Studiu privind

crearea sistemului instituțional de valorificare

– difuzare, transfer, aplicare –

a rezultatelor activității de cercetare științifică

 

 

 

Proiectul procedurilor și al conexiunilor  în sistemul instituțional

 

 

 

 

 

                                                Coordonatorul Studiului,

                                               Dr. ing. Ulrich Wiener

 

 

 

 

                                                               – decembrie 1993 –


 

 

 

Notă. La această lucrare, numerotarea capitolelor și a paginilor este în continuare, pentru ansamblul volumelor (fazelor).

 

Lucrarea a mai cuprins o fază, neinculsă în prezentul CD: Proiectele documentelor necesare pentru înființarea și funcționarea “Agenției pentru Transferul de Tehnologie și Valorificarea rezultatelor cercetărilor”, după care a urmat faza prezentată în continuare.

 

 

Autorul fazei: Dr. ing. ULRICH WIENER, coordonatorul studiului

 

 

CUPRINS

 

10. Proiectul procedurilor și conexiunilor în sistemul instituțional........... 235

10.1. Componentele zonale (locale) ale sistemului de valorificare/difuzare a rezultatelor cercetărilor..................................................................... 236

10.2. Cadrul instituțional de promovare a transferului de tehnologie și valorificare a rezultatelor cercetărilor prin intermediul instituțiilor guvernamentale................................................................................. 248

11.Unele concluzii de ansamblu................................................................ 250

Bibliografie.................................................................................................. 252

Anexe.......................................................................................................... 253

 

 


 

 

10. Proiectul procedurilor și conexiunilor în sistemul instituțional

 

 

          Potrivit temei program, obiectivele prezentei faze sunt următoarele:

   a)Stabilirea atribuțiilor și modului de funcționare a componentelor sectoriale, zonale și locale ale sistemului de valorificare/difuzare a rezultatelor cercetărilor;

   b)Condițiile colaborării „Agenției” cu departamentele și ministerele economice;

   c)Condițiile colaborării „Agenției” cu rețeaua incubatoarelor de afaceri în domeniul valorificării rezultatelor cercetărilor;

   d)Condițiile colaborării „Agenției” cu rețeaua întreprinderilor mici și mijlocii, în domeniul valorificării rezultatelor cercetărilor.

 

          La tratarea acestor probleme a trebuit să se țină seama  pe de o parte de faptul că, contrar concepîiilor iniîiale, până la data finalizării acestei faze, nu au putut fi întreprinși pași semnificativi în direcția înființării „unității centrale” a „Agenției pentru Transferul de Tehnologie și Valorificare a Rezultatelor Cercetărilor” (ATT) și, pe de altă parte, de faptul că au fost obținute informații valorooase privind evoluția instituțiilor de tipul ATT, în ultimul timp, în cadrul unor țări cu economie dezvoltată.

          Astfel, un impact important asupra soluțiilor sugerate, au avut datele puse la dispoziția elaboratorilor de către delegația MCT, care, în cursul trimestrului IV 1993, a efectuat un stagiu de documentare, cu o durată de câteva săptămâni, în Belgia [1].

          Demersurile întreprinse pentru realizarea obiectivelor prevăzute au fost semnificativ influențate de una din concluziile esențiale degajate în cadrul fazei anterioare și anume aceea că: „principalii beneficiari ai activităților desfășurate de ATT vor fi Întreprinderi Mici și Mijlocii”, deoarece întreprinderile mari „fie dispun de un potențial propriu de cercetare, fie dispun de relații eficiente și fiabile cu unități de cercetare,” neavând deci nevoie să apeleze la serviciile specializate ale unor organizații de tipul ATT.

          Totuși, este de apreciat că, în condițiile actuale din România, întreprinderi mari vor constitui, de asemenea, o piață semnificativă pentru valorificarea unor rezultate ale cercetărilor realizate – cel puțin pentru probleme tehnologice (de specialitate) conexe în raport cu profilul lor de bază.


10.1. Componentele zonale (locale) ale sistemului de valorificare/difuzare a rezultatelor cercetărilor

 

 

          În cadrul volumului III (pag. 213...216) se sugerează ca, sub forma de Filiale sau Reprezentanțe teritoariale, „Agenția” să cuprindă patru compartimente operaționale, într–o primă etapă, la București, Cluj–Napoca, Iași și Timișoara. Aceste compartimente au fost gândite ca un nucleu restrîns, având 2...3 angajați permanenți la care, în funcție de necesități, se adaugă un anumit număr de colaboratori temporari. Opțiunile în favoarea localităților menționate au avut în vedere, în primul rând, faptul că, fiind centre universitare, vor permite cu relativă ușurință găsirea colaboratorilor temporari, în specialitățile cele mai diferite.

 

          Actuala etapă de detaliere și precizare a structurilor și competențelor acestor unități este bine să pornească de la găsirea unor răspunsuri la următoarele chestiuni:

 

  i –Asocierea dintre preocupările inițial stabilite în seama filialelor ATT și activități înrudite, de exemplu: consultanță în domeniul sprijinirii dezvoltării IMM, eventual sprijinirea implementării invențiilor etc. trebuie considerate benefică sau, dimpotrivă, generează mai multe dezavantaje ?

 ii –Care sunt limitele optime de autonomie care trebuie acordate acestor unități ?

iii –Este principial posibilă și, în același timp, benefică o privatizare a activităților desfășurate de ATT ?

 

          Pentru a putea răspunde la aceste chestiuni, conținând de altfel multe aspecte care se află în strânsă interdependențp, considerăm util să prezentăm o serie de informații suplimentare, față de cele prezentate și utilizate în cadrul volumului I al studiului.

 

a) Problema centrelor de promovare și consultanță în domeniul IMM

 

          În prezent, în România, IMM se găsesc în atenția următoarelor foruri și organizații [2]:

          1) Departamentul IMM din cadrul ARD;

          2) Centrul Român pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (CRIMM);

          3) Centrul ONU pentru promovarea întreprinderilor mici și mijlocii;

          4) Centrele româno–americane de small business, finanțate prin US AID [3];

          5) Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii (CNIPMM) ;

          6) Camerele de comerț și industrie.

 

          Vom detalia, în cele ce urmează, unele aspecte referitoare la organizațiile de la pct. 2) și 3).

          CRIMM (2) este o fundație neguvernamentală, non–profit, creat㠄totuși” în temeiul unei hotărâri guvernamentale (HG nr. 405/1992) și având ca principală sarcină s㠄coordoneze programele naționale în sectorul IMM și în mod deosebit strategia de dezvoltare a întreprinderilor private mici și mijlocii, elaborată în baza studiului PHARE executat de către firma italiană Confederazione Nationale Dell Artigianato (CNA) – Veneto” /1/.

