Strategia dezvoltării zonelor libere industriale în România - factori de creştere economică şi de sporire a exportului

Elemente privind participarea, în zonele libere comerciale,

a corporaţilor transnaţionale şi a investiţiilor străine directe

- modele de succes pe plan mondial

Dr.ec. Virginia Câmpeanu

( Responsabil lucrare)

© SCIENTCONSULT, aprilie 2000
CUPRINS

Capitolul I. ROLUL INVESTITIILOR STRAINE IN DEZVOLTAREA ZONELOR LIBERE

1.1 Investiţiile străine directe şi contribuţia lor la dezvoltarea Zonelor Libere.......

1.2 Stimularea investiţiilor străine în baza liberalizării şi globalizării economiei mondiale

1.3 Rolul investiţiilor străine directe în zonele libere industriale de export (ZLIE)

Capitolul II. CORPORAŢIILE TRANSNAŢIONALE ŞI DEZVOLTAREA ZONELOR LIBERE INDUSTRIALE......................................................................................................................

2.1. Principalele corporaţii transnaţionale (CTN) şi rolul lor in internaţionalizarea producţiei

2.2 Impactul corporaţiilor transnaţionale asupra ţărilor gazdă...............................

2.3 Corporaţiile transnaţionale în zonele libere industriale de export...................

Capitolul III. IMPACTUL ECONOMIC AL CORPORATIILOR TRANSNATIONALE SI INVESTITIILOR STRĂINE DIRECTE DIN ZONELE LIBERE.....................................

3.1 Promovarea exporturilor şi integrarea în circuitul internaţional.......................

3.2 Transferul de tehnologie şi know-how...................................................................

3.3 Impactul zonelor industriale de export asupra competitivitaţii exportului pe termen lung

3.4 Incidenţe ale zonelor libere asupra economiilor naţionale şi asupra participării acestora la comerţul internaţional........................................................................................................

3.5 Perspective ale fluxurilor de investiţii străine directe şi ale strategiilor corporaţiilor transnaţionale până în anul 2001....................................................................................

Sinteză.................................................................................................................................

Referinţe bibliografice..........................................................................................

© SCIENTCONSULT, aprilie 2000

Capitolul I. ROLUL INVESTITIILOR STRAINE IN DEZVOLTAREA ZONELOR LIBERE

1.1 Investiţiile străine directe şi contribuţia lor la dezvoltarea Zonelor Libere.

¨ Definiţia investiţiilor străine directe (ISD)

ISD este definită ca o investiţie pe termen lung, care reflectă interesul şi controlul investitorului străin direct sau a întreprinderii mamă într-o întreprindere localizată în altă ţară decât ţara investitorului străin direct.

Investiţia străină directă implică exercitarea de către investitor a unui important grad de influenţă asupra managementului întreprinderii localizate în altă ţară. ISD implică atât tranzacţia iniţială între cele două entităţi, cât şi tranzacţiile ulterioare între ele şi cu filialele străine, incorporate sau neincorporate.

ISD se pot efectua de către persoane individuale, ca şi de catre persoane juridice din mediile de afaceri.

Există 3 componente ale investiţiilor străine directe: participare la capitalul social, profituri reinvestite şi credite intra-firmă.

a) Capitalul social (equity capital) semnifică achiziţionarea de către investitorul străin direct a acţiunilor unei întreprinderi din altă ţară decât ţara sa;

b) Reinvestirea profitului cuprinde partea de profit a investitorului străin direct ce îi revine direct proporţional cu participarea la activele întreprinderii, care nu i se distribuie ca dividende sau profiturile care nu sunt remise investitorului direct. Asemenea profituri reţinute de filiale sunt reinvestite.

c) Creditele intra-firmă sau tranzacţiile de datorii in cadrul companiei se referă la împrumuturi pe termen scurt sau lung şi acordarea de împrumuturi de fonduri între investitoriul direct (întreprinderea mamă) şi întreprinderile afiliate.

1.2 Stimularea investiţiilor străine în baza liberalizării şi globalizării economiei mondiale

Politicile de liberalizare, adoptate treptat de catre toate ţările începând din prima jumătate a anilor`80, au determinat lărgirea efectivă a spaţiului de acţiune disponibil pentru producători şi investitori, promovând procesul de globalizare, în sensul: “la nivel mondial”.

Percepţia actuală a producătorilor şi a investitorilor este că economia mondială constă într-o piaţă unică, cu o arie a producţiei la nivel regional sau cu subsectoare naţionale şi nu un set de economii naţionale legate prin schimburi comerciale şi fluxuri de investiţii.

Totuşi, există diferenţe sensibile între gradele de globalizare reflectate prin comerţ, investiţii străine directe (ISD) şi fluxurile financiare internaţionale.

¨ In ultimii 15 ani, volumul tranzacţiilor financiare internaţionale şi integrarea pieţelor financiare a ţărilor dezvoltate şi a celor în curs de dezvoltare într-un sistem financiar global s-au realizat în ritm mult mai rapid comparativ cu integrarea mondială a celorlalte sectoare economice.

