Exigenţe şi elemente metodologice urmărite

pentru calitatea lucrărilor SCIENTCONSULT

- între profesiune de credinţă şi check-list de lucru metodologic -

Secretul comercial

Nu realizăm lucrări "pe bandă rulantă"; atât în studii, cât şi în băncile de date, fiecare beneficiar, fiecare caz, fiecare unitate este analizată, tratată, prezentată în individualitatea şi "personalitatea" sa.

Concepţia unitară metodologică, codificările din băncile de date etc. nu trebuie să constituie "paturi ale lui Procust", care să trunchieze sau să deformeze realitatea. Aceasta (pe de altă parte) - în condiţiile în care orice lucrare, dacă este cazul, trebuie să tindă să fie:

- generalizabilă

- comparabilă

- aptă să refolosească module

- să prezinte o imagine de “stil personal” al firmei

etc.

De asemenea, dincolo de concepţiile unitare metodologice, de politica unitară a firmei, în fiecare lucrare trebuie să se poată desfăşura personalitatea şi experienţa unică a fiecărui autor; la cursuri - personalitatea şi vederile proprii fiecărui lector, dar cu condiţia respectării condiţiilor firmei privind calitatea prestaţiei şi respectarea obiectivului lucrării, cursului etc.

Orice lucrare finanţată de către un beneficiar determinat pentru un scop determinat trebuie să răspundă scopului (obiectului, temei, contractului) - să răspundă scopului, să răspundă integral scopului, să răspundă numai scopului (în măsura în care extinderea sau devierea de la scop nu aduce daune, fie şi prin deturnare de resurse, întârzieri etc.). Orice extindere sau abatere de la scop trebuie în prealabil convenită cu beneficiarul, cu finanţatorul. Nuanţare: într-o lucrare de cercetare fundamentală sau chiar şi aplicativă, descoperirea unui “nou” neprevăzut iniţial este salutară, dacă aceasta poate constitui o componentă (majoră) a scopului lucrării; dezvoltarea şi detalierea acestuia nu trebuie să fie în dauna scopului prestabilit, altfel decât în înţelegere cu beneficiarul / finanţatorul.

Orice verificare a unui material:

- dacă este corect în fond şi formă, dacă nu este ceva greşit;

- dacă nu este ceva insuficient fundamentat, explicat;

- dacă este corect structurat, dacă problemele sunt tratate cu ponderea şi detalierea pe care o justifică;

- dacă succesiunea materialului este adecvată (dacă explicaţiile decurg din precedentele, făcându-se referiri la argumente din capitole următoare numai în mod excepţional, când este inevitabil);

- dacă nu lipseşte ceva;

- dacă este respectată tema, dacă se reflectă corect scopul lucrării şi dacă se regăsesc explicit toate cerinţele temei / contractului (orice cerinţă menţionată în mod explicit în tema-program / în contract trebuie să se regăsească în mod explicit în documentaţia predată, cu un titlu sau, după caz, subtitlu adecvat, pe cât posibil - identic cu enunţul cerinţei contractate);

- dacă este suficient de concis; dacă nu are chestiuni inutile, în plus, nenecesare pentru tema tratată (”ce se taie, nu se fluieră”, spunea Caragiale);

- dacă gradul de detaliere a argumentării sau a descrierii este în concordanţă cu calificarea presupusă a cititorului şi cu importanţa aspectului relatat;

- dacă termenii mai puţin cunoscuţi sunt definiţi;

- dacă prescurtările, simbolurile (cu excepţia celor standardizate sau de largă utilizare) sunt explicitate;

- dacă, în datele prezentate, numărul de semne (cifre) semnificative (diferite de 0), respectiv, după caz, numărul de zecimale, este în concordanţă cu precizia / imprecizia de măsurare, respectiv cea de calcul (incluzând şi precizia / imprecizia modelului);

- dacă rezultă clar, implicit sau / şi explicit, ceea ce este cunoscut (şi preluat - indicând sursele, sau, în cazul unor adevăruri de notorietate - specificând: “se ştie că...” sau “după cum este bine cunoscut,...” etc.) şi ce este nou, constituind contribuţie a lucrării; dacă rezultă din redactare decelarea punctelor de vedere controversate de cele curent acceptate;

- dacă atacarea unui aspect nou, distinct de argumentarea / enumerarea / problema tratată până în punctul respectiv, este marcată ca atare - prin text (“pe de altă parte”, „o altă problemă o constitutie…”), prin paragraf, subtitlu etc.;

- dacă orice expresie “cât şi” este precedată de o idee marcată prin cuvântul “atît” (în caz contrar, trebuie folosită expresia “precum şi”);

- dacă orice problemă, aspect etc. din concluzii se regăseşte în conţinutul lucrării. (În concluziile unei documentaţii să nu se prezinte pentru prima oară o problemă, un aspect. Concluziile să poată fi citite independent de restul materialului. De aceea, în concluzii să nu se presupună cunoscute argumentări din capitolele precedente şi să nu se utilizeze termeni sau prescurtări care nu sunt de largă cunoaştere, chiar dacă au fost explicitate în capitolele precedente.)