          Istoricul acestei organizații este următorul: studiul PHARE, elaborat de CNA Veneto, a condus la o strategie de dezvoltare în România a IMM bazată pe 16 acțiun (listate în tabelul 1), cărora, prin programul PHARE, li s–a afectat un buget de 10 milioane ECU (1993–1995), cu defalcarea pe capitole indicată în tabel.

          Obiectivul principal de activitate al CRIMM constă în coordonarea programului de acțiune pe trei ani (1993–1995), prin care se urmărește implementarea acestei strategii, folosindu–se totodată sprijinul unității de „coordonare a programelor” CNA – Veneto.

 

 

                                                                                                            Tabelul 1

 

                 Programul PHARE pentru dezvoltare IMM în România

 

I.       Activitățile Fundației CRIMM și rețelei din teritoriu – 2,7 mil ECU

          1.1.    Dezvoltarea strategiei și a cadrului legislativ în domeniul IMM;

          1.2.    Coorodonarea programelor pentru IMM;

          1.3.    Activitatea de monitorizare;

          1.4.    Diseminarea informațiilor;

          1.5.    Rețeaua de centre de dezvoltare și a celei de consultan_i;

          1.6.    Acțiuni pentru finanțarea IMM;

          1.7.    Oficiu de sprijinire a intereselor sectorului de IMM;

          1.8.    Sprijinirea Funda_iei CRIMM

II.      Crearea unei atmosfere favorabile IMM – 1,5 mil. ECU

          2.1.    Campanie promoțională în favoarea sectorului de IMM;

          2.2.    Sprijinirea asociațiilor de IMM;

          2.3.    Reforma în sistemul de învățământ;

          2.4.    Reforma în sistemul de învățământ;

          2.5.    „Spirit antreprenorial” în marea industrie.

III.     Proiecte pilot – 4,8 mil. ECU

          3.1.    Realizarea de Incubatoare de Afaceri Pilot (IAP)

          3.2.    Realizarea rețelei naționale a Incubatoarelor de Afaceri;

          3.3.    Sprijinirea parteneriatului internațional;

          3.4.    Facilități financiare pentru cumpărarea de echipamente pentru IMM.


          Din punctul de vedere al ATT, considerăm că prezintă un interes deosebit următoarele acțiuni:

   –se prevede organizarea pe lângă CRIMM a unor „Centre județene de dezvoltare a IMM”, cu un suport logistic corespunzător;

   –Programul sprijină crearea pieței de consultanță în România, sprijinind totodată implicarea firmelor naționale private de consultanță în realizarea acțiunilor de promovare a IMM;

   –CRIMM va crea centre de consultanță, cu rol metodologic în orientarea și sprijinirea întreprinzătorilor, în județele: Dolj, Teleorman, Brăila, Argeș, Maramureș.

   –se va sprijini pregătirea micului întreprinzător în vederea integrării în economia de piață, inclusiv finanțarea lui în perioada de pornire a propriei afaceri, în special de producție, pe calea împrumuturilor nerambursabile;

   –se va sprijini înființarea de Incubatoare de Afaceri – pilot –: în București pentru industria orizontală, în Brăila (Focșani) – cu profil de industrie alimentară, în Timișoara (Brașov) pentru promovarea spiritului antreprenorial în general, în Sibiu (Harghita) – pentru economia montană și în Constanța – pentru promovarea producției de export;

   –racordarea României la rețeaua de informare europeană, inclusiv prin înființarea, cu sprijinul CRIMM, a unui Euro–Info–Centre;

   –„coordonarea (sic!) tuturor donatorilor internaționali pe profilul IMM și corelarea diverselor programe PHARE având ca obiectiv micii întreprinzători”.

 

 

Centrul ONU (3), mai exact centrul PNUD, pentru Promovarea Întreprinderilor Particulare Mici și Mijlocii, oferă consultanță gratuită, confidențială și imparțială întreprinzătorilor particulari și totodată ține la curent Guvernul în legătură cu obstacolele întâmpinate în dezvoltarea sectorului privat și sugerează căile de îmbunătățire a condițiilor în care își desfășoară activitatea întreprinderile private.

          În prezent, centrul este preocupat de testarea unor potențiali specialiști pentru completarea rețelei naționale de consultanță managerială, pregătind și asistând înființarea unor centre de consultanță (de afaceri) în localitățile: Galați, Alba–Iulia și Buzău /2/.

          Aceste centre de consultanță vor rămâne în asistența Centrului ONU o perioadă mai lungă (1...2 ani) până vor putea să se autofinanțeze.

 

                                                   *

                                                *    *

 

          Pentru a încheia problema interferențelor esențiale între demersurile de promovare a IMM și valorificarea rezultatelor cercetărilor, considerăm necesar să ne oprim succint la două aspecte.

          Primul se referă la acăiunile preconizate în vederea racordării României la structurile europene de informare și consultanță: "Rețeaua Euro Info–Centre", "Business Cooperation Network' și "Business Cooperation Centre".

          În principiu, proiectul are în vedere conceperea și implemenatrea unei interfețe locale de colectare, sinteză–evaluare a informațiilor economice, cu un accent deosebit pe cerințele IMM pentru demararea și susținerea proiectelor proprii.

          Așa cum se arată în /3/, orientarea strategică a proiectului se referă la următoarele direcții:

          1. să furnizeze către companiile și societățile interesate din România, informațiile comerciale, economice și legislative care le sunt necesare pentru a intra în relații de afaceri cu diverși parteneri din CEE.

          2. să acorde consultanță și să susțină  organizațiile susmenționate în ceea ce privește participarea la programele și activitățile CEE;

          3. să creeze o rețea de parteneri care să permită schimbul de informații în aceste probleme la nivel național, regional sau local.

          Pentru atingerea acestor scopuri, proiectul Info–Contact România va urmări:

   – conectarea la rețeau de circulare a informațiilor aparținând structurilor Euro–Info–Centre;

   – crearea cadrului național de implementare și dezvoltare a sistemului BC–NET (Business Cooperation Network), capabil să identifice rapid și confidențial, firme potențial interesate în parteneriat  de afaceri cu firme românești, precum și să susțină promoțional asemenea contacte;

   – racordarea serviciului BCC (Business Cooperation Centre) al CEE cu  o structură similară în România, asigurând găsirea unor parteneri de cooperare neconfidențială prin intermediul unei rețele de corespondenți, accesibilă și directă.

