Modulul tematic 68
Metodologia
desfăşurării
activităţii de
investiţii
Ing. Valeriu Soare
I. Programarea investiţiilor
Investiţiile, ca
mijloace materiale şi băneşti, servesc la construirea de noi
întreprinderi, modernizarea şi reutilarea, reprofilarea sau crearea de
capacităţi pentru menţinerea producţiei, cum este cazul
industriilor extractive.
Fondurile fixe existente la
un agent economic, fie de stat sau privat, deservesc producţia în decursul
mai multor cicluri de fabricaţie păstrându-şi forma lor
iniţială; valoarea lor se include în preţul de cost al
produselor la fabricarea cărora participă, treptat, parţial, pe
măsura uzării lor. Prin amortizare, ele se refac parţial prin
reparaţii capitale şi se înlocuiesc integral prin noi achiziţii
sau construcţii noi.
Reînnoirea fondurilor fixe
este necesară atât ca urmare a uzurii materiale în procesul de
producţie, cât şi ca urmare a uzurii morale.
Ca urmare, politica de
investiţii se realizează de către agenţii economici cu
capital integral sau majoritar de stat, în concordanţă cu programele
de restructurare, retehnologizare, crearea de noi capacităţi de
producţie, dezvoltarea celor existente, precum şi pentru reînnoirea
fondurilor fixe existente.
Politica de investiţii,
în etapa actuală, trebuie să aibă la bază criterii de
rentabilitate şi eficienţă.
În acest sens, fiecare agent
economic trebuie să aibă elaborat şi aprobat un program de
investiţii pe an, care să rezolve cerinţele expuse. Acest
program are la bază o serie de studii de fezabilitate sau de evaluare,
care în final trebuie să fie în concordanţă cu sursele de
finanţare pe care agentul economic le poate asigura, valoare inclusă
în bugetul de venituri şi cheltuieli.
II. Asigurarea surselor de finanţare
Orice cheltuială de
capital în vederea creării de fonduri fixe noi, trebuie să aibă
asigurate sursele de finanţare necesare.
Sursele de finanţare se
pot constitui astfel:
- surse asigurate de la
bugetul statului;
- surse asigurate din
credite externe;
- surse asigurate din
credite interne;
- surse proprii, constituite
de agentul economic.
În general, agenţii
economici pot folosi integral sau parţial cele 4 surse de finanţare.
Unităţile bugetare
(învăţământ, sănătate, cultură, etc.) au surse
asigurate de la bugetul statului.
Există agenţi
economici care folosesc parţial bugetul statului şi în completare,
parţial, sursele proprii.
Sunt constituite pe
lângă buget, surse proprii şi surse din credite externe, care în
general se rezumă la B.I.R.D. şi B.E.R.D (anumite regii autonome).
Investiţiile care se
realizează din surse integral sau parţial de la bugetul statului
şi cele din credite externe garantate de guvern, se urmăresc şi
se aprobă la nivel central, implicat fiind în toate cazurile Ministerul de
Finanţe.
Există agenţi
economici care asigură realizarea lucrărilor de investiţii numai
din surse proprii.
Investiţiile
finanţate numai din surse proprii sunt aprobate şi realizate de
agentul economic respectiv.
Sursele proprii se
constituie din următoarele venituri:
- cote de dezvoltare, care reprezintă valoarea procentuală
din preţul de cost al produsului (cazul industriei extractive);
- amortizarea fondurilor fixe;
- valorificarea unor active scoase din uz;
- sume prelevate din profit;
- disponibilităţile din anii precedenţi la fondurile
de investiţii ale unităţii.
În situaţia în care
sursele proprii de finanţare a investiţiilor agenţilor economici
nu asigură nevoile de plată pentru programul de investiţii
aprobat, aceştia pot apela la credite.
III. Elaborarea documentaţiilor
Execuţia unor obiective
de investiţii se poate realiza numai în baza documentaţiilor tehnice
şi economice elaborate de institute de proiectare şi inginerie
tehnologică.
Conţinutul cadru al
proiectelor pe faze de proiectare este reglementat prin Ordinul Ministerului
Finanţelor şi Ministerului Lucrărilor Publice şi
Amenajării Teritoriului nr. 792 şi 13/N din iunie 1994.
Primul document în
realizarea activităţii de construire a unui obiectiv îl constituie
tema de proiectare. Aceasta se elaborează de beneficiarul de
investiţii, se avizează de Consiliul tehnic al unităţii
şi se aprobă de conducerea unităţii sau Consiliul de
Administraţie.
Tema de proiectare
conţine principalele date tehnice ale investiţiei, aceasta
constituind anexă la comanda emisă către proiectantul care a
câştigat licitaţia sau căruia i s-a încredinţat direct
proiectarea.
Fazele de proiectare se pot
concretiza în:
- studiu de prefezabilitate;
- studiu de fezabilitate;
- proiect tehnic;
- detalii şi desene de
execuţie.
