Studii de consultanţă la nivel naţional

privind opţiunea de drept a României

la orbita geostaţionară

Oportunitatea de drept a accesului României

la orbita geostaţionară.

Punct de vedere pentru susţinerea interesului României

la atribuirea unui post geostaţionar

(V. şi faza 1)

Colectiv de elaborare:

(în ordine alfabetică)

Ing. Alexandru Cristian Constantinescu

Ing. Sorin Diaconescu

Ing. Mircea Preduţ – responsabil faza 1

Prof. Dr. ing. Alexandru Spătaru – responsabil faza 2 (finală)

© SCIENTCONSULT, noiembrie 1994

Consideraţii introductive

Problematica prezentului Raport de cercetare comportă utile consideraţii de ordin juridic, de avut în vedere la alcătuirea unui punct de vedere pregătitor pentru reprezentanţele României la dezbateri pe această temă la Naţiunile Unite, în special, dar şi în alte foruri internaţionale.

De aceea, o parte distinctă a fazei a doua, finale, a Raportului, este rezervată detalierii consideraţiilor expuse de diferite delegaţii la sesiunile anuale ale Subcomitetului Tehnic şi Ştiinţific şi Comitetului Naţiunilor Unite pentru Utilizări Paşnice ale Spaţiului Extra atmosferic, precum şi la diverse Congrese şi Conferinţe ţinute în organizarea Uniunii Internaţionale de Telecomunicaţii (UIT), Federaţiei Internaţionale de Aeronautică (IAF) şi Comitetului pentru Cercetări Spaţiale ale Consiliului Internaţional al Uniunii Ştiinţifice (COSPAR).

Aceste consideraţii pot completa eficient evaluarea pentru actualizarea punctului de vedere formulat în decursul anilor de către reprezentanţii României la dezbateri asupra dreptului ţărilor la repartiţie/alocaţie/atribuire de post/slot pe orbita geostaţionară, care, de asemenea, este dezvoltată în cadrul acestei faze.

Procedându-se astfel, se realizează premisa fundamentării mandatului românesc la oricare forum de dezbatere a accesului ţărilor lumii la resursa naturală limitată denumită "orbită geostaţionară".

Principii de drept în cooperarea internaţională în domeniul spaţial

Orbita geostaţionară aparţine, evident, spaţiului extra - atmosferic (simplu denumit în documente "spaţiu") şi, deci, examinarea oricăror aspecte de drept, privitoare la aceasta, trebuie să aibă în vedere ceea ce s-a convenit în plan internaţional cu privire la cooperarea internaţională pentru explorarea şi utilizarea spaţiului în scopuri paşnice.

Cu luarea în consideraţie a sursei [11], respectiv punctul de vedere în problema de faţă al mai multor ţări în curs de dezvoltare (Argentina, Brazilia, Chile, Columbia, Mexic, Uruguay, Venezuela, Pakistan şi Filipine), se trec în revistă, mai jos, concepte şi documente principale adoptate de Naţiunile Unite, constituind un preambul la codul de principii care se propune(1993) să stea la baza reglementărilor juridice privind dreptul tuturor statelor lumii la explorarea şi utilizarea spaţiului, şi anume:

a) Dispoziţiile Chartei Naţiunilor Unite, în special Art.1, 13, 55 şi 56.

b) Prevederile Tratatului asupra principiilor care trebuie să guverneze activităţile statelor în ceea ce priveşte exploatarea şi utilizarea spaţiului extra - atmosferic, cuprinzând şi Luna şi celelalte corpuri cereşti.

c) Rezoluţii ale Adunării Generale a Naţiunilor Unite, în special Rezoluţiile 2625 (XXV)/24 octombrie 1970, 3362 (S - VII)/16 septembrie 1975, 41/65/3 decembrie 1986 şi 47/68/14 decembrie 1992.

d) Recomandările celei de-a doua Conferinţe a Naţiunilor Unite pentru explorarea şi utilizarea în scopuri paşnice a spaţiului extra - atmosferic, precum şi ale altor conferinţe internaţionale, aplicabile problematicii de faţă.

Documentele menţionate au factor comun principiul potrivit căruia "explorarea şi utilizarea spaţiului extra - atmosferic, care include Luna şi celelalte corpuri cereşti, trebuie să se facă spre binele şi în interesul tuturor ţărilor, oricare ar fi stadiul lor de dezvoltare economică sau ştiinţifică, ele fiind apanajul întregii umanităţi".

De asemenea, documentele accentuează necesitatea ca, în această privinţă, să se afle în atenţie în mod cu totul deosebit, favorizant, ţările în curs de dezvoltare.

Se consideră, totodată, că spaţiul poate fi explorat şi utilizat în mod liber de către orice stat, fără nici o discriminare, în condiţii de egalitate şi în conformitate cu dreptul internaţional.

În acelaşi timp, documentele aici invocate semnalează existenţa unei ample cooperări paşnice şi subliniază necesitatea de a se continua acţiunile de încurajare şi susţinere a cooperărilor respective, mai ales cu referire la ţările în curs de dezvoltare.

Se atrage însă atenţia ca, deopotrivă, puterile spaţiale şi celelalte ţări participante la activităţile spaţiale să acţioneze astfel încât spaţiul să fie folosit în mod raţional şi echitabil, cu preocupare pentru ceea ce vor prelua generaţiile viitoare.

Pe această construcţie de concepte şi idei se aşează un set important şi semnificativ de principii, grupate astfel:

A. Explorarea şi utilizarea spaţiului trebuie să se facă în profitul şi interesul tuturor statelor, însă trebuie să se ţină seama de condiţiile speciale în care se află ţările în curs de dezvoltare.

Este o datorie etică, ce poate căpăta expresie juridică pentru statele care dispun de capacităţi spaţiale semnificative şi de programe pe măsură vizând explorarea şi utilizarea în scopuri paşnice a spaţiului, să contribuie la promovarea şi încurajarea cooperării internaţionale în domeniul ştiinţelor şi tehnicilor spaţiale, ca şi al aplicaţiilor acestora.

Este dreptul suveran al statelor ca fiecare să decidă asupra modalităţilor de cooperare, cu manifestarea unei atitudini de solidaritate şi echitate corect înţeleasă.

B. Toate statele trebuie să aibă acces la cunoştinţe şi aplicaţii care decurg din explorarea şi utilizarea spaţiului în scopuri paşnice, în condiţii de echitate şi nediscriminare, atunci când ele doresc aceasta.

Statele care efectueză activităţi în cadrul unui program de explorare şi utilizare paşnică a spaţiului trebuie să faciliteze şi altor state, în special ţărilor în curs de dezvoltare, accesul la cunoştinţe şi aplicaţii care decurg din acestea, prin intermediul programelor de cooperare internaţională anume concepute.

Condiţiile de care beneficiază un stat în cadrul unui program dat de cooperare spaţială vor trebui extinse şi la alte state, cu care s-a stabilit un program asemănător de cooperare internaţională.

În cadrul cooperării internaţionale în vederea explorării şi utilizării în scopuri paşnice a spaţiului, ţările în curs de dezvoltare au dreptul să beneficieze de un tratament care să le permită să folosească din plin avantajele cooperării. Acest tratament trebuie să se reflecte în programe axate pe difuzarea cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice şi va trebui administrat ţinându-se seama de gradul de dezvoltare a ţărilor în cauză.

C. Cooperarea spaţială internaţională trebuie să aibă ca obiectiv principal accesul egal al statelor la dotări cu capacităţi endogene în domeniul ştiinţei, tehnologiilor şi aplicaţiilor spaţiale.

Statele care dispun de capacităţi spaţiale corespunzătoare şi de programe privind explorarea şi utilizarea spaţiului în scopuri paşnice trebuie să încurajeze şi să faciliteze schimburile de cunoştinţe specializate şi de tehnici spre toate statele, dar în special spre ţările în curs de dezvoltare.

Statele trebuie să încurajeze schimburile de materiale şi echipamente, ca şi transferul de tehnologii, în vederea explorării şi utilizării spaţiului în scopuri paşnice, după criterii de preţ şi repartiţii juste şi echitabile.

D. Statele trebuie să-şi desfăşoare activităţile cu manifestarea unei griji permanente pentru conservarea mediului spaţial, astfel încât acesta să nu devină impropriu continuării explorărilor spaţiale (Acest principiu are importanţă deosebită în legătură cu folosirea şi gestionarea, sub responsabilitate internaţională, a orbitei geostaţionare - a se vedea pct.3.3 al primei faze a Raportului).

Statele trebuie să acorde atenţie tuturor aspectelor privitoare la protecţia şi prezervarea mediului spaţial, îndeosebi acelor acţiuni care pot afecta mediul terestru, iar măsurile trebuie să fie coordonate.