 

          Toate aceste acțiuni, ca și cele subiacente lor, prezintă, în mod evident, o importanță doesebită și pe planul transferului de tehnologie, respectiv al valorificării rezultatelor cercetărilor. Din rândul numeroaselor exemple, selectăm doar trei cazuri particulare, care ilustrează justețea unei asemenea aprecieri:

 

  I–în cadrul proiectului pilot CEE EUROMANAGEMENT au fost desfășurate în Europa peste 600 de evaluări la întreprinderi industriale mici și mijlocii, vizând succesele înregistrate în finalizarea unor proiecte comunitare de Cercetare și Dezvoltare Tehnologică, solicitându–se în final Comisiei Europene o asemenea finanțare a lucrătorilor RTD, care să faciliteze și cooperarea tehnologică dincolo de granițele țărilor;

 II –Direcția Generală XIII a CEE (Telecomunicații, Industrii ale Informațiilor și Inovației) acordă premii întreprinderilor mici și mijlocii care doresc să exploateze rezultatele unor programe comunitare de cercetare și dezvoltare tehnologică;

III –programul de acțiuni al CEE pentru IMM,  care se dorește să servească  drept bază pentru viitoarele decizii ale Consiliului, Parlamentului și Comisiei, în această materie prevede, printre altele, „înzestrarea cooperării europene cu un cadru instituțional adecvat, pentru transferul rezultatelor cercetărilor și know–how–ului”.

 

          Cel de–al doilea aspect se referă la conținutul legislației românești dedicată sprijinirii întreprinderilor mici și mijlocii.  În esență, avem în vedere Ordonanța Guvernului nr. 25 (din 25 august 1993) privind stimularea IMM. Așa cum rezultă din citatele prezentate, în cele ce urmează, aceste reglementări conțin o serie de prevederi care prezintă interes și pentru structurile locale care vor fi utilizate pentru transferul de tehnologie și valorificarea rezultatelor cercetărilor.

          Astfel, în cadrul sistemului de avantaje și facilități prin care statul înțelege să sprijine constituirea și dezvoltarea IMM se prevede că: „întreprinderile mici și mijlocii beneficiază de servicii de informare, asistență și consultanță asigurate gratuit sau cu reduceri de plată...” (art. 4), respectiv c㠄guvernul și autoritățile administrației publice locale sprijină prin subvenții constituirea și funcționarea unei rețele naționale de centre destinate asigurării serviciilor, prevăzute la art. 4” (art. 5) și „guvernul poate sprijini direct din punct de vedere financiar întreprinderile mici și mijlocii în obținerea serviciilor prevăzute în art. 4” (art. 6).

          În cadrul programelor de dezvoltare regională, prin intermediul cărora se urmărește restructurarea economică și ocuparea forței de muncă, guvernul în colaborare cu autoritățile administrației publice locale acordă, de asemenea, sprijin întreprinderilor mici și mijlocii prin: „... b) acordarea de terenuri și spații de producție în condițiile legii; c) alocații pentru investițiile de pornire, dezvoltare și modernizare, care creează noi locuri de muncă, asigură protecția mediului înconjurător, stimulează valorificarea resurselor locale” (art. 8).

          Potrivit dispozițiilor art. 12 „Guvernul sprijină activitatea de cercetare și inovație tehnologică (s.n.) desfășurată de întreprinderile mici și mijlocii, prin a) includerea unui capitol distinct privind activitatea de cercetare–dezvoltare desfășurată de întreprinderile mici și mijlocii în programul național finanțat din fondul special de cercetare–dezvoltare; ... e) facilitarea accesului la informații tehnologice de specialitate, în condițiile legii”. Pentru a ușura analiza acestor informații, în tabelul 2 se recapitulează amplasarea centrelor de consultanță IMM propuse de CRIMM și PNUD, Centrele de Inventică și Reprezentanțele teritoriale ATT.

 

                                                                                                            Tabelul 2

 

    Amplasarea teritorială a centrelor de consultanță IMM și de inventică

 

Nr.

crt.

Județul

Centru

consultanță IMM

Centru inventică

Observații

1.

Alba

¡

 

 

2.

Arad

 

 

 

3.

Argeș

o

 

 

4.

Bacău

 

 

 

5.

Bihor

 

 

 

6.

Bistrița

 

 

 

7.

Botoșani

 

 

 

8.

Brașov

o

 

 

9.

Brăila

o

 

 

10.

Buzău

¡

 

 

11.

Caraș Severin

 

 

 

12.

Călărași

 

 

 

13.

Cluj

 

 

Ñ

14.

Constanța

o

 

 

15.

Covasna

 

 

 

16.

Dâmbovița

 

 

 

17.

Dolj

o

_

 

18.

Galați

¡

 

 

19.

Giurgiu

 

 

 

20.

Gorj

 

 

 

21.

Harghita

o

 

 

22.

Hunedoara

 

 

 

23.

Ialomița

 

 

 

24.

Iași

 

_

Ñ

25.

Maramureș

o

 

 

26.

Mehedinți

 

 

 

27.

Mureș

 

_

 

28.

Neamț

 

 

 

29.

Olt

 

 

 

30.

Prahova

 

 

 

31.

Satu Mare

 

 

 

32.

Sălaj

 

 

 

33.

Sibiu

o

 

 

34.

Suceava

 

 

 

35.

Teleorman

o

 

 

36.

Timișoara

o

 

Ñ

37.

Tulcea

 

 

 

38.

Vaslui

 

 

 

39.

Vâlcea

 

 

 

40.

Vrancea

 

 

 

41.

București

o  ¡

 

 

 

Legendă:

o  CRIMM Centre de consultanță IMM                         _  MCT Centru de inventică și

implementare a invențiilor

o  CRIMM Incubatoare Afaceri (propuneri)                _  MCT Incubator de afaceri

¡  PNUD Centre de consultanță IMM (propuneri)         Ñ  Reprezentanțe ATT (propuneri)

 

 

b) Unele informații privind soluții adoptate în Franța și Belgia în aceste probleme

 

          În volumul III al studiului s–a arătat c㠄modelul de referinț㔠avut în vedere la proiectarea structurii centrale a ATT a fost acela al ANVAR[4]–ului (Agenția Națională de Valorificare a Cercetării din Franța), agenție publică în subordinea Ministerului Cercetării și Tehnologiei. Staf–ul total al ANVAR–ului, incluzând personalul din cele 24 de departamente (delegații regionale) a fost de 350 persoane în 1991 (înființarea ANVAR–ului a avut loc în 1980).

          Se menționează /4/ că 95% din subsidiile și finanțările acordate de ANVAR sunt decise  la nivelul acestor delegați regionali.