¨ Comerţul internaţional şi producţia nu s-au dezvoltat în acelaşi ritm cu tranzacţiile financiare internaţionale, dar producţia realizată de corporaţiile transnaţionale a sporit mai rapid decât comerţul.

¨ Fluxul tot mai mare de investiţii străine directe oferă oportunităţi sporite pentru finanţarea investiţiilor cu fonduri din afara ţării, iar alteori, şi poate şi mai important, asigură acesul la tehnologii, calificarea forţei de muncă şi practici manageriale care contribuie la dezvoltare. Totodată, creşterea accelerată a fluxurilor de capital de portofoliu lărgeşte posibilităţile firmelor de a-şi asigura propriile necesităţi financiare prin pieţele de capital, în condiţii atractive.

¨ Efectul investiţiilor străine asupra creşterii economice din ţările Central şi Est Europene (TCEE)

Mulţi investitori străini s-au grăbit la începutul anilor`90 să îşi facă simţită prezenţa în ţările est europene, dar numai după ce procesul de tranziţie s-a conturat mai mult şi creşterea negativă a fost înlocuită de creştere economică pozitivă, companiile transnaţionale au început să investească mai mult în regiune.

Analiştii UNCTAD[1] susţin că investitorii străini au discriminat economiile TCEE, investind în primul rând în ţările cu performanţe economice şi acolo unde procesul de privatizare părea că nu are cale de întoarcere.

Intre ţările Central şi Est Europene, Polonia a fost prima care a adoptat o tranziţie de şoc şi prima care a primit importante fluxuri de investiţii străine. Influxul a crescut continuu, stabilizându-se la un nivel mai mic decât al Ungariei sau Cehiei.

In Cehia şi Ungaria, investiţiile au fost în mare măsură legate de privatizare. De exemplu, peste 70% din investiţiile străine din Ungaria au fost legate în 1993 de privatizare, iar în 1995 creşterea investiţiilor străine directe a fost legată de privatizarea întreprinderilor de utilităţi publice şi de telecomunicaţii.

In Cehia, 60% din influxul de investiţii străine directe a fost legat în 1995 de privatizarea companiei de telecomunicaţii şi a unei importante rafinării.

Tările din Grupul Vişegrad cu cele mai mari ritmuri de creştere economică şi cu “cea mai puternică aspiraţie de integrare în Uniunea Europeană” au deţinut 65% din fluxul de investiţii străine în regiune.

Concluzia experţilor occidentali este că în Tările Central şi Est Europene există o corelaţie directă între fluxul de investiţii străine şi creşterea economică.

.

¨ Investiţiile străine directe reflectă dezvoltarea infrastructurii

Noile oportunităţi în infrastructură, determinate parţial de liberalizare şi dereglementare şi parţial de interesul guvernelor, manifestat tot mai mult pentru firmele străine cu capital şi tehnologie, au contribuit la atingerea unor niveluri record ale investiţiilor străine directe.

Infrastructura, în special comunicaţiile, au atras ISD în valoare anuală de circa 7 miliarde $ la începutul anilor`90. Totuşi, această cifră reprezintă numai o fracţiune din cererile totale de investiţii în infrastructură, multe dintre ele rămânând fărăacoperire.

Se estimează că, în deceniul următor, necesarul de investiţii pentru infrastructură va fi de 1400 miliarde $ în Asia de Est, de 700 miliarde $ în China şi de 600-800 miliarde $ în America Latină[2] .

Pentru Statele Unite, cel mai mare investitor în afara graniţelor sale, ponderea industriilor de infrastructură în total investiţiilor sale a fost în medie de 4,9% pe an în intervalul 1992-1994. Corporaţiile transnaţionale americane au investit în infrastructură peste 14 miliarde $ numai în 1996.

Analiştii[3] consideră că, deşi cifra absolută este mare, ponderea investiţiilor în infrastructură în stocul total de investiţii în străinătate este mică comparativ, de exemplu, cu anul 1940. Atunci, mai mult de o treime din stocul de ISD ale SUA în America Latină au fost alocate pentru infrastructură. Valurile de naţionalizări şi expropieri ce au urmat apoi în această zonă a dus la declinul dramatic al investiţiilor, tendinţă ce abea recent a fost inversată.

În pofida nivelului scăzut al fluxurilor de ISD în infrastructură, se apreciază că în viitor există posibilitatea implicării în mai mare măsură a corporaţiilor transnaţionale. Chiar dacă costurile fixe sunt ridicate, multe proiecte de infrastructură sunt atractive pentru investitorii staini.

¨ Schimbarea cadrului legislativ al diferitelor ţări în vederea stimulării investiţiilor străine directe

Liberalizarea economiei mondiale continuă să faciliteze creşterea investiţiilor străine directe. In anul 1996 au avut loc 98 de schimbări legislative pentru liberalizarea investiţiilor străine în 65 de ţări, din care 10 ţări dezvoltate şi 55 în curs de dezvoltare.

In ţările în curs de dezvoltare, aceste schimbări includ deschiderea spre ISD a industriilor (care până atunci fuseseră închise), abolirea sau reducerea procedurilor de aprobare, prevederea unor stimulente şi stabilirea unor scheme speciale de liberalizare.