E. Rolul Organizaţiei Naţiunilor Unite în domeniul cooperării internaţionale la explorarea şi utilizarea spaţiului în scopuri paşnice trebuie să fie adâncit şi extins, în special în cadrul Programului Naţiunilor Unite pentru aplicaţiile tehnicilor spaţiale.

Toate statele trebuie să contribuie la finanţarea Programului pentru aplicaţii ale tehnicilor spaţiale în funcţie de capacităţile lor spaţiale şi de participarea lor la explorarea şi folosirea spaţiului.

Corelat cu acest principiu se mai au în vedere:

- Iniţiativele menite să faciliteze accessul cu costuri cât mai mici, la datele de teledetecţie, la staţiile de recepţie de la sol şi la sistemele de prelucrare numerică a imaginilor.

- Cooperarea tehnico-ştiinţifică pentru încurajarea şi facilitarea transferului tehnologiilor şi cunoştinţelor specializate în domeniul spaţial, mai ales către ţările în curs de dezvoltare.

- Repartizarea echitabilă a beneficiilor ce se obţin de pe urma activităţilor spaţiale, luându-se în consideraţie nevoile specifice ale ţărilor în curs de dezvoltare.

Asupra definirii şi delimitării spaţiului

La 22 martie 1993, Subcomitetul Juridic al Comitetului Naţiunilor Unite pentru Utilizări Paşnice ale Spaţiului Extra - atmosferic (COPUOS), întrunit la sediul său din New York, a dezbătut Raportul prezentat de Grupa de lucru constituită în vederea examinării aspectelor principale ale definirii şi delimitării spaţiului, întocmit de aceasta în baza hotărârii Subcomitetului la cea de-a 31-a sesiune a sa, ţinută în anul 1992 şi ale cărei documente sunt înregistrate la O.N.U. sub A/AC.105/514.

Problemele din Raportul respectiv se referă direct, ca o introducere, la corelaţiile juridice dintre spaţiul exterior Terrei, bun al întregii umanităţi, şi orbita geostaţionară, resursă naturală limitată, de asemenea "proprietatea" comună, şi egală a statelor lumii. De aceea, asupra lor se fac referiri în continuare, avându-se în vedere că ele fac obiectul şi al altui document (A/AC.105/543) privind lucrările sesiunii a 31-a a Subcomitetului Tehnic al COPUOS, din 22 martie - 8 aprilie 1993.

Documente esenţiale

Sunt de menţionat următoarele documente în cauză:

"Metoda de delimitare a spaţiului aerian de spaţiul extra - atmosferic" (A/AC.105/C.2/L.139), prezentat la cea de-a 25-a Sesiune a Subcomitetului de către ex - Uniunea Sovietică.

Proiect de dispoziţie de bază la Rezoluţia Adunării Generale asupra delimitării spaţiului aerian şi spaţiului extra - atmosferic, precum şi asupra regimului juridic al spaţiului orbital al sateliţilor geostaţionari (A/AC.105/L/168), prezentat Comitetului la Sesiunea a 22-a de către delegaţia sovietică.

"Propunere tranzacţională în problema relativă la definirea şi delimitarea spaţiului extra - atmosferic", prezentată Subcomitetului la cea de-a 31-a Sesiune de către delegaţia Federaţiei Ruse.

"Proiect de principii generale care guvernează orbita sateliţilor geostaţionari" (A/AC.105/C.2/L.147), prezentat Subcomitetului la Sesiunea a 23-a de delegaţiile columbiană, ecuadoriană, indoneziană şi keniană.

Documentele oficiale de lucru , distribuite respectiv de sesiunile a 28-a, din 1989 (A/AC.105/430), şi a 30-a din 1991 (A/AC.105/484) ale Subcomitetului Tehnic şi Ştiinţific al COPUOS.

Delimitarea spaţiului extra - atmosferic

Sunt consemnate mai departe consideraţii de ordin juridic semnificative în problema menţionată şi se fac sublinieri de care se poate beneficia la constituirea punctului de vedere al României în problema aici dezvoltată.

Au semnificaţii unele intervenţii ale delegaţiilor statelor la Sesiunile a 30-a a Subcomitetului Juridic (A/AC.105/514) şi a 31-a a Subcomitetului Ştiinţific şi Tehnic ale COPUOS (A/AC.105/543), care au luat în atenţie raportul întocmit de Grupa de lucru al Subcomitetului Juridic, unde la capitolul VI au fost dezvoltate probleme privind natura fizică şi caracteristicile tehnice ale orbitei sateliţilor geostaţionari.

În acel context şi anterior s-au făcut utile referiri la documentele menţionate A/AC.105.2/L.339 ("Metode de delimitare a spaţiului aerian şi a spaţiului extra - atmosferic"), prezentat la cea de-a 28-a Sesiune a Subcomitetului şi A/AC.105.2/L.189 ("Aspecte ale regimului juridic al obiectelor aerospaţiale"), prezentat la cea de-a 31-a sesiune a Subcomitetului, ca raport al delegaţiei ruse.

Dat fiind caracterul destul de complex al problemelor ce se pun, pornind chiar de la considerarea de către unele delegaţii că o atare delimitare nu ar fi necesară, s-a desprins concluzia că la sesiunile următoare ale subcomitetului se cuvine ca toate delegaţiile să-şi spună părerea, inclusiv asupra chestionarului însoţitor al raportului rus citat (se anexează, operat cu sugestii de completare la dispoziţia delegaţiei României la cea de-a 32-a Sesiune a Subcomitetului Ştiinţific şi Tehnic al COPUOS).

Observaţii şi sugestii s-au făcut în legătură cu faptul că problemele pe care le ridică documentul delegaţiei ruse (ca de altfel toate problemele aerospaţiale) se referă direct la activităţile aeronautice, ceea ce implică cunoaşterea opiniei Organizaţiei Internaţionale de Aviaţie Civile (OACI). S-a exprimat totodată părearea că ar fi preferabilă revederea dreptului aerian, astfel încât acesta să fie extins şi asupra obiectelor aerospaţiale.

O delegaţie a sugerat ca, teoretic, problema să fie abordată, fie în sensul dublului regim dinamic al obiectului considerat, respectiv atmosferic şi extra - atmosferic, fie în sensul unicităţii regimului dinamic (de zbor), dar caracterizându-se de la început obiectul, respectiv ca fiind aerodină sau aparat cosmic, şi a recomandat să se efectueze studii mai avansate pe această temă.

Este evident că cel mai bine ar fi să se adopte un singur regim de tratare juridică a obiectelor aerospaţiale, numai că în acest caz vor apărea frecvent impasuri câtă vreme nu s-au clarificat juridic delimitările dintre mediile parcurse şi, deci, din nou, va apărea necesitatea tratării separate a celor două regimuri juridice - aerian şi exterior.

Important pentru ceea ce se urmăreşte prin Raportul de cercetare de faţă este şi punctul de vedere că pentru a se stabili cadrul juridic care să reglementeze activităţile de utilizare a spaţiului extra - atmosferic va trebui pusă la punct mai întâi practica naţională în materie şi că va fi util să se dispună pentru aceasta de informaţiile privind zborurile aero - spaţiale deja efectuate, precum şi de programele viitoare ale activităţilor intenţionate.

A rezultat ca oportună organizarea unei dezbateri în cadrul Subcomitetului Juridic, pentru propuneri de făcut Comitetului pentru Utilizări Paşnice ale Spaţiului Extra - atmosferic, în principal asupra: a) regimului de zbor aplicabil vehiculelor spaţiale în funcţie de localizarea lor; b) procedurile şi modificările şi c) eventualele necesităţi de revizuire a Registrului obiectelor aero - spaţiale.

S-a sugerat ca documentul - chestionar difuzat (Anexa nr.1) să fie considerat propunere preliminară, pe baza căreia, cu concursul Statelor Membre, să se stabilească un chestionar acceptabil, cu formulările cele mai potrivite.

S-a propus ca, în chestionar, problemele să fie grupate în două tematici, după criterii juridice şi tehnice, iar cele juridice să trateze separat problemele de lege lata şi cele de lege ferenda.

Asupra Întrebării 1, s-a sugerat ca răspunsul la aceasta să fie gradat astfel:

1) prevederi naţionale de drept aerian, 2) opinia juris în această problemă şi 3) dispoziţii de drept cutumar internaţional.

Alte intervenţii, în aparenţă de speţă terminologică, dar în fond vizând problematica în sensurile ei principale, s-au oprit asupra a două tipuri de obiecte, şi anume: 1) obiecte care la lansare şi la aterizare, la întoarcerea din misiunea cosmică, traversează spaţiul aerian (spaţiul atmosferic) revendicat sau atribuit şi 2) obiecte care fac legătura între două puncte de pe Terra, cu un scurt pasaj extra - atmosferic (misiune de transport aerospaţial). În primul caz obiectul ar îndrepăţi denumirea de "obiect spaţial", iar în al doilea, de "obiect aerospaţial".

