CINCI POSTULATE          

           Primul postulat. Susţinerea cercetãrii trebuie să fie integrată în efortul de redresare, de relansare a economiei naţionale. Cercetarea nu poate fi promovată independent şi indiferent de faptul dacă industria, celelalte ramuri şi activităţi de profil tehnologic, sînt în cădere.
           Corolar. Fondul de 1% nu va putea fi menţinut la nesfîrşit (şi cu atît mai puţin - amplificat şi diversificat la nivelul necesităţilor), numai prin insistenţe de principiu, fără ca economia să resimtă rezultate, efecte concrete realizate (nu ipotetice) ale alocării lui.
          
           Al doilea postulat. După cum se arată în mod repetat în toate sursele bibliografice străine, nu este uzual să se finanţeze integral, dintr-o singură sursă bugetară, lucrări de C&D. Suportul bugetar trebuie să fie în completarea unor eforturi financiare proprii sau/şi în completarea unor finanţări parţiale directe, pe lucrările respective, de către beneficiarii de aplicare interesaţi.
          
           Al treilea postulat. Un program de cercetare trebuie să fie definit nu numai printr-o sferă de preocupări, ci printr-un scop de atins, cît mai riguros definit şi evaluat, jalonat în timp. Lucrările trebuie să conveargă, în mod coordonat, sinergic, spre realizarea în termen a scopului.
          
           Al patrulea postulat. Fără aplicarea în practică, cercetarea în ansamblu şi cercetătorii în parte se deprofesionalizează. Valorificarea constituie nu numai un scop social şi economic, ci şi feed-back-ul profesional al cercetătorului, instrumentul acumulării unei experienţe veritabile, antidotul amatorismului.
           Nu munca şi abilitatea pentru valorificare sînt esenţiale; efortul pentru valorificare poate fi încredinţat unor antreprenori profesionişti. Pentru cercetători (în special pentru cei din domeniul tehnologic), esenţială este şcoala confruntării soluţiilor cu practica.
          
           Al cincilea postulat. Pentru un cercetător nu este gravă - şi poate fi chiar benefică - schimbarea domeniului de activitate, în cadrul specialităţii sale (şi, uneori, chiar în altă specialitate)