Stimulentele introduse de ţările în curs de dezvoltare în 1996 au fost îndreptate mai mult spre dezvoltare regională. Totodată, însă, aceste stimulente au fost raţionalizate şi diminuate ca număr. Ca urmare, ponderea schimbărilor în direcţia reducerii stimulentelor a fost de 7% din numărul total de reglementări schimbate ( 5% in 1995)[4].

1.3 Rolul investiţiilor străine directe în zonele libere industriale de export (ZLIE)

Zonele libere industriale de export vizează în mod special să servească drept centre de legătură pentru captarea investiţiilor străine directe, necesare pentru susţinerea eforturilor de industrializare a ţărilor în curs de dezvoltare.

Zonele libere industriale pentru export oferă o serie de avantaje destinate a elimina sau a reduce obstacolele materiale şi administrative din calea relocalizării industriilor originare din alte ţări.

Ca regulă generală, avantajele oferite investitorilor din ZLIE includ acordarea de concesii fiscale şi financiare întreprinderilor străine instalate în aceste zone libere.

In 1996 au fost introduse numeroase pachete de reglementări pentru stimularea ISD în zonele economice libere şi regiunile speciale, atât în ţările dezvoltate, cât şi în cele în curs de dezvoltare, ceea ce a contribuit la creşterea volumului de investiţii străine în zonele libere industriale.

O asemenea creştere pare un paradox, având în vedere că ZLIE ar trebui desfiinţate, în condiţiile liberalizării economiei mondiale. Crearea Organizaţiei Mondiale a Comerţului în 1994, care are mandat de a reduce sau elimina barierele comerciale şi de investiţii, va face ca, într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat, Zonele Libere să devină inutile. Dar, în timp ce politicienii şi diplomaţii dezbat asupra acordurilor comerciale internaţionale propuse, guvernele din aproape toate ţările au creat zone comerciale speciale pentru stimularea creşterii comerţului internaţional.

Atracţia investitorilor străini pentru zonele libere industriale de export este mai mare decât pentru obiectivele industriale ale unei ţări, din afara zonelor libere, întrucât ZLIE prezintă unele avantaje[5]:

Ø Zonele libere industriale de export sunt dotate cu infrastructură destul de perfecţionată, astfel că, pentru o întreprindere care se instalează în zonă, se reduc considerabil cheltuielile iniţiale de instalare. Cu alte cuvinte, activitatea poate începe imediat şi randamentele capitalurilor investite sunt mai rapide. Zonele libere industriale oferă deobicei instalaţii de infrastructură, cuprinzând accesul la porturi maritime şi / sau aeroporturi, reţele de transport şi telecomunicaţii, aprovizionarea cu energie, aducţia apei.

Ø Zonele libere industriale oferă proceduri administrative simplificate. Intreprinderile străine ce doresc să se implanteze într-o ţară se plâng de dificultăţile de ordin birocratic pe care le întâmpină, în special în ţările în curs de dezvoltare şi în ţările în tranziţie. Implantându-se în zonele libere industriale, investitorii străini ocolesc o serie de bariere birocratice.

Ø Zonele libere industriale de export oferă servicii indispensabile activităţii investitorilor străini. Dintre aceste servicii sunt de menţionat: consultanţa privind recrutarea forţei de muncă şi alte probleme legate de personalul angajat, servicii comerciale în domeniile bancar, de asigurări, de condiţionare, expediţie şi tranzit al mărfurilor, servicii juridice şi de contabilitate, servicii specializate de reparaţii mecanice, servicii sociale, precum servicii medicale, restaurante, hoteluri.

Ø Avantajele vamale constituie evident un element esenţial al zonelor libere industriale. Avantajele vamale se concretizează în scutirea de taxe vamale la importul de maşini, instalaţii şi factori de producţie, suspendarea restricţiilor cantitative la import, ca şi exportul liber al produselor transformate în zonă.

Ø Zonele libere industriale de export oferă şi alte avantaje fiscale şi financiare investitorilor, uneori sub forma exonerării temporare de impozite, subvenţii pentru serviciile publice şi chirii, exonerarea de controlul valutar.

Ø Acordarea de credite, uneori însoţite de dobânzi preferenţiale, este o altă formă de încurajare a investiţiilor străine efectuate în zonele libere industriale de export, ce pare a avea “o mai mare greutate” decât exonerarea temporară de impozite.

Cu excepţia avantajelor vamale, stimulentele acordate investitorilor din zonele libere industriale de export sunt în general asemănătoare cu stimulentele acordate investitorilor străini ce acţionează în interiorul ţării. Dacă există diferenţe, atunci ele sunt în favoarea investitorilor din zonele libere industriale.

In afara stimulentelor cu caracter general descrise, în unele zone libere industriale se acordă stimulente speciale, ca de exemplu, prime de investiţii şi derogări de la reglementarea privind nivelul salariilor minimale sau legislaţia muncii.

Prezentăm, cu titlu de exemplu, stimulentele acordate de Sri Lanka investitorilor străini din ZLIE.