Asupra acestor aspecte ale dezbaterii, prin Agenţia Spaţială Română, este util de constituit un punct de vedere, care să fie pus la dispoziţia delegaţiei României la proxima sesiune a Subcomitetului Juridic al COPUOS. Se propun pentru aceasta consideraţii constitutive în Anexa 1.

UTILIZAREA SPAŢIULUI TREBUIE SĂ SE FACĂ ÎN PROFITUL ŞI ÎN INTERESUL TUTUROR STATELOR

Sub acest imperativ, cu completarea în documente: "ţinându-se seama în mod cu totul special de nevoile ţărilor în curs de dezvoltare", s-au purtat discuţii la Organizaţia Naţiunilor Unite în şedinţa din 15 aprilie 1993, în cadrul căreia a fost prezentat un important raport privind "Studiul aspectelor juridice privind aplicarea principiului potrivit căruia explorarea şi utilizarea spaţiului trebuie să se facă în profitul şi interesul tuturor statelor" (Document A/AC.105/544). Raportul a fost prezentat în sesiunea Subcomitetului Juridic al Comitetului Naţiunilor Unite pentru Utilizări Paşnice ale Spaţiului Extra - atmosferic de preşedintele Grupei de lucru însărcinate cu această elaborare.

Grupa de lucru a fost sesizată de un document de lucru intitulat " Principii relative de cooperare internaţionale în vederea utilizării spaţiului în scopuri paşnice", supus sesiunii ca o chintesenţă a concepţiilor de bază în problema considerată exprimată de următoarele State Membre: Argentina, Brazilia, Chile, Columbia, Filipine, Mexic, Nigeria, Pakistan, Uruguay şi Venezuela. Documentul (A/AC.105 C.2/L.182/Rev.1) a fost prezentat ca proiect de Rezoluţie a Adunării Generale.

Întrucât ţările în curs de dezvoltare elaboratoare au manifestat interes pentru toate aspectele la care setul de principii se referă, într-o serie de aspecte de preocupare de importanţă şi pentru România, se prezintă în continuare mai întîi unele observaţii făcute la dezbateri, şi cu care reprezentanţii României s-au declarat de acord, iar apoi documentul respectiv.

S-au făcut precizări în legătură cu faptul că nu trebuie cerut prin vreun document ca ţările să aibă programe spaţiale complete, după cum este nerealist să se considere posibilă atingerea unei egalităţi în toate domeniile de activităţi spaţiale. În acelaşi timp, însă, este rezonabil să se convină ca tuturor ţărilor în curs de dezvoltare să li se dea posibilitatea să se doteze cu capacităţi spaţiale şi să participe în mod semnifiactiv la cooperarea internaţională.

Atingerea acestor obiective - s-a precizat - nu trebuie să se facă prin constrângerea ţărilor dezvoltate, pentru care accesul la cooperare are însemnătate multiplă.

Se desprinde ca o necesitate dezvoltarea de capacităţi endogene şi pe acest plan, al activităţilor spaţiale, în toate ţările în curs de dezvoltare care ajung la înţelegerea acestei necesităţi, afirmă maturitate pentru opţiuni şi adresează cereri de accept la cooperare.

De avut în vedere constatarea că anumite state şi-au putut dezvolta capacităţile endogene prin cooperarea internaţională, bilaterală sau multi-laterală, ceea ce n-ar fi reuşit dacă s-ar fi limitat la programe naţionale. S-au accentuat însă asupra faptului că pentru a beneficia de cooperare, ţara în cauză trebuie să dispună de un minim de capacitate endogenă.

Această subliniere a fost făcută şi de Grupul de experţi consultanţi ai Agenţiei Spaţiale Române la examinarea ideilor-cadru ale Raportului de faţă, în sensul necesităţii ca prin Programul Naţional (al României) de Cercetare - Dezvoltare în Domeniul Spaţial să se urmărească cu deosebit interes pregătirea ofertelor în vederea acceptării României ca participant la programe semnificative în derularea sau în pregătirea sub auspiciile Naţiunilor Unite, cum este The United Nations Programme on Space Applications.

Fără un anumit stadiu de competenţă în problema ce se doreşte a fi dezvoltată, nu este posibilă nici deschiderea discuţiei privind cooperarea.

La sesiunea menţionată s-a considerat că multe ţări în curs de dezvoltare pot avea nevoi diferite, în funcţie de gradul lor de emancipare, unele propunându-şi prioritar, de exemplu, aducţia de tehnologii, altele - accesul la informaţii, iar altele - dezvoltarea capacităţii endogene.

Pentru România, după părerea experţilor - consultanţi ai Agenţiei Spaţiale Române, nevoile de cooperare au ca primat accesul la informaţii şi, prin aceasta, emanciparea tehnico - ştiinţifică în domeniul spaţial, cu accente pe activităţiile de remote sensing.

În acelaşi cadru de discuţie, la sesiunea citată s-a cerut ca şi ţările în curs de dezvoltare care nu dispun de capacităţi spaţiale să poată avea acces la beneficiile ştiinţei şi tehnologiilor spaţiale.

Se reţine ca o concluzie următoarea apreciere: nevoile esenţiale actuale ale ţărilor în curs de dezvoltare se referă, înainte de toate, la transferul de tehnici şi materiale, echipament şi cunoştinţe (informaţii ştiinţifice, formare de personal de consacrare şi disponibilităţi financiare), iar orice mecanism juridic este intenţionat trebuie să aibă în vedere aceasta.

În anexa nr.2 se inserează propunerea de Rezoluţie a Organizaţiei Naţiunilor Unite prezentată de Statele menţionate şi intitulată: "Examinarea problemelor juridice legate de aplicarea principiilor potrivit cărora explorarea şi utilizarea spaţiului trebuie să se efectueze în profitul şi în interesul tuturor Statelor, ţinându-se seama în mod cu totul special de nevoile ţărilor în curs de dezvoltare".

Aspecte juridice esenţiale privind caracteristicile şi utilizarea orbitei sateliţilor geostaţionari

Părerile ce se vor exprima de către delegaţia României la sesiunile Subcomitetului Ştiinţific şi Tehnic sau Subcomitetului Juridic sau Comitetului Naţiunilor Unite pentru Utilizări în Scopuri Paşnice ale Spaţiului Extra - atmosferic din anul 1995 şi ulterior se recomandă (grupul de experţi - consultanţi ai Agenţiei Spaţiale Române face recomandarea) a se ţine seama de documentele de lucru A/AC.105/C.2/L 192, din 30 martie 1993, redate mai jos în formularea prezentată de delegaţia Columbiei la cea de-a 32-a sesiune a Comitetului Naţiunilor Unite pentru Utilizări în Scopuri Paşnice a Spaţiului Extra - atmosferic ţinut la New York, în perioada 22 martie - 8 aprilie 1993.

Adunarea Generală

A. ORBITA SATELIŢILOR GEOSTAŢIONARI

1. Constatând că ORBITA SATELIŢILOR GEOSTAŢIONARI este o resursă naturală limitată şi că trebuie deci să fie utilizată în mod raţional şi echitabil şi în interesul întregii omeniri, ţinându-se seama de prevederile acordurilor internaţionale aplicabile relativ la telecomunicaţii (Malaga - Torremolinos, 1973; Conferinţa administrativă mondială a radiocomunicaţiilor - Geneva 1979; Nairobi, 1982; Nice, 1989),

2. Reamintind că dezvoltarea ştiinţelor şi tehnicilor spaţiale aplicate la utilizarea ORBITEI SATELIŢILOR GEOSTAŢIONARI este de o importanţă fundamentală pentru programul economic, social şi cultural al popoarelor tuturor Statelor,

3. În spiritul Tratatului asupra principiilor care guvernează activităţile Statelor în explorarea şi utilizarea spaţiului extra - atmosferic, inclusiv Luna şi celelalte corpuri cereşti, din 27 ianuarie 1969, care consacră utilizarea paşnică a spaţiului interesului întregii umanităţi, prin promovarea cooperării şi înţelegerii internaţionale,

4. Notând că ORBITA SATELIŢILOR GEOSTAŢIONARI este un loc geometric din spaţiu unde un obiect cosmic se comportă în raport cu Terra în mod diferit de comportarea sa în orice alt punct din spaţiu, şi anume se roteşte cu acceaşi viteză ca şi Terra şi văzut de pe Pământ pare, deci, imobil,