          ANVAR–ul este principalul organism francez care asigură contactele și derularea cooperării dintre IMM din Franța și diversele programe europene consacrate transferului de tehnologie și valorificării rezultatelor cercetărilor științifice.

          Parțial în paralel cu structurile regionale  ale ANVAR, funcționează așa–numitele CRITT–uri (centres Regionaux d'Innovation et de Transfert de Technolgie).

          Într–o broșură editată de MInisterul Cercetării și Tehnologiei al Franței /5/ (sept. 1991) se arată că înființarea acestor Centre se înscrie în politica MCT de favorizare a transferului de tehnologie către IMM cu sprijinul competențelor regionale. Finanțarea CRITT–urilor este repartizată între administrația publică centrală, colectivitățile locale și industrie.

          La data menționată, existau în Franța un număr de 149 CRITT–uri, dispunând în „fiecare din cele 24 de departamente de o rețea de „Consilieri în Tehnolgie”, respectiv de o „Agenție Departamentală de Dezvoltare Tehnologică”.

          CRITT–urile sunt „structuri de transfer”, specializate strict pe unul sau mai multe domenii, fiind grefate pe unități de cercetare, laboratoare de încercare, chiar unități productive sau asociații special create în acest scop. Este interesant de subliniat că responsabilul CRITT–ului, de regulă, nu este una și aceeași persoană cu șeful unității care găzduiește CRITT–ul.

          Sarcinile principale ale CRIIT–urilor constau în acordarea de consultanță gratuită în domenii particulare ale tehnologiilor, orientarea solicItanților către interlocutorii cei mai competenți și uneori realizarea de încercări sau teste de calitate, proiectarea, modernizarea sistemelor de producție, pregătirea dezvoltării unor noi produse, ranforsarea pregătirii persoanlului unităților solicitante etc.

 

 

          Vizita făcută de delegația MCT în Belgia, în particular la Institutul IWT – o agenție publică în subordinea Departamentului Cercetării din cadrul Ministerului Economiei al regiunii Flamande, având 50 de angajați cu ajutorul cărora adminstrează un buget de 3 miliarde FB în 1993, respectiv de 4,5 miliarde FB în 1994, destinat finanțării (sponsorizării) unor cercetări științifice cu aplicații industriale și difuzării unor noi tehnologii, atrage atenția asupra a cel puțin două chestiuni tratate diferit în raport cu soluțiile cunoscute din materialele referitoare la ANVAR.

          Întâi de toate se impune ca solicitările de finanțare, sub forma unui dosar detaliat, să fie întocmite și susținute în comun de întreprinderea industrială și unitatea de cercetare cu care aceasta dorește să colaboreze; prin această măsură, funcțiile de brocker ale agenției sunt mult diminuate, putându–se dedica în schimb cu mai multă eficiență evaluării seriozității și avantajelor pe care le prezintă acțiunea pentru care se solicită finanțarea.

          Al doilea aspect rezultă pe cale de consecință din primul. Atât rezultatele obținute în cadrul unei asemenea colaborări cât și obiectivele colaborării sunt considerate drept informații strict confidențiale. În situația unui transfer de tehnologie, soluțiile oferite nu se reutilizează cel puțin un an de zile. Dacă în acest interval apare un al doilea solictant pentru aceeași temă, fie i se recomandă o altă soluție, fie dacă acest lucru nu este posibil i se sugerează un transfer de tehnologie într–un alt domeniu.

 

 

c) Soluții privind structura componentelor zonale (locale) ale „Agenției ...”

 

          Din elementele prezentate, rezultă neîndoios că cel puțin în etapa inițială de 3...5 ani, atât unitatea centrală a ATT cât și reprezentanțele teritoriale ale acesteia, vor avea drept principali beneficiari întreprinderile mici și mijlocii. Este important de subliniat caracterul neexclusiv al acestei aprecieri. Este evident că, ori de câte ori o mare întreprindere (organizație) va apela la serviciile ATT, cererea va trebui, și desigur va fi, tratată în mod exemplar; dar șansele unor asemenea cereri sunt reduse și într–un sens atipice.

          Această particularitate, în conexiune cu faptul că în prezent cel puțin trei organizații relativ puternice în ceea ce privește resursele materiale și suportul logistic disponibil acționează pentru construirea unei rețele naționale de consultanță și promovare a dezvoltării IMM, face să pară, cel puțin la o primă analiză, extrem de „tentant㔠ideea unui parteneriat între centrele respective de consultanță și ATT. Practic, în cadrul unei asemenea colaborări, centrele de consultanță pentru IMM ar putea să îndeplinească (pe baze contractuale stimulative) și atribuțiile reprezentanțelor teritoriale ale ATT.

          Activitățiile centrelor de consultanță a IMM și ale ATT sunt în mod evident complementare. În principiu, între activitatea de consultanță financiară, managerială și tehnică pentru IMM și aceea de difuzare și valorificare a rezultatelor cercetărilor, nu există un conflict de interese. Mai mult decât atât, evitarea unor paralelisme posibile între demersurile celor două organiziații și chiar asigurarea unui anumit sinergism pot genera efecte benefice pentru ambele.

          Datorită însă complexității și responsabilității cu care trebuie adoptată o asemenea decizie, în tabelul 3 au fost inventariate consecințele potențiale ale unei asemena soluții, în comparație cu situația în care reprezentanțele teritoriale ale ATT ar fi constituite ca unități autonome, subordonate exclusiv centralei ATT.

 

                                                                                                            Tabelul 3

 

Problema:Constituirea reprezentanțelor teritoriale ale ATT, pe baza rețelei de centre de consultanță pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii.

Avantajele și dezavantajele se evaluează în raport cu soluția constituirii acestor reprezentanțe ca unități de sine stătătoare, subordonate exclusiv centralei ATT.

                      AVANTAJE

                  DEZAVANTAJE

1) Utilizarea suportului logistic (spații, personal, contacte umane) și nu în ultimul rând, a resurselor financiare de care vor dispune centrele de consultanță IMM, ar permite demarajul rapid și viguros al activității.

 

2) În situațiile în care „aplicanții” transferului de tehnologie sunt IMM, posibilitatea unui acces direct la resursele financiare alocate pentru sprijinirea dezvoltării IMM.

 

3) Se evit㠄concurența” posibilă între structurile teritoriale ale ATT și centrele de consultanță IMM.

1) Pericolul neglijării (marginalizării) problemelor valorificării și transferului de tehnologie, în raport cu consultanța economico–financiară, managerială și de afaceri.

 

2) Se pierde, cel puțin parțial, unitatea de comandă a sistemului național de valorificare și transfer de tehnologie. Devine dificilă aplicarea unei strategii și a unor politici unitare.