În mod distinct, odată
cu elaborarea documentaţiilor menţionate, se elaborează şi
caietul de sarcini pentru licitarea execuţiei lucrărilor.
Studiul de prefezabilitate cuprinde:
a) Date generale
- denumirea investiţiei;
- amplasamentul;
- fundamentarea necesităţii şi oportunitatea
investiţiei (tema).
b) Evaluări
- valoarea totală estimativă a investiţiei;
- cheltuieli de proiectare pentru elaborarea studiului de
prefezabilitate;
- cheltuieli pentru proiectarea studiului de fezabilitate;
- cheltuieli pentru obţinerea avizelor.
c) Date tehnice ale investiţiei
- suprafaţă şi situaţia juridică a
terenului pe care urmează să se amplaseze investiţia;
- caracteristicile geofizice ale terenului;
- caracteristicile principale ale investiţiei (suprafeţe,
lungimi, diametre etc.);
- principalele dotări cu utilaje şi echipamente;
- asigurarea utilităţilor.
d) Părţi desenate
- plan amplasare în zonă (1: 25000, 1: 5000);
- plan general (1: 5000, 1: 1000).
Studiul de fezabilitate cuprinde:
a) Date generale
- denumirea investiţiei;
- amplasamentul;
- fundamentarea necesităţii şi
oportunităţii (tema), avută în vedere la aprobarea studiului de
prefezabilitate;
- descrierea funcţională şi tehnologică,
inclusiv memorii tehnice pe specialităţi.
b) Date tehnice
- suprafaţa şi situaţia juridică a terenului ce
urmează a fi ocupată de obiectivul de investiţii;
- caracteristicile geofizice ale terenului;
- caracteristicile principale ale obiectivului de investiţii
(suprafeţe, lungimi, diametre).
c) Structura constructivă
- pentru clădiri şi reţele se va face o descriere a
soluţiilor tehnice avute în vedere, cu recomandări privind tehnologia
de realizare şi condiţiile de exploatare a fiecărui obiect în
parte;
- principalele utilaje de dotare;
- instalaţii aferente construcţiilor (soluţii de
iluminat, forţă, apă, canalizare).
d) Date privind forţa de muncă
- total personal, din care - de execuţie;
- locuri de muncă nou create.
e) Devizul general al investiţiei
- valoarea totală a investiţiei, cu detalierea pe
structura devizului general.
f) Principalii indicatori tehnico-economici
- valoarea totală, din care: construcţii-montaj;
- eşalonarea investiţiei;
- durata de realizare a investiţiei;
- capacitate.
g) Avize şi acorduri (se vor trata la capitolul respectiv)
h) Părţi desenate
- plan amplasare în zonă (1: 25000 - 1: 5000);
- plan general (1: 5000 - 1: 500);
- planuri şi secţiuni de arhitectură pentru
principalele obiective de investiţii.
Se interzice la faza de
studiu de fezabilitate de angajarea de cheltuieli pentru pregătirea
licitaţiilor, ţinerea şi adjudecarea ofertelor.
Se pot face cheltuieli numai
după aprobarea studiului de fezabilitate.
Proiectul tehnic
a) Date generale
Proiectul tehnic, avizat
şi aprobat, reprezintă documentaţia care face parte din
documentele licitaţiei pe baza căruia se întocmesc ofertele, se
încheie contract şi execută lucrarea.
Proiectul tehnic trebuie
să dea informaţii complete:
- pentru contractant în vederea elaborării ofertei, pentru
execuţia lucrărilor;
- pentru elaborarea detaliilor şi desenelor de execuţie.
Proiectul tehnic se
elaborează în baza aprobării studiului de fezabilitate. Acesta se
verifică de specialişti atestaţi de M.L.P.A.T. conform
regulamentului aprobat de H.G. nr. 731/1991.
b) Descrierea lucrărilor
- amplasamentul, topografia;
- prezentarea proiectului pe volume, capitole;
- organizarea de şantier, descriere sumară, demolări,
devieri reţele etc;
- căi acces provizorii;
- surse de apă, energie, gaze, telefon, etc.;
- graficul de lucru;
- relaţii între proiectant, contractant, investitor;
- memorii tehnice pe specialităţi.
Caietul de sarcini
Odată cu predarea de
către proiectant a proiectului tehnic, se va preda şi caietul de
sarcini în vederea solicitării de prezentare a ofertelor de către
contractanţi.
Caietele de sarcini
dezvoltă în scris elementele tehnice menţionate în planşe
şi prezintă informaţii, precizări şi prescripţii
complementare planşelor. Acestea cuprind cantităţi de materiale
cu caracteristicile respective, descriu lucrările care se execută,
calitatea, modul de realizare, verificările şi probele
lucrărilor, ordinea de execuţie şi montaj. În baza elementelor
ce le dă, se poate determina costul lucrărilor şi utilajelor,
forţa de muncă şi dotarea necesară execuţiei
lucrărilor.
Forma de prezentare trebuie
să fie clară, să nu existe restricţii, să prevadă
modul de urmărire a comportării în timp a investiţiei.