Tabel 1

Sri Lanka : Stimulente şi concesii acordate investitorilor străini din ZLIE

Avantaje, concesii	Durata
Scutire de impozit pe profit (temporar)	Durata maximă 15 ani, începând din primul an de înregistrare a profitului
Prelevări preferenţiale de impozit pe venit (2-5% din cifra de afaceri considerate ca beneficii)	Durata de maxim 15 ani de la expirarea scutirii fiscale temporare
Scutire de impozite pe dividendele vărsate la acţionarii ne-rezidenţi	Durata de viaţă a întreprinderii
Scutire de impozit pe venituri cu titlu de redevenţe vărsate acţionarilor ne-rezidenţi	In timpul concesiilor fiscale temporare şi în anul următor; apoi impozitul nu depăşeşte 15%
Scutire de impozit pe veniturile angajaţilor străini	In timpul concesiilor fiscale temporare
Scutire de taxe vamale la import instalaţii industriale, maşini, echipamente, materii prime, bunuri conexe	Pe durata de viaţă a întreprinderii
Export fără taxe al produselor finite	Pe durata de viaţă a întreprinderii
Derogări de la legea privind reglementarea importului şi exportului	Pe durata de viaţă a întreprinderii
Derogări de la legea privind controlul valutar şi autorizarea deschiderii de conturi în în valută	Pe durata de viaţă a întreprinderii
Scutirea de impozit pe profitul rezultat din transferul de acţiuni	Pe durata de viaţă a întreprinderii
Deducerea sumelor investite în cumpărarea de acţiuni obişnuite, altele decât acţiunile existente din venitul impozabil al cumpărătorului, sub rezerva unor limite stabilite	Pe durata de viaţă a întreprinderii

Sursa: Greater Colombo Economic Commission (GCEC)

Stimulentele pentru investitorii străini acordate de Sri Lanka se referă la întreprinderile situate în cele 3 zone libere industriale de export ce funcţionează pe teritoriul ţării: Katunayake, Biyagama, Kogggala. De semnalat că de aceleaşi avantaje se bucură şi întreprinderile din afara acestor zone, care au capital străin şi care îndeplinesc următoarele condiţii: a) 90% din producţie este destinată exportului în cazul produselor industriale şi 75% în cazul produselor cu bază agricolă; b) fonduri minime de finanţare, de 250 000 dolari provenind din surse străine.

Capitolul II. CORPORAŢIILE TRANSNAŢIONALE ŞI DEZVOLTAREA ZONELOR LIBERE INDUSTRIALE

¨ Definiţia corporaţiilor transnaţionale (CTN)

Corporaţiile transnaţionale sunt întreprinderi corporatiste sau necorporatiste care cuprind compania “mamă” şi filialele sale străine.

O companie “mamă” este definită ca o întreprindere care controlează activele altor companii localizate în altă ţară, de obicei prin deţinerea unei părţi din acţiunile acestora.

Deţinerea a 10% sau mai mult din acţiuni sau din puterea de vot a unei companii incorporate (sau echivalentul acestora pentru o companie neincorporată) este considerată în mod normal ca un prag pentru controlul activelor[6].

Filiala străină este o întreprindere incorporată sau nu de compania mamă, în care un investitor rezident în altă ţară deţine un pachet de acţiuni ce-i permite implicarea în managementul acestei întreprinderi (dupa cum am aratat, pachetul de acţiuni trebuie să fie de minim 10% la o întreprindere incorporată sau echivalentul la o întreprindere neincorporată)

Expertii de la Naţiunile Unite utilizează termenul de filiale (subsidiary) sau filiale străine pentru întreprinderile controlate de întreprinderea mamă, pentru întreprinderile asociate şi pentru sucursale (branches).

¨ Filiala corporaţiei transnaţionale (subsidiary) este o întreprindere incorporată în ţara gazdă în care o altă companie deţine peste jumătate din puterea de votare a acţionarilor şi are dreptul de a numi sau a retrage majoritatea membrilor consiliilor de administraţie, de management şi de supraveghere;

¨ Intreprinderea asociată este o întreprindere incorporată localizată în ţara gazdă în care investitorul străin deţine cel puţin 10%, dar nu mai mult de jumătate din puterea de votare a acţionarilor.

¨ Sucursala corporaţiei transnaţionale (branch) este o întreprindere neincorporată, deţinută total sau parţial intr-o ţară gazdă, care se găseşte în una dintre următoarele situaţii: a) societate sau oficiu permanent al investitorului străin; b) un parteneriat neincorporat sau o societate mixtă între investitorul străin si una sau mai multe părţi terţe; c) teren, structuri (cu excepţia structurilor guvernamentale) şi / sau echipamente şi obiecte imobile aflate în proprietatea directă a unui rezident străin; d) echipament mobil (nave, avioane, cisterne de gaz si ţiţei, ş.a.) care operează în cadrul unei ţări străine pentru investitor, timp de cel puţin 1 an.

