Forme și metode de privatizare în activitatea de C-D

 

Lucrările au fost comandate și finanțate de Ministerul Cercetării și Tehnologiei

 

 

Specificație și criterii

 

Cadrul relațiilor dintre sectorul de stat și sectorul privat din activitatea de C-D. Norme metodologice ale MCT

 

Experiențe internaționale privind incubatoarele de afaceri și tehnologie și parcurile tehnologice (Cuprins)

 

Ghid privind aplicarea în specificul C-D a procedurilor de privatizare

 

Criterii de oportunitate și de preferință pentru privatizarea unităților de C-D
Forme și metode de privatizare în activitatea de C-D

 

Specificație și criterii

(Reunirea documentațiilor fazelor redactarea 1 și redactarea 2)

 

 

Elaboratori

la materialul inclus în redactarea 2

(în ordine alfabetică)

 

                           Ing. Ana Duma

                       Dr. Ing. Mario Duma (responsabil)

                       Dr.  Ec. Romulus Palade

                           Ing. Günther Weinrich

                                        

Lucrarea beneficiază de aportul

                        Autorilor redactării 1,

                        în principal

                       (în ordine alfabetică):

 

                           Ing. Petre Ghinescu

                            Ec. Steliana Sandu

                       Dr. ing. Florin-Teodor Tănăsescu

                            Ec. Valentin Țâmpu

                         Jurist Constantin Vasiliu

  

          Elaboratorii exprimă profunda gratitudine față de

         

          Beneficiar - reprezentat prin

Director Conf. Dr. Nicoae Naum,

 

          Agenția Națională pentru Privatizare - reprezentată prin

Vicepreședinte Ion Andrei         

 

         precum și față de ceilalți specialiști

         care au exprimat opinii, au pus probleme,

         au formulat puncte de vedere sau observații,

         pe parcursul acestei faze:

                        (în ordine alfabetică):

        

                           Ing. Tudorel Crăciunoiu

                       Dr. ing. Florin-Gheorghe Filip

                            Dr. Ileana Ionescu-Sisești

                       Dr. ing. Doru Palade

                            Ec. Adrian Toia

 

         De  asemenea - participanților la dezbaterea  organizată  la ICPE  S.A. cu reprezentanții celor 8  societăți  comerciale constituite  pe baza fostului Institut de Cercetare

         și Proiectare pentru industria Electrotehnică - ICPE,

         prin bunăvoința și cu participarea activă

         a Directorului ICPE S.A. Ing. Ion Boconcios

 

 

         Problema proprietății în unitățile de C&D

           este considerată și este tratată în studiu

           ca fiind inseparabilă de:

           - problema proprietății (provenienței)

             surselor de finanțare a activității de C&D;

           - problema proprietății în sfera beneficiarilor

             activității de C&D.         

 

 

 

                Studiul prezintă

                un punct de vedere independent,

                într-un moment în care privatizarea,

                în general și în C&D în particular, 

                are susținători și adversari.

 

               

           Prezentul studiu a fost întocmit în premiza că

           privatizarea în C&D

           nu este nici panaceu, nici distrugere.

          

 

                Problema este nu dacă trebuie privatizare,

                Problema este:

                unde, cînd, cît și, mai ales, cum

                trebuie promovată privatizarea;

                ce urmărim prin privatizare.

 


 

Cuprins

 

Specificație și criterii 1

Cap. 1. Introducere. Obiectul studiului 4

1.1. Temeiul și cadrul studiului 4

1.2. Definirea problemei 5

1.3. Unele concepte utilizate în cadrul studiului 6

Cap. 2. Forme și metode de privatizare prevăzute de legislația în vigoare în România. 10

Cap. 3. Sinteza principalelor concluzii privind privatizarea în activitatea de C&D pe plan mondial 12

Cap. 4. Stadiul și evoluția practică a privatizării în activitatea  de C&D din România, în contextul de ansamblu  al acestei activități 16

4.1. Evoluții constatate. 16

4.2.  Forme de privatizare în practica activității de C&D din România. 18

4.3.  Unele aspecte privind organizarea în condițiile privatizării 20

4.4. Informații statistice privind firme de C&D existente, cu capital de stat și privat 23

Cap.  5. Obiective, criterii, condiții și implicații  ale privatizării în C&D din România. 29

5.1. Aspecte generale privind privatizarea în C&D.. 29

5.2. Opțiuni pe forme de privatizare. 36

5.3. Principalele controverse. 46

Cap. 6. Elemente de strategie privind privatizarea în activitatea de C&D din România. 49

Cap. 7. Concluzii (selective) 53

BIBLIOGRAFIE.. 57

Anexa 1. Aspecte financiare și organizatorice privind activitatea de C&D în Germania. 60

Anexa 2. Evoluția procesului de privatizare în țările foste socialiste din Europa, în cursul anului 1992  64

Anexa 3. Aspecte privind problematica de ansamblu a parcurilor tehnologice și științifice. 73

Anexa 4. Parcuri tehnologice și științifice în Italia și Ceho-Slovacia. 77

Anexa 5. Sinteza observațiilor primite asupra documentației fazei 1 și considerații ale elaboratorului 83


 

 

 

          Cap. 1. Introducere. Obiectul studiului

 

               1.1. Temeiul și cadrul studiului

 

          Studiul de față a fost realizat la inițiativa și  solicitarea Departamentului Științei din Ministerul Invățămîntului și Științei, în contextul în care:

          - există un cadru legislativ-normativ pentru privatizare și aceasta a început să se desfășoare - sub diferite forme,  în diferite sectoare - în întreaga economie;

          -  cadrul  legislativ-normativ  a fost  creat  avîndu-se  în vedere,  în principal, activitățile din ramurile  economice; cercetarea-dezvoltarea, deși este, de asemenea, o activitate economică și cu impact economic important, prezintă particularități  ce  se  cer a fi analizate  și  evidențiate,  în vederea  valorificării avantajelor scontate prin  privatizare și a evitării unor eventuale disfuncționalități.

 

          Dată fiind dificultatea și noutatea obiectului lucrării, ea s-a  desfășurat  în mai multe faze.  Faza 1 a  constituit  o primă explicitare, analiză și sistematizare a  problematicii formelor  și  metodelor  de privatizare  în  ansamblu.  Prin devansare  față  de  faza finală, au  fost  efectuate  unele analize  în  unități de cercetare. Faza  2 a  aprofundat  un aspect important - experiențe internaționale privind  incubatoarele de afaceri și parcurile tehnologice, care  constituie  forme de promovare a inițiativei private și  totodată de  transfer  de tehnologie în economia de  piață.  Faza  3, finală  la  nivelul acestui contract de  cercetare,  conține unele aspecte suplimentare, rezultate din informații apărute după  predarea fazelor anterioare și sintetizează  principalele  concluzii,  ținînd seama de observații  și  sugestii primite  cu prilejul dezbaterii și examinării de către  specialiști  a documentațiilor anterioare (in extenso sau  sub formă de concluzii difuzate în anchetă).

 

          Documentația   de  față  conține  rezultatele   de  fond obținute  pe parcursul întregii lucrări - în  prezenta  fază și în fazele anterioare.

 

          Prezentul   studiu,  consacrat  cercetării-dezvoltării,   se referă   în  principal  la cercetarea  aplicativă  de  profil tehnologic, din ramurile și domeniile producției  materiale și ale serviciilor industriale și tehnice (industrie,  construcții,    transporturi, telecomunicații), inclusiv științele  exacte aferente.  Studiul nu se referă la  problematica  cercetării fundamentale, ale celei din  științele naturii  (cu  excepția celei direct legate de  ramurile  și domeniile menționate), ale celei de profil umanist,  social, economic, medical, agricol.

         

               1.2. Definirea problemei

 

          Cadrul legislativ-normativ existent cuprinde diferite  forme și  metode  de privatizare, explicitate în mai  multe  legi, hotărîri ale Guvernului României, ordine de miniștri,  metodologii  și  a fost prezentat desfășurat  în  documentația fazei 1. S-au analizat:

          -  gradul  de  adecvare și posibilitățile  de  aplicare  a cadrului  legislativ-normativ existent, în ansamblul său,  în specificul activității de cercetare-dezvoltare;

          -  gradul  de  adecvare și posibilitățile  de  aplicare  a diferitelor  forme  și metode de privatizare  în  parte,  în specificul activității de cercetare-dezvoltare.

          S-a urmărit să rezulte:

          - modul concret și măsura în care se poate și este oportun să se utilizeze cadrul legislativ-normativ existent,  diferitele forme pe care le prevede, pentru acțiuni de privatizare în activitatea de cercetare-dezvoltare; orientări de  adoptat și  acțiuni de întreprins la nivelul MIS-DS și  de  oferit unităților de cercetare-dezvoltare;

          - eventuale propuneri de lărgire și perfecționare a cadrului legislativ-normativ, pentru privatizarea din  activitatea de cercetare-dezvoltare.

 

               1.3. Unele concepte utilizate în cadrul studiului

 

          Privatizarea  a  fost înțeleasă, în  primul  rînd,  în sensul ei explicit, de trecere din proprietate de stat în proprietate privată (sau în gestiune privată) a unor unități (sau  subunități, "active")  de  cercetare-dezvoltare,   în sensul  de  dezetatizare. Totuși, într-un sens mai larg,  de extindere  a sectorului privat în activitatea  de  cercetare-dezvoltare, conceptul de privatizare include și constituirea de unități de cercetare-dezvoltare private noi.

           Cele două sensuri sînt greu de delimitat în practică, după cum a rezultat și pe parcursul studiului de față, deoarece: a)  unitățile  private nou create  promovează  (accentuează) practici  de piață în activitatea  de  cercetare-dezvoltare, luată   în  ansamblul  ei;  b)  ele  absorb   resurse   umane (științifice), financiare, materiale din sectorul de  stat, constituind  o anumită privatizare structurală, implicită,  a acestuia; c) unele dintre unitățile de cercetare private noi sînt constituite, în mai mare sau mai mică măsură, pe  structuri componente ale unor unități de stat și sînt, în  unele cazuri,  rămase în complementaritate funcțională cu  acestea sau,  în alte cazuri, desprinse din ele, constituind  o  privatizare parțială a unităților de stat.

 

          Privatizarea în activitatea de cercetare-dezvoltare a  fost înțeleasă  în  sens strict, cu referire  la  activitatea  de cercetare-dezvoltare  însăși.  Ca atare, nu s-au  tratat  în detaliu  (deși s-au menționat) unități private  cu  profil strict  productiv sau de servicii  neștiințifice,  eventual desprinse  din unități de cercetare-dezvoltare de  stat  (pe baza unor foste secții de prototipuri sau de microproducție, de exemplu). Funcțiunile lor de aplicare  a unor rezultate ale cercetării sînt tratate în alt studiu.

         

          Din punctul de vedere al implicațiilor și condiționărilor privatizării, unitățile de cercetare-dezvoltare pot fi luate în considerare după mai multe criterii.

          Astfel, după criteriul bazei materiale aferente (și, deci, al  densității  de patrimoniu pe salariat),  activitatea  de cercetare-dezvoltare  poate  fi  structurată  în  următoarele categorii mari:

           -  unități de cercetare-dezvoltare (activitate de  profil experimental), dotate cu laboratoare (pentru produse,  tehnologii, procese, sisteme etc.), incluzînd proiectarea produselor și uneori a tehnologiilor, specializate pe ramuri-subramuri  (de exemplu chimie, metalurgie, energetică,  tehnologia construcțiilor  de mașini, mașini-unelte, textile,  transporturi  etc.)  sau  pe  anumite  profiluri  tehnologice  sau științifice  pentru întreaga economie (de exemplu  metrologie, informatică, meteorologie); delimitarea nu este netă (de exemplu  construcțiile,  care au rol și de ramură,  și  de profil  pe  economie); de regulă, baza  materială  a  acestei categorii de unități cuprinde și capacități productive și de prestări servicii industriale;

           - unități de proiectare de investiții, de regulă -  fără bază experimentală proprie, de regulă - incluzînd proiectarea tehnologiilor,  a construcțiilor, a  instalațiilor,  precum și, uneori, a unor produse unicale, speciale sau care,  prin dimensiuni,  nu  se pretează la experimentări  de  laborator, unități  specializate pe ramuri-subramuri sau, pentru  arhitectură-construcții de interes local, pe județe;

           -  cercetarea-dezvoltarea  zisă uzinală,  în  subunități - compartimente și laboratoare de cercetare-dezvoltare-proiectare   și  de  încercări  de  produse  și  tehnologii   din unitățile  producătoare;  evident -  cu  bază  experimentală proprie,  dar  și cu acces la baza materială  uzinală  (și, deci,  totodată,  cu  drept de a  participa  la  privatizarea întreprinderii în ansamblu);

          In  unele  perioade  și în  unele  subramuri,  cercetarea-dezvoltarea,  așa  cum  este  utilizat  conceptul  aici,  se găsește în unități comune cu proiectarea de investiții.

 

          In  unele  perioade  și în  unele  subramuri,  cercetarea-dezvoltarea,  așa  cum  este  utilizat  conceptul  aici,  se găsește în unități comune cu proiectarea de investiții.

 

          După  criteriul actualei structuri, distingem  unități  publice,  societăți comerciale, filiale de regii autonome  și institute rămase ca atare în baza HGR nr. 100/1991.

          După  criteriul actualei apartenențe și al  aderenței  la alte structuri, distingem:

          - cercetarea tehnologică, în categoriile menționate anterior,  legată de industrie sau de alte ramuri de profil  tehnologic;

           -   cercetarea  -  fundamentală  și  aplicativă   -   din unitățile Academiei Române (nu formează obiectul prezentului studiu);

           -  cercetarea-dezvoltarea  din unitățile  de  învățămînt superior - aceasta, la rîndul său:

                   - efectuată de cadre didactice, eventual cu antrenarea de studenți;

                   -  efectuată de personal de cercetare,  în  cadrul catedrelor  sau  în  cadrul unor  structuri  specializate  de cercetare;

           baza  materială experimentală fiind, după caz, fie  comună cu cea destinată procesului didactic, fie specializată pentru cercetare, fie (parțial) comună cu cea productivă.

          Mai există: cercetarea agronomică, cercetarea medicală, care nu  au  format  obiectul analizei în  prezentul  studiu.  (Se consideră    științele exacte, cele  social-umaniste  și alte  domenii  de  cercetare sînt cuprinse  fie  în  sistemul Academiei Române, fie în cel al învățămîntului superior.)

 

          In cadrul studiului, termenii producție, activități  productive,  industrie  sînt folosiți în sens  larg,  incluzînd activitățile  din  industrie,  construcții,   transporturi, telecomunicații,  alte  servicii de profil tehnic  sau  care necesită suport tehnic sau/și științific, activități care constituie potențiali beneficiari ai cercetării-dezvoltării. De altfel, accepțiunea de "sferă de business" pentru  cuvîntul  "industrie" este uzuală în unele dintre țările  dezvoltate.

 

          Pe  parcursul studiului, se utilizează în mod  curent  prescurtarea C&D pentru cercetare-dezvoltare-proiectare.

 

          După  cum se știe, într-o serie de țări, prin  "cercetare academică"    se    înțelege   cercetarea    efectuată    în universități, în instituții de învățămînt superior.


 

Cap. 2. Forme și metode de privatizare prevăzute de legislația în vigoare în România

                   - sinteză -

     

          Vînzarea  de  acțiuni ale societăților  comerciale  (Legea privatizării societăților comerciale nr. 58/1991, cap. V și VI)  

 

          Transferul gratuit al unei părți (30% din capitalul social) din acțiunile statului în societățile comerciale, pe  calea distribuirii  de  certificate de proprietate  (Legea  privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și  societăți comerciale, nr. 15/1990, art. 23;  Legea  nr. 58/1991, art. 3 și urm. și o serie de acte normative subiacente)

 

          Vînzarea  de active ale societăților comerciale (Legea  nr. 59/1991,  cap. VII și Normele metodologice privind  vînzarea de  active ale societăților comerciale cu capital  de  stat, aprobate prin Hotărîrea Guvernului României nr. 634/1991)

 

          Concesionarea unor activități economice, servicii  publice, unități  de  producție ale unor regii autonome  (Legea  nr. 15/1990,  art.  25-29 și Metodologia  concesionării,  închirierii  și  locației  gestiunii,  aprobată  prin  Hotărîrea Guvernului României nr. 1228/1990, cap. II)

 

          Inchirierea unor bunuri din proprietatea statului (Legea nr. 15/1990,  art. 30-31 și Metodologia aprobată prin  Hotărîrea Guvernului României nr. 1228/1990, cap. III)

 

          Locația gestiunii unor secții, uzine, fabrici și a  altor  subunități  economice  din structura regiilor  autonome  sau societăților  comerciale  (Legea nr. 15/1990,  art.  32  și Metodologia  aprobată prin Hotărîrea Guvernului României  nr. 1228/1990, cap. IV, cu modificări și completări prin Hotărîrile  Guvernului  României  nr. 140/1991  și  nr.  279/1992; pentru   investiții   străine  -   Legea   privind   regimul investițiilor străine, nr. 35/1991, art. 1, alin. c)

 

          Constituirea   de   societăți  comerciale   private,   prin       desprinderea  unor structuri din unități cu capital de  stat existente  sau  fără  legătură cu  unitățile  existente,  se efectuează  în conformitate cu prevederile Legii privind  so-cietățile comerciale (Legea nr. 31/1990).

 

          Constituirea  de societăți comerciale prin  asocierea  unor societăți  comerciale cu capital de stat cu persoane  fizice sau persoane juridice române sau străine (Legea nr.  15/1990, art. 33, Legea nr. 31/1990 și, privind asocierea cu persoane fizice sau persoane juridice străine, Legea nr. 35/1991, art. 1, alin. a și b) 

 

          De menționat că Legea nr. 35/1991, în art. 4,  explicitează cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică  printre domeniile în care pot fi efectuate investiții străine.

 

          Realizarea  de  activități în regim de  liberă  inițiativă (Decretul-Lege nr. 54/1990)

 

          Dobîndirea  de drepturi de proprietate  intelectuală  (Legea invențiilor,  nr. 64/1991, art. 5 ș.a.; Legea nr.  35/1991, art.  1, alin. e) sau aport de astfel de drepturi (Legea  nr. 35/1991, art. 2, alin. c)

 

          Constituirea  unor  structuri specializate de  cercetare  în unitățile  de  învățămînt  superior  (Hotărîrea  Guvernului României nr. 57/1992)

 

 

 

 

                Cap. 3. Sinteza principalelor concluzii privind privatizarea în activitatea de C&D pe plan mondial

 

          Din amplul material selectat și prezentat în cadrul fazelor anterioare, precum și din materialul foarte recent,  prezentat în anexele 1 ... 3 ale documentației de față, se degajă următoarele constatări principale:

 

          a) Orientarea activităților de cercetare-dezvoltare (C&D) a căpătat  aspecte  noi  în ultimii ani. Se  remarcă,  pe  plan mondial,  o  accentuată preocupare pentru  privatizarea  unor sectoare  din cercetare, pentru introducerea  relațiilor  de piață  în  acest domeniu. Cercetarea  devine  întreprindere; marketing-ul și managementul industrial devin instrumente de lucru ale cercetătorilor; cererea pieții constituie  elementul declanșator al activităților de C&D.

 

          Privatizarea cercetării nu este un scop în sine.

          Nici  dorința de a utiliza cu eficiență  maximă  spațiile și  dotările  de  care dispun, în  prezent,  institutele  de cercetare sau învățămînt superior, nu constituie principalul obiectiv al privatizării.

          Se recurge la privatizare pentru a se asigura:

          -  flexibilitate  și dinamism în abordarea  și  realizarea unor  soluții  tehnice  noi, care să  vină  în  întîmpinarea cerințelor pieții sau să le stimuleze;

          -   crearea   de  condiții  pentru  transferul   rapid   al soluțiilor tehnologice inovatoare de la colectivul de cercetare  la  întreprinderea care transformă aceste  soluții  în produse noi sau perfecționate, cerute pe piața internă  sau externă;

          - înființarea de noi întreprinderi mici sau mijlocii  care, fiind  mai mobile, pot să preia rapid ideile  inovatoare  din cercetare  și să ridice, astfel, nivelul tehnologic  al  industriei naționale, al întregii economii;

          - atragerea capitalului privat în dezvoltarea tehnologică;

          -  realizarea  unei implicări directe  a  cercetătorilor  în valorificarea rezultatelor activității lor.

