Modulul tematic 41

 

Metode şi tehnici de stimulare a creativităţii

în cercetare şi dezvoltare

 

 

Lector univ.dr. Mihaela Roco

Universitatea Bucureşti

 

 

     Motto: "In viitorul apropiat şi îndepărtat, întrecerea între statele lumii se va face numai pe tărâmul creaţiei cu finalitate paşnică, inaugurând astfel un nou tip de erou, cel al creaţiei ştiinţifice, tehnice, artistice sau de alt fel."

Ch.Garfield - "The Heroes of American Business", 1986.

 

 

 

     Direcţii ale stimulării creativităţii

 

     I. Cunoaşterea şi autocunoaşterea potenţialului creativ, a creativităţii în general

 

     II. Depistarea factorilor care blochează sau frânează creativitatea în plan individual şi la nivel de echipă de muncă.

 

     III. Stimularea creativităţii prin antrenarea factorilor mai slab structuraţi, exersarea metodelor de creativitate şi inducerea condiţiilor favorizante acesteia.

 

     N.B.

     a) Cercetări recente, efectuate de noi, au relevat că, înaintea începerii oricărui antrenament creativ, este necesară determinarea etapei de creştere şi dezvoltare psihointelectuală a persoanei, pentru a interveni în momentul optim şi a asigura astfel eficienţă maximă programului de stimulare a creativităţii.

     b) Atât în ţările avansate, cât şi în cele mai puţin dezvoltate, există sute de cursuri, programe de stimulare a creativităţii, diferenţiate pe categorii profesionale, cu durate cuprinse între o săptămână şi un an, în funcţie de gradul de iniţiere a persoanelor respective în problematica creativităţii.

     c) Obiectivul acestui curs este să ofere o imagine relativ unitară asupra celor trei direcţii referitoare la antrenarea creativităţii, bazându-se pe rezultatele a numeroase cercetări efectuate în ţara noastră, în domeniul cercetării ştiinţifice (biochimie, biomedicină) şi tehnologice-inginereşti (proiectare şi cercetare în mecanică, fizică).

 

     I. Problematica creativităţii

 

     I.1. Termenul de creativitate a apărut abia în 1938. In dicţionarul de psihologie a început să fie prezent după 1960.

     Există sute de definiţii ale creativităţii, care, în linii generale, o desemnează ca fiind capacitatea de a elabora ceva nou şi original în cele mai diferite forme, în grade variate şi în orice sferă de activitate.

 

     I.2. Trăsăturile creativităţii:

     - originalitate;

     - noutate;

     - productivitate;

     - eficienţă;

     - utilitate.

 

     I.3 Criterii de apreciere a creativităţii:

     - performanţa creatoare;

     - procesul creator;

     - persoana creatoare;

     - potenţialul creativ;

     - mediul.

 

     I.4. Formele creativităţii

     - planul de desfăşurare:

         - individuală;     

         - colectivă;

         - socială;

     - conţinutul activităţii:

         - ştiinţifică;

         - tehnică;

         - literară;

         - economică.

 

     I.5. Etapele procesului creativ

     1) Prepararea sau pregătirea - formularea de ipoteze, strângerea materialului informaţional relevant şi la zi, formularea problemei şi definirea ei (specific creativităţii este anticiparea dificultăţilor viitoare sau formularea de probleme ale viitorului).

     2) Incubaţia sau germinarea ideilor - se referă la interacţiune între cunoştinţele vechi şi cele noi, pe un fond preconştient.

     3) Iluminarea - momentul cheie al creaţiei - cu o durată de ordinul secundelor sau al minutelor, marchează apariţia ideilor. Un rol important îl au afectivitatea şi subconştientul.

     4) Verificarea ideilor sau soluţiilor apărute în faza precedentă constă în validarea sau înfruntarea acestora pe bază de experimente.

     I.6. Niveluri de creativităţi

     a) nivel al creativităţii expresive (întâlnit la orice om normal, în copilărie);

     b) nivel al creativităţii productive;

     c) nivel al creativităţii inovative;

     d) nivel al creativităţii inventive;

     e) nivel al creativităţii emergente (talent, geniu).

