au adăugat donaţii făcute de descendenţi ai familiilor sau studenţi ai personalităţilor amintite: prof. Elena Bogdan, fiica lui Petru Bogdan, dr. ing. Octav Gheorghiu, fiul lui C. V. Gheorghiu, familia profesorului Nicolae Asandei, ing. Vasile Pintiuc, prof. Vasile Ababei, cercetător Gh. Stoica şi alţii. Muzeul a fost organizat de un colectiv de la Muzeul Politehnic Iaşi.

Clădirea este monument istoric, construită în 1838 de către Veneamin Costache.

Casa a devenit proprietatea lui Petru Poni în anul 1880. În 1971, Margareta Poni, fiica savantului, în urma aprobării unei cereri adresate guvernului ţării, a donat Complexului muzeal Iaşi - prin intermediul Consiliului Popular Judeţean Iaşi - casa care a aparţinut lui Petru Poni. Această casă a constituit sediul unor adevărate saloane literare care soţia savantului, poeta Matilda Cugler-Poni, le organiza şi la care erau nelipsite marile personalităţi ale Iaşului cultural: Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, A. D. Xenopol, Nicolae Iorga, Veronica Micle şi alţii.

Parcul casei, cu foişorul său, numit şi „chioşcul poeziei“, în care citea uneori versuri Mihai Eminescu, şi cu „Aleea Academiei“, pe care se plimbau discutând adesea Petru Poni cu A. DDD. Xenopol sau cu Nicolae Iorga, dădeau un farmec deosebit casei, ce este situată în unul din cele mai liniştite şi alese locuri ale Iaşului. Tot în casa aceasta a locuit mai târziu acad. Radu Cernătescu, nepotul lui Petru Poni, cercetător renumit în domeniul chimiei, precum şi prof. emerit Margareta Poni, cercetător chimist, fiica savantului.

Obiecte memoriale privind viaţa şi activitatea savantului chimist Petru Poni (1841 - 1925), unul din întemeietorii mineralogiei româneşti şi a altor cercetători în domeniul chimiei ca acad. Radu Cernătescu, Petru Bogdan, Nicolae Costăchescu, Anastasie Obregia, C. V. Gheorghiu, Ilie Matei, Gheorghe Alexa, Mihai Dima, Ion Zugrăvescu; documente, fotografii, aparate, brevete de invenţii şi mostre de produse; colecţia de mobilier din a doua jumătate a sec. XIX; decoraţii; primele manuale româneşti de chimie şi fizică pentru învăţământul mediu, concepute de Petru Poni şi editate în anii 1869 şi 1974, cărţi rare, colecţii de reviste ştiinţifice, diplome ştiinţifice. Trei camere organizate în stil memorial sunt dedicate lui Petru Poni: camera de primiri, camera de zi (dedicată şi poetei Matilda Cugler-Poni) şi biblioteca. O cameră memorială este dedicată lui Radu Cernătescu. În alte două camere sunt prezentate personalităţile ieşene din domeniul chimiei, precum şi aspecte ale învăţământului, cercetării, proiectării şi industriei ieşene din acelaşi domeniu.

6 energetică

1 Expoziţia „Hidrocentrala Porţile de Fier“ - GURA VĂII 6952501

În subordinea: Muzeul Regiunii „Porţile de Fier“ - DROBETA-TURNU SEVERIN

A D R E S A:

Judeţ: Mehedinţi

Localitate: DROBETA-TURNU SEVERIN Cod poştal 1500

An înfiinţare: 1976

DESCRIERE: Istorie locală, energetică.

7 industrie textilă

1 Muzeul Ţesutului şi Postăvăritului - BUHUŞI

În subordinea: Punct Muzeal „Vasile Alecsandri“ - BACĂU 7006500

A D R E S A:

Judeţ: Bacău

Localitate: BUHUŞI

Str. Bradului 16 Cod poştal 5536

Telefon: 0034/61491

An înfiinţare: 1977

DESCRIERE: Istoria oraşului; istoria mişcării muncitoreşti din secolul XIX şi prima jumătate a secolului XX (documente, stampe, fotografii).

2 Expoziţia Muzeală „Istoricul Industriei Textile 1974“ - CISNĂDIE

În subordinea: Expoziţia Muzeală „Istoricul Industriei Textile 1974“ - 7066400

CISNĂDIE

A D R E S A:

Judeţ: Sibiu

Localitate: CISNĂDIE

Str. Apărării 4 Cod poştal 2437

An înfiinţare: 1974

DESCRIERE: Monument de arhitectură.

Steagurile breslei postăvarilor-1834, darac cu cliteuri pentru scărmănat lâna, dispozitiv de scărmănat lâna tip leagăn, şelfactor, război de ţesut original, urzitor de stelaj pentru ţevi, dispozitiv de răsucit pe ţevi, documente, manuale, textile.

8 istoria ştiinţei

1 Muzeul Universităţii - BUCUREŞTI

În subordinea: Muzeul Universităţii - BUCUREŞTI 7419100

A D R E S A:

Localitate: BUCUREŞTI

Bd. Mihail Kogălniceanu 64 Cod poştal 70629

An înfiinţare: 1967

DESCRIERE: Muzeul prezintă istoricul Universităţii din Bucureşti. Colecţia cuprinde exponate originale şi facsimile: cursuri, manuscrise vechi, fonduri arhivistice ale unor foşti profesori, brevete, diplome, fotografii, timbre, medalii; piatra fundamentală a clădirii Universităţii (pusă la 10 oct. 1857).