 

          b)  Experiența mondială a ultimilor ani a arătat că  aceste scopuri se pot realiza pe mai multe căi:

 

          b1) "Activitatea antreprenorială academică"

          Cercetătorii  din institutele de cercetare  sau  învățămînt superior  devin  întreprinzători și își  valorifică  direct rezultatele cercetărilor prin:

          -  înființarea  de  întreprinderi private  cu  profil  mixt producție-cercetare,  care  realizează și oferă  pe  piața internă sau externă produse realizate pe baza cercetărilor;

          - încasarea unor taxe de "royalty" (indemnizații de  autor) pentru  soluții  tehnice, reieșite din  cercetare,  oferite pentru  utilizare  unor secții sau laboratoare din  aceeași instituție sau altor firme; vînzarea de licențe, brevete;

          - executarea, pe bază de tarife, a unor prestații  (consul- tanță, expertize, analize de laborator etc.) sau  efectuarea unor cercetări pe bază de contract.

 

          b2) Apropierea cercetării de producție și realizarea  unei infrastructuri  naționale  de mici întreprinderi  cu  profil tehnologic avansat.

          Pe  lîngă  (sau  aproape de) institutele  de  cercetare  sau învățămînt superior se înființează parcuri tehnologice  sau incubatoare de afaceri, destinate întreprinzătorilor care vor să  preia procedee, tehnologii avansate și să realizeze,  pe

baza  lor,  produse de înalt  nivel  tehnologic.  Institutele acordă,  pe  baze comerciale avantajoase:  spații,  utilaje, servicii,  consultații în diverse domenii.  Existența  "sub același acoperiș" a cercetătorilor și unităților  productive  private  are un efect sinergic, benefic  pentru  ambele părți.

 

          b3)  Există importante institute de cercetare publice,  subvenționate   de   stat,  efectuînd  cercetări   de   interes național,  cu accentuat caracter de noutate,  care  comportă factori de risc sau care cer dotări excepționale (de exemplu reactoare). Se ține seamă de faptul că nu toate  cercetările se finalizează cu produse care se pot comercializa.

 

          c)  Perioada  prezentă se caracterizează, pe  plan  mondial, prin schimbări rapide, spectaculoase - adesea neașteptate  - în domeniul tehnologiilor și al diviziunii muncii.

          Din  acest motiv, cercetarea și dezvoltarea tehnologică  nu se pot face la întîmplare.

          Toate statele își creează, pentru stabilirea și orientarea politicii  naționale în domeniul C&D,  organe  specializate, formate  atît din oameni de știință și  reprezentanți  ai organismelor de stat, cît și din cadre economice și tehnice care lucrează nemijlocit în sfera producției.

          Intreaga  activitate de C&D, de stat sau privată,  fondurile alocate, sistemul de impozitare, creditare etc. sînt subordonate  acestei politici, aspect deosebit de  important  pentru țările  mici, care trebuie să chibzuiască atent ce pot  cere și  aștepta  de  la cercetarea pe plan  național  și  cît trebuie  să apeleze la achiziționarea de licențe,  know-how etc.  Se subliniază că existența - în aceste țări mici,  cu posibilități  economice reduse - a unor puternice  structuri naționale de C&D accelerează asimilarea tehnologiilor importate și, deci, eficiența aplicării lor.

          In  literatura  analizată se atrage, de  asemenea,  atenția asupra necesității recepționării, studierii și  utilizării celor mai noi informații din domeniul științific-tehnologic-economic,  cu scopul permanentei adaptări a politicii  C&D naționale la schimbările apărute pe plan mondial.

 

          d) Pe lîngă aspectele menționate pînă acum, noua  orientare în  organizarea  cercetării-dezvoltării conduce  totodată  la crearea  de  noi  locuri  de  muncă,  creșterea  calificării forței  de  muncă, satisfacerea mai  promptă  a  cerințelor pieții  și - implicit - la ridicarea nivelului de  trai  al populației.

             

*

 

          Din analiza organizării activității C&D în alte țări și a mutațiilor  survenite  în  ultimii  ani,  din  informațiile prezentate în lucrare, se desprind și următoarele idei:

 

          -  sprijinul  statului pentru  dezvoltarea  cercetării  este esențial în toate țările. Acesta se realizează direct, prin alocații  bugetare, și, indirect, prin  stimulente  fiscale sau de altă natură;

 

          -  coordonarea activităților de C&D, care se realizează  de către stat, prin organisme centrale, gen Ministerul Stiinței și  Tehnologiei, sau specializate, gen  C.N.R.S.  (Franța), NORAS (Norvegia) etc.;

 

          -  diversitatea formelor instituționale, atît publice,  cît și  private, cu creșterea rolului acestora din  urmă  acolo unde institutele cu caracter public dețin încă un rol  major în activitatea de cercetare;

 

          - principiul competiției, diferitele unități de  cercetare concurînd între ele pentru obținerea fondurilor publice  sau private, principalul criteriu în obținerea resurselor reprezentîndu-l rezultatele;

 

          -  principiul cooperării între institutele publice sau  private  în realizarea unor programe sau teme comune  de  cercetare;

 

          - dezvoltarea cooperării internaționale în domeniu;

          - crearea unui climat favorabil intensificării  activității de C&D, extinderii schimbului de idei și informații, aplicării în practică a rezultatelor cercetării.

 

        Cap. 4. Stadiul și evoluția practică a privatizării în activitatea  de C&D din România, în contextul de ansamblu  al acestei activități

                  

                   4.1. Evoluții constatate

 

          In  ultimii  doi ani, în structura și  organizarea  activității de C&D s-au produs unele schimbări, cum sînt:

          - descentralizări ale anumitor institute mari și fragmentarea  lor în unități independente, inclusiv la  nivelul  unor foste filiale;

          - schimbări de profil;

          - o mai largă autonomizare a compartimentelor de C&D;

          - posibilitatea  unor  relații mai directe cu  beneficiarii și cu alți parteneri;

          - posibilitatea unor cooperări directe cu firme străine;

          - restrîngerea numerică a personalului cu studii  superioare fără aptitudini pentru cercetare;

          -  stabilirea unor corelații mai bune între  personalul  de specialitate și personalul auxiliar;

          - posibilitatea de contacte profesionale internaționale, de care  au  putut beneficia mai mulți  specialiști  decît  în trecut.

 

          Se poate decide în măsură sporită asupra programelor proprii de  cercetare,  asupra politicii economice a  unităților  de C&D.

           Prin  înființarea  Colegiului  Consultativ  s-a  creat  un organism  competent  de  avizare a  politicii  naționale  în domeniul  C&D,  care să asigure o anumită corelare  la  nivel național,  precum  și repartizarea fondurilor  pe  programe naționale de C&D.

 

          Cu toate aceste aspecte pozitive, se poate aprecia că nu au

         avut loc schimbări radicale, de fond, în ansamblul acti-

         vității  de  C&D. Unele măsuri, care ar fi trebuit    aibă consecințe pozitive, au condus la apariția unor aspecte  ce influențează  negativ activitatea de C&D. In acest sens,  se pot exemplifica următoarele:

          -  lipsa (sau insuficiența) unor activități organizate  de marketing,  contractarea  fiind lăsată, în  mare  măsură,  pe seama comenzilor ocazionale și a relațiilor personale;

          -  lipsa (insuficiența) fondurilor necesare pentru  dotarea laboratoarelor  cu utilaje și aparatură modernă;

          - lipsa de informare, din cauza dificultăților valutare;

          -  plecarea  din institute nu numai a  celor  ce  constituie balast, ci și a unor cadre de specialitate de valoare,  prin pensionare înainte de limită de vîrstă, prin plecări  definitive  în străinătate, prin angajări la societăți  comerciale de stat sau particulare - care asigură venituri mai mari  sau alte avantaje;

          -  existența unei atmosfere de scepticism, lipsa de  încredere  într-o perspectivă de evoluție  pozitivă;  neangajare, din cauza conjuncturii economice.

 

          In  cadrul  diferitelor  unități de C&D,  fie  care  și-au păstrat  statutul anterior în baza H.G.R. nr.  100/1991,  fie reorganizate  în  societăți  comerciale în  baza  Legii  nr. 15/1990, se întîlnește o mare diversitate de concepții  și practici  de  management  intern, mergînd de  la  o  gestiune generală  pe institut, în care se diluează  deopotrivă  munca și  interesele celor cu contribuții importante la  reușita activității  și inactivitatea sau pasivitatea altora,  mergînd  pînă la gestiuni economice detaliate  pe  compartimente și lucrări, cu o largă autonomie operațională și  financiară la nivelul acestora.

 

               4.2.  Forme de privatizare în practica activității de C&D din România

 

          In practica activității de C&D, cele mai frecvent întîlnite forme de privatizare sînt:

          -  transformarea celor mai multe unități de C&D cu  capital de stat în S.A.;

          -  constituirea unui mare număr de societăți comerciale  cu capital privat, de tip S.R.L și uneori S.A., care, în  gene- ral,  și-au  propus ca activitate de bază  cea  cu  caracter profesional tehnico-ingineresc (studii de retehnologizare sau de  fezabilitate, proiectare, engineering, programare,  asistență  tehnică la implementări sau montaj, service  și,  în măsură mai mică, cercetare).

 

          Majoritatea firmelor (atît institutele de stat  transformate în  societăți comerciale, cît și cele private  nou  create) și-au propus  (pentru a-și acoperi cu lucrări  capacitatea) și activități de consultanță, de intermedieri, cu caracter comercial,  în general - pentru produse sau  activități  din specificul tehnic propriu.

 

          In  cadrul  juridic  existent, sînt  cunoscute  în  practică următoarele   forme   de   privatizare   și   organizare   a societăților comerciale cu capital privat:

          -  societăți comerciale independente, cu  capital  integral privat românesc;

          - societăți comerciale independente, cu capital privat  sau de stat românesc și străin (societăți mixte);

          -  societăți  comerciale  cu capital  privat,  asociate  cu societăți  comerciale cu capital de stat. In aceste  cazuri, activitatea  conține un schimb reciproc de servicii,  reglementate  prin contracte economice; de exemplu, societatea  cu capital  de stat acordă - contra cost - spații de lucru  și facilități  de utilizare a aparaturii de laborator,  a  unor utilaje,  editare  etc.,  iar societatea  cu  capital  privat asigură comenzi în volume convenite pentru activitatea  societății cu capital de stat, sau / și lucrări antreprenoriale incluzînd valorificarea cercetărilor acesteia.

          Chiar în cazurile în care asocierea nu este oficială  (definită prin statut), există situații în care între  societăți cu capital de stat și societăți cu capital privat, de  ace-lași  profil sau de profil apropiat, s-au creat relații  de anumită  simbioză;  de exemplu, pentru acordarea  de  spații excedentare deținute de unele institute de stat și puse  la dispoziție contra cost sau pentru acces la dotarea  tehnică, firmele particulare contractează cu institutul de stat  dife- rite   activități de concepție și de execuție din  portofoliul  propriu.  Reglementarea colaborărilor  în  astfel  de cazuri  poate  forma obiectul unui studiu special,  avînd  în vedere  multitudinea  aspectelor și  problemelor  economico-financiare și juridice, a dificultăților ce apar în zona de frontieră dintre cele două forme de proprietate, care, într-o anumită măsură,  implică două moduri diferite de a  înțelege și  a  aborda activitățile  economice  și  tehnico-științifice.

 

          Se mai constată în practică și o altă formă de  organizare, care  nu se înscrie în categoria formelor "clasice"  de  privatizare, dar care reprezintă un germen de perspectivă pentru societăți  comerciale cu capital privat. Este  vorba  despre colective  de  specialiști din  societățile  comerciale  cu capital de stat cu profil de C&D, care sînt asociate cu firme particulare  străine, avînd calitatea de  "distribuitor"  sau "integrator"  al acestora. Deși au un grad ridicat de  independență  operațională, colectivele respective depind,  din punct de vedere organizatoric, de institutul în care  specialiștii sînt angajați, întrucît colectivele nu au personalitate  juridică.  De exemplu, în Institutul de  cercetare  și proiectare pentru automatizări IPA S.A. funcționează  cîteva astfel  de  colective, asociate fiecare cu  cîte  una  dintre firmele Allen Bradley (Germania), OMRON (Japonia),  Klockner-Moeller (Germania), Stallone Ltd (Anglia).

 

          O  altă  categorie de inițiative de privatizare în  C&D  se referă  la incubatoarele de afaceri, a căror  constituire  se realizează    cu   sprijinul   susținut   al    Ministerului Invățămîntului  și Științei -  Departamentul  Științei; acestea  formează obiectul unor lucrări distincte,  efectuate sub  coordonarea directă a beneficiarului studiului de  față și  cunoscute,  deci, beneficiarului; de  aceea,  problemele respective nu sînt analizate în această fază a studiului.

 

              4.3.  Unele aspecte privind organizarea în condițiile privatizării

 

          Societățile cu capital privat din domeniul C&D (S.R.L  sau, mai  rar, S.A.) s-au creat, de regulă, din  inițiativa  unor grupuri  de specialiști, capitalul necesar formîndu-se  prin participarea  individuală a acestora. După afirmații  culese pe  parcursul studiului, în general (nu fără  excepții),  în firmele particulare menționate au fost atrași  specialiști dintre  cei mai buni din colectivele existente,  persoane  cu prestigiu  personal  recunoscut atît în unitatea în  care  au lucrat anterior sau în care activează și în prezent, cît și de către beneficiari. Reciproca nu este decît în parte  valabilă,  în sensul că, în ramurile / domeniile unde s-au  creat firme cu capital privat, în institutele cu capital de stat au rămas  atît  specialiști de înaltă calificare,  valoare  și prestigiu,  care preferă să-și păstreze  activitatea  profesională  la nivelul pe care condițiile institutului de  stat pot,  în principiu, să-l asigure, cît și persoane care  preferă  un  trai mai comod, în locul  activității  intense  ce trebuie depusă în unitățile cu capital privat.

 

          In  societățile  de  C&D cu capital  privat  existente,  în general,  personalul  auxiliar  necesar nu  este  angajat  cu contract de muncă permanent, ci se apelează la el atunci cînd este   nevoie,  pe  bază  de  contract  pe  lucrare.   Există societăți  care lucrează cu personal angajat  permanent  și societăți în care se practică atît angajări permanente,  cît și pe lucrări.

 

          De remarcat că, în etapa actuală de formare și organizare a societăților comerciale de C&D cu capital privat, de  regulă asociații,  respectiv  acționarii, care  au  participat  la constituirea  capitalului,  sînt totodată și  personalul  de execuție, participînd direct și la efectuarea lucrărilor.

 

*

 

          Devansînd  obiectul  fazei  finale a contractului,  a  fost efectuată o succintă analiză de teren și consultare, într-un număr restrîns de institute, astfel:

           - un institut transformat în societate comercială (IPA S.A. -  automatizări), în care s-au produs procese de  privatizare prin  constituirea  unui  număr relativ  mare  de  societăți comerciale  cu capital privat, cu care institutul  cooperează strîns;

           - un institut transformat în societate comercială  (ZECASIN S.A.,  de  profil chimic) și la care nu s-au  produs  (încă) procese de privatizare;

           -  un institut care și-a păstrat statutul de unitate  economică de stat (ICPIL - industria lemnului).

 

           Din  materialele primite și discuțiile purtate  în  aceste institute,  precum și din informațiile și  contactele  curente, se constată o anumită diversitate de stări de  lucruri și de atitudini privind privatizarea:

          -  institute, respectiv ramuri, unde s-au constituit  societăți  comerciale  cu  capital privat și unde,  pe  bază  de avantaje  reciproce,  există  relații  de  colaborare  între proprietatea de stat și cea privată, iar conducerile  institutelor sprijină activitățile legate de privatizare;

          - institute / ramuri unde s-au constituit societăți  comerciale cu capital privat, dar față de acestea există  anumite rețineri și dubii privind posibilitatea de evitare a concurenței neloiale;

          -  institute / ramuri unde nu s-au constituit societăți  cu capital privat.

          Desigur,  în rîndul specialiștilor există  opinii  diferite față de procesul de privatizare. Este necesar să fie avut în vedere faptul că și printre specialiștii de cea mai  înaltă calificare și calitate există opinii despre proprietatea  de stat  ca fiind cea mai potrivită sau unica  potrivită  pentru specificul C&D, iar firmele private sînt privite exclusiv  ca fiind concurente neloiale ale institutelor de stat.  Problema are  două  laturi,  pentru că, în  mod  evident,  concurență neloială există și în domeniul C&D, ca și în alte  domenii, cu specificul că în C&D este mai dificil să fie definită  și mai   dificil    fie depistată și  evitată,  dar  problema privatizării  nu  poate fi redusă la cea  a  pericolelor  sau situațiilor  de  concurență neloială.  Rezultă  importanța unor clarificări metodologice, inclusiv a unor eventuale  noi documente  cu  caracter normativ, care să  creeze  cadrul  de evitare  a unor abuzuri și a unor interpretări incorecte  în problematica menționată.

 

          După cca 2 ani de la apariția unor firme de C&D cu  capital privat, se conturează unele tendințe, care pot fi  formulate astfel:

          -  schimbări în poziția unor mari societăți comerciale  de profil  industrial cu capital de stat privind colaborarea  cu firmele  de  concepție cu capital privat,  începînd    fie apreciate avantaje tehnice și economice ale acestora;

          -   similar,  începuturi  de  apropiere  din   partea   unor societăți de comerț exterior cu capital de stat, care încep să  prefere,  în  anumite cazuri,  serviciile  de  concepție (oferte,  studii  etc.) ale societăților de C&D  cu  capital privat;

          -  preocupări pentru asocierea - concentrarea  societăților private mici și mijlocii, urmărind creșterea potențialului lor tehnico-economic;

          -  inițieri de colaborări între firme cu capital privat  de profiluri diferite, în scopul complementării  activităților, precum  și al satisfacerii unor funcțiuni de  tip  furnizor general.

 

               4.4. Informații statistice privind firme de C&D existente, cu capital de stat și privat

 

          In  banca  de date le la Oficiul  Național  al  Registrului Comerțului  sînt înregistrate în prezent (mai  1992,  pentru București  și ianuarie-martie 1992 pentru provincie,  diferențiat  pe județe) 1090 firme care, în baza obiectului  de activitate  pe  care  l-au declarat, au  fost  codificate  ca realizînd  "cercetare aplicativă" sau "dezvoltare  experimentală".  Mai există, între altele: "testări și  analize  tehnice" (856 firme), "activități de consultare pentru  afaceri și  management"  (7041 firme), precum și  "consultații  în domeniul echipamentelor de calcul", "realizarea și folosirea de  programe", "activități legate de băncile de date"  (este de  presupus  că,  dacă efectuează și  activități  de  C&D, firmele  respective  au  apărut și  la  codurile  "cercetare aplicativă"  sau/și  "dezvoltare  experimentală"),  "activi-tăți  de arhitectură și proiectare", "cercetare,  explorare și prospectare geologică și cartografie". De asemenea,  dat fiind  subiectul studiului (privatizare), nu a fost luată  în analiză grupa "cercetare fundamentală".

 

          Din  cele 1090 firme declarate ca avînd în profil C&D, la  o primă analiză nu au fost reținute pentru prezenta statistică cele care în mod evident nu au C&D ca obiect real sau semnificativ  de  activitate: firmele avînd în denumire  IMPEX  sau EXIM,  case de modă, un snack-bar ș.a., rămînînd  astfel  în examinare  756 firme. La rîndul lor, acestea au fost  grupate pe 5 niveluri de credibilitate, atribuite prin apreciere,  în baza informației disponibile, astfel:

          -  nivel "maxim": institutele și centrele de cercetare  și proiectare  declarate ca atare, firmele particulare  la  care cercetarea  sau/și proiectarea sînt incluse în  denumire  ca obiect principal sau unic de activitate;

          -  nivel  "mediu": unitățile productive  și  de  servicii, inclusiv  unele  societăți provenite  din  fostele  centrale industriale, care au declarat activități de C&D și care  au fost creditate cu realizarea de cercetări sau/și  proiectări uzinale;

          -  nivel "minim": firmele care, prin profil, sînt  susceptibile de a realiza unele activități de C&D embrionare;

          - nivel "interesant": firmele în a căror denumire, deși  nu figurează  explicit  C&D, apar termeni științifici  sau  de înaltă  tehnologie, firme care prezintă interes pentru  a  fi contactate;

          - nivel "necunoscut": firme despre care informația  accesibilă nu permite nici o concluzie privind importanța  activi- tății de C&D desfășurate.

 

          De  menționat că toate firmele cu capital de stat,  indife- rent de denumirea lor actuală, precum și cele mixte, au fost identificate și verificate, ca profil și proveniență,  și în  Catalogul  societăților comerciale cu  capital  de  stat (vol.  1  și 2), editat în 1992, de Camera  de  Comerț  și Industrie  a României, Oficiul Național al  Registrului  Comerțului  [11] , precum și în banca de date  "Firme  indus- triale" a SCIENTCONSULT S.R.L..