Sunt mai multe tipuri
şi forme de caiete de sarcini:
- caiete de sarcini pentru execuţia lucrărilor;
- caiete de sarcini pentru recepţie, teste, probe,
verificări, puneri în funcţiune, urmărire în timp a
construcţiilor;
- caiete de sarcini pentru furnizori de materiale, utilaje,
echipamente şi confecţii diverse.
O altă clasificare a
caietelor de sarcini este următoarea:
- caiete de sarcini generale - se referă la lucrări
curente;
- caiete de sarcini speciale - care se referă la lucrări
specifice şi se elaborează independent pentru fiecare lucrare în
parte.
Caietul de sarcini cuprinde:
- breviarele de calcul pentru dimensionarea elementelor de
construcţii şi instalaţii;
- nominalizarea planşelor care guvernează lucrarea;
- proprietăţile fizice, chimice, de aspect, de calitate,
probe, teste etc., pentru materialele componente ale lucrării;
- dimensiunea, forma, aspectul şi descrierea execuţiei
lucrărilor;
- ordinea de execuţie, probe, teste, verificări ale
lucrării;
- standardele, normativele şi alte prescripţii care
trebuie respectate la materiale, utilaje, confecţii, execuţie,
montaj, probe, teste, verificări;
- condiţii de recepţie, aspect, culori, toleranţe
etc.
IV. Verificarea tehnică a proiectelor pentru construcţii
Înainte de avizarea şi
aprobarea documentaţiilor de investiţii de către investitor se
impune verificarea tehnică a proiectelor de construcţii, care are ca
scop realizarea unor contrsucţii care să corespundă calitativ
cel puţin unor niveluri minime de performanţă referitoare la
următoarele exigenţe:
- rezistenţă şi stabilirea la solicitări
statice, dinamice, inclusiv cele seismice;
- siguranţă în exploatare;
- siguranţă la foc;
- sănătatea oamenilor şi protecţia mediului;
- izolaţie termică, hidrofugă şi economie de
energie;
- protecţie împotriva zgomotului.
Verificarea se
desfăşoară în conformitate cu prevederile regulamentului aprobat
prin H.G. nr. 731/1991 şi poate fi efectuată numai de
specialişti angajaţi la societăţile comerciale sau regii
autonome care au în profil activitatea de proiectare, consultanţă,
precum şi de persoane fizice autorizate legal să desfăşoare
aceste activităţi.
Atestarea
specialiştilor se face de către M.L.P.A.T.
V. Avize şi acorduri necesare aprobării şi execuţiei
unui obiectiv de investiţii
Pentru perfectarea
documentaţiei, a avizării şi aprobării acesteia este
necesară obţinerea următoarelor avize:
- aviz de urbanizare;
- aviz consum combustibil;
- aviz consum energie electrică;
- aviz consum energie termică;
- aviz de protecţia mediului;
- aviz PSI;
- aviz sanitar-veterinar;
- aviz sanitar;
- aviz M.L.P.A.T.;
- aviz M.A.I.A. pentru scoaterea terenului din circuitul agricol;
- aviz Regia Pădurilor pentru ocupare teren şi
defrişare pădure;
- aviz M.T.T.;
- aviz M.A.N.;
- aviz Direcţie monumente, Ansambluri şi Situri istorice;
- aviz Ministerul Comunicaţiilor;
- alte avize specifice investiţiei.
O parte din avizele
menţionate se vor solicita numai dacă este cazul, determinat de
natura investiţiei respective.
Pentru fiecare aviz se
întocmeşte o documentaţie de către proiectant şi se
plătesc taxele prevăzute în Ordonanţa Guvernului nr. 26/26
august 1992.
VI. Ocuparea terenurilor
Ocuparea terenurilor
necesare realizării unor obiective de investiţii se face în
conformitate cu legislaţia în vigoare, astfel:
- Pentru terenurile agricole, ocuparea se face în conformitate cu
Legea nr. 18/1991 (Legea fondului funciar). Pentru terenuri proprietate de
stat, ocuparea se face cu avizul Ministerului Agriculturii, iar pentru terenuri
proprietate privată se va face pe bază de negociere cu proprietarul
terenului.
- Pentru terenurile silvice, ocuparea se va face cu avizul Regiei
ROMSILVA, aceasta făcându-se cu caracter definitiv sau temporar, în funcţie
de natura investiţiilor. ROMSILVA a elaborat o metodologie pentru calculul
contravalorii terenurilor scoase definitiv sau temporar din fondul forestier, a
despăgubirii pentru termen şi a garanţiei aferente /17.02.1993.
Prin Hotărârea
Guvernului nr. 1228 din 21 nov. 1990 s-a aprobat metodologia concesionării
şi închirierii terenurilor.
Concesionarea şi
închirierea se face prin licitaţie în baza documentaţiilor şi
ofertelor prezentate.