 

3) Eventualele solicitări din partea unor întreprinderi „mari” vor găsi un climat mai puțin favorabil.

 

 

 

                      AVANTAJE

                  DEZAVANTAJE

4) Contactele internaționale vor fi stimulate datorită existenței unor structuri și programe internaționale de promovare a IMM.

 

 

5) În principiu, ar trebui să rezulte unele economii la cheltuielile administrative și de regie.

4) Se pierde avantajul potențial ca MCT să utilizeze – nesistematic – aceste unități și pentru rezolvarea altor probleme, care decurg din atribuțiile sale.

 

5) Delegarea de competență în deciziile de acordare a subsidiilor (rambursabile și nerambursabile) către agenții din teritoriu devine mai dificilă.

 

6) Cu toate că profilul profesional al „consultantului de afaceri, specializat în IMM” și al „agentului de transfer de tehnologie” prezintă anumite suprapuneri, există și importante deosebiri.

Concluzie:În evaluarea noastră, dezavantajele prevalează, în raport cu avantajele comparative.

Se poate obține o rafinare și îmbunătățire a preciziei evaluărilor, utilizând o procedură de Brainstorming–Delphi, în tehnica utilizată și descrisă în volumul al II–lea al studiului.

 

 

          Așa cum rezultă din concluzia formulată, soluția analizată nu prezintă avantaje rezultante care să justifice adoptarea ei.

          Această concluzie nu trebuie însă să impieteze asupra relației de colaborare care trebuie să existe pe de o parte între ATT și organizațiile care tutelează centrele de consultanță și, pe de altă parte, între centrele de consultanță IMM și componentele locale ale „Agenției ...”.

          În forme similare cu procedura aplicată în cadrul tabelului 3, trebuie evaluată și soluția grefării reprezentanțelor teritoriale ale ATT pe Centrele de Inventică (vezi anexa 2), tutelate de MCT, respectiv posibilitatea încredințării unor atribuții ale reprezentanțelor ATT, unor „particulari”, inclusiv unor firme private.

          Evaluarea primei chestiuni este redată în cadrul tabelului 4.

 

 

 


                                                                                                            Tabelul 4

 

 

 

Problema:Constituirea reprezentanțelor teritoriale ale ATT pe baza Centrelor de Inventică.

Ca referință alternativă, pentru evaluarea avantajelor și dezavantajelor, se consideră constituirea reprezentanțelor ca unități autonome, subordonate exclusiv centralei ATT.

                      AVANTAJE

                  DEZAVANTAJE

1) Utilizarea în comun a spațiului, biroticii și chiar a personalului poate genera anumite economii, în principal la cheltuielile de regie și un demaraj mai rapid al activității.

 

 

 

 

2) Cu siguranță ar putea rezulta avantaje în cazul operațiilor de transfer de tehnologii sau de valorificare a cercetării, încheiate prin brevete de invenții.

 

3) Ambele structuri sunt subordonate MCT–ului

1) Cel puțin teoretic (vezi și anexa 2) obiectivele centrelor de inventică și ale reprezentanțelor ATT sunt foarte apropiate. Însă centrele de inventică nu au ca scop principal spiritul antrepenorial, pe care se dorește fundarea activităților ATT.

 

2) Profesiograma „Consilierului de proprietate industrială și/sau intelectual㔠este mult deosebită de aceea a „Agentului de Transfer de Tehnologie”.

 

3) Activitatea centrelor de inventică este în prezent susținută exclusiv din resurse bugetare. Trecerea, chiar parțială, la o autoportanță financiară, cu siguranță ar întâmpina o anumită rezistență.

Concluzie:Potrivit evaluării noastre, dezavantajele sunt mai însemnate decât avantajele, dar în proporție mult mai mică, decât în cazul soluțiilor comparate în cadrul tabelului 3.

Drept urmare, opiniăm că soluția nu trebuie integral rejectată, putând fi utilizată în paralel cu alternativa reprezentanțelor autonome.

 

          Dacă analizăm amplasările teritoriale redate în tabelul 2, observăm că, potrivit propunerilor inițiale, reprezentanțele ATT preconizate a fi amplasate în București, Timișoara și Cluj nu se suprapun cu centre de inventică existente la data efectuării analizei, singura suprapunere rezultând la Iași. Drept urmare s–ar putea încerca, cu titlu experimental, o asociere a celor două activități la Iași și extinderea soluției, numai în măsura în care ea se dovedește reciproc avantajoasă.

 

          În sfârșit, cea de a treia chestiune care se cere evalută se referă la „privatizarea” unor activități din sfera de competențe a reprezentanțelor teritoriale ale ATT. De la început, subliniem că nu se are în vedere trecerea în proprietate privată a unor reprezentanțe ATT constituite ca instituții publice, ci numai atragerea unor experți individuali, grupați eventual în cadrul unor firme particulare, la activitățile specifice desfășurate de agenții de transfer de tehnologie.

          Potrivit  schemei de relații funcționale, în cadrul reprezentanțelor teritoriale ale ATT (pag. 216 ... 217, vol.III, redate în copie și la sfârșitul prezentului volum) se preconizează realizarea următoarelor atribuții:

 

          1. Analiză și examinare: oferte și cereri de tehnologii

          2. Contacte directe cu întreprinderi și UCD

          3. Acordarea de asistență, la întocmirea dosarelor solicitanților

          4. Evaluarea (și aprobarea până la un anumit nivel) a dosarelor privind cereri de asistență

          5. Asistență la întocmirea studiului preliminar

          6. Recomandări pentru efectuarea unor cercetări complementare

          7. Recomandări privind identificarea unor parteneri străini

          8. Asistență la întocmirea planului financiar

          9. Evaluare și recomandare la finanțarea proiectului

          10. Monitorizarea proiectului

          11. Evaluare și recomandare la reglementare financiară finală

          12. Recomandări în vederea obținerii unor credite bancare

          13. Recomandări în vederea obținerii unor credite bancare din partea unor parteneri străini sau programe internaționale.

 

          Se subliniază faptul că, pentru perioada inițială de 3...5 ani, este preconizat ca întreaga activitate decizională, legată de acordarea subsidiilor să fie rezervată exclusiv staff–ului directorial din centrala ATT. Probabil că în timp, în faze și la nivele succesive, competențele de aprobare se vor delega reprezentanțelor din teritoriu.

          În această situație, apare limpede că este nu numai posibil, dar și acceptabil ca firme private sau experți individuali [5] să îndeplinească majoritatea activităților enumerate mai sus, în afara celor de la punctele 4; 10; 11 și eventual 12, respectiv 13.