9 istoria ştiinţei

1 Expoziţia Foto-documentară „Vasile Pârvan“ - PERCHIU

În subordinea: 7106700

A D R E S A:

Judeţ: Bacău

Localitate: HURUIEŞTI

An înfiinţare: 1972

DESCRIERE: Fotografii, copii de documente privind viaţa şi activitatea marelui istoric şi arheolog Vasile Pârvan (1882 - 1927).

10 istoria medicinii şi farmaciei

1 Expoziţia Permanentă de Istoria Farmaciei Montanistice Bănăţene -

ORAVIŢA

În subordinea: Muzeul de Istorie al Judeţului Caraş-Severin - REŞIŢA 6920504

A D R E S A:

Judeţ: Caraş Severin

Localitate: ORAVIŢA

Str.1 Decembrie 1918 nr.7 Cod poştal 1750

An înfiinţare: 1993

DESCRIERE:

În clădire a funcţionat o veche farmacie montanistică bănăţeană şi a aparţinut familiei de farmacişti Knobauch, 1796.

Recipiente, piese şi aparate pentru prepararea unor medicamente, unele chiar din plante, mobilier din sec. XVIII-XX.

11 istoria tiparului

1 Muzeul „Mitropolit Antim Ivireanul“ - BUCUREŞTI

În subordinea: Muzeul „Mitropolit Antim Ivireanul“ - BUCUREŞTI 5110000007

A D R E S A:

Localitate: BUCUREŞTI

Str.Antim 29 Cod poştal 70666

Telefon: 614.10.60

DESCRIERE: in incinta Mănăstirii Antim

Artă brâncovenească, istoria tiparului, carte veche.

2 Colecţia Muzeală a Mănăstirii Govora

În subordinea: Colecţia Muzeală a Mănăstirii Govora 51520002701

A D R E S A:

Judeţ: Vâlcea

Localitate: MIHĂEŞTI Cod poştal 1023

DESCRIERE:

Monument istoric, ctitorie voievodală din 1492.

Obiecte de artă medievală. Sunt expuse icoane pe lemn din sec.XVIII-XIX, icoane pe pânză, un clopot din timpul lui Vlad Ţepeş, obiecte şi vase liturgice, obiecte privind istoria tiparului.

12 meşteşuguri preindustriale

1 Muzeul Judeţean Mureş - TÂRGU MUREŞ

În subordinea: Muzeul Judeţean Mureş - TÂRGU MUREŞ 6954500

A D R E S A:

Judeţ: Mureş

Localitate: TÂRGU MUREŞ

Str.Enescu 2 Cod poştal 4300

Telefon: 065/432179

An înfiinţare: 1886

DESCRIERE: Actualul muzeu este rezultat din contopirea unor muzee mai vechi. În 1886, este înfiinţat Muzeul de artă industrială a secuimii, apoi, în 1934, se înfiinţează Muzeul de arheologie şi etnografie. După 1945, s-a creat Muzeul de Istorie. Muzeul a fost reorganizat în 1968. Din 1979, Muzeul de istorie funcţionează în Palatul Culturii.

Palatul Culturii, monument de arhitectură, construit în 1913. A fost restaurat în 1979-1982.

Colecţii de arheologie şi istorie: depozitul de bronzuri de la Suseni, ce conţine o celebră fibulă cu pandantive, depozitul de bronzuri de la Band, ceramică romană provincială de la Cristeşti, depozitul de unelte romane de fier de la Mărculeni, obiecte de uz şi arme feudale, relicve privind breslele meşteşugăreşti (monede, argintărie, documente); etnografie: port, ţesături, cusături specifice zonei.

2 Muzeul Orăşenesc (Istoria Breslelor) - TÂRGU SECUIESC

În subordinea: Muzeul Naţional Secuiesc - SFÂNTU GHEORGHE 6928505

A D R E S A:

Judeţ: Covasna

Localitate: TÂRGU SECUIESC

Str. Curtea 10 Cod poştal 4050

Telefon: 067/361748

An înfiinţare: 1969

DESCRIERE: Istoria breslelor: lăzi de breaslă, steaguri, obiecte folosite de tâmplari, cojocari, olari, cismari.

3 Muzeul Ţării Crişurilor - ORADEA

În subordinea: Muzeul Ţării Crişurilor - ORADEA 6908500

A D R E S A:

Judeţ: Bihor

Localitate: ORADEA

Bd. Dacia 1-3 Cod poştal 3700

Telefon: 059/112725; 059/112724

An înfiinţare: 1872

DESCRIERE: Între anii 1872-1896, funcţionează Muzeul Societăţii de Istorie şi

Arheologie;1896-deschiderea Muzeului în local propriu; 1948-trecerea în proprietatea statului; 17 ianuarie 1971-inaugurare în noul sediu, sub denumirea Muzeul Ţării Crişurilor.

Monument de arhitectură, palat în stil baroc, construit în 1762.

Istorie şi arheologie: piese datând din paleolitic până în epoca modernă; colecţie de ceasuri; argintărie; produse de breaslă; carte veche; numismatică; artă plastică; etnografie; ştiinţele naturii: ouă, moluşte, fosile; bibliotecă (30.000 vol.).

4 Muzeul Orăşenesc - BARAOLT

În subordinea: Muzeul Orăşenesc - BARAOLT 6928502

A D R E S A:

Judeţ: Covasna

Localitate: BARAOLT

Str. Kossuth Lajos Cod poştal 4023

An înfiinţare: 1981

DESCRIERE: Istorie: evoluţia breslelor, îndeletnicirile locuitorilor din Baraolt; etnografie: port popular diferenţiat în funcţie de grupările etnice din zonă.