          NB. In catalogul CCIR-ONRC menționat, există 166 societăți comerciale  cu profil de cercetare și proiectare  (provenite din  institute, centre, laboratoare, secții  de  proiectare, stațiuni  experimentale etc., cu precizarea că unele  dintre fostele  institute  apar cu mai multe  societăți  comerciale actuale,  care  s-au desprins sau în care s-au  scindat).  Se remarcă,  însă,  absența unor mari  institute,  care  și-au păstrat  forma  de unități economice de stat (de  exemplu  - ICPE,  ICI, IPIU, ICPIL, INCERC ș.a.), sau care  au  devenit filiale  de  regii  autonome (institutele  din  minerit,  din energia electrică ș.a.). Unele dintre aceste institute  sînt prezente  în  Catalog numai prin societăți  comerciale  des-prinse,  reprezentînd  activitatea  de  microproducție   (de exemplu  Institutul Național de Metrologie), partea  principală a institutului păstrîndu-și forma anterioară de organizare.

 

          Cu aceste precizări și în aceste premise, statistica  efectuată relevă următoarele:

 

După forma de societate

------------------------------------------------------------

         Nivel de        SA        SRL       SCS       SNC      TOTAL

         credibilitate

------------------------------------------------------------

 89      Maxim           57        30         -         2        

125      Mediu           60        61         2         2       

 56      Minim           15        39         2         -        

115      Interesant       9       102         1         3      

371      Necunoscut      30       307         9        25      

-----------------------------------------------------------

756      TOTAL          171       539        14        32      

-----------------------------------------------------------

         SA  - societate pe acțiuni

         SRL - societate cu răspundere limitată

         SCS - societate în comandită simplă

         SNC - societate în nume colectiv

 

După forma de proprietate                 

------------------------------------------------------------

         Nivel de        S       P       M       C   Nepre-     TOTAL

         credibilitate                               cizat

------------------------------------------------------------

 89       Maxim          56      33       -       -      -         

125       Mediu          59      62       4       -      -        

 56       Minim          15      39       2       -      -         

115       Interesant      5     106       4       -      -       

371       Necunoscut     23     338       8       1      1        

-----------------------------------------------------------

756       TOTAL         158     578      18       1      1       

-----------------------------------------------------------

         S - capital integral de stat român

         P - capital integral privat român

         M - capital mixt, de stat și privat, român și străin

         C - capital cooperatist român


 

După localitate

-----------------------------------------------

                        Nivel de   Maxim +

                   credibilitate   Mediu +               TOTAL

                                   Interesant

               Localitatea

-----------------------------------------------

503            București            228       

 62            Cluj-Napoca           29                    

 17            Iași                   4                   

 15            Craiova                2                    

 15            Sibiu                  1                    

  8            Oradea                 1                     

  7            Timișoara              4                             

  7            Ploiești               4                      

  7            Tîrgu-Mureș            3                     

  5            Galați                 2                     

                 etc.

-----------------------------------------------

 

          Se  poate observa o anumită similitudine a  cifrelor,  între tabelele  pe  forme  de societate și forme  de  capital,  pe niveluri de credibilitate: maxim - 57 SA și 56 S, 30 SRL și 33 P; mediu 60 SA și 59 S, 61 SRL și 62 P ș.a.m.d. Aceasta se explică prin faptul că, de regulă, societățile comerciale cu  capital  de  stat  sînt  constituite  ca  societăți   pe acțiuni,  iar  cele  cu capital privat  -  ca  socități  cu răspundere limitată. Celelalte forme au ponderi  nesemnificative.

 

          Rezultă    procesul de privatizare  prin  constituirea  de societăți  comerciale de C&D cu capital privat a atins  deja cote semnificative.

 

          De  asemenea,  există cîteva începuturi  de  constituiri  de societăți  mixte, cu participare de investitori străini,  de exemplu:

          Centrul de cercetare și producție medicamente antitumorale SA București, împreună cu Siemens AG Germania, a creat ELSIN SRL București; ITC (tehnică de calcul), împreună cu EUOROECO Italia,  GCP  ș.a., a creat TRANSYSTEM SRL  București. Nu dispunem  însă de informații dacă noile societăți mixte  au profil de C&D. De exemplu, FINRO SA, creată de ICI București  împreună  cu FORMOX Ltd. Singapore, are profil  (preponderent sau exclusiv) comercial și productiv; similar, nu  figurează la  Registrul Comerțului ca avînd profil de C&D  următoarele societăți mixte: ADMA INK SRL București, creată de  ICEPALV (protecții anticorozive, lacuri și vopsele) SA  București, împreună  cu alte societăți; SOFRA SA București, creată  de ISPIF  (îmbunătățiri  funciare) SA, Institutul  de  Economie Agrară  ș.a.,  împreună cu BDPA-SCETAGRI -  Franța;  IPTANA SEARCH  SRL,  creată de IPTANA  (transporturi  auto,  navale, aeriene)  SA București, împreună cu SEARCH AVG INC din  SUA; WELROM  ENGINEERING SRL București, creată de PROCEMA  (materiale  de construcții) SA București, împreună cu WELCO  SPA Milano Italia.


 

          Cap.  5. Obiective, criterii, condiții și implicații  ale privatizării în C&D din România

 

                5.1. Aspecte generale privind privatizarea în C&D

 

           Ca  și în întreaga activitate economică, prin  privatizare în C&D se au în vedere, în principal, următoarele obiective:

           -  mobilitatea,   adaptabilitea la cerințe reale ale  clienților, ale economiei, creșterea libertății de acțiune a unităților  de C&D, condiții ameliorate pentru  inițiativa cercetătorilor; prin acestea - contribuție sporită la  acce-lerarea  progresului tehnic, la creșterea  profitabilității în economie în general;

           - eficiența, rentabilitatea / profitabilitatea la  nivelul unităților de C&D, inclusiv îmbunătățirea utilizării  tuturor categoriilor de resurse ale acestor unități;

           -  mai buna mobilizare, încărcare, utilizare  a  resurselor umane  /  profesionale în  C&D;  creșterea  productivității muncii de C&D;

           - selecția valorilor umane / profesionale, prin eliminarea (restrîngerea)  rolului  instituțiilor  de  cercetare  de  a asigura sinecure pentru (prea mulți) diverși protejați;

           -  creșterea cîștigurilor personalului de înaltă  calificare; prin aceasta, între altele - păstrarea și atragerea în cercetare a valorilor, stimularea creativității.

          

           Atingerea  acestor  obiective  urmărite  (dorite,  sperate, posibile)  este condiționată de o serie de factori,  unii  - conjuncturali,  alții - pereni. In funcție de acești  fac-tori,  privatizarea în C&D poate realiza în mai mare  sau  în mai mică măsură obiectivele enumerate. Totodată, în  funcție de aceiași factori, privatizarea în C&D  poate fi  însoțită și  de  apariția unor fenomene și procese  negative,  disfuncționale, care este de dorit să fie prevenite (sau  față de  care  trebuie obținut un echilibru rațional -  dacă  nu optim - între gradul de realizare a obiectivelor și riscul /  intensitatea fenomenelor negative posibile).

 

           Pericolele  de  fenomene negative, a  căror  necesitate  de prevenire este de luat în considerare, respectiv riscurile de disfuncționalități a căror reducere este de urmărit, se pot referi,  în  primul rînd, la orientarea C&D spre  lucrări  de eficiență  imediată  în dauna eficienței  pe  termen  lung, fiind  știut că:

 

            a)  Eficiența imediată nu concordă obligatoriu cu cea  pe termen  lung;  dimpotrivă, între cele două  categorii  există anumite contradicții (pentru a obține eficiență pe  termen lung sînt adesea necesare sacrificii la eficiența imediată).   

 

            b) In condiții de criză, de subcapitalizare și de  inci-piență, criteriile de eficiență imediată se impun, mai acut decît  în  condiții "normale", ca prioritare  în  raport  cu criteriile de eficiență pe termen lung.

 

             c) C&D  este necesară de regulă  tocmai pentru eficiența pe termen lung, deoarece cu cît este mai profundă inovarea pe care  o  aduce C&D, în general cu atît  este  mai  îndelungat timpul necesar pentru procesul de C&D  însuși, pentru  maturarea  și   finisarea soluțiilor, pentru  implementare  și pentru cîștigarea unor segmente semnificative de piață.

NB.  Aceste  situații  (și  altele  similare, în  continuare)  sînt  considerate  cunoscute  de  către specialiști și nu formează obiectul unor argumentări sau exemplificări în prezentul  studiu.

 

           O  altă  categorie  de  posibile  disfuncționalități  pot consta  în atrofierea componentelor cognitive ale  cercetării și în atrofierea componentelor de creație teoretică; aceasta  - deoarece ambele categorii menționate de  cercetări  au aplicabilitate  indirectă,  ele  constituind  suport   pentru creații aplicative viitoare; deci - un beneficiar direct  nu este interesat să le finanțeze.

          Cele  enumerate pot conduce și la deformări  în  selecția valorilor  în cercetare (de exemplu, ca urmare a faptului  că specialiști cu realizări mai profunde, cu efecte potențiale mari  pe termen lung, pot ajunge să fie apreciați  ca  infe-riori  în  raport cu colegi care "au reușit" în  sfera  unor realizări  eficiente pe termen scurt, deși acestea din  urmă pot  prezenta grad de inovare și  încărcătură  științifică mai reduse).

 

           O a treia categorie de riscuri se referă la schimbările  de profil   pe   care  proprietarii  privați  le   pot   impune capacităților de cercetare, conducînd la  posibile  pierderi în baza materială și chiar în resursele umane / profesionale actuale  ale  C&D  în favoarea unor  activități  productive, comerciale sau a altor activități care pot da acestor  capacități  destinații  mai profitabile (la  nivel  direct  și imediat) decît C&D.

          Această problemă necesită o tratare foarte nuanțată.  Intr-adevăr, se impune să se facă disjungere:

          pe de o parte, între capacitățile de cercetare  utilizabile cu folos pentru țară prin activități de C&D într-o  anumită perspectivă  relativ apropiată, capacități care  trebuie  să fie  păstrate pentru C&D  și în legătură cu care  schimbarea de  profil  și de destinație trebuie să fie  prevenită  și combătută,

          și, pe de altă parte, capacitățile excedentare, construite și dotate exclusiv din megalomania sau cel puțin din  lipsa de eficiență a regimului precedent, sau care erau  destinate unor ramuri sau procese la care țara trebuie să renunțe sau care trebuie să se restrîngă odată cu renunțarea la autarhie și  odată cu restructurarea economiei, sau care  sînt  uzate moral  din  alte motive. Și pentru aceste  capacități  sînt deschise posibilitățile de a le valorifica prin noi  activități  de C&D, sau prin noi categorii de beneficiari  ai  C&D (inclusiv  eventuali  parteneri  externi,  dacă  tehnicitatea capacităților  respective o permite). Dar dacă toate  aceste direcții  eșuează, schimbarea de profil și de  destinație poate   fi  inevitabilă,  necesară  și   profitabilă   (dacă reușește), trebuind să fie sprijinită și considerată ca un obiectiv de urmărit.

 

          O    privatizare   a   C&D   necorelată   cu    privatizarea activităților  productive respective, a celor  deservite  de C&D,  poate conduce la pierderea controlului statului  asupra unor domenii de interes național.

 

          La  nivelul unităților, privatizarea unor  laboratoare  sau secții  izolate (care beneficiază de condiții  favorizante, de  exemplu - de anumite dotări) poate aduce daune  coeziunii funcționale și operaționale ale institutelor. Dimpotrivă - există  și argumente opuse - privatizarea poate  intensifica activitatea,  inclusiv în anumite compartimente de  cercetare (și  auxiliare) specializate, de tip "spate de front",  care în prezent au existența asigurată prin eforturile  compartimentelor  "vîrf de lance" - ale celor cu  deschidere  directă spre beneficiari.          

 

           Obiectivele urmărite și riscurile de  disfuncționalități specificate  constituie  totodată  criterii  de  analiză  și evaluare a gradului de adecvare la specificul C&D a  privatizării  în general și a diferitelor forme de  privatizare  în particular,  adică  procesul de privatizare în  ansamblu  și diferitele forme de privatizare în parte sînt susceptibile de a  fi analizate și evaluate prin măsura în care  favorizează sau  nu realizarea diferitelor obiective pe de o parte,  apariția unora dintre disfuncționalități pe de altă parte.

 

           Ca  factori  susceptibili de a influența  atît  gradul  de atingere  a obiectivelor urmărite, cît și riscurile de  disfuncționalități, se menționează:

           -  starea  economiei în general și  importanța  nivelului tehnic,  a calității, a eficienței, a competitivității  în particular (nu în principiu și ca deziderate patriotice,  ci așa  cum  vor  fi  ele  percepute  ca  interese  la  nivelul agenților economici, prin acțiunea instrumentelor economiei de piață);

           -  stadiul și mersul privatizării în economie, în  sferele beneficiarilor cercetării;

           -  stadiul restructurării în economie: ponderea  agenților economici  care au forța economică de a finanța  cercetări; ponderea în economie a subramurilor cu progres tehnic rapid.

           O  problemă  de  o deosebită complexitate,  în  context,  o constituie liberalizarea comerțului exterior, cu două  categorii de influențe contradictorii asupra C&D. Pe de o parte, accentuarea   presiunii  competitive  asupra   producătorilor interni,  asupra beneficiarilor potențiali ai C&D ar  trebui să  conducă, treptat, într-un anumit viitor (de dorit  -  cît mai apropiat), la creșterea interesului lor pentru calitate, pentru nivel tehnic și, prin aceasta, pentru C&D. Dar, pe de altă  parte,  ușurarea  accesului  agenților  economici  la resurse  tehnologice concurențiale în raport cu  C&D   românească,  în  particular  -  prin  transferul  de   tehnologie străină,  conduce la restrîngerea pieței  românești  pentru C&D   autohtonă - iar acest fenomen este resimțit  acum,  cu mare  acuitate.

           Intr-adevăr,  o activitate de cercetare  românească  autarhică,  izolată  de contextul tehnologic mondial, așa  cum  a devenit treptat într-o serie de etape ale ultimilor  decenii, degenerează.  Dar,  totodată,  deschiderea pe  care  o  aduce economia de piață și, în particular, privatizarea, plasează într-un mediu concurențial nu numai pe clienții cercetării, ci   și   cercetarea  însăși.  Iar   aceasta   poate   avea potențialul  necesar  pentru a  rezista  concurenței,  sau, dimpotrivă, poate fi eliminată, împinsă la faliment de concurența  C&D  străine.  Altfel spus, este de  analizat  în  ce măsură  și sub influența căror factori agenții  economici, de stat și privați, pot fi interesați să recurgă nu  numai la  importuri de tehnologie, ci (și) la C&D  românească,  în condițiile  în care aceasta este în prezent  handicapată  de uzura fizică și morală a bazei materiale, de absența informațiilor   și   a  contextului   tehnologic   avansat,   de consecințele perioadei îndelungate de izolare științifică, de  hemoragia de cadre de înaltă calificare ante-  și  post-revoluționară,  hemoragie cu două componente: spre  străinătate și spre sfere ne-C&D  interne. Situația este  agravată de practicile (care constituie, de facto, dumping și  concurență neloială) cu care tehnologia (și în general C&D   și consultanța) străină intră în concurență cu C&D  românească (suplimentar față de avantajele intrinseci), prin ajutoarele străine    nerambursabile,   finanțările    prin    programe internaționale  și creditele străine acordate cu  condiția ca  ele    fie folosite pentru a  fi  plătite  numai  firme străine.

 

          Privatizarea C&D este, totodată, sub incidența condițiilor existente  și ce vor fi create pentru capitalizare -  pentru acumularea  de  capital și pentru investirea de  capital  în C&D.  Problema  se va pune, desigur, în mod  diferențiat  pe domenii ale C&D , pe specialități, în funcție de volumul de investiții necesare pentru achiziția de aparatură,  utilaje și  instalații de laborator de înaltă  tehnicitate,  pentru construcții și amenajări speciale sau / și pentru realizarea de instalații pilot, precum și în funcție de  viabilitatea  remanentă  actuală a bazei experimentale  de  care  se dispune.

 

          Privatizarea C&D  este în relație esențială cu  restructurarea  și reorganizarea C&D înseși. De exemplu, ca  și  în alte  activități economice, anumite forme de privatizare  în C&D sînt mai facile pentru unitățile mici decît pentru  cele mari. Dar, după cum s-a arătat pe larg în  documentația  fazei 1, experiența mondială arată  și  existența unor  mari  institute specializate independente,  mai  curînd instituții  publice non-profit decît societăți  comerciale,  care  deservesc arii largi de beneficiari, dar și,  în  special,  institute și laboratoare de C&D  în cadrul unor  mari (sau  mai mici) firme industriale, concerne etc., sau  institute  cu  alte funcțiuni, mai diversificate decît  cele  ale actualelor noastre institute (de la obiectiv pînă la  livrare la cheie, inclusiv service). Astfel de funcțiuni sînt  eventual   realizate   prin   cooperări   antreprenoriale   între societăți independente, de profiluri variate, fiecare -  mai înguste,  complementare. Deci, problematica  privatizării  nu trebuie să fie examinată numai cu referire statică la  actualele institute și la actuala rețea de unități, ci avînd în vedere  și mutațiile structurale și funcționale  profunde ce vor putea avea loc în sfera C&D .  

 

          Privatizarea  C&D este nu numai un proces obiectiv, ci  și, într-o  anumită  măsură, subiectiv, în sensul:  dependent  de capacitățile   cercetătorilor  și  proiectanților   de   a acționa  în condiții de piață reală, de  aptitudinile  lor și cunoștințele lor comerciale și manageriale (nu  întotdeauna   congruente   cu  cele  creativ-inovative   pe   plan științific și tehnologic, respectiv cu cunoștințele  lor de  specialitate).  Există  și  categorii    de  cercetători, diferențiate  sub aspect motivațional  psihic  (abstracție făcînd  de motivația cîștigului material sau  a  orgoliului publicitar). Astfel, după cum se știe, există cercetători  a căror satisfacție culminează cu descoperirea sau inovarea în sine,  cu  rafinamentul soluției, dar la  alți  cercetători esențială  este satisfacția aplicării, a  utilității.   In absența unor asemenea abilități, cunoștințe, respectiv  - motivații,  apare cel puțin problema capacitătii de  dialog cu  manageri,  cu întreprinzători,  a  acceptării  procesului promoțional și de piață ca necesitate complementară pentru obiectul activității C&D (în calitate de proces fie endogen, fie  exogen). Dacă nici aceasta nu este recunoscută, are  loc sau  respingerea  reciprocă între cercetare și  piață,  fie migrația cercetătorilor respectivi în alte sfere, inclusiv - posibil,  în  alte sfere ale cercetării,  mai  puțin  expuse impactului pieței.

 

        

               5.2. Opțiuni pe forme de privatizare

 

          Constituirea  de  centre  de inovare  și  afaceri  formează obiectul  unei  direcții  majore  de  acțiune  la   nivelul Direcției  Privatizare  -  Valorificare  din   Departamentul Științei  (v.  Buletinul de informare nr.  4,  iunie  1992, Ministerul  Invățămîntului  și Științei  -  Departamentul Științei).  Ca  rezultat  al  eforturilor  depuse  și   al acțiunilor întreprinse, la data prezentei documentații sînt constituite  8  incubatoare, acoperind o varietate  largă  de soluții organizatorice și profiluri tehnologice.

 

          Transferul  gratuit a 30% din capitalul social la  Fondurile Proprietătii Private (FFP) se va realiza, prin efectul Legii, la  toate  unitățile  care s-au  transformat  în  societăți comerciale  în  baza Legii nr. 15/1990; nu se va  realiza  la unitățile  care sînt instituții publice și sau filiale  de regii  autonome  (atît  timp  cît  acest  statut  nu  va   fi schimbat);  nu este stabilit dacă (și cum) se va realiza  la unitățile care și-au păstrat caracterul de unități  economice de stat în baza HGR nr. 100/1991, pînă la adoptarea unui document legislativ privind cercetarea științifică.