          Evident, aceștia ar trebui acreditați de către „agenție ...” în baza unei proceduri adecvate, în care să se stabilească minuțios drepturile și obligațiile firmelor, experților și ale ATT, urmând ca pe baze contractuale să se stabilească condițiile accesului la baza de date a ATT și la celelalte informații elaborate de aceasta pentru uzul propriilor agenți de transfer.

          Soluția este facilitată și de faptul că, pentru nevoile proprii ale reprezentanțelor ATT, se are în vedere angajarea experților pe bază de contracte cu durată determinată (1–2 ani), aceștia urmând să primească un salariu, compus din o sumă fixă și o parte variabilă, în funcție  de volumul, calitatea și eficiența contractelor prin care au mijlocit finanțări, cercetări, valorificări, respectiv de difuzare de noi tehnologii. Criterii de performanță clare ar urma să stabilească condițiile de reînnoire a acestor contracte.

          Așa cum se sugerează în /6/, o asemenea soluție ar prezenta și următoarele avantaje:

          – nu îngheață structuri neperformante, inhibă tendințele de birocratizare și umflare a activităților; un colectiv neeficient poate dispare fără ca activitatea altor colective performante, din cadrul altui centru de consultanță, să fie prin aceasta perturbată;

          – stimulează prin motivație profesională pe toți cei implicați, atât sub aspect material cât și moral;

         

          Evident, problema cea mai dificilă pe care o ridică adoptarea acestor soluții constă în asigurarea pregătirii complementare, a specialiștilor dispuși și selectați să îndeplinească funcții specifice difuzării și valorificării rezultatelor cercetărilor, în cadrul ATT sau în afara acesteia, ca experți acreditați.

          Sugerăm organizarea în acest scop a unui curs intensiv de circa 40 ore, programa cursului urmând a fi verificată și definitivată cu prilejul desfășurării unor cursuri similare pentru pergătirea personalului selectat în aparatul central al ATT.

 

 

 

 

10.2. Cadrul instituțional de promovare a transferului de tehnologie și valorificare a rezultatelor cercetărilor prin intermediul instituțiilor guvernamentale

 

 

          Convențional, instituțiile guvernamentale pot fi clasificate în două mari categorii, în funcție de gradul de implicare și interes, față de activitățile de transfer tehnologic și valorificare a rezultatelor cercetărilor:

          a) În prima categorie, pot fi încadrate instituțiile care trebuie să fie profund implicate în promovarea acestor activități, fiind prin atribuțiilor lor de bază, coordonatoare strategice ale unui însemnat număr de UCDP, producătoare de tehnologii și rezultate valorificabile, respectiv ale unui mare număr de societăți comerciale potențial beneficiare ale acestor produse. În această categorie trebuie încadrate și instituțiile cu responsabilități directe în aceste domenii.

          Într–o primă aproximație, lista acestor instituții are următorul conținut:

          – Ministerul Cercetării și Tehnologiei;

          – Ministerul Industriei;

          – Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare;

          – Agenția Română pentru Dezvoltare (prin atribuțiile pe care le are în legătură cu IMM).

          b) Într–o a doua categorie, ar putea fi încadrate majoritatea celorlalte ministere și agenții guvernamentale interesate în activitățile menționate și, de pildă: Ministerul de Finanțe, M.Ap.N, Ministerul Comerțului, Ministerul Transporturilor, Ministerul Lucrărilor Publice, Ministerul Sănătății, Departamentul Administrației Publice Locale etc.

 

          În forme mai mult sau mai puțin corespunzătoare, majoritatea acestor instituții sunt reprezentate în cadrul Colegiului Consultativ pentru Cercetare–Dezvoltare, respectiv în cadrul celor 15 Comisii de specialitate ale Colegiului.

          Din motive de eficienț㠄globală”, considerăm că soluția optimă pentru impulsionarea și armonizarea eforturilor de promovare a activităților din aceste domenii nu constă în alcătuirea unui „nou organism” coordonator, ci în extinderea (prin amendarea corespunzătoare a HG–ului de constituire) competențelor Colegiului Consultativ și asupra acestor activități sau, eventual, în constituirea unei a 16–a Comisii dedicate exclusiv Transferului de Tehnologie și Valorificării Rezultatelor Cercetărilor. Această comisie ar putea să fie condusă de un Vicepreședinte al Colegiului și alcătuită, pe de o parte, din reprezentanți desemnați de fiecare din cele 15 comisii de specialitate și, pe de altă parte, din reprezentanți desemnați de ARD, ATT, CRIMM, OSIM etc.

          În mod similar, sugerăm ca în cadrul actualelor Direcții din ministere care au în competență activitățile de C&D să fie constituite „nuclee de specialitate” în problemele Transferului de Tehnologie și Valorificării Rezultatelor Cercetărilor.

          Ca și în cazul constituirii aparatului central al ATT, o problemă care trebuie de la început avută în vedere este aceea a formării complementare a specialiștilor selectați pentru îndeplinirea acestor atribuții. O soluție ar putea consta în utilizarea cursurilor, organizate prin grija MCT, pentru formarea specialiștilor care vor lucra în diversele structuri ale ATT.

 

                                                   *

                                                *    *

 

          Întreaga problematică a valorificării rezultatelor cercetărilor interferă în modul cel mai strâns, pe de o parte, cu problema finanțării cercetărilor și, pe de altă parte, cu problema inovării tehnologice.

          În etapa actuală, o nouă strategie națională în problema transferului de tehnologie trebuie obligatoriu să pornească de la paradigmele care tind să se impună pe plan internațional referitor la: relația dintre progresul tehnologic și creșterea economică, rolul difuziei tehnologice în realizarea anumitor performanțe economice și, în particular, rolul climatului favorabil inovării, la nivel micro și macroeconomic, construirea și inducerea impulsului de inovare la scara micro și macroeconomică etc. (Romer, Barro, Scott, Schmookler etc.).

          Pornind de la aceasta, considerăm strict necesar ca, pe de o parte, întregul eșafodaj ce urmează a fi pus în operă în problemele valorificării să fie pas cu pas, judicios coroborat cu noile concepții și proceduri care se vor introduce de către MCT în domeniul finanțării cercetării și, totodată, să se realizeze o strânsă și permanentă cooperare între cele două direcții din MCT, care tutelează problemele valorificării și transferului de tehnologie, respectiv inovării.


 

 

11.Unele concluzii de ansamblu

 

 

          Această fază finalizează demersurile care au debutat în 1992 și care au urmărit realizarea „proiectului structural, organizațional și funcțional al unui nou sistem a rezultatelor cercetărilor aplicative, bazat pe instituții și mecanisme de înaltă eficiență, adaptate într–o măsură maximă condițiilor și cerințelor specifice din România.”