5 Muzeul de Istorie - SIGHIŞOARA

În subordinea: Muzeul de Istorie - SIGHIŞOARA 7055300

A D R E S A:

Judeţ: Mureş

Localitate: SIGHIŞOARA

P-ţa Muzeului 1 Cod poştal 3050

Telefon: 065/71108

An înfiinţare: 1899

DESCRIERE: Muzeul este înfiinţat în Turnul cu Ceas, monument istoric de secol XIV.

Arheologie; etnografie: icoane, unelte, mobilier, arme, ceasuri, toate ilustrând dezvoltarea breslelor şi comerţului în zonă.

6 Muzeul de Istorie a Clisurii Dunării - MOLDOVA NOUĂ

În subordinea: Muzeul de Istorie al Judeţului Caraş-Severin - REŞIŢA 7020502

A D R E S A:

Judeţ: Caraş Severin

Localitate: MOLDOVA NOUĂ Sediul Întreprinderii Miniere Cod poştal 1780

DESCRIERE: Obiecte din bronz, fier, ceramică, provenite din săpături efectuate în zonă; istorie, etnografie şi istoria tehnicii.

7 Muzeul de Istorie - SIBIU

În subordinea: Muzeul Naţional Brukenthal Sibiu 6966501

A D R E S A:

Judeţ: Sibiu

Localitate: SIBIU

Str. Mitropoliei 2 Cod poştal 2400

Telefon: 069/412500

An înfiinţare: 1966

DESCRIERE: Organizat în Turnul Sfatului, clădire ce datează din secolul XIV.

Arheologie: preistorică, medievală; Istorie locală: documente medievale şi moderne, fortificaţii medievale, machete, fotocopii, arme albe, arme de foc, embleme, lăzi de breaslă, produse săseşti de uz casnic din cositor, produse manufacturiere de sticlă şi cristal (Porumbacu de Sus), aparate foto, pietre funerare, tezaur (200 piese), tipărituri (sec. XVII-XVIII); colecţie numismatică: monede romane, medievale, moderne, medalii ( 55.000 piese).

13 medicină şi farmacie

1 Muzeul de Istoria Medicinei şi Farmaciei „Victor Gomoiu“ - CRAIOVA

În subordinea: Muzeul de Istoria Medicinei şi Farmaciei „Victor 7561100

Gomoiu“ - CRAIOVA

A D R E S A:

Judeţ: Dolj

Localitate: CRAIOVA

Calea Unirii 104 Cod poştal 1100

Telefon: 051/123471

An înfiinţare: 1974

DESCRIERE:

Mobilier, instrumentar, documente referitoare la viaţa şi activitatea doctorului craiovean, bibliotecă (10.000 volume), corespondenţă, reviste, documente şi obiecte care au aparţinut unor mari savanţi.

2 Expoziţia de Istoria Farmaciei - SIBIU

În subordinea: Muzeul Naţional Brukenthal Sibiu 6966503

A D R E S A:

Judeţ: Sibiu

Localitate: SIBIU, P-ţa 6 martie 26 Cod poştal 2400

3 Muzeul Memorial „Dr. Victor Babeş“ - BUCUREŞTI

În subordinea: Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti - 7083504

BUCUREŞTI

A D R E S A:

Localitate: BUCUREŞTI

Str. Andrei Mureşanu 14A Cod poştal 71276

Telefon: 2122302

An înfiinţare: 1955

DESCRIERE:

Muzeul evocă personalitatea marelui savant Victor Babeş (1854 - 1926), ale cărui realizări l-au înscris în istoria universală a medicinii, în special cu realizările în domeniile bacteriologiei şi seroterapiei. Muzeul cuprinde: manuscrise ştiinţifice, fotografii, cărţi scrise de Babeş, obiecte personale, biblioteca savantului, colecţia de pictură (O. Bancilă, C. Baba), statuete, colecţie de lucrări muzicale.

4 Farmacia Steierdorf - ANINA

În subordinea: Farmacia Steierdorf - ANINA 937101

A D R E S A:

Judeţ: Caraş Severin

Localitate: ANINA

Str. Victoriei 38 Cod poştal 1794

5 Colecţia de Istorie a Farmaciei - CLUJ-NAPOCA

În subordinea: Colecţia de Istorie a Farmaciei - CLUJ-NAPOCA 6924501

A D R E S A:

Judeţ: Cluj

Localitate: CLUJ-NAPOCA

P-ţa Libertăţii 28 Cod poştal 3400

An înfiinţare: 1949

DESCRIERE: Organizată în vechea farmacie a oraşului Cluj.

Istoria farmaciei: vase de faianţă, cântare vechi, instrumente de laborator farmaceutic (circa 3000 obiecte).

6 Muzeul Memorial „Dr. Gheorghe Marinescu“ - BUCUREŞTI

În subordinea: Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti - 7083505

BUCUREŞTI

A D R E S A:

Localitate: BUCUREŞTI

Str. Thomas Masarik 27 Cod poştal 70231

Telefon: 2117613

An înfiinţare: 1954

DESCRIERE:

Muzeul este amenajat în casa în care a locuit savantul Gheorghe Marinescu din 1910 şi până în anul morţii, în 1938.

Colecţia cuprinde obiecte originale care evocă viaţa şi activitatea savantului Gheorghe Marinescu, figură ilustră a medicinii româneşti: manuscrise ştiinţifice, obiecte personale, mobilier, documente şi fotografii de familie, corespondenţă, decoraţii, diplome, articole din ziarele timpului privind ecoul internaţional al cercetărilor savantului român. Colecţia cuprinde un aparat de filmat şi proiecţie cinematografică, achiziţionat în Franţa, în 1900, pentru cercetări ştiinţifice.