În vederea realizării
unor lucrări care servesc unor utilităţi publice şi
ţinând seamă de caracterul de excepţie conferit de
Constituţia României şi de Codul civil cedării prin expropriere
a dreptului de proprietate privată, s-a adoptat Legea nr. 33/27 mai 1994.
Această expropriere se face numai pentru o cauză de utilitate
publică, care se declară pentru interes naţional sau interes
local, prin hotărâre judecătorească.
Sunt de utilitate
publică lucrările privind: prospecţiunile şi
explorările geologice, extracţia şi prelucrarea
substanţelor minerale utile, instalaţii pentru producerea energiei
electrice, căi de comunicaţii, deschiderea sau alinierea
străzilor, sisteme de alimentare cu energie electrică, gaze,
termoficare, apă, canalizare, instalaţii pentru protecţia
mediului, îndiguirir şi regularizări de râuri, lacuri de acumulare,
staţii hidrometeorologice, clădiri şi terenurile necesare
construcţiilor sociale, obiective de învăţământ,
cultură, sănătate, sport, protecţie şi
asistenţă socială, administraţie publică, salvarea
şi protejarea monumentelor.
Utilitatea publică se
declară de Guvern pentru lucrări de interes naţional şi de
către Consiliile judeţene pentru lucrările de interes local.
Societăţile
comerciale cu capital integral de stat sunt obligate, în conformitate cu
Hotărârea Guvernului nr. 834/1991, să stabilească şi
să evalueze terenurile ocupate, pentru a li se atribui dreptul de
proprietate. În acest sens, în februarie 1992, M.F. şi M.L.P.A.T. au
elaborat criteriile de stabilire şi evaluare a terenurilor aflate în
patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat.
VII. Avizarea şi aprobarea lucrărilor de investiţii
Documentaţia
tehnică elaborată, însoţită de toate avizele şi
acordurile legate, verificate de persoanele atestate în acest sens, se supune
avizării în Consiliul tehnico-economic al investitorului, care
analizează din punct de vedere tehnic documentaţia şi o
avizează întocmind un proces-verbal de avizare.
Consiliul tehnico-economic
este compus din specialişti din unitatea respectivă, dar pot fi
cooptaţi şi alţi specialişti din afara unităţii.
Procesul-verbal de avizare a
documentaţiei este supus aprobării conform competenţelor date,
după caz, de Consiliul director al unităţii investitoare
(Societate comercială sau filiale ale regiilor autonome) sau de Consiliul
de Administraţie (în cazul regiilor autonome).
Prin Hotărârea
Guvernului nr. 112/24 martie 1993 a luat fiinţă Consiliul
Interministerial de Avizare Lucrări Publice de Interes Naţional
şi Locuinţe Sociale, care analizează şi avizează:
- studiile de fezabilitate a lucrărilor publice finanţate
integral sau în completare de la bugetul de stat şi care sunt aprobate de
guvern;
- studiile de fezabilitate a lucrărilor publice de
importanţă deosebită şi de interes naţional,
finanţate din surse proprii ale agenţilor economici. Se
încadrează în această categorie lucrările publice a căror
valoare este similară cu cea a lucrărilor stabilite prin legea
privind finanţele publice nr. 10/1991.
- alte documentaţii privind activitatea de investiţii care
se aprobă de Guvern, inclusiv programul şi conceptul legislativ
şi instituţional al locuinţelor sociale.
Documentaţiile vor fi
prezentate de agenţii economici la Consiliul Interministerial,
însoţite de avizele şi acordurile menţionate mai sus şi
acordul Ministerului Finanţelor.
Documentaţia,
împreună cu avizul dat de Consiliul Interministerial, se înaintează
la Guvern pentru aprobare.
În prezent, la nivel de
economie, nu există un act normativ care delimitează
competenţele de aprobare a documentaţiilor de investiţii de
către agenţii economici.
Toată legislaţia
în vigoare se referă numai la investiţiile publice finanţate
integral sau parţial de la bugetul de stat. Se ştie că
agenţii economici realizează investiţii industriale specifice
care nu au caracter public, or, pentru aceştia, legiuitorul nu face nici o
precizare.
Pentru ca, totuşi,
sistemul economic să funcţioneze, agenţii economici au asimilat
instituţiile cu caracter industrial cu cele publice.
ACTIVITATEA DE LICITAŢII
I. Licitarea proiectării
Prin H.G. nr. 727 din 18
decembrie 1993 s-a probat regulamentul privind procedurile de organizare,
prezentarea ofertelor şi adjudecarea proiectării investiţiilor
publice[1].
Proiectarea
investiţiilor publice finanţate integral sau parţial de la
bugetul de stat, de la bugetele locale, din fondurile special constituite prin
lege în afara acestor bugete, din credite externe garantate de stat, precum
şi din surse proprii şi credite bancare acordate regiilor autonome,
se adjudecă pe bază de licitaţie publică în condiţiile
stabilite de Ordonanţele Guvernului nr. 12/1993 şi 15/1993.