          Cele patru faze ale cercetării purtând titlurile:

   I –„Schița preliminară a soluțiilor” (iulie 1992);

  II –„Evaluări de fezabilitate” (decembrie 1992);

 III – „Proiectele documentelor necesare pentru înființarea și funcționarea Agenției pentru Transferul de Tehnologie și Valorificare a Rezultatelor Cercetărilor” (iunie 1993),

  IV –„Proiectele procedurilor și conexiunilor în sistemul instituțional” (decembrie 1993)

constituie un ansamblu unitar, atât prin concepție și obiectivele de ansamblu urmărite, cât și prin demersul metodologic aplicat.

          Distanțarea în timp dată de perioada de peste doi ani, care s–a scurs de la debutul cercetării, respectiv de peste un an de la conceperea soluțiilor de principiu propuse să stea la baza „noului sistem instituțional” permite o evaluare a primelor output–uri pozitive ale cercetării, dar din păcate și ale unor neîmpliniri.

          În rândul efectelor pozitive pot fi încadrate contribuția adusă la formarea pe plan național a unei concepții moderne cu privire la specificitatea activității de transfer de tehnologie, care indubitabil a jucat un rol în adoptarea deciziei de înființare a unei direcții de resort în structura centrală a Ministerului Cercetării și Tehnologiei (1993), ca și în realizarea unui consens cvasigeneral al specialiștilor, referitor la oportunitatea înființării „Agenției pentru Transferul de Tehnologie” [6].

          În rândul deficiențelor, putem să includem faptul, că dupa prima fază a cercetării, întregul efort a fost focalizat asupra problemelor legate de proiectarea „Agenției” și a ramificațiilor sale, neglijându–se dezvoltarea aspectelor legate de mecanismele de stimulare a cererii de cercetare (finanțarea directă a cercetării, finanțarea transferului de tehnologie, finanțarea „punctelor” de transfer de tehnologii din universități, instrumentele indirecte de finanțare ș.a.m.d.).

          Aceste aspecte au fost abordate în lucrările /6/ – secțiunea I, /7/, /8/, /9/, ajungându–se la o serie de concluzii, care prezintă un real interes pentru asigurarea unei maxime eficiențe proceselor de valorificare a rezultatelor cercetărilor și transfer de tehnologie.

          Tot o neîmplinire considerăm faptul că nu s–a reușit o cunoaștere suficient de detaliată a experienței unor țări ca: SUA, Franța, Germania, Anglia, Italia în aceste activități. O informare de 10...15 zile la fața locului, îndeosebi în Franța și/sau Germania ar putea, după opinia noastră, argumenta substanțial forța probantă a argumentelor care susțin setul de propuneri finale și, cu certitudine, ar putea scurta și îmbunătăți procesul de implementare a propunerilor.

          În ceea ce privește ansamblul propunerilor avansate, considerăm că ordinea firească de priorități în abordarea lor ar fi următoarea:

 

   1.Definitivarea proiectului Hotărârii de Guvern referitoare la înființarea „Agenției...”; avem în vedere însușirea acestuia de către conducerea MCT, obținerea avizelor necesare și promovarea la guvern în vederea aprobării.

   2.Cu toate că problema „fondului de stimulare a transferului de tehnologie” este tratată în cadrul aceleiași HGR, ar fi avantajos ca, într–o formă concisă, chestiunea să fie inclusă și în viitoarea Lege a Cercetării. În general, se apreciază util ca în Legea Cercetării, problemele transferului de tehnologie și valorificării rezultatelor cercetărilor să fie tratate mai clar, mai amplu și mai stimulativ. În particular, se consideră necesar ca aceste activități să fie în mod explicit enumerate în definiția „dezvoltării tehnologice” (Art. 5, pct. C). Ambele completări ar putea fi promovate (eventual sub forma unui lobby parlamentar) cu prilejul dezbaterii proiectului Legii în cele două camere ale Parlamentului.

   3.Organizarea cursului (cursurilor – 2..3 serii, cu o durată de 60...80 ore, 10...15 cursanți) pentru formarea „agenților de transfer de tehnologie”. Din rândul absolvenților acestor cursuri se va putea recruta personalul de execuție al ATT (centrală și filiale), personalul de specialitate al organizațiilor interesate sub diverse forme în aceste activități și, de ce nu, chiar un anumit contingent de specialiști care vor activa ca liber profesioniști în acest domeniu. SCIENTCONSULT își declară disponiblitatea pentru a aborda chiar din trimestrul I 1994 elaborarea tematicii, a suporturilor de curs și a analizelor de caz, astfel încât în trimestrul al II–lea să poată fi desfășurată prima serie a acestor cursuri.

   4.Explorarea disponibilităților diverselor organizații cu preocupări în domeniul promovării IMM, pentru o colaborare cu MCT (eventual cu ATT) în problemele transferului de tehnologie și valorificării rezultatelor cercetărilor prin intermediul IMM și, eventual, încheierea convențiilor de cooperare.

 

 

          Această enumerare nu își propune să substituie sau să anuleze celelalte propuneri avansate în cele patru volume ale studiului, ci doar să sugereze o ordine rațională de priorități în abordarea practică imediată a principalelor acțiuni cerute de aplicarea acestor propuneri.


        Bibliografie

 

1. Grigorescu I.     1993„10 milioane ECU investiții pentru viitor”.

                             Capitol nr. 49, pag. 20

 

2. Chițu V.A.        1993„Servicii specializate pentru sănătatea afacerilor”, Capitol nr.47,

                                      pag. 15

 

3. Georgescu I.     1993„Informație și consultanță pentru întreprinzători. Structuri europene de promovare a mediului de afaceri”.

                                      Capital nr.4, supliment I–VI

 

4.   —          1991Innovation and Technology Development – ANVAR

 

5.   —          1991CRITT – Centres Regionaux d'Innovation et de Transfert de Technologie. Liste des CRITT par Region, Ministere de la Recherche et de la Technologie

 

6. Hörer L. Oswald         1993WBP. Reforma Învățământului Superior și Cercetării Științifice în România. Studiul tehnic 2.1

Finanțarea aplicării rezultatelor cercetării și stimularea Transferului de Tehnologie. Secțiunea II – Complemente; 1 – Un punct de vedere de alternativă: pentru o instituționalizare diseminată (descentralizată) a valorificării invențiilor

 

7. Wiener U.                   1993WBP Reforma Învățământului Superior și Cercetării Științifice în România. Studiu tehnic 4.2

Asigurarea condițiilor și cadrului necesar unui transfer de tehnologie eficient; instrumente și mijloace de valorifcare și difuzare a rezultatelor cercetării științifice aplicativă.                                                      ANEXA 1

 

8. Goian V,           1993WBP. Reforma Învățământului Superior și Cercetării Științifice în România. Studiu tehnic .

   Olariu, Șt.A.                Dimensiuni și forme de finanțare indirectă a C&D și de stimulare a cererii de cercetare.