14 metalurgie

1 Muzeul de Istorie al Judeţului Caraş-Severin - REŞIŢA

În subordinea: Muzeul de Istorie al Judeţului Caraş-Severin - REŞIŢA 6920500

A D R E S A:

Judeţ: Caraş Severin

Localitate: REŞIŢA

Str. Republicii 10 Cod poştal 1700

Telefon: 055/437382

An înfiinţare: 1959

DESCRIERE:

Arheologie: unelte de cremene din paleolitic, fragmente de altare, ceramică romană, cărămizi cu ştampile, materiale din castrul Berzovia; etnografie: port, ţesături de interior din zonele Caraş, Herculane, Clisura Dunării; artă românească contemporană.

15 minerit

1 Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane - DEVA

În subordinea: Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane - DEVA 6942500

A D R E S A:

Judeţ: Hunedoara

Localitate: DEVA

B-ul 1 Decembrie 1918 nr. 39 Cod poştal 2700

Telefon: 054/212200

An înfiinţare: 1882

DESCRIERE: Monument istoric, este construit pe locul unei mai vechi reşedinţe transilvănene de secol XVI, transformat în 1621. Muzeu reorganizat în 1970, 1981 şi restructurat în 1991.

Edificiu Magna Curia, construit în sec. al XVI-lea, cu unele transformări în prima jumătate a sec. XVIII, când primeşte o înfăţişare relevant barocă.

Arheologie: reliefuri de la Ulpia Traiana şi Micia, unelte de minerit, atelier de fierărie, instrumente medicale, piese de bronz; etnografie: port, unelte, împletituri, ceramică de Botiza, icoane pe sticlă; ştiinţele naturii; bibliotecă (40.000 volume).

2 Colecţia Arheologică - ZLATNA

În subordinea: Colecţia Arheologică - ZLATNA 7001600

A D R E S A:

Judeţ: Alba

Localitate: ZLATNA Casa de Cultură Cod poştal 2530

An înfiinţare: 1978

DESCRIERE: Arheologie; minerit.

3 Muzeul Municipal - DEJ

În subordinea: Muzeul Municipal - DEJ 7024900

A D R E S A:

Judeţ: Cluj

Localitate: DEJ

P-ţa Bobâlna 16 Cod poştal 4650

An înfiinţare: 1957

DESCRIERE: Istoria Transilvaniei feudale, rolul oraşului în revoluţia de la 1848. Istoria exploatării sării la Ocna Dejului.

4 Muzeul Mineritului - PETROŞANI

În subordinea: Muzeul Mineritului - PETROŞANI 7043300

A D R E S A:

Judeţ: Hunedoara

Localitate: PETROŞANI

Str. N. Bălcescu 2 Cod poştal 2675

Telefon: 054/541744

An înfiinţare: 1961

DESCRIERE: Istoria mineritului: documente originale, fotocopii, schiţe, aparate, utilaje miniere, insigne, obiecte specifice vieţii din regiune.

5 Muzeul Minier - ROŞIA MONTANĂ

În subordinea: Muzeul Minier - ROŞIA MONTANĂ 7550200

A D R E S A:

Judeţ: Alba

Localitate: ROŞIA MONTANĂ

Exploatarea Minieră Cod poştal 3385

DESCRIERE: Etnografie: port popular, obiecte legate de ocupaţiile locuitorilor.

6 Colecţia Muzeală - REMETEA

În subordinea: Colecţia Muzeală - REMETEA 7101500

A D R E S A:

Judeţ: Alba

Localitate: REMETEA Cod poştal 3338

An înfiinţare: 1952

DESCRIERE: Obiecte care prezintă ocupaţiile locuitorilor din zonă: mineritul şi prelucrarea fierului; un interior de casă; port popular.

7 Muzeul Mineralogic - BRAD

În subordinea: Muzeul Mineralogic - BRAD 7550100

A D R E S A:

Judeţ: Hunedoara

Localitate: BRAD Str. Moţilor 14 Cod poştal 2775

An înfiinţare: 1972

DESCRIERE: Istoria mineritului din Valea Jiului: exponate din aur nativ, lămpi, opaiţe, flori de mină.

8 Colecţia „Muzeul Sării“ - SLĂNIC PRAHOVA

În subordinea: Muzeul de Ştiinţele Naturii al Judeţului Prahova - 6961303

PLOIEŞTI

A D R E S A:

Judeţ: Prahova

Localitate: SLĂNIC PRAHOVA

Str. Slănicului 5 Cod poştal 2101

An înfiinţare: 1982

DESCRIERE: Istoria prelucrării sării, unelte şi utilaje, cristale de sare, planşe geologice; floră şi faună din zonă.

9 Colecţia - BOIŢA

7166300

A D R E S A:

Judeţ: Sibiu

Localitate: TĂLMACIU Căminul Cultural Cod poştal 2432

An înfiinţare: 1970

DESCRIERE:

Unelte legate de creşterea vitelor, păstorit, tăierea şi prelucrarea lemnului, obiecte de uz casnic, textile, ceramică.

16 orologerie

1 Muzeul Ceasului „Nicolae Simache“ - PLOIEŞTI

În subordinea: Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova - 6960501

PLOIEŞTI

A D R E S A:

Judeţ: Prahova

Localitate: PLOIEŞTI

Str. Nicolae Simache 1 Cod poştal 2000

Telefon: 044/142861

An înfiinţare: 1963

DESCRIERE:

Colecţie de ceasuri (peste 4.000 de piese în patrimoniu): cadran solar, primul ceas de buzunar, piese realizate de mari ceasornicari londonezi şi parizieni (George Prior, Eduard Prior, Courvoisier, secol XVII), ceasuri monumentale de masă, ceasuri cu mecanisme muzicale, ceasuri realizate la Sighişoara, Sibiu, Braşov, Făgăraş în sec. XVIII - XIX.