5. Notând şi că ORBITA SATELIŢILOR GEOSTAŢIONARI face parte din spaţiul extra - atmosferic;

6. Reafirmând că, în conformitate cu articolele 10 şi 33 din Convenţia Internaţională de telecomunicaţii adoptată la Nairobi, tuturor Statelor trebuie să li se garanteze, în mod practic, accesul echitabil la ORBITA SATELIŢILOR GEOSTAŢIONARI,

7. Consideră, în consecinţă, că va trebui să existe un regim juridic special şi complementar aplicabil ORBITEI SATELIŢILOR GEOSTAŢIONARI, pentru a se asigura utilizarea raţională, eficientă, economică şi echitabilă a acestei resurse, aşa cum o prevede tratatul;

8. Afirmă că, în practică, echitatea va fi asigurată instituindu-se un drept preferenţial concret şi specific;

9. Recomandă adoptarea principiilor următoare:

B. PRINCIPIILE DE ACCES ŞI FOLOSIRE

a) Când o ţară dezvoltată şi o ţară în curs de dezvoltare formulează o revendicare identică pentru a obţine acces la o aceeaşi poziţie orbitală sau la poziţii orbitale vecine sau când formulează o revendicare o ţară care a obţinut deja o poziţie orbitală şi o alta care încă nu a formulat revendicări identice, preferinţa se va da ţărilor în curs de dezvoltare sau celor care încă nu au poziţii orbitale, dacă poziţionarea sateliţilor lor respectivi, pe acelaşi punct, face exploatarea lor imposibilă pe plan radioelectric sau prea dificilă sau prea destructivă. În orice caz, dreptul preferenţial de acces fizic la o poziţie orbitală trebuie să se exercite în limitele prevăzute în regulamentul de radiocomunicaţii al UIT (Uniunea Internaţională de Telecomunicaţii).

b) Când două sau mai multe ţări în curs de dezvoltare sau două sau mai multe ţări dezvoltate formulează o revendicare identică, se aplică principiul după care primii sosiţi sunt primii serviţi.

c) Este necesar să se rezerve poziţii orbitale şi frecvenţa corespunzătoare pentru a se răspunde trebuinţelor ţărilor în curs de dezvoltare. Aceste poziţii orbitale şi frecvenţe trebuie să rămână disponibile atâta timp cât se fac realmente eforturi pentru utilizarea poziţiilor astfel rezervate.

d) Fără a fi în dezacord cu precedenta, dacă o ţară în curs de dezvoltare, care dispune de mijloace necesare pentru a lansa un satelit într-un viitor imediat, revendică o poziţie pe ORBITA SATELIŢILOR GEOSTAŢIONARI, atunci când un Stat care are mijloacele pentru a proceda imediat la lansare formulează, în acelaşi timp, o revendicare identică; revendicarea, solid susţinută de către acesta din urmă, va trebui să prevaleze, în conformitate cu principiul eficacităţii, enunţat în Convenţia UIT.

Cu referire la acest document, examinat de Grupul de experţi - consultanţi ai Agenţiei Spaţiale Române, sub preşedenţia profesorului dr. docent Spătaru Alexandru, directorul Centrului Naţional de Telecomunicaţiei Spaţiale, s-au formulat Concluziile reflectate de Punctul de vedere prezentat în continuare, reprezentând Concluziile la Raportul de cercetare.

Punct de vedere

asupra atitudinii juridice a României în problema accesului

la orbita sateliţilor geostaţionari

1. Privitor la atitudinea juridică a Romăniei, Stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, în problema accesului la ORBITA SATELIŢILOR GEOSTAŢIONARI, aceasta trebuie să susţină necesitatea unor reglementări şi a respectării reglementărilor adoptate.

2. Corelarea atribuirii de posturi pe orbita considerată, la cerere, oricărui Stat, cu atribuirea frecvenţelor indicate, este util să revină şi în continuare Uniunii Internaţionale de Telecomunicaţii, organ specializat al Naţiunilor Unite.

3. Reglementările elaborate de UIT şi acceptate de Statele membre ţin seama de situaţia cu totul specială a ţărilor în curs de dezvoltare şi de aceea conţin şi promovează principii de drept şi morală, respectiv ale echităţii, nediscriminării şi solidarităţii, în general în explorările şi folosirea spaţiului, inclusiv în ceea ce priveşte utilizarea ORBITEI SATELIŢILOR GEOSTAŢIONARI, considerată resursă naturală limitată a comunităţii omeneşti.

Faţă de aceasta, este indicată susţinerea şi de către România a opiniei neatacării acestor reglementări, implicit menţinerea autorităţii Uniunii Internaţionale de Telecomunicaţii privind administrarea orbitei/sursei respective.

4. Chiar şi numai declarativ, se impune o reglementare asupra plasării pe orbita respectivă a noi sateliţi cu utilizări militare în condiţiile stingerii războiului rece şi ale unui avânt al cooperării internaţionale în activităţile spaţiale cu orientări paşnice.

Este imperioasă nevoia de informare la zi asupra ORBITEI SATELIŢILOR GEOSTAŢIONARI cu date despre noile obiecte cosmice plasate pe această orbită şi sateliţii care, încetându-şi existenţa activă, au fost parcaţi pe alte orbite, în scopul degajării orbitei privilegiate.

5. Ca Stat membru al Naţiunilor Unite, interesat în toate problemele în atenţia comunităţii mondiale, România trebuie să-şi aibă propria opinie şi în problema spaţială, iar în cadrul acesteia, în ceea ce priveşte accesul la ORBITA SATELIŢILOR GEOSTAŢIONARI; disponibilitatea acesteia trebuie garantată nu doar pentru puterile spaţiale, ci, oricând aceasta devine posibil, şi pentru celelalte State membre.

Interesul pentru problematica menţionată şi adiacenţele ei trebuie să se manifeste prin formularea unui punct de vedere propriu şi în ceea ce priveşte problema "debris"-urilor cosmice la nivelul ORBITEI SATELIŢILOR GEOSTAŢIONARI şi în general în problema asanării spaţiului la nivelul acestei orbite, deopotrivă din considerente de saturare ineficientă a orbitei şi de securitate a aparatelor cosmice utilizate la acest nivel orbital.

În această privinţă, este raţional să se insiste pentru reglementări în sensul determinării ca proprietari de sateliţi geostaţionari să asigure nepoluarea orbitei cu schijele treptei propulsoare temporar ataşată sateliţilor pe care îi scot în spaţiu şi să introducă exigenţele ecologice necesare în perioadele de construcţie (inclusiv măsuri prin care să se evite poluarea electromagnetică).

În acest sens, este necesară formularea unei punct de vedere al României în problema folosirii în spaţiu a surselor energetice de tip nuclear şi exprimarea opiniei la sesiunile Subcomitetului Ştiinţific şi Tehnic şi Juridic ale Comitetului Naţiunilor Unite pentru Utilizări în Scopuri Paşnice ale Spaţiului Extra - atmosferic, pe ale căror agende se înscrie de fiecare dată şi un atare punct.

6. În ceea ce priveşte solicitarea unor ţări ecuatoriale de a se avea în vedere într-un sens care să le favorizeze dispunerea lor teritorial - geografică privilegiată, sateliţii geostaţionari aflându-se la zenitul teritoriilor respective.

Mai multe considerente scot din discuţie o eventuală revendicare cu acest argument, printre care:

a) admiterea realităţii integratoare a ORBITEI SATELIŢILOR GEOSTAŢIONARI în spaţiul extra - atmosferic şi deci tratarea sub raport juridic a orbitei respective în acest context;

b) neacceptarea ideii de suveranitate naţională asupra spaţiului extra - atmosferic şi acceptarea, deci, a principiului spaţiului extra - atmosferic liber, similar "mării libere", "Arcticii şi Antarcticii libere" şi, mai legat, "Lunii şi celorlalte corpuri cereşti libere";

c) susţinerea principiului egalităţii depline, nediscriminării şi solidarităţii în explorările spaţiale şi în utilizarea mediilor şi mijloacelor pentru acestea, în profitul ştiinţei şi tehnologiilor dedicate dezvoltării şi progresului întregii umanităţi.

7. Problematica ORBITEI SATELIŢILOR GEOSTAŢIONARI îndreptăţeşte organizarea la Agenţia Spaţială Română - şi se sugerează aceasta - a unui Seminar ştiinţific sau a unei Grupe de lucru tematice, cu participarea reprezentanţilor specialişti din: Ministerul Comunicaţiilor, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Cercetării şi Tehnologiei, Ministerul Transporturilor - Departamentul Avaiţiei şi Ministerul Apărării Naţionale.