 

          Examinarea ipotetică a situației ce se va crea prin  transferarea  a 30% la FFP din patrimoniu nu relevă, într-un  prim stadiu,  influențe semnificative asupra conținutului  activității de C&D, asupra măsurii realizării obiectivelor avute în vedere prin privatizare. Reprezentanții FFP ca acționari nu vor avea motive pentru a duce o politică mai pro- sau  mai anti-cercetare  decît actualele ministere. Dar, în măsura  în care  vor urmări profitabilitatea maximă pe ansamblul  socie- tăților  comerciale arondate, cele cu profil de C&D  vor  fi printre  cele dezavantajate, dacă este adevărată teoria  conform  căreia  unitățile  de C&D   realizează  profituri  sub medie,  dat  fiind  că eficiența C&D  se  regăsește  nu  la unitatea de cercetare, ci la beneficiarii ei și dacă  socie- tățile de C&D  nu vor fi arondate la aceleași FFP cu  principalii  lor beneficiari (astfel încît FFP să aibă  interesul susținerii unităților de C&D  cu scopul susținerii  profitabilității ansamblului societăților arondate). Oricum, cît timp  FFP vor avea 30% din acțiuni, ele nu vor avea  un  rol determinant.

           Problemele încep să se pună după ce vor avea loc vînzări de acțiuni și sectorul privat va deveni majoritar în  pachetul de  acțiuni al unităților de C&D, dacă astfel  de  unități vor  mai exista  la acea dată cu statut de societăți  comer- ciale  distincte. Atunci, sau unitățile de C&D  vor  fi  mai profitabile  decît media societăților  comerciale  arondate, sau vor fi lichidate, reprofilate etc., similar cu  situația oricăror  societăți  comerciale arondate. Problema  care  se pune este dacă vor exista instrumente economice care să  facă unitățile de C&D  mai profitabile în mod direct decît  media unităților,  sau  dacă vor exista alte instrumente  care  să stimuleze  în  mod preferențial  prezența  și  activitatea unităților de C&D  în cadrul FFP. Această problemă este,  la nivelul actual de cunoaștere, deschisă.

 

          Suplimentarea capitalului social al societăților comerciale de stat, prin acțiuni subscrise de salariații societăților respective,  este permisă de legislația actuală în  vigoare, însă nu este foarte clar avantajul salariaților, cel  puțin în cazul societăților de cercetare în care capitalul de stat rămîne majoritar.

          Conform  prevederilor Legii nr. 78/1992 privind  modificarea art.  12 din Legea nr. 31/1990, în cadrul  societăților  comerciale  cu capital integral sau parțial de stat,  pînă  la aplicarea prevederilor art. 39 din Legea nr. 58/1991 (constituirea adunărilor generale, cu participarea reprezentanților Fondului  Proprietății  de Stat și ai  Fondurilor  Proprietății Private), interesele capitalului de stat vor fi reprezentate  de doi împuterniciți mandatați de Ministerul  Economiei și Finanțelor și un împuternicit mandatat de  Banca Națională  a României. Problema este reluată, cu unele  considerații suplimentare, în par. 4.3.

 

          Varianta  de  privatizare  M.E.B.O.  ("Management  Employees Buy-Out",  cumpărarea  companiei  de  către  salariații  și conducerea acesteia) a fost aplicată cu succes într-un  număr de  cazuri  în  Marea Britanie, dar și în  SUA  (L.M.B.O.  - "Leverage  Management  Buy-Out"), Franța (R.E.S.  -  "Rachat d'une  entreprise par ses salariés") și alte țări  occidentale.

          Se  apreciază    varianta de  privatizare  M.E.B.O.  poate contribui   la  îmbunătățirea  gestiunii   întreprinderilor, permițînd  o convergență a intereselor patronilor  cu  cele ale salariaților, o reducere a revendicărilor salariale  și creșterea inițiativei salariaților.

          Studii  sociologice  realizate în Marea  Britanie  arată  că salariații care dețin acțiuni la companiile unde  lucrează sînt  mult  mai  preocupați de  companiile  lor,  contribuie efectiv cu idei la succesul companiei, devin mai conștienți de pericolul grevelor, de pericolul supradotării cu  personal și înțeleg mai bine motivele pentru care o companie  realizează un profit mai ridicat sau mai redus [1].

          Varianta de privatizare M.E.B.O. se pretează cel mai bine la situația  întreprinderilor  mici și  mijlocii,  inclusiv  a celor din domeniul serviciilor.

          Dintre  dezavantajele acestei variante de  privatizare,  cel mai  important pare faptul că salariații companiei  privatizate  pe  această  cale pot fi interesați  în  principal  de obținerea  unor  salarii  cît  mai  mari,  existînd   riscul renunțării la investiții pentru modernizare și  dezvoltare și al decapitalizării companiei.

          Experții  britanici consideră că este preferabilă o  conducere  puternică și eficientă, care să nu fie lăsată la  discreția  salariaților, ei recomandînd în consecință  ca  la dispoziția salariaților companiei respective să fie  lăsată o cotă de acțiuni mai mică de 50%, care în consecință să nu le  asigure  controlul  asupra acesteia.  In  același  timp, pentru  ca  salariile  să nu fie  majorate  nejustificat,  în detrimentul  investițiilor  și al  dezvoltării  viitoare  a companiei,  ei  recomandă ca fiind esențială o  educare  co-   respunzătoare a salariațiilor și informarea lunară (sau cel puțin  trimestrială)  a salariațiilor -  acționari  asupra mersului afacerilor.

          In condițiile actuale ale României, există cadrul legal  de aplicare   a   variantei  M.E.B.O.  Experți   ai   Agenției Naționale  de Privatizare apreciază că pe această cale  s-ar putea privatiza rapid 2400-2500 societăți comerciale cu pînă la 1000-1200 salariați.

          Aplicarea  acestei variante de privatizare,  în  condițiile României,  ar  putea prezenta un avantaj major  sub  raportul diminuării  rezistenței  populației față  de  procesul  de privatizare.  In baza experienței străine, sînt de  analizat cu   precauție   implicațiile  dreptului  de   control   al salariaților asupra societăților respective.

          Pe de altă parte, trebuie avut în vedere faptul că, deși se vorbește despre M.E.B.O. ca fiind o soluție de  privatizare mai  echitabilă  din punct de vedere  social  decît  vînzarea întreprinderilor,   în   realitate   principiul   egalității șanselor  pentru  populație nu este  respectat  pe  deplin, existînd societăți comerciale cu potențial real și  altele în  situație  falimentară, fără a mai  vorbi  despre  marele număr de cetățeni angajați în agricultură (care au  beneficiat deja de prevederile legii fondului funciar), în administrație  sau în alte sectoare unde varianta M.E.B.O. nu  este aplicabilă. Mai mult, este de analizat dacă cercetătorii își vor investi eventualele economii, fie și în condiții  preferențiale, fie și în propriul institut, dar în  condițiile în care institutele ca societăți comerciale au o  profitabi- litate  relativ  redusă, sau vor prefera  să-și  investească resursele  de  capital  în  alte  societăți,  care   asigură acționarilor  dividende mari.

          Intrucît,   pentru  succesul  privatizării  M.E.B.O.,   este esențială educația salariaților, M.E.B.O. poate reprezenta o  soluție de privatizare favorizantă în  cazul  cercetării, indiferent  de profilul institutelor ce se  privatizează  (cu preponderența celui tehnic), cercetătorii fiind prin însăși structura lor, mai deschiși și mai receptivi față de nou.

          O problemă o reprezintă condițiile de finanțare,  cunoscut fiind faptul că cercetătorii (din toate țările, nu numai din România)  nu se situează în general între cetățenii  cu  potențial  financiar  ridicat, precum și stimulentele  ce  se acordă.

          Menționăm  în  acest sens faptul că în Marea  Britanie,  pe lîngă   creditele  pentru  achiziționarea  de  acțiuni   în condiții   preferențiale,  acționarii-salariați   primesc acțiuni  cu  scutire de impozite, cu condiția de  a  nu  le înstrăina  într-o  perioadă  de cel puțin 5  ani.  După  cum aprecia  domnul David Farmer, expert în Divizia de  taxe  și impozite  a guvernului britanic, pierderea pentru  buget  din diminuarea impozitelor a fost compensată de creșterea  activității  economice a firmelor respective, care au plătit  în consecință  impozite  mai ridicate,  iar  "cîștigul  pentru companii  și  pentru țară a fost, pînă la  urmă,  mult  mai mare" [2].

 

         Bibliografie la "M.E.B.O."

            1. Adevărul Economic nr. 16/iunie 1992

            2. Adevărul Economic nr. 17/iunie 1992

 

           Vînzarea  de active poate avea și are loc în  economie  în general.  Din  lista activelor scoase în vînzare nu  au  fost identificate active de C&D sau alte active de înaltă tehnicitate,  deși, probabil, anumite utilaje sau aparate  au  fost vîndute. Atît timp cît C&D  este mai puțin profitabilă decît media și cît timp se mențin riscurile privind C&D, disponibilitățile  de  capital pentru cumpărări de  active  se  în-    dreaptă  spre alte sfere, decît C&D, iar, în  ipoteza  cumpă- rării unor active, problema menținerii profilului de activitate  (cu rezervele făcut mai înainte, privind  cazurile,  în mod  nuanțat diferențiate, de oportunitate sau  neoportunitate  a menținerii profilui și destinației  capacităților de C&D) s-ar pune cu o acuitate și mai mare decît se pune ea în  prezent la spațiile comerciale care desfac produse  ieftine  de  larg consum sau asigură  efectuarea  unor  servicii ieftine  de  largă necesitate. Aceasta, în  ambele  situații posibile:  dacă activele ar fi cumpărate  de  întreprinzători din  afara C&D, sau dacă ar fi cumpărate de  cercetători  sau proiectanți,  deoarece și unii și alții pot da  activelor respective destinații mai profitabile pe termen scurt, decît C&D.  In cel mai fericit caz (în lumina conservării și  dezvoltării  C&D), aceste destinații modificate pot fi  activi- tăți productive sau de service tehnic.

 

          Concesionarea  unor capacități este puțin adecvată  pentru cazul C&D, deoarece presupune continuitate de activitate  și o  anumită continuitate de condiții pe termen relativ  lung, care  să permită părților să stabilească un nivel  al  redevențelor  și să garanteze veniturile concesionarului,  ceea ce  nu se poate întîmpla în C&D, activitate  prin  definiție mobilă și venind în întîmpinarea noului și neprevăzutului.

 

          Inchirierea  unor  bunuri din proprietatea statului  este  o formă larg răspîndită, inclusiv în combinație cu alte  forme (societăți comerciale de C&D private care închiriază capaci- tăți  din  unități de C&D de stat).  Inchirierea  este  una dintre componentele utilizate în constituirea de incubatoare. In  general,  actualele  unități de C&D de  stat  dispun  de capacitâți  excedentare, atît ca urmare a  restrîngerii  și restructurării  personalului, cît și - unele - ca  urmare  a unor capacități nou construite în ultimii ani pînă în  1989, în  anumite cazuri - investiții neterminate, pentru care  nu există  resurse financiare pentru terminare și cu  atît  mai puțin pentru demararea unor activități de C&D noi.  Pericolul schimbării destinației în cazul unor închirireri simple, directe,  este similar cu cel din cazul vînzării  de  active, dar  riscul  este  mai mic, dacă închirierea  se  face  către întreprinzători cu profil de C&D sau în mod combinat cu  alte forme de privatizare (asociere etc.).

 

          Locația gestiunii este, poate, forma de privatizare cea mai adecvată, imediat accesibilă și oportună în specificul  C&D; de  fapt,  ea  poate îmbrăca forme  diferențiate  în  cadrul legislativ existent, de la diferite modalități și grade  de autonomie  în gestiunea internă, pe  subunități  (colective, secții  etc.),  cu stabilirea de relații  comerciale  între verigile și profilurile de C&D din cadrul unității (fie  ea institut  nereorganizat sau societate comercială sau  filială de regie autonomă) și chiar cu anumite prerogative de stabilire de relații comerciale în exterior (evident, în limitele păstrării  și respectării personalității juridice numai  la nivelul  unității),  pînă  la contractul  de  management  pe unitate.  Riscurile  de disfuncționalități  specifice  C&D, fără  a  fi nule, sînt mai mici decît în  cazul  altor  forme analizate; pe de altă parte, locația gestiunii constituie  o primă  școală a managementului și gestiunii în  condițiile economiei de piață.

          In legătură cu locația gestiunii, pe economie s-au semnalat disfuncționalități cu caracter general, constînd în exploatarea nerațională a capacităților, degradări ale  acestora,  lipsa  de preocupare pentru întreținere, reparații,  amenajări,  modernizări, investitiții. Desigur,  aceste  pericole există  și  în  C&D, dar se poate aprecia că  ele  sînt  mai puțin importante în acest domeniu, pe de o parte, dată fiind primordialitatea supraviețuirii și a adaptării, în alternativă  cu desființarea și cu descalificarea, iar pe de  altă parte, datorită unei posibile (sperate) influențe pozitive a factorului  subiectiv, dacă printre criteriile de acordare  a locației gestiunii vor fi și profesionalismul,  calificarea locatarului,  realizările sale anterioare în  C&D  (asociate, desigur,  capacităților manageriale și  abilității  comerciale).  Este necesară găsirea de soluții pentru a  asigura, în specificul C&D, investirea de fonduri în dotarea cu aparatură modernă, în condițiile locației de gestiune.

 

          Constituirea  de societăți comerciale, independente sau  în asociere cu societăți de C&D cu capital de stat,  reprezintă deja, după cum s-a prezentat în faza 1, principala formă prin care  privatizarea  a apărut pe scară relativ  largă  și  se extinde în activitatea de C&D. Fenomenul este în concordanță cu  ceea ce se petrece de mai mult timp și în țările  avansate  ("spin-offs"). 

          Principalele  condiționări, limitări, impedimente și  disfuncționalități se pot referi la:

          - Necesitatea de capital pentru a realiza societăți de  C&D cu  activitate  experimentală, cu  laboratoare  avansate,  cu instalații  experimentale  etc. Dimpotrivă,  C&D  reprezintă sfera  unde  se  poate realiza activitate de  tip  privat  cu dimensiuni dintre cele mai reduse de capital, dacă este vorba despre  studii, consultanță, cercetări  teoretice,  proiecte și  alte activități care nu necesită laboratoare  sau  altă bază materială, sau dacă baza materială necesară este accesibilă  prin închirireri sau asocieri. Problema se pune în  mod diferențiat  pe discipline / ramuri / domenii de  cercetare, în funcție de dimensiunea / costul bazei materiale necesare, care variază în limite foarte largi de la o sferă la alta. De exemplu, chiar C&D experimentală în software se realizează cu mijloace accesibile anumitor mici întreprinzători, de  asemenea  - o serie de elaborări de aparate electronice  (nu  însă și  componentele electronice moderne, necesitînd  tehnologii și  utilaje  foarte sofisticate). La cealaltă  extremă  s-ar situa  instalațiile  experimentale de  mari  dimensiuni  și costuri  necesare, de exemplu, pentru noi procese moderne  în metalurgie,  chimie, energetică etc., necesitînd  investiții care  nu pot fi accesibile decît statului sau  marilor  firme industriale  de  profil.  Sînt necesare  analize  aparte,  pe specific de discipline / ramuri / domenii de cercetare.

          - Problematica loialității concurenței pe care noile  mici firme  private  de  C&D o fac unităților de  stat  din  care provin,  sau în spațiul cărora chiar funcționează, de  baza materială și în special informațională a cărora beneficiază nu  întotdeauna în condiții comerciale  complete,  echitabil reciproc  avantajoase.  Ieșind din  sfera  profesională  și deschizînd  o paranteză din sfera argumentelor  politice,  se poate  pune  problema dacă institutele au avut  o  comportare loială față de specialiștii care le-au clădit, pe parcursul anilor,  forța actuală, și dacă acești specialiști nu  au un  anumit drept de coproprietate față de patrimoniul  intelectual  al institutelor, la a cărui formare  au  contribuit, prin  investiția intelectuală incomplet plătită pe  care  au făcut-o.  Desigur,  este posibil cu unii  cercetători    fi format patrimoniul intelectual al institutelor și alții  să beneficieze acum în mod nu întru totul loial de acest  patrimoniu.

          -  Intr-un anumit echilibru cu problema concurenței  loiale sau  neloiale,  se află faptul că unele  dintre  noile  firme private joacă roluri antreprenoriale și complementare  utile în raport cu institutul din care provin - problemă prezentată mai pe larg în faza 1 a prezentului studiu.

          Și aceste categorii de probleme necesită analize de la  caz la caz și, oricum, o reglementare metodologică (și, eventual, juridică) adecvată, după cum s-a mai menționat.

 

 

          Libera inițiativă în cercetare; contractul de cercetare  în care executantul este o persoană fizică se realizează pe două căi:

          a) In baza Decretului-Lege nr. 54/1990, cercetătorii  putînd să obțină autorizații ca întreprinzători - persoane  fizice sau,  în altă terminologie, liber profesioniști.  Problemele unei astfel de forme de privatizare sînt următoarele:

          -  obținerea  de  lucrări care se pot realiza  de  către  o singură  persoană  (pentru    întreprinzătorul  -  persoană fizică  nu are dreptul să angajeze salariați  sau  colabora- tori);

          -  încrederea în realizarea contractelor încheiate,  o  persoană  fizică  (în calitate de executant) fiind  supusă  unui risc  suplimentar: îmbolnăvire, accident etc. (în timp  ce  o persoană juridică își asumă obligația finalizării  contractului,  cel puțin în principiu, chiar dacă  unul  sau  altul dintre specialiștii executanți devine indisponibil).

          b) Cercetătorii, ca peroane fizice-specialiști, pot  lucra, în  calitate  de  colaboratori (externi)  sau  cumularzi,  la institute  sau  alte unități de cercetare (sau  la  unități productive, beneficiare), indiferent de forma de  proprietate a acestora.

 

           Contractul de management este o formă care poate fi experimentată  și în C&D, fără a se întrevedea  aspecte  deosebite legate  de specificul C&D. Probabil, în funcție de  profilul activității  și de particularitățile  individuale  (perso-nale),  contractul  de  management  constituie  o  formă   de desfășurare  a  inițiativei cercetătorilor  cu  înclinații manageriale  sau, dimpotrivă, o posibilitate ca  cercetătorii să  fie  degrevați de hărțuiala managerială,  care    fie încredințată  unor persoane cu aptitudinile  și  pregătirea necesară  manageriatului, cercetătorii putînd să  se  concentreze asupra problemelor specialităților lor.

 

          Atragerea  de  investiții străine în C&D,  constituirea  de societăți  mixte  cu participare de capital  străin  în  C&D reprezintă deziderate, pentru care este necesară o activitate promoțională corespunzătoare. Nu sînt de semnalat, ca obiective  sau posibile disfuncționalități,  aspecte  specifice, altele  decît  cele valabile și pentru  celelalte  forme  de privatizare,  deja menționate. Evident, din punct de  vedere atît  economico-financiar  și managerial, cît  și  tehnico-științific,  este o formă dezirabilă, deși  supusă  multor restricții intrinseci. Acordarea de către stat a unor  facilități financiare speciale pentru investiții străine în C&D românească ar putea crește interesul față de această  formă de privatizare și ponderea ei în procesul de privatizare.

 

          Privatizarea  proprietății intelectuale este în curs,  prin noile  reglementări  legale.  Rămîne  deschisă   problematica invențiilor  de  serviciu, care interesează în  mod  special cercetarea.

 

          Din păcate, soluționarea, fie și imperfectă și  limitată, a  problemelor juridice ale privatizării proprietății  intelectuale,  rămîne  cu acoperire financiară redusă  și,  prin aceasta, puțin operantă, inventatorii nedispunînd de  regulă de   resursele   de  capital   necesare   pentru   protejarea internațională a ideilor lor și de resursele financiare și condițiile materiale necesare pentru verificarea, experimentarea, optimizarea, finisarea  soluțiilor, iar în continuare -  pentru  promovarea lor la scară  comercială.  Este,  deci, necesar    opereze  nu numai  criteriul  proprietății  abstracte,  ci și cel al valorificării efective, al  posibili- tății de transformare a dreptului de proprietate  intelectuală în drept de proprietate materială, comercială, în cîștig pentru inventator.

          De  asemenea, se știe că urmează aprofundări și  reglementări privind problemele celorlalte aspecte ale  proprietății intelectuale, în afara brevetelor de invenție.

 

 

 

          5.3. Principalele controverse

 

          Peste  tot  în  lume, a fi slujbaș la stat  (și  chiar  la companiile foarte mari) este ceva mai sigur, mai fără  grijă, mai  comod  (ca intensitate a muncii), cu venituri  ceva  mai mici,  mai grevat de birocrație, decît a lucra  în  sectorul privat.