Regulamentul menţionat
se aplică pentru investiţiile publice ale căror valori totale
depăşesc 1 miliard lei. Acest cuantum valoric va fi majorat de
M.L.P.A.T. în funcţie de evoluţia preţurilor.
Regulamentul creează
cadrul organizatoric şi pune la dispoziţia investitorilor o
metodologie unitară privind procedurile de organizare a licitaţiilor,
prezentarea ofertelor şi adjudecarea proiectării investiţiilor publice
finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat, din bugetele
locale, din credite externe garantate de stat, surse proprii şi credite
bancare acordate regiilor autonome.
Prin organizarea
licitaţiilor se asigură alegerea unor soluţii optime din punct
de vedere arhitectural, urbanistic, constructiv, tehnologic, al protecţiei
mediului, al exigenţelor de calitate, al costului investiţiei şi
de exploatare, precum şi de adjudecare a proiectării în favoarea
celui mai competitiv proiectant în condiţiile încurajării
creaţiei originale şi asigurării unei concurenţe loiale.
Proiectarea pe faze a
investiţiilor publice se face în baza unui contract de proiectare încheiat
între investitor şi contractantul desemnat astfel:
- prin licitaţie publică - pentru valori de
investiţii peste cuantumul stabilit şi actualizat prin hotărâri
ale guvernului, de la care este necesară organizarea unei proceduri de
licitaţie;
- prin achiziţie dintr-o singură sursă
(încredinţarea proiectării);
Sistemul de organizare, ţinere a licitaţiei,
adjudecarea ofertantului celui mai competitiv este redat pe larg în regulament.
Ca forme de licitaţie sunt:
- licitaţie publică deschisă, fără
preselecţie, la care poate să participe un număr nelimitat de
ofertanţi. Se organizează într-o singură etapă;
- licitaţie publică deschisă, cu preselecţie, se
organizează în două etape. În prima etapă participă un
număr nelimitat de ofertanţi, iar în etapa a doua numai cei
selecţionaţi de investitor;
- licitaţie publică restrânsă, se organizează în
cazuri de excepţie, cu avizul M.L.P.A.T. când:
· a existat o licitaţie publică
deschisă anterioară şi nefinalizată prin încheierea
contractului de proiectare;
· proiectarea investiţiei publice,
datorită specificului ei, poate fi elaborată numai de un număr
restrâns de ofertanţi specializaţi şi care trebuie să fie
în număr de 3 (trei).
II. Încredinţarea proiectării
Încredinţarea
proiectării investiţiei publice se realizează pe baza unei
singure cereri de ofertă adresată de investitor unui singur
contractant în următoarele circumstanţe:
- pentru proiecte care nu pot fi elaborate decât de un singur
proiectant specializat, cum ar fi lucrări artistice speciale şi
lucrările sub protecţia dreptului de autor;
- în caz de forţă majoră (calamităţi
naturale, conflagraţii etc.);
- pentru proiecte care nu pot fi elaborate din considerente tehnice
şi de asigurare a calităţii construcţiilor, inclusiv
instalaţiile aferente, decât de proiectantul iniţial al
investiţiei publice;
- în cazul în care investitorul poate realiza proiectarea
investiţiei publice cu forţe proprii.
În cazul
încredinţării directe a proiectării, investitorul va întocmi un
dosar care va cuprinde:
- nota justificativă aprobată de conducătorul
unităţii investitoare;
- capabilitatea proiectantului selecţionat în baza criteriilor
stabilite de unitatea investitoare;
- oferta tehnică şi financiară însuşită de
investitor în urma negocierii cu ofertantul.
Semnarea contractului în
acest caz este condiţionată de avizarea dosarului cu documentele
menţionate de către M.L.P.A.T. şi Ministerul Cercetării
şi Tehnologiei şi constituirea de către contractant a
garanţiei de aplicabilitate a proiectantului.
III. Licitarea execuţiei
Hotărârea Guvernului
nr. 592 din 2 noiembrie 1993 aprobă Regulamentul privind provedurile de
organizare a licitaţiilor, prezentarea ofertelor şi adjudecarea
licitaţiilor publice. Aceasta are la bază Ordonanţa Guvernului
nr. 12/1993 privind achiziţiile de investiţii publice.
Execuţia
investiţiilor publice finanţate integral sau parţial de la
bugetul de stat, din bugetele din credite externe garantate şi contractate
direct de stat, precum şi din surse proprii din credite bancare acordate
regiilor autonome, se adjudecă pe bază de licitaţie publică
în condiţiile stabilite de ordonanţele Guvernului nr. 12 şi 15
din 1993.
Regulamentul menţionat
se aplică pentru investiţiile publice a căror valori totale
depăşesc 100 milioane lei, cuantum care poate fi majorat de
M.L.P.A.T. în funcţie de evoluţia preţurilor.
Prin sistemul de licitare,
ofertare, adjudecare, se creează contractanţilor condiţii legale
de contractare a investiţiilor publice şi se asigură
investitorului posibilitatea de a alege contractantul cel mai competitiv.