Seminarul/Grupa de lucru tematică ar urma să dezbate, să elaboreze şi să actualizeze punctul de vedere al României în problema ORBITEI SATELIŢILOR GEOSTAŢIONARI, cuprinzând următoarele aspecte:

- oportunitatea solicitării alocaţiei de poziţie şi, corelat, atribuirii de frecvenţe;

- afinităţi şi ralierea României la opinii ale altor State membre ale Naţiunilor Unite;

- suficienţa şi necesitatea revizuirii unor reglementări;

- spaţiul aerian suveran şi spaţiul exterior liber;

- aspecte educaţionale în plan naţional (specialişti de consacrare);

- tematici conexe: "debris"- urile şi sursele nucleare specifice.

Notă: în completarea acestui Punct de vedere este util să se ia în consideraţie formulările privind poziţia României în problema considerată din Anexele nr. 1 şI nr. 2.

ANEXE

Anexa nr.1

Proiect de

CHESTIONAR

PRIVITOR LA OBIECTELE AEROSPAŢIALE

(Document de lucru prezentat de delegaţia Federaţiei Ruse

la Subcomitetul Ştiinţific şi Tehnic al Naţiunilor Unite - COPUOS,

la 29 martie 1993)

Documentul este: A/AC.105/C.2/1993/CRP1

- Întrebarea nr.1: Există un drept internaţional cutumar care să reglementeze trecerea obiectelor spaţiale pe deasupra unui teritoriu străin pe timpul coborârii lor, când se reîntorc în atmosfera terestră, în condiţii normale (când nu este vorba de un incident)?

Dacă răspunsul este afirmativ, care sunt precedentele (numele obiectului spaţial, data trecerii sale pe deasupra unui teritoriu străin şi numele ţării sau al regiunii survolate în sprijinul acestei cutume internaţionale?

Este utilă precizarea situaţiei denumite în formularea întrebării "survol al teritoriului unui stat străin", acesta fiind corelată cu problema delimitării spaţiului aerian de spaţiul extra - atmosferic.*)

Nu cunoaştem ca, în cadrul activităţiilor spaţiale, când se efectuează, cu mare frecvenţă, survoluri, la foarte mare altitudine, ale teritoriului statelor străine de activităţile respective, să fi fost reacţii din partea acestora, cu invocări juridice şi nici nu socotim rezonabile asemenea reacţii.

- Întrebarea nr.2 : Care sunt traiectoriile de coborâre tip, ale sistemelor existente de navete spaţiale, după întoarcerea lor în atmosfera terestră?

Este potrivit ca la acestă întrebare să răspundă cei care construiesc sau/şi folosesc navele spaţiale la încercări şi/sau în cadrul diferitelor misiuni în spaţiul exterior.

- Întrebarea nr.3 : Care este distanţa necesară sistemelor existente de navete spaţiale între punctul de retur în atmosferă şi punctul de aterizare ales?

Ibidem.

- Întrebarea nr. 4 : Dacă nu există un drept internaţional cutumar care să reglementeze trecerea obiectelor spaţiale după returul lor în atmosfera terestră, care sunt reglementările naţionale şi internaţionale aplicabile? Reglementările sunt ele satisfăcătoare, sau este cazul să fie elaborate noi reglementări; în acest caz, care este organul internaţional competent?

Prin Agenţia Spaţială Română, s-au solicitat menţiuni, respectiv Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Transporturilor, Ministerului Justiţiei şi Ministerului Afacerilor Externe, considerându-se că se cunosc de către acestea reglementările internaţionale la care România a aderat, privind dreptul naţional asupra spaţiului aerian şi, eventual, asupra delimitărilor convenite ale acestuia.

- Întrebarea nr.5 : Se poate defini un obiect aerospaţial ca un obiect lansat în spaţiul extra-atmosferic şi capabil la un moment al traiectoriei sale să utilizeze proprietăţile sale aerodinamice pentru a se menţine pe o anumită durată de timp în spaţiul aerian?

Definiţia este suficientă prin prima sa condiţie, şi anume ca obiectul să fie lansat în spaţiul extra-atmosferic, dar va mai trebui adăugat: :"şi evoluează în acest spaţiu". Se face o distincţie între obiecte care simplu ies din atmosferă (cazul rachetelor intercontinentale, a căror componentă de luptă atinge un plafon de 1300 km, de exemplu) şi cele care au o evoluţie de durată în spaţiul exterior. Apare tot mai necesară, totodată, definirea "spaţiului exterior", care poate fi aceeaşi cu a "spaţiului extra - atmosferic". Mai apar în context noţiunile de "evoluţie orbitală" şi de “spaţiu circumterestru" sau "spaţiu periterestru". Dincolo de acest spaţiu "apropiat" se consideră "spaţiul exterior", în care este cuprinsă şi Luna.

- Întrebarea nr.6 : Regimul aplicabil zborurilor obiectelor aerospaţiale ar putea aduce stabilirea distincţiei între obiecte care se găsesc în spaţiul aerian şi în spaţiul extra - atmosferic?

Desigur, trebuie făcută o deosebire între obiectele care se găsesc ("evoluează", chiar dacă se află "la punct fix" - cazul elicopterelor) şi obiectelor care se găsesc ("evoluează") în spaţiul extra - atmosferic, regimul lor de zbor fiind diferit.

Criteriul acesta, al regimului de zbor, în sensul caracteristicilor de mişcare ale aparatelor respective, poate fi luat în cosideraţie, întrucât obiectele cosmice sau "aparatele spaţiale", deosebit de aerodine, se caracterizează prin limita de viteză care trebuie dobândită ("prima viteză cosmică"), în afara mediului rezistent atmosferic şi pentru a primi calitatea de obiecte cosmice. Aerodinele operează, deocamdată, cu viteze subsonice şi supersonice (sub hipersonice).

Pe viitor, avioanele cosmice vor complica şi mai mult conceptul diferenţiat de "aeronautic", "aerospaţial", "cosmic" sau "astronautic".

- Întrebarea nr.7 : Se poate concepe un regim unic sau unificat pentru toate obiectele aerospaţiale, în pofida diversităţii caracteristicilor lor funcţionale, a proprietăţilor aerodinamice şi a tehnicilor spaţiale utilizate, precum şi a proprietăţilor de concepţie?

Se poate concepe un regim unic sau unificat pentru toate obiectele aerospaţiale, dar administrarea unui asemenea regim de zbor ("de circulaţie", "de transport", "de evoluţie") este de natură să complice şi mai mult lucrurile, tocmai din cauza caracteristicilor de mişcare ("dinamicii de zbor") a obiectelor casnice, diferite de cele ale aerodinelor.

- Întrebarea nr.8 : Obiectele aerospaţiale ar putea fi asimilate, pe timpul sejurului lor în spaţiul aerian, cu aeronavele, cu toate consecinţele juridice care decurg din aceasta?

Ideea ca obiectele cosmice, în timpul când evoluează în spaţiul aerian, să fie considerate aerodine şi, deci, să fie tratate, pe acea perioadă a evoluţiei lor, ca aeronave, poate fi acceptată, sub rezerva sesizării ulterioare a unor aspecte juridice limitative sau defavorabile.

- Întrebarea nr.9 : În cadrul unui regim aplicabil unui obiect spaţial, trebuie făcut un loc special fazelor de lansare şi de aterizare, care, prin gradul de reglementare, se disting de intrarea în spaţiul aerian a obiectelor care provin din obiecte extra - atmosferice cu retur ulterior pe aceste orbite?

Situaţia aceasta, când un aparat aerospaţial iese, voit sau incidental, din orbită, pătrunde în spaţiul aerian naţional ("suveran") şi reajunge pe o orbită circumterestră oarecare, reprezintă un caz particular al evoluţiei orbitale a obiectelor cosmice, care îndreptăţeşte consideraţii de ordin juridic. Problema aparţine dreptului cosmic, şi nu dreptului aeronautic.

- Întrebarea nr.10 : Când un obiect aerospaţial al unui Stat se găseşte în spaţiul aerian al altui Stat, ar trebui aplicate "normele de drept aerian naţional şi multinaţional” sau ar trebui definite, pentru cazurile de acest tip, norme juridice speciale, care să fie înscrise într-un acord internaţional distinct?

Formalizarea (invocarea) juridică este raţională, evident, pentru situaţii de acest tip, când un obiect aerospaţial "străin" pătrunde în spaţiul aerian naţional ("suveran"), încât sunt urgent necesare reglementări internaţionale pentru delimitarea spaţiului cosmic (extern, extra-atmosferic), precum şi asupra obligaţiilor şi răspunderile statelor care, nerespectând limitele acceptate, provoacă, în mod deliberat, încălcarea spaţiului aerian naţional (suveran).

- Întrebarea nr.11 : Recurgerea la obiecte aerospaţiale necesită punerea în practică a unui sistem special de notificare prealabilă a lansării şi returului pe Pământ?

Da. De fapt există un asemenea sistem special de notificare prealabilă a lansării şi returului pe Pământ al obiectelor aerospaţiale. A devenit, totodată, necesară reglementarea juridică a acestei atitudini a acelora (state, companii şi organizaţii naţionale sau internaţionale) care efectuează lansări de rachete purtătoare şi recuperări de obiecte cosmice.