          După   cum   s-a  mai  arătat  în  lucrare,   problema   și obiectivul-cheie  al privatizării constă  în   intensificarea activității, prin "simțul de proprietar" și libertatea  de decizie și acțiune. Dar acest lucru este valabil numai dacă ponderea  proprietății  private este  de peste  50%  .  Dacă ponderea proprietății private este sub 50%, proprietarii  au un  rol pur consultativ, fără prerogative; continuă  dictatul statului.  Dar  - se poate obține mai  multă  transparență, obligația  conducerilor  de a dezbate  în  adunări  generale problemele, dreptul de a avea cenzori.

 

          "Participarea  la  beneficii"  -  singurul  avantaj,  pentru acționari,  al unei privatizări sub 50%, într-o  unitate  de cercetare independentă, unde profiturile nu sînt mari și  în orice  caz nu sînt imediate - nu poate fi  suficientă  pentru eficientizarea  activității, pusă în balanță  cu  interesul fiecărui acționar (= salariat) pentru a se păstra  posturile existente și pentru a se crește salariile.

 

          Pericolul-cheie și argumentul-cheie împotriva privatizării: mai  rămîne cercetarea cercetare, sau se transformă  în  prestare de servicii curente și microproducție curentă ?

          Pericolul este aparent. Pericolul principal nu este  acesta, ci  cel  al inconsistenței pieței cercetării.  Dacă  întreprinderile  au nevoie de eficiență, calitate, nivel  tehnic, cercetarea  (fie de stat, fie privată) va avea de  lucru,  va supraviețui, se va dezvolta. Dacă nu, nu.

 

          Și aici, se deschid mai multe probleme:

 

          1. C&D în institute independente sau C&D "uzinală" ?

          a)  Intr-o  economie  liberă și  normală,  societățile  de profil  industrial  pot și trebuie să aibă  compartimente  / institute  proprii  de C&D, sau / și să se  asocieze  pentru realizarea unor lucrări de C&D de mare amploare și  perspectivă,  care  le depășesc posibilitățile (dacă  ar  acționa separat),  fie prin cooperare între institutele proprii,  fie prin antrenarea de institute independente.

          b) Intr-o economie liberă și normală, criteriul eficienței (dar  și, poate, cel al secretului comercial sau altele,  de natură strategică) trebuie să decidă în ce măsură este  oportun ca o societate de profil industrial să recurgă la  cercetări proprii sau să comande lucrările la un institut de  specialitate  independent, indiferent dacă acesta este  de  stat sau privat.

 

          2.  Cine  face cercetările pentru teme de interes  de  stat, general, precum și cele pentru IMM ?

          Rolul statului în inițierea și în finanțarea unor  astfel de cercetări este esențial. De regulă (dar nu  obligatoriu), ele presupun institute independente. Dar la realizarea  temelor pot concura (sau participa) și institutele societăților de  profil  industrial. Nu există  argumente  (cu  excepția, eventuală,  a secretului de stat) pentru a afirma că  în  mod obligatoriu  institutele  care  efectuează  aceste  cercetări trebuie să fie institute proprietate de stat.

 

           3.  IMM  de cercetare, cercetători  individuali,  spin-offs etc.  Avantajul  lor maxim este  mobilitatea,  libertatea  de acțiune - atît pentru a inova, pentru a genera probleme  neconvenționale  sau  răspunsuri  neconvenționale,  pe  de  o parte, cît și pentru a aplica rezultate de cercetări, pe  de altă parte. Desigur, de regulă, le este mai puțin accesibilă cercetarea  de înaltă intensitate a dotării, cercetarea  care necesită mari investiții prealabile, cu instalații  experimentale foarte costisitoare.

 

 


 

          Cap. 6. Elemente de strategie privind privatizarea în activitatea de C&D din România

 

          Este de așteptat că actualele unități de C&D cu capital de stat vor urma treptat (fără a se forța acest proces, pînă ce se  va  redresa  economia națională),  următoarele  căi  (cu precizarea că enumerarea se referă la categorii de  cercetări și  nu reprezintă o fixare de priorități sau  o  succesiune cronologică):

 

          a)  C&D  pentru realizarea de produse  (aparate,  materiale, utilaje, componente etc.), tehnologii, sisteme, va fi, probabil, din ce în ce mai mult legată de societățile  comerciale de  profil  productiv, cu care compartimente  ale  actualelor institute  se  vor putea asocia și la care în final  se  vor putea afilia, simultan cu dezvoltarea cercetării uzinale,  în măsura  în care societățile de profil productiv  vor  acorda importanța  cuvenită  activității  de  C&D.  Prin  aceasta, privatizarea  se va realiza implicit, odată  cu  privatizarea unității  productive,  dar  nu obligatoriu  sub  forma  unui institut  de  C&D privat independent. Prin  "spin-offs",  din institute  se vor putea desprinde noi colective  sau  specia-liști, care vor constitui firme particulare, fenomen deja în curs în România și cu caracter larg pe plan mondial.

 

          b) O serie de categorii de cercetări, și anume:

          -  cercetările avansate (nefundamentale, dar de  perspectivă mai  îndepărtată; în altă terminologie:  fundamentale  orientate),  avînd menirea să asigure cercetării uzinale  soluții noi,  pe  baza unor materiale noi, componente  noi,  procedee noi, principii noi; dezvoltarea, adaptarea și  implementarea unor tehnologii noi pe plan mondial;

          - cercetările de interes național (în domeniile  ecologiei, energiei,   meteorologiei,  metrologiei,  seismologiei,   ale tehnicii militare, total sau parțial - agriculturii,  silviculturii,   transporturilor,  telecomunicațiilor,  construcțiilor ș. a.);

          - cercetările intersectoriale, pluridisciplinare;

          -  anumite  cercetări  necesare  întreprinderilor  mici  și mijlocii,  precum  și gospodăriilor agricole mici  și  mijlocii;

          constituie cercetări de interes general, care nu se suprapun și nu fac concurență cercetării uzinale, ci, dimpotrivă, în unele cazuri o sprijină.

          Aceste  categorii de cercetări nu este cazul, de regulă,  să facă obiectul unor institute de cercetare cu capital  privat, orientate  spre profit, ci în principal - al  unor  institute publice de cercetare aplicativă sau/și de învățămînt  superior și cercetare, non-profit sau pentru care profitul să nu fie determinant. Acestea trebuie să se încadreze în  economia de piață în următoarele moduri:

           -   activitate   (în  principal)  pe   baze   contractuale, înțelegînd  prin aceasta: contracte directe  cu  beneficiari din economie, contracte cu organe ale statului pentru teme de cercetare   oferite   (la  licitație),  sau   acceptate   ca inițiativă a institutelor,  de către diferite ministere  sau alte  autorități de stat interesate, inclusiv cu  organismul de stat însărcinat cu problemele științei;

           -  cointeresare  în orientarea  aplicativă  și  eficiența cercetării, prin aceea că succesul în obținerea de noi  con-tracte  de la beneficiarii de stat să depindă de  rezultatele cercetărilor  anterioare  ale institutului  sau  colectivului respectiv,  statul  acordînd numai o finanțare de  bază,  de 20-30% din bugetul de cercetare al institutelor, "funcție de succesul economic", adică de volumul de contracte directe și de realizările aplicate;

           -  gestiune  economică internă,  favorizînd  colectivele  / direcțiile  de cercetare cu rezultate  notabile,  permițînd valorificarea  în  folos direct a veniturilor  obținute  (de exemplu  -  pentru dezvoltarea bazei materiale  de  cercetare proprii, dar și pentru cîștiguri suplimentare ale  personalului);

           -  dezvoltare în institute a activităților de  demonstrare tehnologică,  de  instruire  pentru  specialiștii  din  pro-ducție;

           -  cointeresare  a întreprinderilor productive  cu  capital privat  pentru a investi în cercetare, suplimentar  față  de ceea  ce asigură concurența, prin avantaje fiscale și  alte facilități.

            Institutele menționate vor putea constitui și o  pepinieră de specialiști care, după anumite perioade de timp,  vor migra spre societățile productive existente sau învățămînt, sau își vor înființa noi mici întreprinderi particulare (de cercetare sau nu obligatoriu de cercetare).

 

           c) Activitățile de proiectare de produse și de tehnologii de  producție vor urma calea celor de cercetare  corespunzătoare (a). Activitățile de proiectare de investiții și  de tehnologii  pentru investiții se vor asocia treptat cu  cele de construcții-montaj, puneri în funcțiune și livrări  "la cheie"  de instalații și capacități de producție,  asigurînd  întregul ciclu de consultanță,  ofertare,  proiectare, achiziție,   montaj,  instruirea  personalului   clientului, punere în funcțiune și eventual service.

 

          Desigur,  pe  lîngă cele menționate  privind  privatizarea institutelor de stat, va continua procesul de constituire  de societăți de C&D, de consultanță, de engineering și  coordonare de lucrări complexe, de promovare și marketing etc. - cu  capital privat; societăți la început mici și  mijlocii, dintre care unele vor putea deveni în timp și mari.

 

          Un  rol  important  în acest sens  va  reveni  societăților comerciale  și instituțiilor publice  special  constitutite pentru promovarea întreprinderilor mici și mijlocii,  afacerilor  bazate pe inovare, transferului și difuzării de  tehnologie - cum sînt incubatoarele de afaceri, parcurile tehnologice și alte forme de acest gen.

 

          Intr-o economie de piață și într-o democrație nu  trebuie să  fie impuse scheme rigide și unice. Va exista o  diversitate  de  situații, de inițiative și de soluții  și  vor supraviețui  cele viabile prin activitatea depusă  și  prin rezultatele obținute.

 

          De  asemenea, într-o țară mică și sărăcită nu  trebuie  să fie  obligatoriu  copiate orice soluții existente  în  unele țări  mari  și bogate. La situația de acolo s-a  ajuns  în urma  unei anumite evoluții istorice, pe parcurs de  decenii și chiar secole. La noi, în spatele unor aparențe similare, pot  sta necesități diferite, chiar opuse. In particular, rolul de mecena și de  sponsor pe  care  unele  fundații sau chiar  unele  mari  societăți financiare îl asigură în sprijinirea cercetării sau în existența  unor  institute științifice proprietate  privată  va trebui să fie substituit de către stat, suplimentar față  de ceea  ce în orice caz și în toate țările asigură statul  în domeniul C&D. Acest lucru nu înseamnă însă nici absolutizarea rolului  statului  și menținerea  unicității  statului  în întreaga C&D din țară, nici respingerea sau  desconsiderarea oricăror perspective pe care o privatizare făcută adecvat și cu  măsură  le  poate aduce  economiei  naționale,  anumitor domenii ale C&D însăși.


 

          Cap. 7. Concluzii (selective)

 

          Este privatizarea în cercetare o problemă actuală?

 

          Problema  constituie o preocupare actuală. Anumite forme  de privatizare  proliferează (unele - spontan, altele -  deliberat)  și în cercetare, în cadrul general creat  pentru  privatizare în economie.

                    

          Este privatizarea în C&D utilă sau, dimpotrivă, dăunătoare ?

 

 Anumite forme de privatizare în anumite domenii de C&D  sînt nu numai admisibile, ci și necesare, purtătoare de  progres. Unele - de pe acum, altele - mai tîrziu.

 

          Progresul  constă  în mobilitate, cîmp  pentru  inițiativă, independență  de gîndire și acțiune, cîștiguri  mai  mari pentru  cei capabili, productivitate sporită,  aplicabilitate sporită (prin asocierea: cercetare - antreprenoriat industrial, proiectare de investiții - antreprenoriat de investiții etc.),  de  unde - intensificarea selecției naturale  și  a restructurării în C&D ș.a.

 

          Dar există și pericole, care trebuie luate în  considerare, prevenite,  evitate: devierea cercetării de la menirea  de  a inova  spre efectuarea de simple servicii, prestații  aducătoare de profituri imediate; deturnarea capacităților și  a resurselor  destinate  cercetării spre alte  activități  și procese  economice, ceea ce poate conduce la efecte  negative întîrziate,  dar  grave, în economie  și  societate.  Aceste pericole pot fi evitate / diminuate prin politica  științei promovată de către stat, prin finanțarea temelor de perspectivă și de interes național, încredințate, într-un  sistem transparent  și concurențial, unităților  de C&D  de  stat și private; prin avantaje fiscale acordate firmelor de  C&D, de stat și private.

 

          Privatizare în cercetare - unde ?

 

          Deocamdată, preponderent - în domenii accesibile (sub aspectul  bazei  materiale necesare,  sub  aspectul  capitalurilor necesare) micului antreprenoriat. Deci - în ramuri cu  instalații tehnologice de complexitate mică-medie, în activități de studii, consultanță, analize, expertize, experimentări cu aparate  și materiale accesibile, produse de serie mică  sau de mic tonaj, anumite lucrări de electronică sau de  informatică, antreprenoriat de legătură cercetare-producție-livrări complexe pentru aplicarea rezultatelor C&D etc.

 

          Privatizare în cercetare - cînd ?

 

          Și  în  străinătate acum, și în România  pe  termen  lung,  coexistă (este de așteptat că vor coexista) laboratoarele de cercetări  aparținînd marilor firme sau  concerne  (holding-uri)  industriale (cu capital privat sau public) cu  cele  de stat  - instituții publice de cercetare  sau de  învățămînt superior cu amplă activitate de cercetare.

          Deci, începîndu-se cu mici firme de C&D, se va ajunge și la mari  firme numai pe măsura apariției de mari  întreprinderi productive cu capital privat. In străinătate, marile companii cu  capital  privat finanțează  și  organizează  cercetări, inclusiv  cercetări avansate, de mare perspectivă. Și  reciproc:  cercetări avansate, de mare perspectivă, se  pot  face numai  în  laboratoare  puternice,  cu  dotare  costisitoare, alocîndu-se  (de  către marile companii și  de  către  stat) resurse importante.

 

          Privatizare în cercetare - cum ?

 

          In  primul rînd - prin accentuarea gestiunii  economice  interne în unitățile de C&D existente cu capital integral  sau majoritar  de  stat; simultan - prin sprijinirea  creerii  de unități de C&D mici și mijlocii cu capital privat, pe teren nou  sau desprinse din unități existente. Sînt  convenabile, pentru  mica privatizare în cercetare, forme ca  locația  de gestiune, închirierea. Poate - vînzări de active.  Incubatoarele de afaceri inovative sînt o formă complexă, susceptibilă să  stimuleze deopotrivă cercetarea, antreprenoriatul,  valorificarea rezultatelor.

          De dorit - societăți mixte (sau alte forme de cooperare) cu capital străin, dar trebuie găsite modalitățile de a face ca societățile  mixte incluzînd C&D să prezinte interes  pentru investitori străini.

          Privatizarea proprietății intelectuale - o categorie pentru care s-au creat primele premise.

          Marea  privatizare în cercetare se va realiza  în  contextul și în ritmul marii privatizări în sfera beneficiarilor  C&D, al relansării generale a economiei, atunci cînd producția va avea  nevoie vitală de calitate, progres tehnic,  eficiență. Totuși,  și  atunci vor rămîne sfere  în  care  principalul interes  va rămîne cel public și în care principalul  executant va fi cercetarea din instituții publice.

          C&D  românească a viitorului nu va arăta - structural  -  ca cea  de  astăzi, doar: mai mult sau mai  puțin  privatizată. Unele institute actuale vor putea rămîne și se vor  dezvolta (sau  micșora), altele se vor putea diviza sau recombina  în diferite moduri, inclusiv - cu firme productive,  antrepreno-riale ș.a. Privatizarea C&D va evolua în pas cu restructurarea C&D, cu restructurarea economiei.

 

 

           Urmare ?

 

          Este  de reținut sugestia Agenției Naționale pentru  Privatizare  ca, pe baza criteriilor, specificațiilor și  concluziilor prezentului studiu, Ministerul Invățămîntului  și Științei - Departamentul Științei să inițieze elaborarea unui ghid metodologic petru unitățile de C&D care doresc  să se  privatizeze, în diferite forme dintre cele prezentate  în cadrul  lucrării, în completarea celui deja  realizat  pentru incubatoare și centre de inovare și afaceri.


 

                    BIBLIOGRAFIE

 

         1. Dierdonck, van R., Debackerek. "Academic  entrepreneurship at Belgian Universities", în "R & D Management", 18, 4, 1988, pag. 341-353

 

         2.  Klimstra, P. D., Potts, J. "Managing R & D Projects",  în "Research-Technology Management", mai-iunie 1988, pag. 23

 

         3. Fraunhofer - Gesellschaft. "Jahresbericht 1989", editat de Fraunhofer-Gesellschaft, München, 1990

 

         4.  Garvin, D. A. "Spin-offs and the new firm formation  process", în "California Management Review", vol. XXV, 1983, nr. 2, pag. 3-20

 

         5.  Olofsson, C., Wahlbin, C. "Technology-based new  ventures from  technical universities: a Swedish case", în  "Frontiers of  Entrepreneurship  Research", Babson  College,  Wellesley, 1984, Mass., pag. 192-211

 

         6.  Vincent, C. "Le fil d'Ariane", în "Biofutur", mai,  1989, pag. 45-48

 

         7. "International Development Research Centre", Raport, 1988, pag. 1-35

 

         8.  Rambser, J. "Grundzüge von Forschung und  Entwicklung  in   der   Bundesrepublik   Deutschland",   referate    Simpozion, Varșovia 1990, pag. 87-112

 

         9.  Grünau,  H., Hartmut, G. "Staatliche Förderung  von  Forschung und Entwicklung in der Wirtschaft", idem, pag. 113-120

 

         10.  Reboul,  A., Estlimbaum.  "Recherche  industrielle:  les secrets  de la reussite", în "Science et Technologie",  iunie 1988, nr. 6, pag. 12-25

 

         11.  Camera  de  Comerț și Industrie  a  României,  Oficiul Național al Registrului Comerțului. Catalogul societăților comerciale  cu capital de stat, vol. 1, vol.  2,  București, 1992.

 

         12.  Gavrilescu, A. "Civilizație și confort", în  "Adevărul  economic", nr. 15/1992, pag. 11

 

         13. Krischke, W. "Stiința germană reunită în spiritul  echității", în PRISMA nr. 8/1991, pag. 33, Germania

 

         14.  Bube, H-J. "Angewendte Forschung zur  Entwicklung  neuer  Technologien..",  referate  simpozion  Varșovia  1990,  pag. 149/168

 

         15. "Electronic World News", dec. 1991, după "Adevărul Economic", nr. 4/1992, pag. 6

 

         16. "Adevărul Economic" nr. 4/1992, pag. 6

 

         17.  Innovation  Activities in the Nordic  Countries.  Nordic  Industrial  Fund.  Information nr. 3/1991, Oslo,  1991,  pag. 72-73

 

         18. Bal, A. "Concepții privind înfăptuirea reformei  proprietății  în toate țările est-europene și procesul  de  privatizare", IEM, 1991

 

         19.  Milanoviç, B. "Privatizarea în  societățile  post-comuniste", 1990

 

         20.  Palade, R. "Ungaria - Etape ale reformei  economice  și evaluări  critice ale rezultatelor acesteia, din  anii  1990-1992", IEM, 1992

 

         21.  Craiu,  E. "Polonia - Etape ale reformei  economice  și evaluări  critice ale rezultatelor acesteia, din  anii  1991-1992", IEM, 1992

 

         22. Yonhap News Agency, Korea Annual Report, 1988.


 

Anexa 1. Aspecte financiare și organizatorice privind activitatea de C&D în Germania

 

          Bugetul  ansamblului institutelor FhG în 1989 a fost de  696 mil.  DM. De remarcat că el s-a dublat pe parcursul a 5  ani, cota  de creștere față de 1988 fiind de 14%. Aceasta  cifră globală de 696 mil. DM, corespunzînd la  100%, se compune din :           

          -  549  mil. DM, corespunzînd la 78,9%,  cercetări  contractuale,

          - 67 mil.DM, corespunzînd la 9,6%, cercetări pentru apărare,

          -  80  mil. DM, corespunzînd la  11,5%,  investiții  pentru construcții și dotări de bază, alocate de stat.

          Să analizăm acum domeniul cercetărilor contractuale  civile, de 549 mil. DM, considerat 100% din mai multe aspecte:

       a. costuri pentru personal...271 mil. DM, deci 49%

           - costuri C+D la terți...53 mil. DM, deci 9,7%

           - costuri materiale...120 mil. DM, deci 21,8%

           - investiții curente...105 mil. DM, deci 19,1%

            b. surse financiare

           -  comenzi  de la stat și landuri...200  mil.DM,  deci 36,4%

           - comenzi din economie...146 mil. DM, deci 26,6%

           - comenzi de la CEE și alții...35 mil. DM, deci 6,4%

            -  comenzi de la diferiți sponsori...8 mil.DM,  deci 1,5%

            -  finanțare  de bază de la stat...160 mil.  DM,  deci 29,1%

          Se observă că peste 70% provin din surse publice.