În lucrările cu client definit, să se evite orice informaţii, descrieri, explicaţii, cunoscute de către client (să nu se lase impresia că “se vând castraveţi grădinarului”). Dacă logica expunerii o cere totuşi, se vor utiliza expresii ca: “După cum se ştie”, “Se porneşte de la premisa, cunoscută, că…”

Orice soluţie, decizie, opţiune etc., adoptată în cadrul unei lucrări, să fie explicit argumentată, fundamentată (comensurat cu importanţa ei în raport cu tema). De regulă, este necesar să fie imaginate şi prezentate detaşat, imparţial, variantele posibile, cu punctele lor tari şi slabe, după care, în baza analizei comparative, să se propună decizia recomandată, fără a omite, dacă este cazul, rezervele şi implicaţiile asupra cărora trebuie să se atragă atenţia, măsurile care trebuie luate pentru a atenua consecinţelor punctele slabe ale variantei recomandate. (A se evita prezentarea numai a unicei soluţii alese, sau prezentarea drept numai cu avantaje a soluţiei alese şi numai cu dezavantaje - a soluţiilor rejectate.)

Ciornele (datele, fişierele) primite de la autori, colaboratori, să se păstreze cât timp mai pot apărea contestări, depistări de erori, de neclarităţi etc., pentru a putea reconstitui sursa / cauza, pentru a putea stabili modul de corectare.

În contabilitate (şi nu numai, ci şi în documentaţia pregătitoare a lucrărilor, în măsura posibilului): la orice eroare constatată şi corectată (după închiderea unei situaţii) să se întocmească o notă explicativă, care să se îndosarieze atât în locul erorii, cât şi în locul corectării, astfel încât, la reexaminarea documentaţiei, pe de o parte, să nu se considere că eroarea mai trebuie corectată, iar pe de altă parte, să se cunoască motivul corectării, cu trimiterile corespunzătoare.

După îndosarierea, multiplicarea, capsarea oricărei lucrări, să se verifice dacă sunt toate filele / paginile şi dacă sunt plasate în ordinea corectă, la fiecare exemplar.

Orice document important (fie şi ca stadiu intermediar, de lucru), asupra căruia trebuie efectuate modificări, adăugiri, întâi să fie salvat (copiat) într-un alt document şi apoi să se lucreze asupra acestuia, astfel încât să se poată reveni oricând la versiunea iniţială, nealterată. Versiuni succesive ale aceluiaşi document să fie salvate sub denumiri / numere de ordine diferite, sau în directoare diferite, sau pe suporţi diferiţi, pentru a avea acces oricând la versiunile anterioare (noua versiune poate conţine erori sau pierderi de informaţie, asupra cărora trebuie să se poată reveni).

Dacă se constituie un sistem nou de fişiere, să se creeze un director separat, păstrând vechiul sistem în directorul său. De asemenea, să nu se introducă fişiere de aplicaţii în directorul rădăcină sau în directoarele de programe.

Ciornele sau orice alte documente care se aruncă să fie distruse (rupte) în prealabil, cu atât mai mărunt - cu cât gradul de confidenţialitate a informaţiei conţinute este mai mare.

Grad maxim de confidenţialitate:

- situaţii financiare interne - încasări, salarii / onorarii plătite colaboratorilor

- corespondenţă comercială cu parteneri din ţară şi în special din străinătate; cu deosebire - denumirea, adresele, telefoanele acestora [1]

- referiri la persoane, date personale

- date despre client, primite de la client cu condiţia de confidenţialitate

La expuneri, slides, transparencies:

- dimensiunea scrisului să permită citirea de la distanţă, din sală

- ceea ce este afişat - trebuie citit şi comentat, explicat; să se lase timpul necesar pentru a fi citit

- ideile, noţiunile prezentate pe ecran trebuie să poată fi percepute, înţelese, asimilate, cel puţin - la un prim nivel

La orice prezentare de diferenţă specifică, enumerare de definiţii etc., cuvintele şi exprimările care nu se deosebesc la conceptele definite să fie identice în diferitele definiţii (exemplu: se dau definiţii pentru a caracteriza diferenţa în situaţiile “D”, prin definiţii în care intră şi conceptele “A”, “B”, “C”; termenii şi structura frazei folosite pentru “A”, “B”, “C” să fie identice în diferitele definiţii, pentru a concentra atenţia asupra diferenţelor din caracterizarea lui “D”).

Titlurile de capitole, subcapitole, tabele etc. să nu se termine cu punct sau alt semn de punctuaţie.

În fiecare enumerare (aliniatele cu liniuţe, săgeţi sau alte semne):

- toate aliniatele să aibă aceeaşi formă gramaticală (sau toate cu, sau toate fără verb; verbul la acelaşi caz şi timp);

- toate aliniatele fie să înceapă cu literă mică şi să se termine cu punct-virgulă (cu excepţia ultimului, care obligatoriu se termină cu punct), fie să înceapă cu literă mare (majusculă) şi să se termine cu punct. Este admisibilă şi forma: toate aliniatele enumerării să înceapă cu majusculă şi să se termine fără semn de punctuaţie (fiind asimilate cu titluri).

Să se evite repetările, în aceeaşi frază, de cuvinte care au aceeaşi rădăcină şi, prin aceasta, pot avea semnificaţia (sau lăsa senzaţia) de pleonasm (“referatul se referă la ...” etc.). Să se evite repetările aceluiaşi cuvânt în aceeaşi frază sau în pasaje apropiate ale textului. Cu atât mai mult - dacă sunt cuvinte rar utilizate în general.

Să se evite repetările aceloraşi idei sau argumentări, la distanţă de câteva pagini sau în capitole diferite; dacă repetarea este necesară, să existe o specificare de genul: “după cum s-a arătat (şi) în capitolul…”

Înapoi

---

[1] Atenţie: o noutate din vremea INTERNET şi e-mail: trimiterea de circulare e-mail pune inclusiv la dispoziţia concurenţilor noştri sistemul nostru relaţional, adresele e-mail ale clienţilor, colaboratorilor, furnizorilor, sprijinitorilor noştri!