Problema semnifică transparenţă în informarea privind activităţile spaţiale, în scopuri directe de securitate în plan militar şi pentru evitarea suspiciunilor care însoţesc activităţile spaţiale neanunţate. Sub acest raport, elaborarea de reglementări juridice se îngreunează, date fiind scopurile şi interesele militare distincte ale puterilor spaţiale. Se trece, astfel, într-un domeniu foarte sensibil de preocupare, pentru dezarmarea generală şi globală, al unor reglementări aparţinând altui context juridic.

- Întrebarea nr.12 : Trecerea unui obiect aerospaţial prin spaţiul aerian al unui Stat străin trebuie să fie subordonată obţinerii unei autorizaţii prealabile?

Desigur, dacă obiectul aerospaţial străin urmează a traversa, cu bună ştiinţă a proprietarului, spaţiul aerian al unui Stat, trebuie cerută Statului respectiv autorizaţia prealabilă.

Încă o dată, apare necesară reglementarea juridică mai întâi a spaţiului aerian naţional (suveran), iar apoi a delimitării spaţiului extra - atmosferic (exterior) liber (similar "mării libere" şi continentelor polare "libere").

-Întrebarea nr.13 : Ar trebui modificate, pentru obiectele aerospaţiale, regulile de înmatriculare a obiectelor lansate în spaţiu?

Nu cunoaştem despre existenţa unor reguli de înmatriculare a obiectelor lansate în spaţiu, similare acelora de înmatriculare a aeronavelor.

Existenţa unor reguli de înmatriculare ("Registrul spaţial") se impune, iar la stabilirea lor se vor avea în vedere regulile Registrului Aerian.

- Întrebarea nr.14 : Va trebui modificată sau precizată, pentru obiecte spaţiale, noţiunea de "stare de lansare"?

Nu se cunosc alte precizări anterioare.

Notă :

Punctul de vedere mai sus formulat aparţine Grupului de experţi - consultanţi ai Agenţiei Spaţiale Române, constituit anume pentru a se pronunţa în legătură cu Chestionarul respectiv.

S-au desprins următoarele:

- Este utilă tansmiterea la iniţiatori (Federaţia Rusă) a unui punct de vedere al delegaţiei României la cea de-a 32-a sesiune anuală a Subcomitetului Ştiinţific şi Tehnic al Comitetului Naţiunilor Unite pentru Utilizări Paşnice ale Spaţiului Extra - atmosferic, iar acest punct de vedere poate fi formulat pe baza celor de mai sus.

- Poate fi oportună continuarea consultării naţionale a problematicii respective (definirea spaţiului aerian naţional şi delimitarea spaţiului extra - atmosferic de spaţiul aerian naţional), prin Agenţia Spaţială Română, care să-şi extindă aria coordonatoare şi pe o zonă juridică spaţială.

- În problematica examinată, trebuie consultate, în conjuncţie, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Afacerilor Externe, în vederea actualizării conceptului naţional (integrator) de "spaţiu aerian suveran".

Anexa nr. 2

Probleme juridice legate de aplicarea principiului potrivit căruia

explorarea şi utilizarea spaţiului trebuie să se facă

în profitul şi în interesul tuturor Statelor

(Document de lucru A/AC.105/C.2/L.182/Rev.1)

- Propunere de Rezoluţie -

Principiile relative la cooperarea internaţională

în vederea explorării şi utilizării spaţiului în scopuri paşnice

Adunarea generală,

În spiritul prevederilor Chartei Naţiunilor Unite, în special a Articolelor 1, 13, 55 şi 56, precum şi

În spiritul prevederilor Tratatului asupra principiilor care guvernează activităţiile Statelor în problema explorării şi utizării aparatului extra - atmosferic, inclusiv Luna şi celelalte corpuri cereşti,

Având în vedere toate rezoluţiile pertinente ale Adunării Generale, în special rezoluţiile 2625 (XXV) din 24 octombrie 1970; 3362 (S - VII) din 16 septembrie 1975; 42/65 din 3 decembrie 1986 şi 47/68 din 14 decembrie 1992,

Ţinând seama de recomandările celei de-a doua Conferinţe a Naţiunilor Unite privind explorarea şi utilizările paşnice ale spaţiului extra - atmosferic şi ale altor conferinţe internaţionale aplicabile în problemă,

Doritoare să întărească şi să aprofundeze principiul după care explorarea şi utilizarea spaţiului extra - atmosferic, inclusiv Luna şi celelalte corpuri cereşti, trebuie să se facă spre binele şi în interesul tuturor ţărilor, oricare ar fi stadiul dezvoltării lor, economice sau ştiinţifice, (şi) sunt apanajul întregii umanităţi, ţinând seama în special de nevoile proprii ale ţărilor în curs de dezvoltare,

Având în vedere, de asemenea, că spaţiul extra - atmosferic, inclusiv Luna şi celelalte corpuri cereşti, poate fi explorat şi utilizat liber de orice Stat, fără nici o discriminare, în condiţii de egalitate şi conform dreptului internaţional,

Notând cu satisfacţie că o vastă cooperare multinaţională în explorarea şi utilizarea spaţiului în scopuri paşnice este deja angajată şi se desfăşoară între State şi organizaţii internaţionale,

Subliniind necesitatea de a continua facilizarea şi încurajarea cooperării internaţionale în activităţile şi cercetările spaţiale, ţinând seama în special de nevoile ţărilor în curs de dezvoltare,

Subliniind şi că utilizarea şi explorarea spaţiului trebuie să continue să se efectueze în scopuri paşnice,

Decisă să asigure că spaţiul continuă să fie folosit în scopuri paşnice, încurajând cooperarea internaţională pentru explorarea şi folosirea sa,

Conştientă de necesităţile utilizării spaţiului în mod raţional şi echitabil şi de a-l proteja pentru generaţiile viitoare,

ADOPTĂ principiile relative la cooperarea internaţională în vederea explorării şi utilizării spaţiului în scopuri paşnice, enunţate în anexă la prezenta rezoluţie

(Anexă)

PRINCIPIILE RELATIVE LA COOPERAREA INTERNAŢIONALĂ ÎN VEDEREA EXPLORĂRII ŞI UTILIZĂRII SPAŢIULUI ÎN SCOPURI PAŞNICE

I

1. Explorarea şi utilizarea spaţiului trebuie să se facă în profitul şi în interesul tuturor Statelor, ţinându-se seama în mod cu totul special de nevoile specifice ale ţărilor în curs de dezvoltare.

2. Statele care dispun de capacităţi spaţiale corespunzătoare şi de programe de explorare şi utilizare a spaţiului trebuie să contribuie la promovarea şi încurajarea cooperării internaţionale în domeniul ştiinţelor şi tehnicilor spaţiale, precum şi al aplicaţiilor acestora.

3. Statele au drept suveran să decidă asupra modalităţilor de cooperare care le privesc, ţinând seama de solidaritatea şi echitatea ce se impun în legătură cu explorarea şi utilizarea spaţiului în scopuri paşnice, ca şi de apanajul întregii umanităţi, mai ales în cadrul unei cooperări multinaţionale.

II

1. Toate Statele trebuie să aibă acces la cunoştinţe şi aplicaţii care decurg din explorarea şi utilizarea spaţiului în scopuri paşnice, în condiţii de echitate şi nediscriminatorii, în timp util.

2. Statele care realizează programe de explorare şi utilizare a spaţiului trebuie să faciliteze şi altor State, îndeosebi ţărilor în curs de dezvoltare, accesul la cunoştinţe şi aplicaţii care decurg din aceste programe, prin intermediul programelor internaţionale special create pentru aceasta.

3. Condiţiile de care beneficiază un Stat în cadrul unui program dat de cooperare spaţială trebuie extinse, după caz, şi la alte State cu care s-a stabilit un program asemănător de cooperare internaţională.

4. În cadrul cooperării internaţionale la explorarea şi utilizarea spaţiului în scopuri paşnice, ţările în curs de dezvoltare trebuie să se bucure de un tratament care să le permită să beneficieze din plin de ceastă cooperare. Acest tratament este important mai ales cu referire la programele axate pe difuzarea cunoştiinţelor ştiinţifice şi tehnice şi el trebuie acordat, ţinându-se seama de gradul lor de dezvoltare, ţărilor în curs de dezvoltare.

III

1. Cooperarea internaţională în explorarea şi utilizarea spaţiului trebuie să fie condusă în scopuri paşnice.

2. Statele care practică cooperarea internaţională în domeniul ştiinţelor şi tehnicilor spaţiale şi al aplicaţiilor acestora sau care beneficiază de aceasta trebuie să se asigure că nu este deturnat scopul paşnic.