          De menționat că, în 1979, "finanțarea de bază" a reprezentat 46%, comenzile de la stat cca 31%, iar cele din  economie sub  14%,  de  unde se constată o tendință  de  creștere  a ponderii  contribuției economiei la  finanțarea  cercetării și o scădere a ponderii "finanțării de bază".

           c. destinația activității:

              - "dezvoltări tehnice acute"...286 mil. DM, deci 52,1%

              - dezvoltări tehnice de perspectivă...142 mil. DM,  deci 25,9%

              -  "cercetări  preventive" și servicii...121  mil.  DM, deci 22,0%

           Precizări

         -  "Investițiile  curente"  de la pct.a   se  derivează  din costul contractelor încheiate pentru diferite proiecte,  dacă sînt  legate  strict de acestea, sau de  la  "finanțarea  de bază" de la pct. b, dacă sînt de interes general.

         -  "Finanțarea  de bază" de la pct. b are, pe  lîngă  scopul arătat  mai sus, și pe cel al acoperirii cotelor de risc  de la  contractele încheiate pe sume fixe cu agenți  economici, dar  mai ales dezvoltarea unor domenii de cercetare  de  perspectivă, prin cercetarea proprie, atît timp cît nu se  poate conta încă pe comenzi de stat sau din industrie.

          - "Finanțarea de bază" este stimulativă, fiind  "dependentă de succes ", în sensul că ea nu constitie o sumă absolută, ci procentuală (de exemplu, 20%) din bugetul unui institut, care  este  astfel  interesat să obțină un volum cît mai  mare  de comenzi  de la stat și din economie, ceea ce,la rîndul  său, este un rezultat al competiției, experienței și prestigiului  său. In general, aceste institute se implică în  lucrări pînă  la aplicarea finală la beneficiar și  obținerea  unor rezultate  corecte. Această procedură a dus la o creștere  a comenzilor  din  partea întreprinderilor mici  și  mijlocii, pentru care numai acest mod de lucru duce la "succes" și  la "timpi de inovare scurți".

      - Comenzile  de  la stat pentru diferite proiecte se  referă  la teme promovate prin programe ale BMFT.

      - "Cercetări  previzionale" se comandă de către diferite  ministere,  privind perspectivele unor noi  tehnologii,  evaluarea consecințelor acestora și cercetări asupra poluării  mediului înconjurător.

      - Comenzile din economie provin atît de la întreprinderile  mici și mijlocii, parțial subvenționate de stat, cît și de  la cele  mari  și  foarte mari, întrucît  elaborarea  unor  noi tehnologii  de vîrf este posibilă numai cu acestea din  urmă, motiv  pentru care peste 58% din veniturile  contractuale  cu întreprinderile provin de la cele cu peste 10.000 de  salariați.

          In general, aceste institute nu lucrează pe bază de  profit,  ci doar prin decontarea cheltuielilor și, uneori, pe bază de tarife  fixe pentru contracte pînă la 100.000 DM,  în  cadrul  contractelor pe care le încheie.

          Personalul  celor 37 de institute și centre componente  ale FhG  era, în 1989, de 6390 de angajați, din care  personalul de  bază  4000  și cel auxiliar 239o. Față  de  anul  1988, aceasta  prezintă  o cresțere de cca 10%.  Se  apreciază  că eficiența unui institut necesită un minim de 100 de  salariați.

          Plata personalului se efectuează după tariful  funcționarilor de stat, cu posibilitatea acordării unor adaosuri  pentru rezultate  le deosebite. Nivelul salariilor personalului  C&D din institute este sub cel din industrie, fiind însă greu  de precizat o diferență procentuală; există, însă, avantajul de a  lucra la teme avansate, cu posibilitatea promovării  (doctorate etc.) și a introducerii în domenii noi de  cercetare, care, ulterior, devin interesante pentru industrie.

          FhG este interesat ca, după un numr de ani (minimum 5  ani), o parte din colaboratorii săi să treacă la firme  industriale sau  institute de învățămînt superior, rămînînd doar o  mică parte ca angajați permanenți, purtători de know-how.

          De menționat că , în 1989, un număr de 2000 de colaboratori (50%  din personalul de bază) au participat la  congrese  și sesiuni, mai ales în străinătate.

          Există o legătură strînsă între institutele FhG și institutele de învățămînt superior. De cele mai multe ori, institutele  sînt  în apropiere, iar directorul și  unii  șefi  de sectoare  sînt  profesori universitari, decani sau  șefi  de catedră. In institutele FhG lucrează, pe contracte  limitate, personal din învățămîntul superior, inclusiv studenți.

           In general, aceste institute nu lucrează pe bază de  profit,  ci doar prin decontarea cheltuielilor și, uneori, pe bază de tarife  fixe pentru contracte pînă la 100.000 DM,  în  cadrul  contractelor pe care le încheie.

          Personalul  celor 37 de institute și centre componente  ale FhG  era, în 1989, de 6390 de angajați, din care  personalul de  bază  4000  și cel auxiliar 239o. Față  de  anul  1988, aceasta  prezintă  o cresțere de cca 10%.  Se  apreciază  că eficiența unui institut necesită un minim de 100 de  salariați.

          Plata personalului se efectuează după tariful  funcționarilor de stat, cu posibilitatea acordării unor adaosuri  pentru rezultate  le deosebite. Nivelul salariilor personalului  C&D din institute este sub cel din industrie, fiind însă greu  de precizat o diferență procentuală; există, însă, avantajul de a  lucra la teme avansate, cu posibilitatea promovării  (doctorate etc.) și a introducerii în domenii noi de  cercetare, care, ulterior, devin interesante pentru industrie.

          FhG este interesat ca, după un numr de ani (minimum 5  ani), o parte din colaboratorii săi să treacă la firme  industriale sau  institute de învățămînt superior, rămînînd doar o  mică parte ca angajați permanenți, purtători de know-how.

          De menționat că , în 1989, un număr de 2000 de colaboratori (50%  din personalul de bază) au participat la  congrese  și sesiuni, mai ales în străinătate.

          Există o legătură strînsă între institutele FhG și institutele de învățămînt superior. De cele mai multe ori, institutele  sînt  în apropiere, iar directorul și  unii  șefi  de sectoare  sînt  profesori universitari, decani sau  șefi  de catedră. In institutele FhG lucrează, pe contracte  limitate, personal din învățămîntul superior, inclusiv studenți.


 

Anexa 2. Evoluția procesului de privatizare în țările foste socialiste din Europa, în cursul anului 1992

 

- Informații recente -

 

          Procesul de privatizare a fost frînat în cursul anului  1992 în  țările din centrul și estul Europei de  creșterea  rezistenței  populației,  ca  urmare a  extinderii  rapide  a șomajului, fenomen ce însoțește într-o primă fază procesul de privatizare.

          Polarizarea populației din punct de vedere al veniturilor a produs, de asemenea, o rezistență sporită față de  privatizare.

          După  cum  aprecia  Georg Junge, de  la  Société  de  Banque Suisse,  privatizarea reflectă complexitatea  dificultăților tranziției  de la economia planificată la cea de piață  și există  riscul  ajungerii  la o  situație  explozivă  pentru curentele  reformatoare, a căror bază politică este  divizată și controversată [1].

          A.  J.  Potimkov  consideră că ritmurile lente  în  care  se realizează  privatizarea  în  țările  foste  socialiste  din Europa  au drept principale cauze  lipsa  disponibilităților monetare  ale  populației,  dobînzile  ridicate  la  credite (chiar  la cele preferențiale), imperfecțiunile  sistemului bancar,  dezacordurile  politice în  problema  proprietății, nivelul  ridicat al inflației, datoria  externă,  problemele ridicate de fluctuațiile cursurilor de schimb și  convertibilitatea imperfectă a monedelor naționale [2].

          Experții  maghiari [3] consideră că privatizarea  lentă  în țările  analizate se datorează unor condiții  defavorizante în comparație cu țările cu economie de piață dezvoltată:

          - capital autohton insuficient;

          -  lipsa  "infrastructurii"  necesare  privatizării  (specialiști și experți în auditing, sistem bancar modern etc.);

          -  legislația imperfectă și incompletă în domeniul  privatizării.

          De  asemenea, privatizarea necesită un îndelungat proces  de "învățare" și adaptare a noilor proprietari la  condițiile economiei  de piață. In Ungaria, de exemplu, firme  privatizate,  dintre  care unele beneficiind de  asistență  externă (Ganz-Hunslet,  Ganz-Ansaldo, Tungsram, DIMAG) sînt  confruntate  cu mari dificultăți, datorită menținerii unor  structuri învechite în economia țării [3].

          Dilemele  privatizării  au  fost  sintetizate  de  ministrul polonez  al  privatizării, Janusz  Lewandowski,  rechemat  în guvernul  Hannei  Suchowa:  "a privatiza, la  noi,  rămîne  o încercare  de a vinde bunuri neevaluate și care nu  aparțin nimănui,  unor  oameni care nu au mijloacele cu  care    le cumpere" [4].

          O  evoluție deosebită s-a înregistrat în  landurile  fostei Germanii  de  Est,  unde numărul  mediu  al  întreprinderilor privatizate  în fiecare lună de Treuhandanstalt a crescut  de la 70 în 1990 la 400 în 1991, sporind în continuare în 1992.

          Pînă la mijlocul lunii mai 1992, Treuhandanstalt privatizase complet 7613 întreprinderi, rămînînd de privatizat 4637  [5], folosind,  în  afara  capitalului  german,  investiții   din Franța, SUA, Marea Britanie, Olanda, Elveția, Italia etc.

          Veniturile provenite din vînzări se cifrează pînă în prezent la  30 miliarde mărci; modernizarea întreprinderilor  respective  va necesita însă investiții totale în valoare  de  140 miliarde mărci [6].

 

 

 

BULGARIA

 

          Conform legii privind marea privatizare, adoptate în aprilie a.c.,  pînă la 20% din acțiunile fiecărei societăți vor  fi acordate  muncitorilor (cu o reducere de 50%, dar fără  drept de  vot). Alte 20%, sau echivalentul bănesc al acestei  cote, vor  reveni unui fond de stat, avînd ca destinație  acțiuni de  protecție socială și eventuale cereri de  compensații. Restul  acțiunilor urmează a fi vîndute de Agenția de  stat pentru  privatizare, la licitație, prin bursa de valori  sau direct.  Investitorii  străini,  cu  unele  restricții,  pot participa  la  programul de privatizare. Este  agreată  ideea achitării  (unei părți a) datoriei externe prin vînzarea  de acțiuni ("debt for equity swaps").

          In  scopul  descurajării  corupției  și   ilegalităților, cumpărătorii  sînt obligați să justifice proveniența  banilor.

 

REPUBLICA FEDERATIVA CEHA SI SLOVACA

 

          Marea  privatizare, pregătită cu grijă, dar și  amînată  de mai multe ori, a început practic în primăvara anului 1992.

          In așa-numita "rundă preliminară", cetățenii  ceho-slovaci au   avut   posibilitatea  plasării   celor   1000   "puncte" investiționale,  plătite  cu 1035 coroane  (36  dolari),  în fondurile de investiții private, create în mare număr  (428) începînd cu toamna anului precedent.

          Din  cei 10,5 milioane cetățeni adulți care au  beneficiat de  dreptul  cumpărării  de vouchere, peste  80%  au  folosit această  posibilitate pînă la sfîrșitul lunii aprilie  1992, un  mare  număr  dintre aceștia  depunîndu-le  în  fondurile private create în acest sens.

          Fondurile dețin în prezent 72% din punctele de investiții. Primele 15 fonduri dețin mai mult de jumătate din puncte.

          Circa 2,2 milioane persoane și-au păstrat "punctele" pentru a le valorifica direct în prima rundă de privatizare, în care cu  acestea  pot cumpăra direct acțiuni ale firmelor  ce  se privatizează,  de  la fabrici de bere la  întreprinderi  constructoare de mașini, iar 500 mii persoane au ales o formulă mixtă, împărțindu-și punctele între fonduri și  cumpărarea directă.

          Prima  rundă de privatizare a început în a doua  jumătate  a lunii  mai 1992 și s-a încheiat la 8 iunie. Au fost  oferite 1495  companii  (947 în Cehia, 487 în Slovacia, 61  cu  regim federal),  pentru care s-au publicat  informații  economice, financiare  sau  de  altă natură, cu o  valoare  a  activelor estimată  la 500 miliarde coroane. Dintre acestea,  60%  (300 miliarde  coroane, circa 11,1 miliarde dolari) urmează  a  se acoperi  prin  vouchere, diferența urmînd a  fi  transferată sectorului privat pe alte căi (vînzare directă,  compensații etc.)  sau  va  rămîne  în  posesia  Fondului   Proprietății Naționale.

          In  vara anului 1992 s-au desfășurat două faze  ale  primei runde de privatizare pe bază de vouchere, pînă în luna octombrie 1992 realizîndu-se vînzarea integrală a acțiunilor unui număr de 174 companii.

          A patra fază a primei runde a programului de privatizare s-a desfășurat  în  perioada 14-27 octombrie  1992,  oferindu-se 99,6 milioane acțiuni ale unui număr de 1317 companii  (64,5 milioane acțiuni în Boemia și 35,1 milioane în Slovacia).

 

POLONIA

 

          In perioada scursă între 1 ianuarie 1990 și 30 iunie  1992, au  fost  privatizate în Polonia 1713 întreprinderi  de  stat (21,1%  din  numărul  total),  cu  un  efectiv  de  687   mii angajați. Conform aprecierilor specialiștilor  ministerului de  finanțe din Polonia, 50% din populația activă a  țării muncește în prezent în sectorul privat.

          Criza guvernamentală declanșată odată cu căderea guvernului Olszewski  a determinat practic stoparea procesului  de  privatizare.

          Neînțelegerile din parlamentul polonez, în care sînt reprezentate nu mai puțin de 29 partide, au avut un efect paralizant  asupra reformei economice. De altfel, numeroși  parlamentari au fost aleși pe baza unor slogane promițînd  îmbunătățirea  nivelului de trai, securitate socială, locuri  de muncă,  subvenții,  protecție  industrială  și   garanții pentru agricultori, greu de realizat însă ca urmare a  indisponibilității fondurilor necesare.

          In  toamna anului 1992, guvernul condus de Hanna Suchocka  a propus  o  nouă variantă de privatizare, care  urmează  a  fi supusă aprobării parlamentului [7]. Spre deosebire de variantele  anterioare, în noua concepție a guvernului nu se  prevede  distribuirea gratuită a proprietății către  cetățenii țării, ci vînzarea documentelor ce atestă dreptul  titularului  de a intra în posesia cotei aferente din fosta  proprie- tate  de  stat,  la un preț reprezentînd  10%  din  valoarea acesteia.

          Proprietarul  certificatului  de  proprietate  nu  intră  în relații  directe cu companiile implicate sau cu  instituții financiare, ci cu fondurile de investiții care urmează a  se constitui (în număr de 20, din care un fond central). Fiecare fond va dispune de un număr de acțiuni ale  întreprinderilor care vor fi privatizate. Se scontează pe privatizarea  rapidă a  circa 600 mari întreprinderi industriale, dintre care  50% au început deja pregătirile pentru privatizare.

          Se  anticipează    numai  o  parte  a  celor  27  milioane cetățeni  adulți vor dori sau vor putea să  cumpere  partea respectivă din proprietatea de stat.

          Cota  de acțiuni ce urmează a fi  distribuite  angajaților întreprinderilor  ce se vor privatiza este limitată  în  noul proiect la 10%.

 

UNGARIA

 

          Deși  în Ungaria procesul de privatizare este  mai  avansat decît în celelalte țări est-europene, numărul întreprinderilor industriale privatizate integral este încă redus. In anul 1990,  au  fost privatizate 27 întreprinderi,  cu  active  în valoare de 26 miliarde forinți (valoare de inventar, respectiv  41  miliarde forinți, după reevaluare).  La  sfîrșitul anului  1991 fuseseră atrase în procesul de  privatizare  307 întreprinderi, cu active de 340 miliarde forinți (valoare de inventar).

          Veniturile  rezultate în urma procesului de  privatizare  se ridicau  în primele 10 luni ale anului 1992 la peste  60  mi-  liarde  forinți (mai mult decît veniturile cumulate în  anii 1990  și 1991), iar pentru întreg anul 1992 ministrul  Tamas Szabo  estimează un nivel al veniturilor de 70  miliarde  forinți [8].

          Veniturile  obținute în urma privatizării  întreprinderilor de  stat au ca destinație finanțarea  deficitului  bugetar, acoperirea cheltuielilor determinate de continuarea  procesului de privatizare și sprijinirea restructurării  întreprinderilor în dificultate.

          Capitalul străin a jucat un rol foarte important în procesul de privatizare în Ungaria. In 1991, firmele străine au investit  circa  770  milioane dolari  în  întreprinderi  maghiare aflate  în  proces de transformare și privatizare  (60%  din capitalul  străin  intrat în acel an  în  Ungaria).  Ponderea capitalului străin în sectorul privat în Ungaria se ridică la 9%, iar în întreprinderile mixte, la 40% [3].

          Guvernul  Ungariei  a întreprins o serie de măsuri  care  să urgenteze și mai mult procesul de privatizare:  introducerea unor  obligațiuni  de stat pentru privatizare  care  trebuie convertite  în acțiuni într-o perioadă de 5 ani  și  pentru care  se  acordă o dobîndă care depășește  cu  10%  nivelul oficial  al  ratei  inflației [2]; scutirea  de  impozite  a veniturilor folosite de către cetățeni pentru cumpărarea  de cote  ale  proprietății de stat; acordarea  de  credite,  cu dobînzi  reprezentînd  3/4 din nivelul  uzual  al  dobînzilor practicate la creditele pe termen lung (acordarea unor astfel de credite, atît persoanelor fizice, cît și celor  juridice, este însoțită de trecerea asupra lor a cotei corespunzătoare din datoriile întreprinderii care se privatizează).

 

RUSIA 

 

          Prima fază a procesului de privatizare (mica privatizare)  a început  în  Rusia  la  1  ianuarie  1992,  avînd  ca  obiect comerțul și serviciile.

          Deși  un număr de magazine, situate cu precădere în  marile orașe,   au  trecut  în  proprietate  privată,   intențiile ambițioase ale guvernului (Boris Elțîn declara în  ianuarie că, pînă la sfîrșitul anului 1992, se vor privatiza 70%  din micile firme și magazine) au puține șanse de a se realiza, procesul  de  privatizare decurgînd mult mai  lent  decît  se anticipa [9].

          La  1 octombrie 1992 a demarat faza a doua a  procesului  de privatizare - marea privatizare, care se va aplica în  industrie (cu excepția apărării, energiei, minelor și resurselor subsolului,  transporturilor rutiere, radio și  televiziune) [10].

          Programul prevede transformarea în societăți pe acțiuni  a întreprinderilor mari și mijlocii și vînzarea la licitație a întreprinderilor cu mai puțin de 200 salariați și cu  un capital mai mic de 10 milioane ruble.

          Colectivele de muncitori pot opta pentru una din următoarele variante:

          -  să primească gratuit 25% din capital, ei  putînd  cumpăra încă  10% din acțiuni, 5% din acțiuni fiind destinate  personalului  din conducere. Restul de 60% din acțiuni  se  vor vinde, inclusiv, parțial, investitorilor străini;

          - să preia controlul asupra întreprinderii, prin preluarea a 51% din acțiuni, ceea ce se recomandă în cazul  întreprinde-  rilor cu situație bună;

          - pentru întreprinderile confruntate cu riscul falimentului, se propune cumpărarea de către un grup de angajați ai întreprinderii,  deciși    o salveze, a unei cote  de  20%  din acțiuni;  alte 20% sînt distribuite  tuturor  salariaților, iar restul de 60% se vînd sau se rețin de către stat.

          Intr-un decret semnat de Boris Elțîn la 14 august 1992,  se prevede ca, pînă la sfîrșitul anului 1992, să se  distribuie vouchere,  cu  o valoare nominală de 10 mii ruble  (circa  25 dolari),  tuturor  cetățenilor ruși născuți înainte  de  1 septembrie 1992.

          Evoluțiile  recente  pun  sub  semnul  întrebării  succesul acestui proces: pe de o parte, dificultățile de ordin tehnic sau  organizatoric  (pînă la 1 octombrie 1992  se  tipăriseră numai  40  milioane  formulare, față de un  necesar  de  150 milioane;  unele bănci nu primiseră listele de  distribuție, iar  altele  nu aveau ce distribui etc.), pe de  altă  parte, cele  determinate  de rezerva populației: deși  guvernul  a încercat  să explice avantajele programului  de  privatizare, declarînd  că valoarea lor pe piață poate  depăși  valoarea nominală  (ajungîndu-se pînă la avansarea unui nivel  de  200 mii   ruble),  marea  majoritate  a   populației   privește acțiunea  cu scepticism și nu se înghesuie la  punctele  de distribuire, numeroși cetățeni vînzîndu-și voucherele  sub valoare [11].