 

 

     I.7. Structura creativităţii include două mari categorii de factori: intelectuali şi noninte-lectuali.

     I.7.1. Factorii intelectuali ai creaţiei includ:

     a) Procese şi operaţii (abstractizare, generalizare, sintetizare, comparaţie, asociere şi disociere, combinare şi recombinare, elaborare de analogii şi metafore).

     b) Deprinderi profesionale ale omului de ştiinţă (studiu bibliografic selectiv, abilitatea de a găsi informaţia cea mai adecvată în raport cu problema studiată, perfecţionarea continuă a metodelor şi tehnicilor de investigare şi prelucrare a rezultatelor cercetării, căutarea şi definirea problemelor, revizuirea ipotezelor şi a tezelor cunoscute, spirit critic obiectiv).

     c) Aptitudini:

     - spiritul de observaţie;

     - inteligenţa şi rezolvarea problemei;

     - imaginaţia.

 

     Observaţii: Deoarece, pentru creaţia ştiinţifică, inteligenţa şi imaginaţia sunt factori esenţiali, vor fi prezentate date experimentale privind relaţiile:

     - inteligenţă şi creativitate;

     - imaginaţie şi creativitate;

     - gândire convergentă şi gândire divergentă.

 

     d) Factorii intelectuali ai creativităţii, după J.P.Guilford, sunt:

     - fluiditatea - numărul de idei şi soluţii;

     - flexibilitatea - capacitatea de a renunţa la o idee, ipoteză, şi a elabora alternative noi;

     - originalitatea - raritatea ideilor, soluţiilor;

     - elaborarea - abilitatea de a elabora un plan detaliat pentru soluţionarea unei probleme.

 

     I.7.2. Factorii non-intelectuali ai creativităţii se referă la motivaţie şi atitudini creative.

     I.7.2.1. Caracteristicile motivaţiei creative sunt:

     - ofensiv, de creştere - de ascensiune continuă;

     - intrinsec, direct - interes nemijlocit pentru conţinutul activităţii;

     - divergent, extensional - gamă foarte largă de interese, preocupări.

     Un studiu efectuat la noi în ţară în perioada 1974-1978, cu privire la "motivele creaţiei" la inventatori (120 de personalităţi din cercetare şi proiectare), a relavat că "plăcerea de a cunoaşte noul", "nevoia, dar şi bucuria înlăturării dificultăţilor", "satisfacţia realizării unor produse originale", reprezintă principalele mobiluri ale creativităţii. S-au constatat aceleaşi tipuri de motive şi în cercetări recente.

     I.7.2.2. Atitudinile creative se caracterizează prin trăiri personale foarte puternice, persoana fiind aproape total angajată în receptarea unui fapt, a unei idei, precum şi în modul de elaborare şi exprimare a răspunsului la un stimul dat.

     Există inventariate zeci de atitudini creative.

     Le vom consemna pe cele mai importante, constatate în cadrul cercetărilor experi-mentale.

     Pentru inventatori (1974-1982) au reieşit ca fiind foarte importante următoarele atitudini:

     - finalizarea oricărui lucru început;

     - atracţia faţă de problemele dificile, aparent nerezolvabile;

     - receptivitate faţă de nou;

     - aprecierea muncii după noutate şi originalitate;

     - anticiparea unor dificultăţi şi probleme;

     - asumarea riscului;

     - perseverenţă.

     Cercetătorii ştiinţifici din domeniul biomedical şi din proiectarea tehnologică (1990-1994) au indicat următoarele atitudini creative ca fiind deosebit de importante:

     - perseverenţă;

     - independenţă în gândire şi acţiune;

     - iniţiativă;

     - respectul faţă de adevăr;

     - receptivitate faţă de nou;

     - corectitudine;

     - nonconformism şi nonconveţionalism epistemic.