3. Nici o condiţie arbitrară sau discriminatorie nu trebuie să se pună la schimbul de cunoştinţe sau la aplicaţii destinate explorării şi utilizării paşnice a spaţiului. În acest scop, orientările internaţionale concertate vor facilita satisfacerea obiectivelor constituind nevoile în materie de tehnici şi echipamente

IV

1. Toate Statele trebuie să desfăşoare activităţile lor spaţiale ţinând seama cu consecvenţă de necesitatea păstrării mediului spaţial de o asemenea manieră, care să asigure că în nici un moment acesta nu constituie un obstacol în continuitatea explorării şi utilizării spaţiului.

2. Statele trebuie să fie atente la toate aspectele de protecţie şi conservare a mediului spaţial, în special la unele aspecte care ar putea afecta mediul terestru, şi să-şi coordoneze eforturile pe această linie.

3. Statele care dispun de capacităţi spaţiale corespunzătoare şi de programe de explorare şi utilizare a spaţiului, trebuie să partajeze echitabil cu celelalte State, în special cu ţările în curs de dezvoltare, cunoştinţele ştiinţifice şi tehnice necesare punerii în bune condiţii a programelor centrate pe o explorare şi utilizare mai raţională a spaţiului, astfel încât mediul spaţial să fie prezervat pentru generaţiile viitoare.

V

1. Rolul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi câmpul activităţilor sale în domeniul cooperării internaţionale în vederea explorării şi utilizării spaţiului trebuie accentuate şi lărgite, în special în cadrul Programului Naţiunilor Unite pentru aplicaţii ale tehnicilor spaţiale.

2. Toate Statele trebuie să contribuie la finanţarea Programelor pentru aplicaţii ale tehnicilor spaţiale, în funcţie de capacităţile lor spaţiale şi de participarea lor la exporarea şi utilizarea spaţiului.

3. Pentru a da un sens concret acestor principii relative la cooperarea internaţională în vederea explorării şi utilizării spaţiului în scopuri paşnice, Statele trebuie să-şi centreze eforturile pe următoarele domenii:

a) Încurajarea constituirii unei capacităţi endogene în ştiinţele şi tehnicile spaţiale, în special în ţările în curs de dezvoltare;

b) Schimburi continue de informaţii, de date, de materiale şi de echipamente interesând ştiinţele şi tehnicile spaţiale;

c) Promovarea de asociaţii sau coantreprize axate pe diferitele domenii ale ştiinţelor şi tehnicilor spaţiale;

d) Iniţiative vizând facilitarea accesului, cu cheltuieli puţine, la date de teledetecţie, la staţiile de recepţie la sol şi la sisteme de prelucrare numerică a imaginilor;

e) Cooperarea tehnică pentru a încuraja şi facilita transferul de tehnici şi cunoştinţe specializate în probleme de ştiinţă şi tehnici spaţiale, în special cu ţările în curs de dezvoltare;

f) Repartizarea echitabilă a efectelor benefice ale ştiinţelor şi tehnicilor spaţiale, ţinând seama îndeosebi de nevoile speciale ale ţărilor în curs de dezvoltare.

NOTĂ la Raportul de cercetare privitor la Principiile din Proiectul de rezoluţie a Organizaţiei Naţiunilor Unite înserat mai sus.

Grupul de experţi - consultanţi ai Agenţiei Spaţiale Române, examinând acest document, comparativ cu alte documente de lucru pe aceeaşi tematică sau pe tematici apropiate, sugerează:

1. Să fie acceptat de România, întrucât se situează pe poziţia ţărilor în curs de dezvoltare, ale căror activităţi spaţiale trebuie să fie încurajate, în primul rând - prin acces la cunoştinţe şi date din domeniul ştiinţei şi tehnicilor spaţiale, în al doilea rând - prin transfer de material şi tehnologii din domeniul spaţial, iar în al treilea rând - prin accept şi favorizare la cooperare ştiinţifică, tehnică şi aplicativă în domeniul spaţial.

2. Să se reţină ca necesitate şi pentru România accesul la Programele de cooperare internaţională pentru spaţiu şi pentru mediu ale Naţiunilor Unite, anume constituite pentru asistenţă îndeosebi acordată ţărilor în curs de dezvoltare, iar pentru aceasta să se ceară organismelor coordonatoare ale Naţiunilor Unite să le facă mai bine cunoscute.

3. Să se accentueze asupra necesităţii ca toate ţările în curs de dezvoltare, care adresează cereri în acest sens, să fie încurajate în organizarea, în ţările respective sau la nivel subregional, de cursuri, lectorate sau alte forme educaţionale în domeniul ştiinţei, tehnologiilor şi aplicaţiilor spaţiale.

O asemenea încurajare poate să constea în susţinerea activităţilor respective cu specialişti în contul financiar al Programelor Naţiunilor Unite, precum şi în punerea la dispoziţie organizatorilor a unor materiale şi echipamente utile, acestea incluzând benzi cu date şi înregistrări, casete şi filme educaţionale, tehnică de calcul, echipamente didactice de proiecţie şi materiale consumabile pentru acestea.

Se va sugera ca seturi de astfel de materiale de inventar să fie oferite de Programele considerate în fiecare an ţărilor în curs de dezvoltare care pregătesc atare activităţi educaţionale pe tematică spaţială şi se adreasează pentru asistenţă Programelor respective.

4. În general, România, în intervenţile sale la Naţiunile Unite, ca şi în alte împrejurări, trebuie să împărtăşească şi să exprime acele opinii care consideră un drept al ţărilor în curs de dezvoltare să beneficieze de asistenţă în eforturile lor pentru emancipare spaţială, separând aceasta de bunăvoinţa puterilor spaţiale.

5. România să aibă o poziţie fermă şi consecventă de raliere la oricare luare de poziţie privind folosirea în alte scopuri decât cele paşnice a spaţiului extra - atmosferic, trebuind introduse în principiile de drept internaţional prevederi incriminatorii la adresa acelora care îşi arogă dreptul prin putere şi introduc în spaţiul liber extra - atmosferic obiecte servind scopuri războinice.

Sub acest raport, este recomandabilă formularea unei intervenţii a României la Naţiunile Unite pentru a fi revăzute toate reglementările privind explorarea şi utilizarea în scopuri paşnice a spaţiului anterioare anului 1990, când se poate considera încheiat "războiul rece".

6. De aceeaşi speţă este şi cerinţa, ce va trebui formulată în termeni cât mai exacţi, ca mediul extra - atmosferic să fie protejat, dar nu ca simplă declaraţie, ci cu obligaţii şi răspunderi precise din partea acelora care îl folosesc de a-l prezerva.

Se impune exprimarea unei păreri oficiale a României în această problemă la Sesiunea din februarie 1995 a Subcomitetului Ştiinţific şi Tehnic al Comitetului Naţiunilor Unite pentru Utilizări în Scopuri Paşnice ale Spaţiului Extra - atmosferic, cu menţionarea orbitei sateliţilor geostaţionari şi a proceselor de poluare a acesteia de către "debris" - urile rachetelor purtătoare şi obiectele cosmice inutilizabile.

7. Trebuie accentuate eforturile pentru unitate a ţărilor în curs de dezvoltare în susţinerea dreptului egal la spaţiu şi, implicit, la orbita sateliţilor geostaţionari.

Ţările, în formulări oficiale, rezoluţii şi alte documente, trebuie să exprime cu claritate dreptul egal de proprietate indivizibilă al tuturor Statelor lumii la spaţiu, ceea ce va trebui să însemne şi obligaţia puterilor spaţiale semnificative de a ţine seama că activează într-un spaţiu al întregii comunităţi umane şi, deci, deloc discreţional.

8. România va trebui să ajungă, cât mai curând posibil, la situaţia de a fi înţeles, la dimensiunile ei actuale, problematica spaţială şi de a reflecta aceasta imediat prin "Planul Spaţial Naţional până în anul 2000", elaborat de Agenţia Spaţială Română şi aflat în proces de definitivare.

Anexa nr.3

TRATATUL PENTRU SPAŢIU DIN 27 IANUARIE 1967

Baza dreptului spaţial în principii internaţionale se află în lucrările Comitetului pentru Spaţiu al Naţiunilor Unite, creat în 1958. Acestuia se datorează:

Tratatul pentru Spaţiu din 27 ianuarie 1967, elaborat la epoca primelor aplicaţii spaţiale, reprezentate de evoluţia orbitală a sateliţilor de telecomunicaţii Telstar (două exemplare, lansate, respectiv, la 10 iulie 1962 şi 7 mai 1963) şi Early Bird (primul satelit comercial în orbita geostaţionară/1965).