 

9. Duma M. ș.a.    1993 WBP Reforma Învățământului Superior și Cercetării Științifice în România. Studiul de ansamblu 2: Finanțarea cercetării tehnologice.

 

Faza următoare     Înapoi studiu valorificare    Înapoi cuprins CD


Anexe

 

 

 

 

                                                                                                             ANEXA 1

 

 

                Centre de consultanță pentru IMM, finanțate de US AID

 

 

1. Centrul pentru Dezvoltarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii ASE București

Str. Take Ionescu nr. 11, sector 1, București,

Tel.: 312.96.98

 

2. Centrul pentru Excelență în Afaceri

Str. Polizu nr.1, corp P, etaj II, sector 1, București

Tel.: 659.49.56, Tel/Fax: 312.95.81

 

3. International Executive Corps (IESC)

Str. Popa Petre nr.45, ap.5, București

Tel/Fax: 311.31.13, PO BOX 22–114, București 71100

 

4. Peace Corps

Str. Negustori nr.16, sector 2, București

Tel.: 312.23.04

 

5. ASEBUSS–ASE School of Business

ASE – Școala de Administrație a Firmei

Tel.: 312.59.38; 312.59.40, Fax: 312.59.34


                                                                                                            ANEXA 2

 

            Rețeaua centrelor de inventică și implementarea invențiilor

 

 

1. Centrul Național de Inovare

Str. Zorilor nr.1, 4300, Târgu–Mureș, 1 CP 153, jud. Mureș, Tel/Fax: 40–954–25754

Manager: Dr. Octavian Pleșa

 

Activități:    

          – Cunoașterea, susținerea și lansarea principalelor inovații, invenții și idei de produse noi.

          – Informarea curentă și completă, rapidă și viabilă asupra cîmpului de producere și comunicare a inovațiilor ca bunuri simbolice de natură științifică și tehnică.

          – Selectarea și lansarea pe piața internă și internațională a ideilor performante și competitive.

          – Efectuarea unor studii de cercetare, de marketing și prognoză în domeniul inovației.

          – Cercetări psiho–sociologice privind producția, receptarea și ciclul de viață al inovațiilor.

          – Promovarea interesului pentru implementare, precum și asistența specializată prin consulting, incubatoare de creație, parc tehnologic.

          – Asistență și programe de retehnologizare și restructurări ale firmelor cu capital privat și mixt.

 

 

2. Centrul de Implementare a Invențiilor

Str. A.I. Cuza nr.113, 1100 Craiova, jud. Dolj, Tel.: 094/145724, Fax: 094/162455

Manager: Conf.dr.ing. Gheorghe Manolea

 

Activități:

          – Îndrumarea inventatorilor în cunoașterea legislației referitoare la invenții, stabilirea stadiului cunoscut al tehnicii în domeniul de interes; elaborarea documentației necesare pentru propunerea de invenție.

          – Acordarea de asistență juridică în domeniu.

          – Elaborarea documentației tehnice necesare pentru omologarea și implementarea invențiilor, asigurarea bazei tehnico–materiale pentru realizarea și experimentarea prototipurilor.

          – Identificarea agenților economici interesați în aplicarea invențiilor.

          – Medierea și încheierea de contracte de cesionare–implementare între inventatori și beneficiarii potențiali.

          – Participarea la expoziții, târguri sau alte manifestări în scopul prezentării invențiilor.

 

 

3. Institutul Național de Inventică

Bd. Copou nr. 3–5, 6600 Iași, jud. Iași, tel.: 098/117561

Director: Prof.dr.ing. Vitalie Belausov

Secretar Științific: Conf.dr.ing. Sandu Ion

 

Activități:

          – Elaborarea strategiei cercetărilor de inventică pe baza tendințelor mondiale și a dezvoltării industriale a României.

          – Pregătirea cadrelor inventologi și inventatori.

          – Elaborarea de monografii, manuale și tratate de inventică. Dezvoltarea bazelor psihologice ale creației tehnice.

          – Dezvoltarea bazelor logico–matematice ale creației tehnice prin algoritmizarea euristicului în tehnică.

          – Dezvoltarea procedurilor, tehnicilor și metodelor logice de căutare.

          – Elaborarea de pachete de programe de căutări creative în tehnică.

          – Dezvoltarea complexă a inventicii ca știință a creației tehnice.

 

 

4. Centrul Internațional de Informare și Implementare a Invențiilor

Str. Elena Doamna nr. 37, 6600 Iași, jud. Iași, tel.: 098/117562

Manager general: Prof.dr.ing. Eftimie Nițescu

 

Activități:

          – Prognozarea și valorificarea creației tehnice românești, în vederea asigurării eficenței maxime în folosirea judicioasă a invențiilor.

          – Acordarea asistenței tehnico–științifice inventatorilor români, la nivel de agenție de brevete.

          – Informare și documentare pentru inventatorilor români, asupra celor mai recente creații din diverse domenii.

          – Colaborarea internațională cu instituții de profil similar în vederea preluării, valorificării, comercializării și implementării proprietății intelectuale.

          – Elaborarea documentațiilor de execuție pentu modelele funcționale și experimentale ale invențiilor.

          – Marketing intern și internațional.

 

 

 

Notă:Rețeaua de centre de inventică este în curs de dezvoltare, la data elaborării prezentei documentații.

 

 

 

Faza următoare     Înapoi studiu valorificare    Înapoi cuprins CD

 



     [1]Avem în vedere, în primul rând, comunicarea verbală a D–lui Director A. Georgescu, făcută colectivului de elaborare a studiului imediat după reîntoarcerea delegației.

     [2]Lista nu este completă; au fost reținute numai principalele organizații care, în opinia noastră, prezintă interes pentru scopurile urmărite prin prezentul studiu.

     [3]Se poate consulta anexa 1.

     [4]Agence Nationale de Valorisation de la Recherche

     [5]Eventual chiar ca o activitate secundar_.

     [6]Așa cum se arată în vol. I al studiului, propunerea de înființare a unei organizații cu acest profil a fost inițial (1991) formulată independent de F.T. Tănăsescu și A. Toia, deci premergător acestui studiu și înainte ca respectivii să ocupe actualele funcții în staff–ul MCT.