2.1. Principalele corporaţii transnaţionale (CTN) şi rolul lor in internaţionalizarea producţiei

Anul 1997 a adus modificări în topul celor mai mari 100 corporaţii transnaţionale din lume, clasificate după activele deţinute în străinătate. Astfel, anul 1997 a adus pe primul loc în top compania americană din domeniul electronicii, General Electric, după ce, timp de cinci ani consecutivi, Royal Dutch Shell (Marea Britanie / Olanda) s-a situat pe primul loc în topul primelor 100 de corporaţii transnaţionale din lume (locul 3 în 1997şi 1998).

După ce, în 1996 pentru prima oară, lista celor 100 CTN cuprindea două corporaţii din ţările în curs de dezvoltare: Daewoo Corp.(locul 52) din Coreea de Sud şi Petroleos din Venezuela, anul 1997 a menţinut cele două companii în top, dar locurile ocupate au coborât în ierarhie la 75 şi respectiv 73.

Pe de altă parte, mai există un top al celor mai mari 50 de transnaţionale situate în ţările în curs de dezvoltare, care în 1997 are în frunte firma Petroleos de Venezuela (Daewoo Corp în 1996).

Principalii indicatori care arată dimensiunea, puterea şi implicarea acestor corporaţii în economia mondială sunt: activele în străinătate, vânzările în străinătate, forţa de muncă utilizată în ţările în care se implantează.

¨ Activele în străinătate deţinute de primele 100 de corporaţii transnaţionale au totalizat 1791 miliarde $ în 1997 (cele mai recente date publicate de UNCTAD), iar cele 50 de corporaţii din ţările în curs de dezvoltare au avut active in străinătate de 103 miliarde $.

Dinamica activelor a fost foarte accelerată pentru CTN din ţările în curs de dezvoltare (sporind în perioada 1993-1995 cu 280%) şi mai lentă pentru cele 100 TNC originare în marea lor majoritate în ţările dezvoltate (sporul a fost de 30% în aceeaşi perioadă). Anul 1997 a înregistrat un declin al activelor deţinute în străinatate atât de CTN-urile din ţările dezvoltate, cât şi din cele în dezvoltare (-0,8% în 1997 faţă de 1996 şi respectiv –2,8%).

¨ Vânzările în străinătate ale celor 100 CTN au totalizat 2133 miliarde $ în 1997 (2149 miliarde $ în 1996), iar ale celor 50 CTN din ţările în dezvoltare 136 miliarde $ (fără schimbări faţă de anul anterior).

¨ Numărul de angajaţi în străinătate totalizează 5.980.740 pentru cele 100 CTN (+0,7% comparativ cu 1996) şi 483.129 pentru cele 50 CTN originare în ţările în curs de dezvoltare (-10,3% comparativ cu 1996).

¨ Tendinţe pe ţări de origine

Lista celor 100 CTN este dominată de câteva ţări din Uniunea Europeană, din Statele Unite şi Japonia, care acoperă circa 92% din totalul activelor celor 100 de corporaţii şi deţin 91% din forţa de muncă străină angajată. Deşi numărul de intrări pe această listă a CTN bazate în Uniunea Europeană, Japonia şi SUA nu s-a schimbat în ultimii 5 ani, compoziţia pe ţări a marcat unele modificări. Numărul corporaţiilor americane a rămas aproape acelaşi, al celor din Japonia a crescut, iar al celor din UE s-a diminuat.

Lista celor mai mari 50 CTN din ţările în curs de dezvoltare este dominată de Coreea de Sud, Hong Kong - China, Mexic şi China. Circa două treimi din activele în străinătate şi 28% din firmele listate în top aparţin ţărilor în curs de dezvoltare menţionate.

Tabel 2

Concentrarea geografică a corporaţiilor transnaţionale, după active, vânzări şi angajaţi străini (Top 100)

- % din total-

Regiune \ ţara	Active străine	Vânzări străine	Angajaţi în străinătate
Uniunea Europeană	41,0	41,8	51,4
Franta	9,8	8,3	10,1
Germania	12,7	13,8	15,0
Olanda	7,3	8,3	12,3
Marea Britanie	11,2	12,1	13,8
Japonia	15,7	22,8	10,7
SUA	32,4	26,0	27,7
Total 100 CTN	100,0	100,0	100,0

Sursa:UNCTAD şi Erasmus University, 1999

¨ Topul primelor 25 de corporaţii transnaţionale din Europa Centrală şi de Est

Pentru prima oară în 1999, World Investment Report, UNCTAD publică lista celor 25 de CTN din topul ţărilor din Europa Centrală şi de Est, în funcţie de activele în străinătate.

In 1997 şi 1998, aceleaşi 3 întreprinderi au ocupat primele poziţii în top: Latvian Shipping Company (Letonia, transporturi), Podravka (Croaţia, alimente, băuturi, farmaceutice) şi Gorenje (Slovenia, aparatură casnică).

Din cele 25 de CTN, 5 sunt din Slovenia, 4 din Ungaria, 4 din Croaţia, 3 din Cehia, 3 din Polonia, 2 din Slovacia, 1 din România (Petrom SA). In acest top nu sunt incluse CTN din Ferderaţia Rusă, întrucât numai o singură companie a răspuns la chestionarele UNCTAD, compania Lukoil. Datele prezentate pentru Lukoil confirmă că aceasta este semnificativ mai mare decât orice altă companie transnaţională din Europa Centrală. Activele în stăinatate ale Lukoil au totalizat 2,3 miliarde dolari în 1998, iar vânzările sale în străinătate au sporit cu 400% faţă de 1997.