 

     II. In cadrul cercetărilor privind colectivele de cercetare ştiinţifică înalt şi slab creatoare (din domeniul biochimiei şi biomedical) şi a persoanelor înalt creative din domeniile mai sus amintite, precum şi din fizică, mecanică, matematică, au reieşit următorii factori inhibitori ai creativităţii:

     1. La nivel individual: utilizarea nesistematică şi uneori insuficienta cunoaştere a metodelor de gândire logică; cunoaşterea parţială  a metodelor şi procedeelor de gândire divergentă (euristice) şi a celor de imaginare; slabă activare a atitudinilor creative (mai ales spontaneitatea, asumarea riscului, nonconformism, independenţă de gândire şi acţiune); gamă îngustă de interese şi preocupări.

     2. La nivel de grup (echipă): frecvenţa semnificativ mai mare a interacţiunilor nonprofesionale faţă de cele profesionale, gradul de integrare socioafectivă într-un grup depind de poziţia ierarhică a persoanei; gradul de compatibilitate interpersonală este foarte redus, definirea şi prezentarea problemelor se face în termeni tradiţionali; adunările de lucru nu sunt pregătite din timp; stilul de conducere al echipei este predominant autocratic şi birocratic; recompensarea şi promovarea oamenilor se fac după criterii formal administrative, fiind mai mult incorectă decât corectă.

     III. Sintetizând numeroase rezultate experimentale privitoare la persoanele înalt creatoare, echipele de muncă înalt creatoare, la modele de grup creativ adaptate din literatura de specialitate (brainstorming, sinetică ş.a.) am elaborat un Program de antrenament creativ, al cărui nucleu este grupul creativ adaptat.

     Inainte de începerea antrenamentului creativ, se determină faza de creştere şi dezvol-tare în care se află persoana sau persoanele care vor participa la antrenament.

     Scopul general al grupului este: stimularea potenţialului creativ individual şi colectiv.

     Procedura de constituire a grupului

     1. Selecţionarea sau includerea personalului în grup se face pe baza unei convorbiri, care are menirea de a releva preferinţele şi mentalităţile subiectului.

     2. Determinarea potenţialului creativ al persoanelor care şi-au exprimat dorinţa de a participa la activitatea grupului colectiv, în vederea oferirii posibilităţii de cunoaştere a propriilor disponibilităţi creative, şi a direcţiilor în care este necesară antrenarea creativităţii.

     3. Reunirea participanţilor în grupuri de 6-7 persoane compatibile în privinţa poten-ţialului creativ şi al contactelor interpersonale.

     4. Antrenamentul creativ constă în predarea şi seminarizarea unui curs de creativitae, urmărindu-se abordarea unitară, complexă şi integrativă a creaţiei. In literatura de specialitate, antrenamentul creativ este centrat pe metode şi tehnici pentru stimularea  doar a doi dintre factorii creativităţii, şi anume - inteligenţa (gândirea divergentă) şi imaginaţia.

     Apreciem că antrenamentul creativ trebuie să aibă în vedere cât mai multe din componentele creativităţii şi interacţiunea dintre ele.

     In cadrul exersării tehnicilor şi metodelor adresate factorilor intelectuali ai creaţiei, se urmăreşte activarea şi stimularea gândirii logice, euristice şi a imaginaţiei creatoare.

     Pentru stimularea creativităţii, considerăm foarte importantă asigurarea posibilităţii ca fiecare persoană să parcurgă independent şi eficient toate etapele şi subetapele procesului creativ. De aceea am stabilit şase tipuri de adunări de lucru ale grupului creativ, fiecare din ele cu principii şi reguli de funcţionare specifice:

     a) stabilirea tematicii şi alegerea programelor;

     b) analiza şi definirea problemelor;

     c) elaborarea ideilor, soluţiilor noi;

     d) evaluarea şi selecţia critică a ideilor, soluţiilor;

     e) conceperea modalităţilor de aplicare în practică a ideilor, soluţiilor;

     f) valorificarea practică a ideilor, soluţiilor.

     Rezultatele obţinute în cele peste 60 de grupuri creative, organizate după modelul nostru, au relevat o creştere semnificativă a potenţialului creativ.

 

    Înapoi module tematice       Înapoi resurse umane   Înapoi