Modulul tematic 32
Exemple de
probleme
urmărite în
cadrul dezbaterilor
privind managementul financiar
Dr. ing. Mario Duma
Gestiunea costurilor în
unităţile de C&D
Gestiunea
costurilor constituie o componentă importantă a unui management
financiar activ, perminţând obţinerea unor rezultate maxime din
resursele financiare disponibile. Sunt necesare:
-
repartizarea prealabilă a costurilor admisibile pe lucrări, în
funcţie de valorile contractate şi de politica financiară a
conducerii unităţii;
-transmiterea
costurilor admisibile la nivel de şefi de compartimente şi
responsabili de lucrări,
-
stabilirea de responsabilităţi pentru aceştia, în contractele de
muncă, respectiv în fişele posturilor, privind încadrarea în
costurile admisibile repartizate,
-
evidenţa clară a costurilor pe lucrări şi pe compartimente,
-
confruntarea pe parcurs a postcalcului pe lucrări cu costurile admisibile,
prognoza postcalcului final şi încadrarea acestuia în valorile
contractate.
Este
oportun ca toate cheltuielile care se referă la o anumită temă
să fie contabilizate drept cheltuieli directe. Dacă ele se
referă la două sau câteva (puţine) teme - să fie
repartizate pe aceste teme. În categoria cheltuielilor indirecte să
rămână cele care nu se pot repartiza pe teme, sau a căror
repartizare pe teme este nejustificată din alte motive.
Repartizarea
pe teme a cheltuielilor directe este necesară pentru o cunoaştere cât
mai reală a costurilor lucrărilor. De asemenea, înşişi
cercetătorii pot fi frustraţi în drepturile lor salariale, dacă,
faţă de o sumă contractată pe lucrare, ca urmare a unor
cote de regie artificiale, deformate, li se repartizează pentru pontaj
(salarii) pe lucrare o sumă prea mică (sau, dimpotrivă, pot fi avantajaţi
nejustificat cei care beneficiază de cote de regie artificial diminuate).
Amortizările
unor utilaje (active) specifice să fie incluse în regia de secţie
(laborator), iar în regia generală să rămână
amortizările activelor corporale şi necorporale de interes general.
Dacă toate amortizările se includ numai în regia generală, apar
de asemenea fenomene de ieftinire artificială a lucrărilor care
necesită o bază materială importantă şi sunt,
totodată, artificial scumpite
lucrările care nu necesită bază materială importantă,
studiile etc., reducând şansele unităţii la câştigarea de
licitaţii pentru astfel de lucrări. Dar şi aceasta este o
problemă de management general şi financiar la nivelul
unităţii, fiind soluţionată în funcţie de strategia
unităţii, de direcţiile de cercetare pe care unitatea
doreşte să le promoveze.
În
cheltuielile directe trebuie să fie incluse costurile aferente
consumurilor brute (dacă pierderile nu se constituie în produse reziduale
şi nu pot fi recuperate / valorificate). Includerea în regie a
diferenţei între consumurile brute şi cele nete, dacă consumul
este impus de o anumită lucrare, ieftineşte artificial costul real al
cercetării respective şi scumpeşte nejustificat costul
celorlalte lucrări.
Se
constată că unele institute consideră drept cheltuieli directe
numai manopera (salariile), sau iau ca bază de calcul al cotei de regie
numai manopera. Acest lucru nu este normal în condiţiile
activităţii de cercetare, unde lucrările cu caracter
experimental comportă cheltuieli materiale şi alte cheltuieli directe
importante. Cheltuielile directe trebuie să se compună din
manoperă (salarii) directe, materii prime şi materiale directe, CAS
şi alte contribuţii plătite de unitate, aferente manoperei
directe (la fondul de şomaj, la fondul de risc şi accident),
colaborări / prestaţii directe (aferente numai realizării temei
respective), deplasări specifice temei. Totuşi, dacă anumite
cheltuieli importante se fac cu prilejul unei teme, sau pentru realizarea unei
teme, dar au efect asupra activităţii de ansamblu a unităţii,
pot fi incluse în categoria cheltuielilor indirecte (de regie).
Cotele
de regie (regie de secţie, dacă există; regie generală,
dacă unitatea nu practică regie de secţie) se aplică la
suma cheltuielilor directe. Dacă există regie de secţie, regia
generală se aplică la suma cheltuieli directe + regie de secţie.
O
bună gestiune a costurilor nu se poate realiza fără o bună
eşalonare a încasărilor, deoarece altminteri apar cheltuieli
suplimentare. Este necesar să se asigure, prin contract, eşalonarea
pe luni a încasărilor, astfel încât să se evite atât deficite care
atrag dobânzi, cât şi excedente care atrag impozit pe profit prematur.