17 petrol şi gaze

1 Muzeul Republican al Petrolului - PLOIEŞTI

În subordinea: Muzeul Republican al Petrolului - PLOIEŞTI 7550800

A D R E S A:

Judeţ: Prahova

Localitate: PLOIEŞTI

Str. Dr. Bagdasar 8 Cod poştal 2000

Telefon: 044/123564

An înfiinţare: 1959

DESCRIERE:

Monument de arhitectură construit în 1930.

Istoria petrolului la noi în ţară şi aspecte legate de geologia zăcămintelor şi de petrochimie: unelte şi lămpi de miner din secolul al XIX-lea; felinare cu petrol din Bucureşti - primul oraş din lume luminat cu petrol în 1859; utilaje de foraj din lemn sau metalice din sec. XIX; utilaje de foraj rotativ; machete de distilării şi rafinării (prima distilerie românească, din 1859, de la Ploieşti, a lui Teodor Mehedinţeanu); panouri exemplificând sistemul de solventare selectivă cu SO2 inventat de Lazăr Edeleanu şi aplicat în întreaga lume; istoricul fabricării parafinei, uleiului, benzinelor; hărţi geologice, mostre mineralogice, produse finite din petrochimie, diplome, medalii, fotografii.

18 tehnică agricolă

1 Muzeul Agriculturii Slobozia. Secţia de Maşini Agricole - FETEŞTI

În subordinea: Muzeul Agriculturii - SLOBOZIA 6944501

A D R E S A:

Judeţ: Ialomiţa

Localitate: FETEŞTI

Str. Călăraşi 300 Cod poştal 8576

An înfiinţare: 1982

DESCRIERE: Colecţie de maşini şi unelte agricole tradiţionale.

2 Muzeul Agriculturii - SLOBOZIA

În subordinea: Muzeul Agriculturii - SLOBOZIA 6944503

A D R E S A:

Judeţ: Ialomiţa

Localitate: SLOBOZIA

Sos. Brăilei 17-SMA Cod poştal 8400

Telefon: 043/12156; 043/15350

DESCRIERE: Unelte, maşini, utilaje agricole, instalaţii; etnografie; colecţie de documente.

19 tehnică de stingerea incendiilor

1 Muzeul Naţional al Pompierilor - BUCUREŞTI

În subordinea: Muzeul Naţional al Pompierilor - BUCUREŞTI 7540200

A D R E S A:

Localitate: BUCUREŞTI

Bd-ul Ferdinand I 33 Cod poştal 70313

Telefon: 6422884

An înfiinţare: 1963

DESCRIERE: Înfiinţat în 1963, ca secţie a Muzeului de Istorie al oraşului Bucureşti, este transferat la Ministerul de Interne, în 1972. În 1992 s-a transformat în Muzeu Naţional al Pompierilor.

Foişorul de foc este monument istoric şi de arhitectură, construit în 1892. A funcţionat ca Foişor de Foc şi Rezervor de apă.

Uniforme militare şi civile româneşti şi străine, documente, manuscrise, hărţi, arme albe şi de foc, machete de utilaje ale unităţilor de pompieri, utilaje româneşti pentru stingerea incendiilor, folosite încă din 1774, drapele, medalii.

20 tehnică militară

1 Muzeul Militar Naţional - BUCUREŞTI

În subordinea: Muzeul Militar Naţional - BUCUREŞTI 7510100

A D R E S A:

Localitate: BUCUREŞTI

Str. Mircea Vulcănescu 125-127 Cod poştal 77116

Telefon: 6156925;6387625;6387630;6373830 6387630

An înfiinţare: 1923

DESCRIERE: Clădirea a fost cazarma Regimentului 21 Dorobanţi (1898). Clădirii i s-au făcut reparaţii capitale în 1986-1987 şi amenajarea muzeistică în 1987-1989.

Piese care au aparţinut unor personalităţi de seamă ale istoriei militare româneşti şi patrimoniului istoric militar: arme albe şi de foc, decoraţii, uniforme, picturi, sculpturi, aviaţie, marină, artilerie, tancuri, documente.

21 tehnică populară

1 Muzeul Pomiculturii şi Viticulturii - GOLEŞTI

În subordinea: Complexul Muzeal GOLEŞTI 7104801

A D R E S A:

Judeţ: Argeş

Localitate: ŞTEFĂNEŞTI

2 Muzeul Viticol - ODOBEŞTI

În subordinea: Muzeul Viticol - ODOBEŞTI 7183801

A D R E S A:

Judeţ: Vrancea

Localitate: ODOBEŞTI

Str. Libertăţii 192 Cod poştal 5332

Telefon: 037/675347; 037/675700

3 Muzeul Satului Bucovinean

A D R E S A: 69680505

Judeţ: Suceava

Localitate: SUCEAVA Cod poştal 5800

DESCRIERE: Monumente de arhitectură populară şi instalaţii populare (sec XVII - XX) din Bucovina.

4 Muzeul Judeţean Satu-Mare

În subordinea: Muzeul Judeţean Satu-Mare 6962500

A D R E S A:

Judeţ: Satu Mare

Localitate: SATU MARE

Str. Republicii 21 Cod poştal 3900

Telefon: 061/737526

An înfiinţare: 1891

DESCRIERE: Înfiinţat de cercul Kolcsey, este reorganizat în anii 1950-1951, pe baza vechilor colecţii şi a cercetărilor noi.