¨ Strategii de integrare ale corporaţiilor transnaţionale şi sisteme corporatiste de producţie

In strategiile complexe de integrare, orice activitate de valoare adăugată poate fi localizată, cel puţin în principiu, în orice parte a sistemului corporaţiilor transnaţionale (CTN) şi se poate integra cu alte activităţi pentru a produce bunuri pentru pieţele naţionale, regionale, globale.

Decizia de localizare a unei activităţi este bazată pe contribuţia la performanţa generală a sistemului corporatist.

Structura organizatorică a unei firme devine complexă, implicând legături multi-direcţionale şi fluxuri în cadrul firmei şi cu alte firme.

Primele semne ale acestei strategii sunt relevate de faptul că filialele străine ale CTN exportă nu numai resurse naturale, ci încep să exporte produse industrializate şi servicii, mai întâi la firmele ”mamă” şi apoi la alte filiale străine - astfel începând diviziunea internaţională a muncii în cadrul sistemului corporaţiei.

Inainte de începerea procesului mai accelerat de liberalizare pe plan mondial, eforturile de integrare regională au condus în mod deosebit la crearea sistemelor de producţie integrate internaţional.

Strategiile de integrare ale corporaţiilor transnaţionale pot să implice integrarea verticală sau orizontală, în funcţie de caracteristicile produsului şi pieţelor şi de tipul de investiţii străine directe alocate[7].

· Integrarea verticală implică dispersarea geografică a activităţilor inter-relaţionate, care sunt localizate în diferite puncte, între filiale, de-a lungul canalului de distribuţie a valorii adăugate a produsului.Integrarea se face acolo unde este cel mai eficient să se livreze produsul final pe pieţe naţionale, regionale, globale. Integrarea verticală depinde de diferenţele specifice pe ţări în deţinerea resurselor sau în privinţa resurselor de cost (rezultând în general simpla integrare), de diferenţele în raportul cost - productivitate, în costurile de transport şi prin nivelul economiei de scală al intreprinderii. Aceste elemente sunt relevante în special pentu integrarea activităţilor de valoare adaugată ale CTN în ţările în curs de dezvoltare.

· Integrarea orizontală implică dispersia geografică a producţiei de produse, diferenţiate între unităţile sistemului corporatist, şi depinde de specificul pieţei, de economia de scală, în special la nivelul firmei. Integrarea orizontală se întâlneşte mai mult la operaţiunile CTN în ţările industrializate.

In ambele tipuri de integrare, rezultatul strategiilor, pentru fiecare corporaţie transnaţională, este creerea unei reţele intra-firmă şi (în cazul unor anume tipuri de integrare verticală) de relaţii inter-firme, în baza cărora se organizează fluxul de resurse, informaţii, bunuri şi servicii.

¨ Comerţul intra-firmă

Comerţul intra-firmă ce depăşeşte graniţele naţionale constituie trăsătura caracteristică a întregii producţii internaţionalizate prin investiţii străine directe şi a căpătat proporţii considerabile în cadrul comerţului exterior.

Ponderea exportului intra-firmă a CTN şi a filialelor sale localizate în aceeaşi ţară variază între 38% din totalul exportului în cazul Suediei şi 24 % în cazul Japoniei.

Importul corespunzător intra-firmă variază între 14% din totalul importului în cazul Japoniei şi 43% în cel al SUA.

Pe ansamblu, fluxul de bunuri şi servicii de la un membru la altul al corporaţiilor transnaţionale tinde să se majoreze.. Aceste fluxuri intra-firmă constituie un indicator al gradului de integrare al producţiei şi al dispersiei geografice în cadrul unei corporaţii transnaţionale.

In cadrul structurilor tradiţionale ale corporaţiilor industriale ce urmează strategii multiple pentru pieţele interne şi legături între investiţiile străine directe şi comerţ, vânzările intra-firmă tind să fie limitate, cuprinzând în special fluxuri de echipamente şi servicii de la firma mamă la filialele sale.

In strategiile simple de integrare, direcţionarea comerţului intra-firmă este afectată de poziţia filialelor în reţeaua valorică a sistemului internaţional de producţie a CTN. Dacă filialele străine sunt situate în aval, comerţul intra-firmă constă în principal din exportul firmei mamă la filialele sale; dacă sunt situate în amonte, fiind furnizori, ele generează importuri din partea firmei mamă. Ca urmare a importanţei urmăririi eficienţei ISD ce urmează strategii regionale complexe sau strategii globale, se dezvoltă o mulţime de relaţii şi comerţul intra-firmă capătă o importanţă mai mare pentru CTN, datorită specializării şi dispersiei geografice a activităţilor.