PREVEDERI:

Explorarea şi exploatarea spaţiului extra - atmosferic trebuie să se facă spre binele şi în interesul tuturor ţărilor, oricare ar fi stadiul lor de dezvoltare economică şi ştiinţifică; ele sunt apanajul întregii umanităţi.

Spaţiul extra - atmosferic poate fi explorat şi utilizat liber pentru toate Statele, fără nici o discriminare, în condiţii de egalitate şi de conformare la dreptul internaţional; cercetările ştiinţifice sunt libere în spaţiul extra - atmosferic şi Statele trebuie să favorizeze şi să încurajeze cooperarea internaţională în aceste cercetări.

Spaţiul extra - atmosferic nu poate face obiect de apropriere pe cale de proclamaţie de suveranitate, pe cale de ocupaţie, nici prin alte mijloace.

Utilizarea de arme nucleare sau de distrugere în masă acolo este interzisă.

Este o obligaţie informarea comunităţii ştiinţifice.

Acest drept al spaţiului este un drept generos şi mondialist.

El este alcătuit pentru a acţiona într-o zonă de activitate umană unde în mod normal nu se alpică noţiunea de patrimoniu.

Principiul dominant al exploatării spaţiului, aşa cum rezultă din Tratatul din 1967, este cel al cooperării, care se justifica pe deplin la acea epocă, prin caracterul experimental al explorărilor spaţiale.

NOTĂ :

În Raportul CNES "La politique des données spatiales", de M. Dreiski, sept. - oct.1993, se notează:

- Nu există nici o definiţie geografică a spaţiului şi există un acord în a se admite, prin referire la dreptul aerian, care se aplică în spaţiul unde evoluează avioanele, că spaţiul extra - atmosferic se situează deasupra acestei zone, susceptibilă deci de evoluţie dacă aeronautica evoluează.

- Ţările de pe Ecuator au revendicat, în van, pe lângă comunitatea internaţională, "proprietatea spaţiilor orbitale geostaţionare utilizate pentru exploatarea sateliţilor de telecomunicaţii".

- De asemenea, ţările în curs de dezvoltare revendică, în materie de teledetecţie, că inventarierea de către sateliţi străini a resurselor lor materiale constituie o atingere a suveranităţii lor.

La aceste chestiuni, precum şi la altele care ating valoarea datelor culese din spaţiul extra - atmosferic, dreptul spaţiului nu poate aduce, deocamdată, răspunsuri satisfăcătoare.

Anexa nr. 4

Din Raportul UIT - Geneva 1994

Cel de-al 33-lea Raport anual al Uniunii Internaţionale de Telecomunicaţii Asupra telecomunicaţiilor şi utilizărilor paşnice ale Spaţiului extra - atmosferic este destinat, ca şi precedentul (1993), Comitetului Naţiunilor Unite pentru Utilizări Paşnice ale Spaţiului Extra - atmosferic şi Subcomitetelor acestuia, Ştiinţific şi Tehnic şi Juridic.

Studiile tehnice relative la standardizarea şi exploatarea echipamentelor şi sistemelor, ca şi utlizarea generală a resursei orbită/spaţiu pentru telecomunicaţii în spaţiul extra - atmosferic, sunt conduse de Sectorul de normalizare a telecomunicaţiilor şi Sectorul de radiocomunicaţii ale UIT.

Conferinţa plenipotenţiarilor, organul suprem al Uniunii, care s-a ţinut la Geneva la 7-22 decembrie 1992, a adoptat pentru UIT o nouă structură, care cuprinde trei Sectoare: radiocomunicaţii, normalizare şi dezvoltare.

Gestionarea spectrului de frecvenţe radioelectrice pentru radiocomunicaţii de pe Terra şi spaţiale, precum şi studiul problemelor tehnice, de exploatare şi reglementare relative la radiocomunicaţii, au fost integrate în noul Sector de radiocomunicaţii.

În cadrul acestui nou Sector, activităţile sunt încredinţate Consiliilor de studii însărcinate cu utilizarea spectrului de frecvenţe radioelectrice pentru radiocomunicaţiile terestre şi spaţiale, inclusiv orbita geostaţionară şi sistemele de sateliţi în orbită joasă.

Deciziile asupra deliberărilor Sectorului menţionat le iau Conferinţele mondiale de radiocomunicaţii, care au loc la intervale de doi ani (Conferinţa imediat următoare se ţine în anul 1995).

În Raport se arată că, în perioada 1993-1994, Biroul pentru radiocomunicaţii a continuat să urmărească aplicarea dispoziţiilor din Regulamentul pentru radiocomunicaţii la Conferinţa Internaţională de telecomunicaţii.

Potrivit acestor dispoziţii, Administraţiile trebuie, printre altele:

" să trimită la Biroul pentru radiocomunicaţii, dacă este necesar, date privind coordonarea utilizării frecvenţelor ce le-au fost atribuite la staţiile spaţiale instalate la bordul SATELIŢIILOR GEOSTAŢIONARI sau la staţiile terestre destinate să comunice cu acele staţii spaţiale, în scopul publicării acestor date într-o Secţiune Specială a Circularei săptămânale pe care o editează".

În anul 1993 - se arată în Raport - Biroul a primit date privind 112 noi reţele de sateliţi, pe care le-a publicat pentru Administraţiile menţionate în Anexa nr. 5 la Raportul de cercetare, reluate în ordinea şi în limba franceză, aşa cum au fost ele inserate în document.

Amploarea dezvoltării domeniului telecomunicaţiilor spaţiale, mai ales pe coordonatele direcţiei geostaţionare, o arată faptul că, în anul 1993, Biroul de radiocomunicaţii a primit 16.220 de fişe de notificare de alocaţie de frecvenţă pentru staţii ale seviciilor de radiocomunicaţii spaţiale, pe care Biroul le-a introdus în Fişierul de referinţă. Aceste fişe de notificare se repartizează astfel: 9401 privitoare la 75 de staţii spaţiale (sisteme de bord) şi 6819 pentru staţi terestre.

În aceeaşi perioadă, Biroul a tratat 9281 de fişe de notificare de atribuire de frecvenţe pentru Staţii ale serviciilor de radiocomunicaţii spaţiale, din care 7144 se referă la 2137 staţii spaţiale.

Biroul de radiocomunicaţii ţine la zi şi difuzează cu regularitate Administraţiilor o listă de poziţii atribuite staţiilor spaţiale instalate la bordul SATELIŢILOR GEOSTAŢIONARI cu benzile de frecvenţă utilizate de aceste staţii, date care i-au fost comunicate în cadrul procedurilor descrise în Regulamentul de radiocomunicaţii. În anexa nr. 6 este reprodusă lista respectivă, unde au fost trecute frecvenţa şi staţiile spaţiale în proiect care fac obiectul procedurilor de publicare anticipată.

………………………………………………………………………..

Anexa nr. 5

NOTIFICĂRI LA U.I.T.

de sisteme sau reţele satelitare

pentru telecomunicaţii

În anexa nr. 5 este reprodusă o consemnare a notificărilor Administraţiilor naţionale şi internaţionale de telecomunicaţii satelitare, în limba franceză, în original, din documentul prezentat Naţiunilor Unite, intitulat “Cel de-al 33-lea Raport al Uniunii Internaţionale de Telecomunicaţii asupra telecomunicaţiilor şi utilizărilor paşnice ale spaţiului extra-atmosferic” - Geneva, 1994.

Datele au fost primite de Biroul de Radiocomunicaţii al U.I.T. în anul 1993 şi se referă la 112 noi reţele de sateliţi; ele au fost date publicităţii în procedura de publicare anticipată.

LISTA

STAŢIILOR SPAŢIALE GEOSTAŢIONARE.

POZIŢIA ORBITALĂ ŞI BENZILE DE FRECVENŢE

LA 21 DECEMBRIE 1993

Biroul de Radiocomunicaţii al U.I.T. ţine la zi şi difuzează cu regularitate Administraţiilor naţionale şi internaţionale de telecomunicaţii o listă a poziţiilor atribuite staţiilor spaţiale instalate la bordul sateliţilor geostaţionari, cu benzile de frecvenţe utilizate de aceste staţii. Datele îi sunt comunicate în cadrul procedurilor descrise în Regulamentul de Radiocomunicaţii (RR).

Tabelul reproduce această listă, în care sunt adăugate staţiile spaţiale în proiect, care fac obiectul procedurii de publicare anticipată.

…………………………………………………………………………..

(Tabelele din anexele 5 şi 6 sunt foarte ample şi, oricum, comportă versiuni actualizate – Nota SCIENTCONSULT 2001.)

Început

---

*) Raportul de faþã include aici sugestii în atenþia Agenþiei Spaþiale Române pentru punct de vedere al delegaþiei române la discuþii pe aceastã temã la Naþiunile Unite.