Istorie: perioada dacilor liberi; materiale de bresle, unelte, lăzi, sigilii, documente, cărţi vechi; etnografie: instalaţii ţărăneşti, mobilier şvăbesc şi maghiar, podoabe, icoane pe sticlă şi lemn.

5 Muzeul Viticol - HUŞI

În subordinea: Muzeul Viticol - HUŞI 7427447

A D R E S A:

Judeţ: Vaslui

Localitate: HUŞI

Str. Fundătura Viticulturii 7 Cod poştal 6575

Telefon: 035/471174

An înfiinţare: 1976

DESCRIERE: Obiecte şi instalaţii viticole, medalii şi diplome de la diferite concursuri de vinuri.

6 Muzeul Sătesc - GALEŞ

În subordinea: Muzeul Sătesc - GALEŞ 7167100

A D R E S A:

Judeţ: Sibiu

Localitate: SĂLIŞTE Cod poştal 2470

An înfiinţare: 1967

DESCRIERE: Afirmându-se ca un complex muzeal, este înzestrat cu o casă sălişteană cu mobilier specific şi cu o stână cu tot utilajul necesar.

Textile, unelte de prelucrare, ateliere de pielărie, de făcut perii, olărit, cojocărit, obiecte din piele şi lemn, port popular, ceramică.

7 Colecţia Etnografică - RĂŞINARI

În subordinea: Colecţia Etnografică - RĂŞINARI 7168100

A D R E S A:

Judeţ: Sibiu

Localitate: SIBIU RĂŞINARI

Str. Muzeului 184 Cod poştal 2439

An înfiinţare: 1952

DESCRIERE: Înfiinţată în casa C. Barcianu, nepot al memorialistului Daniil Popovici-Barcianu.

Etnografie: unelte legate de agricultură, pomicultură, creşterea animalelor, cojocărit, fabricarea uleiului, prelucrarea fibrelor textile şi a ţesăturilor în pive şi vâltori, port, mobilier, icoane.

8 Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului - SIBIU

În subordinea: Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale "Astra" - SIBIU 69665022

A D R E S A:

Judeţ: Sibiu

Localitate: SIBIU

Cal. Răşinarilor Cod poştal 2400

Telefon: 069/420215

DESCRIERE: Monumente româneşti şi săseşti, instalaţii ţărăneşti, gospodării specializate, două hanuri, şcoală sătească, biserică maramureşeană.

9 Muzeul Satului - BUCUREŞTI

În subordinea: Muzeul Satului - BUCUREŞTI 7300300

A D R E S A:

Localitate: BUCUREŞTI

Şos. Kiselleff 28-30 Cod poştal 71321

Telefon: 2229110; 2227657

2229068

An înfiinţare: 1936

DESCRIERE: Ideea înfiinţării a fost a prof. Dimitrie Gusti, după 10 ani de cercetări şi achiziţii pe teren. Planurile de amplasament iniţiale au fost executate de Victor Ion Popa. În perioada 1948-l978,conducerea muzeului a fost asigurată de prof. Gh. Focşa.

Muzeul Satului este muzeu în aer liber, înfiinţat în 1936.

Muzeu etnografic în aer liber; arhitectură populară (296 clădiri), artă populară (54.000 piese), locuinţe ţărăneşti, instalaţii din sec. 17 - 20; o fototecă cu 100.000 fotografii, 260.000 clişee.

10 Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale "Astra" - SIBIU

În subordinea: Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale "Astra" - SIBIU 6966502

A D R E S A:

Judeţ: Sibiu

Localitate: SIBIU

P-ţa Mică 11-12 Cod poştal 2400

Telefon: 069/420215*; 069/422340(DIR); 069/211758 (Centrul de

documentare) 069/411806

sandai@sibiu.ro

DESCRIERE:

Muzeul de Etnografie Universală Franz Binder funcţionează în Casa Hermes, monument de arhitectură în stil neogotic, construit la mijlocul secolului trecut.

Etnografie; arhitectură populară.

11 Rezervaţia de Arhitectură Populară-Pădurea Verde - TIMIŞOARA

În subordinea: Muzeul Banatului - TIMIŞOARA 6973502

A D R E S A:

Judeţ: Timiş

Localitate: TIMIŞOARA

Aleea C.F.R. 1 Cod poştal 1900

Telefon: 056/136225; 117753

An înfiinţare: 1972

DESCRIERE: Rezervaţie ce cuprinde gospodării ţărăneşti, instalaţi tehnice din arealul Banat.

Gospodărie din Căpâlnaş (secol XIX), casă de olar cu atelier de la Bata, oloiniţe, o moară cu ciutură de la Topleţ, mori de apă şi de vânt specifice Banatului.

12 Muzeul de Etnografie al Văii Teleajenului - VĂLENII DE MUNTE

În subordinea: Muzeul de Etnografie al Văii Teleajenului - VĂLENII DE 69605091

MUNTE

A D R E S A:

Judeţ: Prahova

Localitate: VĂLENII DE MUNTE

Str. Berevoieşti 45 Cod poştal 2100

An înfiinţare: 1963

DESCRIERE: Monument de arhitectură care a aparţinut pictorului Tonitza.

Etnografie: ustensile, unelte folosite în gospodăria ţărănească, scoarţe, costume, obiecte folosite în păstorit, muncile agricole; tezaur de seceri din epoca bronzului; obiecte folosite în industrializarea cerii şi a sării.

13 Muzeul de Etnografie şi Artă Populară - FLOREŞTI-STOENEŞTI

În subordinea: Muzeul Judeţean „Teoharie Antonescu“ Giurgiu 6936502

A D R E S A:

Judeţ: Giurgiu

Localitate: FLOREŞTI-STOENEŞTI

Cod poştal 8154

Telefon:

An înfiinţare: 1971

DESCRIERE: Clădirea muzeului - conac brâncovenesc 1715

Etnografie locală: port popular, ţesături de interior, scoarţe, obiecte şi unelte folosite la principalele ocupaţii din zonă: agricultură, pescuit, apicultură, fierărit, cojocărit.