Importanţa comerţului intra-firmă poate fi ilustrat cu cazul SUA, unde, în perioada 1985-1995, ponderea exportului intra-firmă în totalul exportului corporaţiilor transnaţionale americane a sporit de la 34 la 44%, iar ponderea importului intra-firmă în totalul importului acestora de la 38% la 59%. In sectorul produselor industriale din SUA ponderea exportului şi importului corporaţiilor transnaţionale americane în totalul exportului şi respectiv al importului de produse industriale ale ţării sunt de circa 75%, iar tendinţa este de creştere. Pentru filialele străine ale corporaţiilor americane, ponderea comerţului intra-firmă în comerţul lor total atinge 80-90% în sectorul industrie.

Datele referitoare la corporaţiile transnaţionale din Japonia, Suedia, Franţa, confirmă importanţa comerţului intra-firmă în cadrul multor sectoare industriale, în special în cele caracterizate de activitatea intensivă de cercetare- dezvoltare.

2.2 Impactul corporaţiilor transnaţionale asupra ţărilor gazdă

Reducerea obstacolelor în calea investiţiilor străine directe şi a comerţului internaţional şi posibilitatea oferită de multe ţări corporaţiilor transnaţionale de a dispersa activităţile de producţie în baza sistemelor de producţie integrată internaţional, induce beneficii potenţiale şi costuri pentru aceste ţări.

Natura beneficiilor şi a costurilor nu este clarificată încă de analişti, în schimb sunt relevate posibilele implicaţii ale relaţiei între investiţiile străine ale CTN şi comerţul internaţional în noul mediu de afaceri, în special pentru ţările în dezvoltare.

Efecte statice (obtenabile în stadiul dat, fără a lua în considerare impactul inovativ). Producţia integrată în sistemul corporatist, orientată spre eficienţă, înseamnă fragmentarea activităţilor potrivit avantajelor comparative statice ale diferitelor localizări. Diviziunea muncii care rezultă furnizează oportunităţi pentru ţările interesate de a participa la producţie şi comerţ, în asociere cu corporaţiile transnaţionale, specializându-se în segmentele de producţie pentru care au avantaj comparativ. Mai mult, ţările cu gamă variată de capabilităţi au posibilitatea de a atrage activităţi specializate, nu numai în domeniul unor produse şi componente, dar şi în activităţile funcţionale ale CTN, precum finanţe, contabilitate, procesare de date.

Multe întreprinderi din Asia şi America Latină fac parte deja din sistemele de producţie integrate regional sau global ale CTN sau sunt legate de acestea prin acorduri de subcontractare, vânzând sau exportând părţi, componente, şi / sau bunuri şi servicii selecţionate către companiile transnaţionale şi filialele lor.

Multe din aceste ţări au fost la început implicate în structurile globale de producţie ale CTN prin forme simple de integrare, dată fiind orientarea CTN spre operaţiuni intensive din punct de vedere al forţei de muncă. Apoi, unele întreprinderi au înregistrat schimbări, pe baza investiţiilor străine directe şi a altor aranjamente făcute cu corporaţiile transnaţionale, astfel încât, în prezent, realizează activităţi din tehnologia de vârf. Un exemplu în acest sens este industria electronică.

Participarea la diviziunea internaţională a muncii are nu numai beneficii, dar implică şi riscuri. Riscurile pot fi mai mari atunci când participarea este legată de sistemele corporatiste, a căror opţiune este mondializarea şi care sunt presate în mod constant să îmbunătăţească competitivitatea. Vulnerabilitatea poate creşte dacă specializarea devine mai îngustă, îndeosebi când e supusă schimbărilor tehnologice, iar re-orientarea localizării este uşor de realizat.

Efecte dinamice (luând în considerare impactul inovativ). O mai mare inter-conectare a investiţiilor străine directe făcute de corporaţiile transnaţionale cu comerţul internaţional are implicaţii potenţiale pentru schimbare dinamică şi dezvoltare, prin îmbunătăţiri tehnologice şi inovaţii în ţările care atrag corporaţiile transnaţionale. Filialele CTN devin tot mai mult aliniate cu avantajul comparativ static al diferitelor localizări şi se concentrează tot mai mult pe acele zone în care potenţialul local pentru inovaţie este mai mare. Se caută deci surse locale de inovaţie şi creştere a productivităţii muncii pentru fiecare filială, care poate deveni strategia regională sau globală de producţie şi comercializare. Sporurile de productivitate şi inovaţii dispersate geografic se combină într-o strategie globală, iar atunci când sunt relevante nu numai pentru aplicarea locală imediată, se pot aplica în întregul sistem corporatist ca input pentru noi îmbunătăţiri.

Pentru ţările în dezvoltare, gradul de realizare locală a sporurilor determinate de dispersia şi integrarea inovaţiei în sistemul CTN depinde de rolul pe care l-a desemnat CTN filialelor locale şi de modul în care acest rol este asociat cu reţeaua de alte firme (indigene) în aceeaşi localizare. Perspectivele de îmbunătăţire tehnologică prin activităţi de asamblare, pentru firmele din ţările în dezvoltare, sunt limitate. Asemenea activităţi tind să fie mai mobile geografic şi mai puţin legate de economia în care sunt localizate.