Metodologia de convocare,
solicitare oferte, discutare, adjudecarea licitaţiei este redată pe
larg în regulament. Se pot utiliza aceleaşi trei forme de licitaţie
prezentate anterior.
În particular,
licitaţia publică restrânsă se aplică atunci când
investiţia publică poate fi executată numai de un număr
restrâns de contractanţi specializaţi, când a existat o
licitaţie publică deschisă, nefinalizată prin încheierea
contractului, sau când caracterul investiţiei este secret.
IV. Încredinţarea directă
Încredinţarea
directă se practică cu titlu de excepţie pe baza unei singure
cereri de ofertă adresată unui singur contractant care
îndeplineşte condiţiile de contractare.
Este admisă
încredinţarea directă numai în următoarele situaţii:
- investiţia publică poate fi realizată numai de un
contractant de lucrări de specialitate;
- din cauze de forţă majoră (calamităţi
naturale etc.) care fac imposibilă aplicarea procedurii de licitaţie;
- când o serie de echipamente trebuie procurate de la acelaşi
furnizor care a mai realizat produse similare;
- în cazul când investitorul realizează lucrările cu
forţe proprii;
- în cazul când la două licitaţii publice deschise nu s-a
prezentat decât un singur ofertant;
- există impunere datorită anumitor relaţii
internaţionale.
Investitorul va întocmi un
dosar, care va fi transmis la M.L.P.A.T. şi Ministerul Finanţelor
pentru avizare.
V. Licitarea pentru achiziţii de bunuri
Hotărârea Guvernului
nr. 63 din 22 febr. 1994 a aprobat Regulamentul privind organizarea
licitaţiilor pentru achiziţiile publice de bunuri.
Conform acestui regulament,
bunurile pentru care se organizează licitaţii în vederea
achiziţiilor publice sunt: produsele, echipamentele şi orice alte
obiecte fizice, de orice fel, bunuri imobiliare finanţate integral sau
parţial de la bugetul de stat, de la bugetele locale şi din credite
externe garantate şi contractate direct de stat.
Regulamentul nu se
aplică la achiziţiile publice de bunuri care implică
apărarea ţării, ordinea publică şi siguranţa
naţională de natura armamentului, tehnicii de luptă,
instalaţii speciale.
De asemenea, sunt excluse
din regulament achiziţiile de piese, accesorii, ansambluri, subansambluri,
agregate sau instalaţii care constituie părţi componente ale
bunurilor prevăzute la aliniatul precedent, precum şi
achiziţiile publice de bunuri care fac obiectul unor excluderi în baza unor
prevederi legale.
Organizarea, adjudecarea
ofertelor şi întreaga metodologie de licitaţie este expusă
detaliat în regulament.
Achiziţionarea de
bunuri prin organizarea de licitaţii publice este obligatorie pentru
bunurile de acelaşi fel care urmează a fi achiziţionate în
vederea satisfacerii nevoilor pentru un an întreg, în limita creditelor
bugetare aprobate, bunuri a căror valoare totală este de peste 30
milioane lei. Pentru bunuri a căror valoare este inferioară
prevederilor de mai sus, se poate folosi procedura selecţiei de oferte de
preţ, potrivit prevederilor art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr.
12/1993. În cazul achiziţiei de bunuri în valoare de sub 30 milioane lei
şi când nu se pot obţine 3 oferte de preţ, investitorul va testa
preţurile practicate la data respectivă şi va stabili furnizorul
care a oferit cel mai avantajos preţ.
CONTRACTAREA ŞI EXECUŢIA
LUCRĂRILOR DE INVESTIŢII
Contractarea lucrărilor
de investiţii se face având la bază oferta adjudecată în urma
licitaţiei publice şi este documentul în baza căruia se
efectuează decontările pe parcursul execuţiei lucrărilor.
Contractul de execuţie
trebuie să prevadă obligaţii atât pentru investitor, cât şi
pentru contractor, precum şi penalizările respective, în caz că
unul dintre parteneri nu-şi respectă obligaţiunile.
Condiţiile de contractare sunt redate în anexa C la ordinul M.L.P.A.T.
publicat în Monitorul oficial nr. 225 din 19 august 1994.
Începerea lucrărilor nu
se poate face fără autorizaţia de construcţie,
obţinută în conformitate cu Ordonanţa nr. 26/1992 privind taxele
pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor în
domeniul construcţiilor. Nu pot începe lucrările dacă nu s-a
obţinut acordul proprietarilor de terenuri agricole sau forestiere.
Decontările se fac
lunar, pe măsura execuţiei lucrărilor, în baza situaţiilor
de plată elaborate de constructor şi semnate de investitor. Acestea
trebuie să se încadreze în final în prevederile din oferta adjudecată
şi contractului încheiat.
Datorită majorării
preţurilor la forţa de muncă şi materiale, se vor aplica la
preţurile ofertate indexări, numai la cele aprobate prin
hotărâri guvernamentale.