14 Secţia de Etnografie „Casa Băniei“ - CRAIOVA

În subordinea: Muzeul Olteniei - CRAIOVA 6932501

A D R E S A:

Judeţ: Dolj

Localitate: CRAIOVA

Str. Matei Basarab 14 Cod poştal 1100

Telefon: 051/117759

An înfiinţare: 1915

DESCRIERE: Clădirea este monument istoric, cea mai veche construcţie civilă din Craiova - Brâncoveanu - 1699 - pe locul fostelor case ale boierilor Craioveşti sec. XV.

Ceramică, în special din centrul Oboga, scoarţe şi costume populare olteneşti, icoane pe sticlă, obiecte care ilustrează ocupaţiile şi meşteşugurile locuitorilor din zona Olteniei, icoane pe lemn, piese de arhitectură.

15 Muzeul de Etnografie a Moldovei - IAŞI

În subordinea: Complexul Muzeal Naţional „Moldova“ - IAŞI 6946502

A D R E S A:

Judeţ: Iaşi

Localitate: IAŞI

P-ţa Ştefan cel Mare şi Sfânt 1- Palatul Culturii Cod poştal 6600

Telefon: 032/116878

An înfiinţare: 1943

DESCRIERE: Înfiinţat iniţial pe lângă Catedra de etnografie a Universităţii din Iaşi; din anul 954, este mutat în Palatul Culturii.

Palatul Culturii monument de arhitectură construit între 1906-1925, în stil neogotic. Fost palat de justiţie şi palat administrativ până în 1955

Artă populară şi etnografie: port, ceramică, obiecte din lemn, ţesături, instalaţii tehnice, obiecte ilustrând obiceiurile locuitorilor din Moldova.

16 Muzeul Naţional Secuiesc Sfântu Gheorghe. Secţia de Etnografie şi de Tehnică Agricolă - CERNAT

În subordinea: Muzeul Naţional Secuiesc - SFÂNTU GHEORGHE 6928504

A D R E S A:

Judeţ: Covasna

Localitate: CERNAT

Cod poştal 1146

DESCRIERE: Etnografie; maşini agricole, trăsuri, arhitectură populară.

17 Muzeul Maramureşului - SIGHETUL MARMAŢIEI

În subordinea: Muzeul Maramureşului - SIGHETUL MARMAŢIEI 7051500

A D R E S A:

Judeţ: Maramureş

Localitate: SIGHETUL MARMAŢIEI

Str. Libertăţii 15 Cod poştal 4925

Telefon: 062/511521

An înfiinţare: 1954

DESCRIERE: Clădire construită în anul 1730, în stil baroc.

Etnografie şi artă populară: piese de industrie casnică, piese de port, de arhitectură populară (porţi, uşi, ferestre), covoare, cergi, ştergare, traiste, măşti populare, icoane pe sticlă, pânză şi lemn; colecţie de faună şi floră maramureşeană.

18 Muzeul Orăşenesc - BEIUŞ

În subordinea: Muzeul Orăşenesc - BEIUŞ 7008500

A D R E S A:

Judeţ: Bihor

Localitate: BEIUŞ

P-ţa Samuil Vulcan 16 Cod poştal 3600

Telefon: 059/212247

An înfiinţare: 1959

DESCRIERE: Funcţionează în actualul sediu din 1965 şi, în structura actuală, din 1985, iniţial cu o colecţie eclectică, apoi ca muzeu al meşteşugurilor din zona Beiuş. Din 1985, muzeul este organizat ca muzeu de istorie şi etnografie.

Monument istoric, fostă casă a memorandistului Vasile Ignat şi a martirului Ioan Ciordaş, a fost construit la sfârşit de sec. XIX în stil eclectic.

Etnografie: costume, port, ţesături de interior, obiecte de uz casnic, unelte, mobilier, ceramică, icoane, atelier de lemnărit din Budureasa; arheologie: piese din neolitic, epoca bronzului; istorie.

19 Muzeul Etnografic - REGHIN

În subordinea: Muzeul Etnografic - REGHIN 7055100

A D R E S A:

Judeţ: Mureş

Localitate: REGHIN

Str. Vânătorilor 51 Cod poştal 4225

Telefon: 065/421448

An înfiinţare: 1960

DESCRIERE: Înfiinţat de Anton Badea în dorinţa conservării şi valorificării monumentelor de arhitectură, instalaţiilor tehnice şi obiectelor de artă populară.

Clădire monument, construită în 1892, folosită ca locuinţă şi şcoală profesională.

Restaurată în perioada 1989-1990.

Sunt expuse obiecte legate de meşteşuguri, port şi obiceiuri specifice zonei (4.000 obiecte, 13.000 fotografii şi diapozitive, 50 filme), ceramică, icoane pe sticlă. Se evidenţiază instalaţiile tehnice (presă de ulei, moară de apă, teasc pentru struguri).

20 Muzeul de Artă Populară - PLOIEŞTI

În subordinea: Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova - 6960901

PLOIEŞTI

A D R E S A:

Judeţ: Prahova

Localitate: PLOIEŞTI

Str. Palatul Culturii Cod poştal 2000

Telefon: 044/121900

An înfiinţare: 1960

DESCRIERE: Unelte agricole şi meşteşugăreşti, pive de ulei şi de struguri, port popular din Prahova, ţesături, covoare munteneşti şi olteneşti din secolele XVIII-XIX, ceramică şi obiecte de cult.