          Aceasta  se  datorește și faptului că magazinele  și  locuințele  se  vindeau inițial la licitație,  programul  de privatizare  pe  bază de vouchere  vizînd  cu  preponderență întreprinderile nerentabile.

          Pentru  a spori atractivitatea programului  de  privatizare, Boris  Elțîn  a semnat la 14 octombrie a.c. un  decret  prin care  se autorizează folosirea voncherelor pentru  cumpărarea de terenuri, locuințe și clădiri municipale, care se adaugă celor circa 5000 întreprinderi din lista inițială.

 

*

 

*       *

 

          Menționăm că toate informațiile referitoare la privatizare în  țările  est-europene  vizează  unitățile  economice  în general,  literatura  de  specialitate  externă  neconținînd informații privind fenomenul privatizării în cercetare.

 

 

          B I B L I O G R A F I E specifică

 

           1. Le Mois, nr. 10/octombrie 1992

           2. BIKI, nr. 87/30 iulie 1992

           3.  Kopint-Datorg, Economic Trends in Eastern Europe,  vol. 1, nr. 2, 1992

           4. Le Figaro, 21 octombrie 1992

           5. Curt Gasteyger, Harriet Matejka, Thierry Bucs: Entre  la réforme et la résignation, le Mois nr. 10/1992

           6. Adevărul economic, nr. 20/iulie 1992

           7. BIKI nr. 102/3 septembrie 1992

           8. REUTER, 2 noiembrie 1992

           9.  Die Wirtschaftliche Lage Russlands und  Weissrusslands, D.I.W. Wochenbericht nr. 42/15 octombrie 1992

          10. Adevărul, 3 octombrie 1992

          11.  Oleg  Sedrov,  Rusia's privatization  has  slow  start, REUTER, 1 octombrie 1992

 


 

 Anexa 3. Aspecte privind problematica de ansamblu a parcurilor tehnologice și științifice

- Informații și considerații recente -

 

          In  activitatea parcurilor tehnologice și ștințifice  s-a acumulat pînă în prezent o apreciabilă experiență.

          Pe  această  bază, cercetătorii au acum posibilitatea  de  a analiza  mai bine aceste instituții, sesizînd nuanțele  și particularitățile lor.

          Aspecte  interesante au relevat dr. Martha G. Russel și  D. I. Moss de la Institutul de Tehnologie al Universității  din Minnesota  S.U.A., în referatul "Parcurile științifice  și dezvoltarea   economică",  prezentat  la  un  seminar   ASMIT ("Advanced School for Managing Innovation and  Technologies") în septembrie 1992 la Bari, Italia.

          Referatul [1] constată că parcurile stiințifice și  tehnologice  sînt considerate azi instrumente esențiale pentru  a se  organiza pe plan local activitatea  de  cercetare-dezvoltare-difuzare-transfer-producție industrială.

          Ele sînt folosite pentru orchestrarea resurselor oferite  de guverne, universități, institute de cercetare și  industrie în  scopul stimulării dezvoltării economice regionale,  ridi- cării nivelului tehnic al producției.

          Se remarcă faptul că, prin efect sinergic, succesul intelectual  și economic generat de aplicarea industrială a  rezultatelor cercetării stiințifice sporește prestigiul sectorului de cercetare.

          Un  alt aspect, sesizat de autorii referatului, este  faptul că,   pentru  a  se  evita  insuccesele,  trebuie   combătută tendința de a copia și aplica mecanic modelele care au  dat rezultate bune în anumite zone. Se precizează că înființarea și  activitatea  parcurilor  științifice  și  tehnologice (inclusiv  incubatoarele  de afaceri) trebuie    corespundă realităților economice-financiare-culturale-sociale din zona (sau țara) respectivă și să se adapteze acestor realități.

          Din  referat se degajă, de asemenea, concluzia că  parcurile stiințifice și tehnologice trebuie să-și îndrepte atenția nu  numai  spre întreprinderi care lucrează  în  domenii  ale tehnologiilor de vîrf, deoarece, în industria fiecărei țări, există  ramuri industriale care se modernizează mai greu  (de ex. industria grea) și totuși ocupă și vor ocupa o pondere importantă pe piața internă și externă. Tările  dezvoltate, inclusiv  (sau  în primul rînd) Statele  Unite,  acordînd  cu precădere atenție și resurse întreprinderilor din  sectorul tehnologiilor de vîrf, s-au văzut confruntate cu rămînerea în urmă a ramurilor industriale "grele" (construcțiile  navale, producția  de automobile, industria oțelului), care  astfel riscă  să-și piardă segmentele pe care le ocupau  pe  piața internațională.   In  cazul  acestor   sectoare,   parcurile științifice  și  tehnologice pot acționa  mai  mult  prin înlesnirea accesului la informația tehnico-științifică și economică,  utilizarea  unor sisteme informatice,  studii  de piață  și oportunități de parteneriat / cooperare,  expertize și consultanță.

          Analizînd  ideile  expuse în referatul  menționat,  se  pot reține  aspecte valabile pentru activitatea și  dezvoltarea Centrelor de Inovare și Afaceri din România.

          Subliniem  importanța aspectului bilateral al  activității unor asemenea centre:

          - pe de o parte, modelarea treptată a industriei regionale / naționale  conform unor  concepții  tehnologice-manageriale moderne și eficiente;

          - pe de altă parte, întărirea rolului și influenței  oame- nilor de știință, cercetătorilor, activității de cercetare și celei didactice.

          O altă ideie demnă de reținut este necesitatea de  adaptare la condițiile specifice fiecărei țări/ regiuni. In  această privință, se pot remarca următoarele:

          In  țările capitaliste (dezvoltate sau în curs  de  dezvoltare)  există un anumit număr de mari întreprinderi cu  înalt nivel  tehnic, grupate în cîteva centre industriale ,  și  o multitudine de întreprinderi mici și mijlocii, rămase la  un nivel   tehnic   și   o   pregătire   profesională   aproape meșteșugărească,  izolate  de ritmul rapid  al  progresului tehnic și științific, refractare la orice inovare, avînd o experiență  antreprenorială  îndelungată, dar  empirică  și învechită.  In numeroase regiuni din țările capitaliste  mai mult  sau mai puțin dezvoltate, asemenea mici  întreprinderi semimeșteșugăresti sînt sîngura formă de activitate  industrială,  fapt  ce  crează  grave  probleme  privind  ocuparea forței  de muncă, veniturile populației,  nivelul  cultural etc.

          Parcurilor științifice și tehnologice, incubatoarelor  de afaceri, le revine, în acest caz, rolul de a trezi  interesul pentru  tehnologii avansate, pentru  perfecționarea  cunoș-tințelor,  pentru  inovare.  De  asemenea,  prin  stimularea înființării  de întreprinderi bazate pe tehnologii  moderne, ele  trebuie    compenseze  dezechilibrele  teritoriale  în dezvoltarea industrială a țării.

          In  România, situația se prezintă diferit: orientarea  economică greșită din ultimele decenii a făcut ca, în  prezent, să  existe un număr apreciabil de întreprinderi  preponderent mari,  cu  nivel tehnic relativ ridicat,  destul  de  uniform repartizate  pe teritoriul țării, dar să  lipsească  aproape total  întreprinderile  mici  și  mijlocii.  Intreprinderile mari,  fiind  organizate și echipate  conform  dimensiunilor lor,  nu  au flexibilitatea necesară  condițiilor  economice actuale, situație reflectată și în mentalitatea forței  de muncă la toate nivelurile.

          Numărul mare de cadre pregătite în institute de  învățămînt superior, licee industriale, școli profesionale etc. asigură un climat de receptivitate pentru inovare. Lipsește  cultura antreprenorială, spiritul de întreprinzător. In  întreprinderile  cu  capital  de stat  lipsește  motivația  privitoare pentru  progres tehnic. Totodată se simte lipsa bazei  materiale pentru activități industriale de pionierat.

          Centrele   de  inovare  și  afaceri  din  România   asigură condițiile materiale, financiare și tehnice necesare pentru desfășurarea unor activități productive de mic volum și de înaltă tehnicitate; ele pot "pilota" noii intreprinzători  în condițiile  specifice economiei de piață, învățîndu-i  și deprinzîndu-i să folosească, în practica zilnică,  managementul și marketingul modern.

          Pe  măsură ce micile întreprinderi care activează în  cadrul Centrelor  de Inovare și Afaceri, respectiv  "incubatoarelor de afaceri", se vor dezvolta și vor părăsi  "incubatoarele", ele vor contribui la formarea acelei rețele de întreprinderi mici și mijlocii, organizate pe principii moderne și utilizînd  tehnologii  inovatoare,  necesare  pentru  a  echilibra disproporționalitățile  dimensionale din  actuala  configurație a industriei românești.

          Tinînd seama că, și în industria țării noastre, o  pondere încă  importantă  o au sectoare industriale  numite  "grele", care  nu fac parte din domeniile tehnologiilor de vîrf,  Centrele  de inovare și afaceri tehnice să le  acorde  atenția cuvenită,  să sprijine modernizarea lor  prin  informatizare, consultanțe,  avize și expertize, asistență tehnică,  cercetări pe bază de contract etc.

 

     Bibliografie:

          1.  Russel,  G.M., Moss, D.I. "Parcurile  științifice  și dezvoltarea  economică" referat la seminar  ASMIT  ("Advanced School  for  Managing Innovation  and  Technologies"),  Bari, Italia, sept. 1992, editat de TECNOPOLIS CSATA NOVUS ORTUS..pn14

 


 

Anexa 4. Parcuri tehnologice și științifice în Italia și Ceho-Slovacia

- informații recente -

 

          Italia  este  una  dintre țările  europene  care  acordă  o atenție    specială   dezvoltării   rețelei   de    parcuri ștințifice și tehnologice. Sînt angrenate :

          - întreprinderile industriale private,

          - întreprinderile industriale publice (de stat),

          - statul italian,

          - organizațiile mixte (publice și private).

          Un articol apărut în ianuarie 1990 [1] menționează:

          -  Consorțiul Genova - Ricerche a organizat un parc  tehnologic la Genova Ponente pe o suprafață de 400 ha.

          -  FIAT a realizat în triunghiul regional Torino - Novara  - Ivrea un TECNOCITY, orientat spre organizarea și  promovarea ofertei  industriale în sectoarele infrastructurii de  transport  și  comunicații.  Accentul este  pus  pe  organizarea industrială  și  cooperarea dintre sectorul public  și  cel privat.

          - PIRELLI a lansat la Milano proiectul BICOCCA, in  realizarea căruia au fost antrenate Universitatea de Stat,  Politehnica,  Institutul MILANO - RICHERCHE,  diverse  întreprinderi și  asociații.  Au  fost puse la  dispoziție  430  mii  m2 spații   pentru  activități  de  cercetare-dezvoltare   și producție industrială de înaltă tehnologie. Alți 200 mii m2 sînt folosiți pentru activități de conducere, servicii  și locuințe.

          -  In regiunea Val Basento, în  vederea  reindustrializării, devenite necesare în urma crizei din industria chimică și  a fibrelor sintetice, au fost alocate prin program  guvernamental 227 miliarde lire pentru realizarea unui parc  tehnologic care să sprijine realizarea obiectivului menționat.

          - In sudul Italiei și-a cîstigat prestigiu TECNOPOLIS CSATA NOVUS ORTUS [2]. Inființat pe lîngă Universitatea din  Bari, el  își desfăsoară activitatea pe circa 200 mii m2, în  trei zone:

          1  - Un mare  nod de elaborare sisteme, prelucrarea  datelor și  comunicații  în domeniul electronicii,  laboratoare  de cercetare și dezvoltare (informatică, robotică,  microcalculatoare), laboratoare de demonstrații CAD/CAM, CAI; servicii de documentare informatizate.

          2  -  Edificii  de învățămînt pentru școli  de  lungă  sau scurtă durată: învațămînt post-universitar și  post-liceal, cursuri   de   perfecționare  etc;   bibliotecă,   sală   de conferințe și reuniuni.

          3 - Infrastructuri pentru diverse servicii.

          Statutul acestui TECNOPOLIS [3] prevede:

          Art.1.  TECNOPOLIS CSATA NOVUS ORTUS este un  consorțiu  cu participarea instituțiilor publice (de stat). Consorțiul nu are  scop  lucrativ și nu poate distribui profit in  nici  o formă la asociați.

          Art.4. Consorțiul execută transferul de tehnologii informatice,  de automatizare a producției și sisteme deja  cunoscute sau în fază de aplicare, pentru a răspunde în mod  calificat  cererii  publice  și private și  pentru  a  sprijini tehnologic inițiativele industriale.

          Pentru a-și atinge obiectivele sociale, Consorțiul execută funcțiile de:

          a) achiziționare de cunoștințe științifice și tehnice

          b)  promovarea  cercetării  stiințifice  și   tehnologice, finalizate cu precădere in activitate productivă

          c)  difuzarea  de cunostințe  și  calificarea  elementului uman, prin executarea de activități de genul:

          1. proiecte de cercetare aplicată,

          2. relații ștințifice internaționale,

          3.  relații privind cererea și oferta de produse și  servicii în zonele tehnologice de interes,

          4.   proiecte   pilot  pentru  realizarea   de   inițiative promoționale,

          5. proiecte de formare / perfecționare a cadrelor,

          6.  proiecte pentru răspîndirea cunoștințelor în  domeniul informaticii și al aplicațiilor sale,

          7.  servicii  de  documentare și  difuzare  a  informației științifice și tehnice,

          8. servicii de prelucrare electronică a informației,

          9.  punerea la dispoziția asociaților sau a unor terți  a propriilor  structuri în domeniile de cercetare  ștințifică și  tehnologică,  tehnologie industrială  și  pregătire  de specialiști.

          TECNOPOLIS  CSATA NOVUS ORTUS are programe de  cercetare  pe bază de contract, realizate cu forțe proprii sau în  colaborare  cu  mari întreprinderi  industriale  (grupul  OLIVETTI, grupul  MANDELLI,  grupul  CAP GEMINI,  KONTRON,  ASEA  BROWN BOVERI, BULL) pe teme din domeniul informaticii,  automatiză- rilor industriale, aparaturii electromedicale etc.

          O  altă sferă de activitate este crearea și dezvoltarea  de noi intreprinderi, bazate pe folosirea unor tehnologii  avansate.  TECNOPOLIS CSATA NOVUS ORTUS este un  "incubator"  [2] pentru mici întreprinderi în fază de formare și  dezvoltare, înființate  de cercetători sau diverși întreprinzători.  El oferă totodată sprijin și consultanță întreprinderilor  din regiune care vor să-și modernizeze producția.

          TECNOPOLIS  CSATA NOVUS ORTUS oferă întreprinderilor  "incubate", precum și industriei locale, serviciile unor bănci de date și sisteme informative moderne.

          Una  dintre băncile de date [4] furnizează la cerere  adrese de  întreprinderi,  selectate  din cele  24  milioane  adrese stocate; găsește potențiali parteneri de afaceri pe  piața internă sau externă; prezintă datele și locurile unde au loc diverse  expoziții,  tîrguri,  conferințe,  seminare  etc.; execută  la cerere studii de piață, studii privind  brevete, mărci, tehnologii; studii documentare.

          Altă  bancă de date, denumită "Observatorul  pieței  pentru specialiști" [5], asigură "planificarea și valorificarea în zone  geografice  definite  a  resurselor  umane  dotate   cu cunoștințe și experiență profesională în domenii de înalt nivel  tehnologic". Prin mijloace informatice  sînt  înregistrate  "curricula vitae" atît ale specialiștilor  maturi  cu experiență   îndelungată,   cît   și   ale    proaspeților absolvenți  din domeniile: inginerie, economie și  comerț, matematică, fizică, stiințe statistice, informatică. Interogînd  banca  de  date, se primește răspuns  la  cererile  de personal  de o anumită specialitate, formulate de  întreprinderi.  Informațiile existente în această bancă de date  servesc  și  instituțiilor  care se ocupă  cu  pregătirea  și utilizarea  resurselor umane de înaltă calificare, oferind  o imagine  asupra cererii și ofertei de specialiști din  anumite domenii.

          TECNOPOLIS  CSATA  NOVUS  ORTUS desfașoară  și  o  intensă activitate didactică [2]. Pe teritoriul său funcționează:

          SPEGEA - Scoala de Perfecționare în Gestiunea  Intreprinderilor

          SASIAM - Scoala de Studii Avansate în Matematică Industrială și Aplicată

          ASMIT  -  Scoala Avansată pentru Management în  Inovare  și Tehnologie:  o  școală internațională  pentru  formarea  de cadre  specializate capabile să integreze competențe de  tip economico-managerial  cu  competențe  de  tip  tehnologic  - inovativ.

          Parcul  tehnologic  TECNOPOLIS CSATA NOVUS ORTUS are  și  o activitate  editorială proprie pentru  buletine  informative, caiete de referate, comunicări.

          Statutul  acestui  TECNOPOLIS  -  prezentat  mai  înainte  - oglindește multitudinea de activități economico-tehnologice desfășurate de acesta.

          Rezultatele  obținute  de TECNOPOLIS CSATA NOVUS  ORTUS  au determinat guvernul italian ca, în cadrul Programului special de  dezvoltare a regiunilor sudice, să îl considere un  model pentru crearea unor noi parcuri tehnologice în această zonă.

 

          In  Ceho-Slovacia,  în  1991 a fost  fondat  "Institutul  de Studii  Avansate  din Praga" - PIAS, care va  forma  un  parc științific  și tehnologic, ca societate pe  acțiuni  [6]. Activitatea  parcului  va  consta din  oferirea  de  servicii pentru  acționari  și din servicii generale ca:  centru  de informare,  incubator, centru de inovare și afaceri.  Parcul va fi administrat de PIAS, deși acesta va deține o  minoritate a acțiunilor parcului.

 

          Bibliografie

          1.  MARINAZZO M., "Panorama parcurilor italiene", în  "Media Duemila", Italia, ian.1990

          2. TECNOPOLIS CSATA NOVUS ORTUS - prospect

          3.  Extras din Statutul Consorțiului CSATA NOVUS ORTUS,  în "Programul  pentru  îmbunătățirea  calității",   comunicare internă BARI,  nov.1990

          4. STEL - "Bănci de Date și Sisteme Informatice", prospect

          5. "Observatorul pieței pentru specialiști", prospect

          6. PECHAN P.A. Founding of the Prague Institute of  Advanced Studies  (PIAS).  In: Transformation of  Science  in  Poland, Warsaw, 1991, p. 215-216.

 



 

                                                                                                                   Anexa 5. Sinteza observațiilor primite asupra documentației fazei 1 și considerații ale elaboratorului

 

      In prezenta anexă, trimiterile la pagini, paragrafe,  capitole etc. se referă la documentația fazei 1 a lucrării.

 

          Dr. ing. Doru Palade - CEFIN București (NB : punct de vedere anterior preluării conducerii Ministerului Cercetării și Tehnologiei).

 

          1. Să se elimine din titlul lucrării "...de  organizare...", deoarece  tema  se referă exclusiv la  privatizare  și  s-ar putea interpreta că tratează probleme de organizare  generală a C&D, ceea ce nu și-a propus.

          Elaboratorul. S-au avut în vedere, într-adevăr, numai  unele implicații privind organizarea în condițiile  privatizării. Suntem obligați să menținem titlul, fiind cel contractat.

          2.  La  pag.  4  să nu se  poată  înțelege    institutele funcționează cu caracter experimental.

          Elaboratorul.  De acord, s-a precizat: activitate de  profil experimental.

          3.    se sublinieze că nu există un cadru legal  și  clar pentru   proprietatea   intelectuală  -  Legea   64/1991 nu lămurește decît parțial acest aspect.

          Elaboratorul.  De  acord.  Guvernul  României  și-a  asumat angajamente internaționale de soluționare a problemei.

          4. La pag. 24 trebuie de subliniat faptul că se poate decide asupra  programelor  de  cercetare  și  politicii  economice proprii  a  unităților  de  C&D  într-o  anarhie   completă, nu ...în măsură sporită (cum se spune în text).

          Elaboratorul.  Probabil că, sub diferite aspecte, cele  două formulări (cea din textul inițial și cea sugerată de D. Dr. ing. D. Palade) sînt complementare și reflectă laturi  diferite, coexistente, ale realității noastre.