În vederea creării
condiţiilor financiare de desfăşurare normală a
lucrărilor, prin Hotărârea Guvernului nr. 404 din 18 iulie 1994 s-a
aprobat acordarea de avansuri pentru realizarea unor acţiuni şi
categorii de cheltuieli finanţate din fondurile publice.
În acest sens, se prevede:
- se pot acorda proiectanţilor avansuri până la 15% din
valoarea contractelor de proiectare respective;
- se pot acorda executanţilor avansuri de până la 15% din
valoarea prevăzută în contract pentru primul an de execuţie a
lucrărilor;
- se pot acorda executanţilor avansuri, lunar, până la 30%
din valoarea programului lunar de execuţie, conform graficului anexat la
contract.
RECEPŢIA LUCRĂRILOR DE
CONSTRUCŢII
ŞI INSTALAŢII AFERENTE
ACESTORA
Prin hotărârea
Guvernului nr. 273 din 14 iunie 1994, s-a aprobat regulamentul de recepţie
a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente
acestora.
Recepţia
reprezintă o componentă a sistemului calităţii în
construcţii şi este actul prin care investitorul declară că
acceptă, preia lucrarea cu sau fără rezerve şi că
aceasta poate fi dată în folosinţă. Prin actul de recepţie
se certifică faptul că executantul şi-a îndeplinit obligaţiile
în conformitate cu prevederile contractului şi ale documentaţiei de
execuţie.
Investitorul - persoană
fizică sau juridică - încheie contractul de executare de lucrări
de construcţii, urmăreşte îndeplinirea lui şi preia
lucrarea.
Executantul este partea
contractantă care realizează lucrarea .
Recepţia
lucrărilor de construcţii se realizează în două etape:
- recepţia la terminarea lucrărilor;
- recepţia finală la expirarea termenului de
garanţie.
Recepţia se
organizează de investitor, iar comisia de recepţie este numită
de organul care a aprobat documentaţia şi va fi compusă din cel
puţin 5 membri, în funcţie de importanţa obiectivului.
Recepţia finală se
face după expirarea termenului de garanţie înscris în contract de
comisia de recepţie numită de investitorul care a aprobat
documentaţia.
Acesta examinează:
- procesele verbale de recepţie la terminarea lucrărilor;
- finalizarea lucrărilor cerute de comisia de recepţie la
terminarea lucrărilor;
- referatul investitorului privind comportarea în exploatare a
construcţiilor pe perioada de garanţie, inclusiv viciile aferente
şi remedierea lor.
La terminarea
recepţiei, comisia va consemna într-un proces-verbal concluziile ei.
Executantul trebuie să
prezinte “cartea construcţiei”, care reprezintă ansamblul
documentelor tehnice referitoare la proiectarea, execuţia, recepţia,
exploatarea şi urmărirea în timp a comportării
construcţiilor, cuprinzând toate datele, documentele şi
evidenţele necesare pentru identificarea şi determinarea stării
tehnice (fizice) a construcţiei respective şi a evoluţiei
acesteia în timp.
În anexa 6 la regulamentul
de recepţie a lucrărilor, aprobat prin H.G. nr. 273 din 14 iunie
1994, sunt redate toate elementele de întocmire şi păstrare a
cărţii tehnice şi modul de întocmire a acesteia.
Problema asigurării
calităţii în construcţii este reglementată prin
Regulamentul privind stabilirea categoriei de importanţă a
construcţiilor şi Regulamentul privind urmărirea
comportării în exploatare a construcţiilor aprobate prin H.G. nr. 261
din 8 iunie 1994, iar prin H.G. nr. 272 din 14 iunie 1994 s-a aprobat
Regulamentul privind controlul de stat al calităţii în
construcţii.
ÎNCHEIERE
În final, se revine asupra
noţiunii de investiţie publică, deoarece toate
reglementările actuale în vigoare se referă numai la
investiţiile publice. Celelalte investiţii care se realizează în
ţară de către agenţii economici din surse proprii, ce regim
de legislaţie au? Ar trebui ca cei în drept să dea un răspuns.
Eventual, o serie de precizări de către M.L.P.A.T.
Ordonanţa nr. 12/1993 a
Guvernului României defineşte investiţiile publice astfel:
“... Reprezintă cheltuieli de capital, cheltuieli materiale
şi cheltuieli pentru cercetare-dezvoltare finanţate integral sau
parţial de la bugetul de stat, bugete locale, din fondurile special
constituite prin lege în afara acestor bugete şi din credite externe
garantate sau contractate direct de stat în vederea realizării, după
caz, a: lucrări de construcţii, modernizări, transformări,
extinderi şi consolidări de construcţii existente,
reparaţii capitale, curente, livrări de utilaje şi echipamente,
foraje geotehnice, prestări servicii...”.
Este necesară o
reglementare.
LANŢUL LOGIC
AL ACTIVITĂŢII DE
INVESTIŢII
|
|
ACTIVITĂŢILE
1 - Program investiţii.