21 Parcul Etnografic „Romulus Vuia“ - CLUJ-NAPOCA

În subordinea: Muzeul Etnografic al Transilvaniei - CLUJ-NAPOCA 7024601

A D R E S A:

Judeţ: Cluj

Localitate: CLUJ-NAPOCA

Str. Hoia 1 Cod poştal 3400

An înfiinţare: 1929

DESCRIERE: 82 de construcţii grupate pe: tipuri de gospodării şi monumente de arhitectură populară, instalaţii tehnice ţărăneşti şi ateliere meşteşugăreşti.

22 Muzeul de Istorie - GHERLA

În subordinea: Muzeul de Istorie - GHERLA 7025200

A D R E S A:

Judeţ: Cluj

Localitate: GHERLA

Str. Mihai Viteazul 6 Cod poştal 3475

Telefon: 064/241947

An înfiinţare: 1904

DESCRIERE: Înfiinţat sub denumirea de Muzeul armenesc, este reorganizat, în 1952, pe baza colecţiilor vechi şi a cercetării proprii.

Arheologie: materiale din paleolitic şi neolitic, epoca metalelor, unelte dacice, diplome militare provenite din castru; etnografie: unelte de pescuit, de apicultură, icoane pe lemn şi sticlă; numismatică; iconografie; heraldică şi bibliotecă (6.500 vol.).

23 Muzeul de Etnografie şi Artă Populară - ORĂŞTIE

În subordinea: Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane - DEVA 7043100

A D R E S A:

Judeţ: Hunedoara

Localitate: ORĂŞTIE

P-ţa Aurel Vlaicu 1 Cod poştal 2600

An înfiinţare: 1952

DESCRIERE: Edificiu datând din prima jumătate a sec. XX.

Istorie: unelte, tezaure monetare, fotografii, albume, obiecte diferite, toate vorbind de istoria ţinuturilor Munţilor Orăştiei; etnografie: unelte, instalaţii, ceramică, îmbrăcăminte, icoane pe lemn şi sticlă, piese legate de diverse obiceiuri.

24 Muzeul Satului Brănean - BRAN

În subordinea: Muzeul Bran - BRAN 6914702

A D R E S A:

Judeţ: Braşov

Localitate: BRAN Cod poştal 2229

Telefon: 068/236538

DESCRIERE: Casă de colibaş (1840), casă cu ocol întărit, casă din Sohodol; instalaţii tehnice.

25 Muzeul Orăşenesc - CRISTURU SECUIESC

În subordinea: Muzeul Orăşenesc - CRISTURU SECUIESC 7040300

A D R E S A:

Judeţ: Harghita

Localitate: CRISTURU SECUIESC

Str. Libertăţii 45 Cod poştal 4180

Telefon: 066/51580

An înfiinţare: 1946

DESCRIERE: Înfiinţat în clădirea fostului Cazino, este reorganizat în 1960.

Arheologie: piese din neolitic, din epoca bronzului (ceramică, bronz); etnografie: unelte, instalaţii tehnice de industrie populară; ştiinţele naturii: mineralogie, faună, ierbar.

22 transport căi ferate

1 Muzeul Locomotivelor cu Abur - REŞIŢA

752010011

A D R E S A:

Judeţ: Caraş Severin

Localitate: REŞIŢA

Zona Triaj Cod poştal 1700

An înfiinţare: 1971

DESCRIERE: Colecţia în aer liber: 16 locomotive cu abur fabricate la Reşiţa; prima locomotivă fabricată la Reşiţa, în anul 1872.

2 Muzeul Căilor Ferate Române - BUCUREŞTI

În subordinea: Muzeul Căilor Ferate Române - BUCUREŞTI 7570100

A D R E S A:

Localitate: BUCUREŞTI

Calea Griviţei 193 A Cod poştal 78141

Telefon: 6180140; 6171880/4617

An înfiinţare: 1939

DESCRIERE:

Aflată în imediata apropiere a Gării de Nord, clădirea se află de mai mulţi ani în reparaţie.

Materialele şi piesele documentare din colecţia muzeului ilustrează evoluţia mijloacelor de transport feroviare în general, o atenţie aparte fiind acordată dezvoltării căilor ferate române. Se păstrează, în original, garnitura trenului care a făcut prima cursă pe o cale ferată în România, în luna octombrie a anului 1869, între Bucureşti şi Giurgiu (locomotiva „Călugăreni“); prima locomotivă realizată la Reşiţa, în anul 1873; machete reprezentând locomotive construite în ţară; macheta unei instalaţii de centralizare electrodinamică cu relee, înzestrată cu bloc de linie automat şi cu instalaţii dispecer; vagoane; telegraf Morse (1869); fotografii, acte vechi, costume de ceferişti, obiecte cu caracter memorial legate de personalităţi cum ar fi Anghel Saligny (1854 - 1925) şi Elie Radu (1853 - 1931), cu realizări deosebite în domeniul podurilor feroviare.

23 transport naval

1 Muzeul Marinei Române - CONSTANŢA

În subordinea: Muzeul Marinei Române - CONSTANŢA 7511100

A D R E S A:

Judeţ: Constanţa

Localitate: CONSTANŢA

Str. Traian 53 Cod poştal 8700

Telefon: 041/613942

An înfiinţare: 1969

DESCRIERE:

Istoria marinei româneşti şi a flotei comerciale: colecţii de amfore greceşti, ceramică veche, resturi de nave, obiecte personale ale unor comandanţi, uniforme, armament românesc şi capturat in lupte; documente şi fotografii; picturi marine.

Înapoi