          5.  La pag. 25 trebuie menționat că programele  guvernamentale enunțate după iunie 1990 (care există numai  enunțate, fără nici un conținut concret) nu implică cu nimic capacitatea  proprie a C&D. De aici scepticismul, marginalizarea  ... etc.

          Elaboratorul. De acord, în fond. Credem că sursa provine din dezorganizarea  întregii economii, din  lipsa  instrumentelor (stimulentelor)  economice  care  să permită  și    impună unităților  productive  eficiență, calitate,  nivel  tehnic etc.  și, prin aceasta, valorificarea forțelor  și  rezultatelor  C&D. De aceea, din prima pagină a studiului am  considerat problema proprietății în unitățile de C&D ca  fiind inseparabilă de problema proprietății în sfera  beneficiarilor activității de C&D.

          Iar stimulente pentru eficiență, calitate și nivel  tehnic trebuie  să existe, într-o economie de piață corect  proiectată,  nu numai pentru unitățile cu capital privat,  ci  și pentru unitățile cu capital de stat, așa cum există și  în alte țări (Franța, Italia ș.a.).

          6.  In  lucrare  există suficiente elemente  care    poată constitui  criterii de legiferare a statutului de unitate  de C-D-P,  diferit de societatea comercială, regia autonomă  sau instituția publică. Deși nu are direct legătură cu obiectul temei, aceasta ar folosi la viitorul text al legii de organizare a activității C&D.

          Elaboratorul. De acord.

          7.  Atît  S.R.L., cît și S.A. din sectorul  de  stat,  își prevăd  cu prea multă ușurință C&D în obiectul  de  activitate.  Este  necesară  o  atestare  de  către   Departamentul Stiință sau alt organ guvernamental.

          Elaboratorul.  Intr-adevăr, după cum s-a arătat și în  par. 3.1   din  lucrare,  din  peste  1000  de  S.A.  și   S.R.L. înregistrate la Registrul Comerțului ca avînd în obiectul de activitate C&D, prea puține justifică acest lucru.

          Totuși,  atestarea este o sabie cu două tăișuri, cît  timp un  agent economic care prestează o activitate fără a o  avea înscrisă în obiectul de activitate este pasibil de sancțiuni (amenzi, confiscare, interzicere). Iși va lua cineva responsabilitatea  să interzică, prin neaprobare,  un posibil  germene  inovativ, creativ ? Problema ridicată este  importantă; ea   necesită   aprofundare  în   continuare,   variante   de soluționare.

          8.  Restructurarea C&D presupune o tranziție bine  gîndită; să nu se procedeze ca în cazul centralelor industriale,  unde paguba nu va mai putea fi recuperată.

          Elaboratorul.  Cu  alte cuvinte, să pregătim  și    creem condițiile pentru noi structuri, înainte de a le  desființa pe  cele  existente. Cît privește  fostele  centrale  industriale,  luate  ca exemplu de referință,  analiza  laturilor pozitive  și negative ale existenței și funcțiunilor  lor depășește cadrul lucrării de față.

          9.  Este necesară cuprinderea C&D în sistemul  de  pregătire managerială,  dar  organizată  de  oameni  competenți,  atît pentru sectorul privat, cît și pentru cel de stat sau mixt.

          Elaboratorul. De acord. C&D necesită o pregătire managerială specifică, cu multe particularități.

          10. Este interesantă (în țările vest-europene)  experiența rețelei  de cercetare cooperativă FEICRO, alimentată  de un buget unde cotizează toate întreprinderile mici și  mijlocii care nu au posibilitatea să-și organizeze activitate proprie de  C&D. In această rețea coexistă unități de C&D de  stat, private, mixte.

          Elaboratorul.  De  acord. Problema trebuie  aprofundată,  în cadrul altei lucrări.

          11. Coexistența pe același spațiu a mai multor ativități generează  concurență neloială. Lucrul 8 ore la o temă,  iar d.a.  la altă temă în cadrul unei alte  forme  complementare, trebuie eliminat într-o activitate de cercetare serioasă,  la cercetători  cu o etică profesională  corespunzătoare,  chiar dacă nu avem mijloace materiale să-i plătim corespunzător.

          Elaboratorul.  După cum s-a arătat și în lucrare (pag.  27, 30-31)  și  se  vede și  din  observațiile  prezentate  în continuare, în această problemă există situații diferite și puncte de vedere contradictorii.

 

          Ing. Tudorel Crăciunoiu - ICTCM S.A. București

 

          1.  Pag. 4. Să se definească o serie de concepte  (cercetare fundamentală,  cercetare  tehnologică, cercetare  de  produs, consultanță, cercetare avansată etc.).

          Elaboratorul.   In  jurul  acestor  concepte  există   vechi controverse,  iar  clarificarea  lor  nu  formează   obiectul lucrării.

          2. Pag. 4, alin. 3. Unitățile de C&D cu caracter experimental,  dotate cu laboratoare, efectuează și cercetări  fundamentale (5-10%).

          Activitatea  de C&D produse și tehnologii  reprezintă  cca. 85% din total activitate de cercetare.

          Elaboratorul.   In   principiu  de   acord.   Cifrele   sînt susceptibile  de  precizări.  In lucrare nu  s-a  afirmat  că institutele  dotate  pentru  a realiza  lucrări  cu  caracter experimental  fac  numai cercetări aplicative, ci  faptul  includ    și   proiectarea   produselor   și, uneori,  a tehnologiilor...

          3. Pag. 5, alin. 1. Tendința întreprinderilor de a  reorganiza  C&D uzinală nu numai pentru tehnologii, dar și  pentru produse.

          Elaboratorul. De acord. Așa și scrie în lucrare.

          4. Pag. 5 alin. 3. Criteriul de clasificare nu este  unitar, în  lucrare  afirmîndu-se că se efectuează de  către  cadrele didactice  și...   Trebuie spus că se  efectuează  cercetări fundamentale și C+D+P de cadre didactice și...

          Elaboratorul.   Criteriul   de  clasificare  este   cel   al structurilor organizatorice cu posibil impact diferențiat în procesul    de    privatizare.    S-au    adus    precizările corespunzătoare în textul reținut pentru redactarea 2.

          5. Observații generale la cap. 1.

          Dacă nu se definesc exact aspectele cercetării și  ponderea lor în diverse unități de cercetare academice, universitare, unități de C+D+P, nu se poate lua o decizie privind privatizarea diferitelor segmente ale cercetării.

          De asemenea, trebuie arătat că potențialul de cercetare  al unei națiuni este limitat și că trebuie să existe un "număr critic"  de  cercetători care să  favorizeze  apariția  unor inovații   de  marcă.  De  aici  rezultă  necesitatea   unei protecții  la  nivel  național a activității  de  C&D  (HG 1284/1990).

          Trebuie, de asemenea, detaliat conceptul dinamic - structuri rigide  - creșterea eficienței, dar în  paralel  creșterea birocrației  și implicit scăderea inovației, care  conduce în timp la scăderea eficienței și impune schimbarea  structurii. Această contradicție dinamică eficiență - inovare se reglează  în  funcție  de cererea de C&D  și  de  strategia economică.

          Elaboratorul. Două comentarii.

          Primul  comentariu.  "Numărul  critic" nu  este  un  concept foarte  cert,  în domeniul analizat.  Paulescu  a  descoperit insulina,  Odobleja a gîndit cibernetica etc. fără a avea  în jur "numere critice". Credem că nu atît de număr este nevoie, cît  de calitate, cultură, dotare - și, mai ales, de  implicare, - din ambele sensuri (și nevoia de cercetare a  econo-miei și a societății, și nevoia lăuntrică  de aplicare, de verificare prin practică a cercetătorului, de generare de noi idei izvorîte din observarea de către cercetător a practicii. Chiar  dacă  istoria poate da și exemple  de  mari  creații științifice  care  nu  au fost generate  de  vreun  interes pentru practică, acestea sînt excepții). Teoria numărului cu orice preț poate fi malefică. Ea este, însă, desigur, valabilă într-o serie de domenii ale cercetării, care necesită mari concentrări de resurse, din varii motive.

          Al doilea comentariu. Eficiența și inovarea nu se află  în opoziție.  Dimpotrivă, stagnarea înseamnă pierderea tot  mai gravă a eficienței (cum spune, de altfel, D. ing. T. Crăciunoiu   însuși);  menținerea  (spre  a  nu  mai   vorbi   de creșterea)  eficienței reclamă inovare. Credem că este  mai bine    vorbim  despre contradicția  între  eficiența  pe termen  scurt  și cea pe termen lung; pentru  eficiența  pe termen lung trebuie să acceptăm  sacrificii la eficiența  pe termen  scurt, cheltuind pentru inovare, care dă  efecte,  de regulă, numai cu decalaj în timp.

          6. Pag. 11, pct. D - ultimul aliniat și pag. 12.

          Vînzarea prin licitație la inițiatia unor persoane  fizice sau juridice contribuie la PRIVATIZARE, dar nu la  PRIVATIZAREA  C+D+P,  deoarece activelor achiziționate  li  se  poate schimba  domeniul  de activitate. Ar trebui elaborat  un  act normativ  care    stipuleze menținerea a  cel  puțin  51% capital  de  stat, dacă se consideră cercetarea ca  fiind  un domeniu strategic care trebuie protejat. Acest aspect trebuie să  reprezinte principala preocupare a studiului, plecînd  de la opțiunea politică: dacă cercetare este un domeniu strategic, ea trebuie protejată, dacă nu trebuie desființată.

          In  general,  atunci cînd se  creează  întreprinderi  mixte, firma   mamă   desființează  C+D+P  a   firmei   fiice   (v. desființarea compartimentului C+D+P de la firma  cehoslovacă Tesla după ce a fost cumpărată de firma Siemens).

          Elaboratorul. Problema ridicată este deosebit de importantă. Soluțiile  nu  sînt simple și nici univoce.  SOLUȚIILE  NU SINT  NUMAI  IN SFERA CERCETARII (de  exemplu,  dacă  Siemens cumpără  Tesla, ce fac laboratoarele Tesla dacă  Siemens  declară că nu are nevoie de ele?) Trebuie ca întreaga  economie să  facă să nu fim cumpărați prin  "capitulare  necondiționată";  dacă  se  ajunge acolo, cercetarea nu  mai  poate  fi salvată și nu mai poate salva.

          7.  Pag.  (17..23),  par.  2.3.  Privatizarea  proprietății intelectuale.

          Valoarea  unei  unități de CDP este în  valoarea  oamenilor săi    ...    atestarea   personalului   ...    nivelul    de cunoștințe  ... asigurarea totală a calității  etc.  Acest capitol  trebuie să se refere la patrimoniul intelectual  și nu  la proprietatea intelectuală, care constituie o  parte  a acestuia.

          Elaboratorul. Patrimoniul intelectual, în sensul  menționat de  D.  ing.  T.  Crăciunoiu,  formează  obiectul  unei  alte lucrări,  aflate  în  curs de  desfășurare  (Metodologie  de evaluare a patrimoniului institutelor...).

          8. Pag. 24, par. 3.1. Evoluții constatate.

          Ar  trebui să se analizeze activitatea de C&D  în  contextul dinamicii  economiei românești și în lipsa  unei  strategii coerente  privind perioada de tranziție. ...Sărăcirea  populației  ...preocuparea  managerilor  din  întreprinderi   în special  către  plata salariilor și nu către  asimilarea  de produse și tehnologii noi... bariere de calitate în  Europa: începînd  din 1993 nu se vor mai putea exporta decît  produse pentru care se certifică calitatea.

          Deci,  în România există cerere de C&D, dar nu  există  bani pentru finanțarea cercetării.

          Elaboratorul.  V. și observația D-lui Dr. ing. D.  Palade, pct.  5  și  punctul  de  vedere  al  autorului  la  această observație.

          Din  păcate, în România nu există nici "cerere de  C&D"  (la nivelul care ar fi în principiu necesar).

 

          Pag. 65, par. 6.7.

          Una  dintre  formele de privatizare este o  combinare  între marea  privatizare și mica privatizare, cu sau fără  aportul unui BIC. Etape posibile:

          - modularea și independența totală (managerială,  financiară, politică de personal etc. ) a laboratoarelor;

          -  crearea  de IMM, cel puțin cîte una  în  fiecare  dintre module;

          -   crearea  cadrului  legislativ  pentru  a  se  putea   ca salariații institutului să fie în același timp și  salariații firmelor particulare;

          - incubarea acestor întreprinderi;

          - transfer de responsabilitate prin privatizare (locație de gestiune, privatizare);

          - achiziționarea de personalul acestor societăți a activelor scoase în vînzare prin marea privatizare;

          -  păstrarea controlului statului asupra institutului,  care să  devină o uniune de societăți comerciale private  și  de stat, ca măsură de protecție împotriva privatizării forțate și a schimbării domeniului de activitate;

          -  pe  măsură ce aceste societăți vor  dori    părăsească uniunea  cu institutul, ele se vor putea privatiza  integral, iar institutul va crea prin BIC-ul propriu noi  întreprinderi fie  pentru domeniile de activitate plecate, fie pentru  alte domenii de activitate.

          Elaboratorul. O strategie interesantă. Cu unele rezerve:

          -  trece  din ocazional în regulă cumulul în  cercetare  și coabitarea unităților cu capital de stat cu cele private;

          - presupune o acțiune coerentă pe termen multianual, dincolo de termenul de stabilitate a politicilor de privatizare la nivel macroeconomic;

          -   absolutizează   rolul  statului  de   garant   al   unei inteligențe absolute, rol în favoarea căruia practica  (nici cea  a  ultimilor 45 ani, nici cea foarte recentă)  nu  oferă suficiente  argumente.  Pentru ramurile industriale  în  care capitalul  privat va deveni preponderent (atunci și dacă  va deveni),  cercetarea  aplicativă și dezvoltarea  (și  chiar anumite direcții ale cercetării fundamentale) își vor  găsi locul  potrivit  în  laboratoare  și  institute  aparținînd societăților  (sau  holdingurilor)  respective.  Mai   mult: atunci  cînd  și dacă se va ajunge ca  și  societățile  cu capital (majoritar) de stat să fie interesate în  eficiență, calitate  și  nivel  tehnic,  nu  va  mai  fi  o  prioritate menținerea în proprietate de stat a întregii cercetări,  sau a  tuturor zonelor sale principale, cum par astăzi  lucrurile dacă se privesc izolat de evoluția în ansamblu a economiei.

 

          Dr. ec. Ileana Ionescu-Sisești - Institutul de Sociologie

 

          1.  Lucrarea se poate referi și la cercetarea agricolă  și medicală; și acestea se pretează la privatizare.

          Elaboratorul.   Verosimil,   dar   dimensiunile   resurselor lucrării   nu   au   permis   o   analiză   a    eventualelor particularități,  ca  de exemplu, în  agricultură:  problema proprietății  asupra  pămîntului;  faptul    a  fost  deja constituit  un  mare  număr de  gospodării  mici;  caracterul multianual  al obținerii rezultatelor anumitor categorii  de cercetări; în medicină: impactul social etc.

          2.  Pag. 4-5. Clasificarea este făcută după mai  multe  criterii și nu este clară.

          Elaboratorul.  Observație și răspuns similar cu pct. 4  de la D. Ing. T. Crăciunoiu.

          3. Proiectarea de investiții nu are ce căuta la cercetare.

          Elaboratorul. Nu este și părerea unora dintre specialiștii din   proiectarea   de  investiții.  In   ramurile   "grele" (extractiv,   siderurgie,  energețică  ș.a.),  cel   puțin aplicarea  multor  cercetări este  inseparabilă  de  procesul investițional. Coexistența cercetării și a proiectării  de investiții  în institute comune este stare de fapt  (v.  IPA S.A., IMNR S.A. etc.). In alte ramuri/subramuri,  structurile sînt distincte, nu și problemele.

          4.  Cap. 2 este un ghid legislativ general  pentru  privatizare, cu aplicabilitate și în cercetare.

          Elaboratorul.  Observație  corectă.  Corespunde  stării  de fapt:  nu  există  o  legislați  de  privatizare   specifică cercetării;  o serie de prevederi legislative se  pot  aplica (cu  efecte  și  cu riscuri mai mari sau mai  mici)  și  în cercetare.

          5. Nu apar:

          -  forme pentru libera inițiativă în cercetare;  contractul de cercetare în care executantul este o persoană fizică;

          - holdingul;

          - contractul de management.

          Elaboratorul. De acord, libera inițiativă și contractul de management vor fi menționate în lucrare, redactarea 2.

          In  ceea ce privește Holdingul, aceasta constituie o  formă de organizare promovată larg în economie în ultimul timp.  El se realizează în baza Legii nr. 15/1990, art. 35. De  altfel, aceeași  lege,  în  art. 38, stipulează    "nu  constituie concurență  neloială acordurile, deciziile de  asociere  și practicile   concertate   care  contribuie   la   ameliorarea producției  și  distribuției  de  produse,  la  promovarea progresului tehnic sau la ridicarea gradului de  competitivitate  a produselor, lucrărilor și serviciilor românești  pe piața externă" (subl. ns.).

          In  raport  cu activitatea de C&D, problema  holdingului  se pune sub 3 aspecte:

          - unitate de C&D care lucrează pentru un holding de unități productive de un anumit profil;

          -  unitate  de  C&D  care face  parte  dintr-un  holding  de unități productive de un anumit profil;

          - holding de unități de C&D.

           In primele două categorii intră urmele a ceea ce au  însemnat  centralele industriale și departamentele, în raport  cu unitățile  de C&D; a treia categorie este apropiată de  ceea ce  au  reprezentat în trecut institutele  centrale  și,  în prezent, într-o anumită măsură, Institutul de Fizică Atomică.

          La  nivelul analizei efectuate, nu au  rezultat  implicații semnificative în relația holding - privatizare în sfera C&D.

          6.  Titlul din pag. 26: Ceea ce se prezintă sînt  metode  de privatizare.

          Elaboratorul.   Intr-adevăr,   lucrarea   nu   a   delimitat conceptele  de  metode  și forme  de  privatizare,  cuprinse ambele în titlul contractului.

          Pe parcursul lucrării am presupus, în mod implicit, că  cele două  concepte nu sînt identice, dar nici nu pot fi  disjunse într-un mod foarte net și categoric. Am considerat că:

          - formele de privatizare reprezintă ceva structural,  siste-mic, definind relația care se stabilește între proprietatea de  stat  și cea privată: locația  gestiunii,  închirierea, privatizare  parțială  prin vînzare de  active,  privatizare parțială prin emitere de acțiuni etc.;

          - metodele de privatizare reprezintă eventuale căi, procedee de  a realiza privatizarea, într-o formă sau alta, sau  indiferent  de formă: de exemplu, pentru acțiuni -  cedare  gratuită, vînzare, emiterea de acțiuni suplimentare prin  majorarea capitalului social etc.

          Există  cazuri  cînd  cele două sfere  se  întrepătrund;  de exemplu,  vînzarea de acțiuni propriilor  salariați  (MEBO) are  în același timp caracteristici de formă de  privatizare (autoproprietate)  și caracteristici de metodă  de  privatizare.  Este dificil de făcut și de menținut în mod  consecvent delimitări între aceste concepte.

          7.  Cap.  4 prezintă informații privind  proprietatea,  sau forme de proprietate, nu privatizarea pe plan mondial.

          Elaboratorul.  Procese de privatizare au loc în prezent,  în principal, în tările foste socialiste. Literatura recentă din alte  țări se referă, deci, într-adevăr, la proprietate,  ca variante  de stadii către care se poate tinde  prin  privatizare. Totuși, o serie de procese prezentate în lucrare  sînt intrinseci dezvoltării proprietății private - ca  spin-offs-urile, incubatoarele etc.

          8. Cap. 5 și 6 - cele mai interesante. Ar fi trebuit să fie mai  în față, în asamblarea lucrării. Anexele -  foarte  interesante; cam neașteptate ca subiect în această lucrare.

 

    

 

          AGENTIA NATIONALA PENTRU PRIVATIZARE,

          Departamentul Vînzări Acțiuni

 

          1.  SCIENTCONSULT  S.R.L.  să colaboreze  la  elaborarea  unui proiect   de   norme   privind   oportunitatea,   căile   și modalitățile  de  trecere a anumitor activități de  C&D  în sectorul privat.

          Elaboratorul.      Sugestie     interesantă.      Ministerul Invățămîntului  și Științei - Departamentul Științei  a coordonat  elaborarea,  în  1992, a unui  "Proiect  de  ghid" pentru CENTRE DE INOVARE ȘI AFACERI IN ROMANIA, ca  "metodologie  cu caracter experimental". Poate fi utilă  elaborarea, în  1993, a unui material similar, pornind de la  concluziile lucrării  de față, privind ansamblul metodelor și  formelor de privatizare accesibile pentru activitatea de C&D.