2 - Elaborarea, avizarea şi aprobarea temei de proiectare de
către investitor.
3 - Solicitare oferte de la proiectant pentru licitaţie.
4 - Organizarea licitaţiei şi adjudecarea ofertelor.
5 - Contractarea proiectării.
6 - Elaborarea studiului de prefezabilitate.
7 - Elaborarea studiului de fezabilitate.
8 - Elaborarea proiectului tehnic.
9 - Elaborarea caietului de sarcini.
10 - Acorduri şi avize.
11 - Avizare Consiliul Tehnico-Economic şi aprobarea
documentaţiilor.
12 - Pentru investiţii publice de interes naţional şi
locuinţe sociale, studiul de fezabilitate se va înainta la M.F. şi
M.L.P.A.T. pentru acord apoi la Consiliul Interministerial de Avizare
Lucrări Publice de Interes Naţional şi Locuinţe Sociale
pentru avizare şi în final, la Guvern pentru aprobare.
13 - Solicitare oferte pentru licitaţie.
14 - Organizarea licitaţiei şi adjudecarea ofertei.
15 - Contractarea lucrărilor de investiţii.
16 - Execuţia lucrărilor.
17 - Recepţia lucrărilor.
18 - Recepţia finală (după 1 an - perioada de
garanţie).
LEGISLAŢIA CARE COORDONEAZĂ
ACTIVITATEA DE INVESTIŢII
1. Legea nr. 10/1991 privind finanţele
publice (M.Of. nr. 23/1991).
2. Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea
unităţilor economice de stat ca regii autonome şi
societăţi comerciale (M.Of. nr. 98/1990).
3. Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale (M.Of. nr. 126 - 127/1990).
4. Legea nr. 11/1991 privind combaterea
concurenţei neloaiale (M.Of. nr. 24/1991).
5. Legea nr. 50/1991 privind autorizarea
executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea
locuinţelor (M.Of. nr. 163/1991).
6. Legea nr. 26/1990 privind registrul
comerţului (M.Of. nr. 121/1990).
7. Ordonanţa Guvernului nr. 12/1993
privind achiziţiile de bunuri şi investiţii publice (M.Of. nr.
202/1993).
8. Ordonanţa Guvernului nr. 15/1993
privind unele măsuri pentru restructurarea activităţii regiilor
autonome (M.Of. nr. 202/1993).
9. Ordonanţa Guvernului nr. 2/1994
privind calitatea în construcţii (M.Of. nr. 18/1994).
10. Hotărârea Guvernului nr. 592/1993
pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile de organizare a
licitaţiilor, prezentarea ofertelor şi adjudecarea investiţiilor
publice (M.Of. nr. 281/1993).
11. Hotărârea Guvernului nr. 731/1991
privind aprobarea Regulamentului de atestare tehnico-profesională a
specialiştilor cu activitate în construcţii (M.Of. nr. 227/1991).
12. Hotărârea Guvernului nr. 143/1992
privind modificarea şi completarea H.G. nr. 731/1991 (M.Of. nr. 59/1992).
13. Hotărârea Guvernului nr. 727/1993
pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile de organizare a
licitaţiilor, prezentarea ofertelor şi adjudecarea proiectării
investiţiilor publice (M.Of. nr. 29/1994).
14. Hotărârea Guvernului nr. 63/1994 de
aprobare a Regulamentului privind organizarea licitaţiilor pentru
achiziţiile publice de bunuri (M.Of. nr. 76/1994).
15. Hotărârea Guvernului nr. 112/1993
privind componenţa, organizarea şi funcţionarea Consiliului
Interministerial de Avizare Lucrări Publice de Interes Naţional
şi Locuinţe Sociale (M.Of. nr. 70/1993).
16. Hotărârea Guvernului nr. 404/1994
privind acordarea de avansuri pentru realizarea unor acţiuni şi
categorii de cheltuieli finanţate din fondurile publice (M.Of. nr.
191/1994).
17. Hotărârea nr. 1/1993 a Consiliului
Interministerial de Avizare Lucrări Publice de Interes Naţional
şi Locuinţe Sociale pentru aprobarea “Regulamentului privind
procedurile de pregătire şi desfăşurare a avizării
lucrărilor publice de interes naţional”.
18. Ordinul M.L.P.A.T. nr. 1/N/1992 privind
aprobarea “Normelor orientative pe articole de deviz şi variante de
norme comasate pentru specificul domeniului lucrărilor publice: C; I; S;
E; D; H2; L1; P; Ts; W3; Te; Tf; W2; I2; Fj; Ac; L23; elaborate de
I.N.C.E.R.C.-Bucureşti şi avizate de Consiliul tehnico-economic al
M.L.P.A.T. cu nr. 335/1991”.
19. Hotărârea Guvernului nr. 376/1994
privind metodologia de elaborare a devizului general pentru obiectivele de
investiţii.
20. Ordinul M.L.P.A.T. nr. 51/D/1994.
21. Înapoi module tematice Înapoi