Până în prezent, puţine ţări în curs de dezvoltare au reuşit să devină centre pentru localizarea activităţilor inovative ale corporaţiilor transnaţionale, ceeace le-a permis să exporte pe baza noului avantaj comparativ dezvoltat. Cel mai notabil exemplu îl constituie Singapore în cercetarea şi dezvoltarea biotehnologiei.

2.3 Corporaţiile transnaţionale în zonele libere industriale de export

Deşi nu există date complete cu privire la investiţiile companiilor transnaţionale în zonele industriale libere, analiştii de la Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare [8] susţin că zonele libere au constituit unul din cele mai dinamice sectoare de atragere a investiţiilor străine directe şi a corporaţiilor transnaţionale, ponderea acestora în dezvoltarea sectorului industrial fiind substanţială.

In Mexic, de exemplu, zonele libere industriale au atras peste 70% din investiţiile străine totale ale ţării, iar în Ins. Mauriciu peste 85%. La începutul anilor`90 în numai 4 zone speciale ale Chinei se concentrau peste 30% din investiţiile străine directe atrase de China.

Dar rolul companiilor transnaţionale în dezvoltarea zonelor libere industriale nu se limitează doar la participarea la capitalul social al firmelor din zone, ci a luat forma de sub-contractare cu firmele naţionale instalate în zonele libere.

Datele disponibile cu privire la forţa de muncă angajată de companiile transnaţionale în zonele libere arată importanţa şi rolul acestora. Astfel, la sfârşitul anilor`80, companiile transnaţionale asigurau numai în zonele libere industriale din ţările în curs de dezvoltare (în afară de China) circa două treimi din numărul total de locuri de muncă furnizate de ele în aceste regiuni. Contribuţia companiilor transnaţionale a fost deci determinantă şi această sursă de locuri de muncă s-a dezvoltat rapid. Cifrele menţionate se referă doar la munca directă, dar dacă se ia în considerare şi munca indirectă, importanţa companiilor transnaţionale în crearea de locuri de muncă în ţările gazdă se va majora considerabil. Astfel, investiţiile directe, datorită anvergurii lor, par să joace un rol decisiv în dezvoltarea structurilor industriale şi în orientarea zonelor libere industriale.

2.3.1 Natura şi originea corporaţiilor transnaţionale din zonele libere

Eforturile de promovare depuse de autorităţile zonelor libere au ca scop atragerea în special a celor mai cunoscute transnaţionale. Se pare totuşi că investitorii străini în zonele libere industriale sunt de cele mai multe ori multinaţionale mai puţin experimentate.

Alte caracteristici ale activităţilor CTN în zonele libere, degajate din experienţa internaţională sunt::

¨ Reprezentarea puternică în zonele libere industriale de export a marilor companii transnaţionale axate în principal pe industria electronică;

¨ reprezentarea în mai mică măsură a marilor companii transnaţionale cu structură industrială mai diversificată.

Investitorii japonezi reprezintă majoritatea marilor companii transnaţionale care acţionează în zonele libere industriale de export. Participarea relativ scăzută a marilor transnaţionale europene şi americane cu experienţă îndelungată se explică parţial prin faptul că acestea dispuneau deja de instalări în întreaga lume înainte de crearea primelor zone libere industriale de export. Ca urmare, decizia lor în legatură cu investiţiile străine pare dictată mai degrabă de strategia globală decât de considerente legate de costurile de producţie.

La nivelul ţărilor gazdă, vechile legături coloniale, relaţiile etnice şi proximitatea geografică faţă de ţările furnizoare şi de debuşeuri au incidenţă asupra investitorilor.

Dacă companiile transnaţionale de renume nu au nevoie de cadrul unei zone libere industriale pentru supravieţuire pentru că ele dispun de resurse suficiente pentru a funcţiona în mod satisfăcător în condiţii normale, mediul relativ liber de risc şi infrastructura oferite de zonele libere industriale constituie atuuri majore, dacă nu vitale pentru societăţile transnaţionale ambiţioase şi pentru micile întreprinderi.

Apariţia unui număr crescând de investitori în ţările în dezvoltare constituie un alt aspect interesant al fenomenului zonelor libere industriale. Pentru unele dintre ele, investiţiile în zonele libere industriale reprezintă una dintre primele forme de participare importantă la producţia industrială dintr-o ţară străină.

In noile ţări industrializate din Asia, costurile de producţie scăzute pe plan local au atras întreprinderile din sectoarele intensive în forţă de muncă să se instaleze în zonele libere industriale, unde forţa de muncă este ieftină. Dispariţia sistemului generalizat de preferinţe (SGP) pentru ţările nou-industrializate, de care beneficiau atunci când aveau statut de ţară în curs de dezvoltare, a contribuit deasemenea la creşterea investiţiilor în străinătate. Întreprinderile din Hong-Kong se situează printre aceşti investitori. Investitorii din ţările în curs de dezvoltare reprezentau la începutul acestui deceniu circa 20% din toate întreprinderile cu participare străină prezente în zonele libere industriale. Dat fiind faptul că acestea sunt întreprinderi multinaţionale relativ modeste pe plan mondial, participarea lor la investiţii şi la ocuparea forţei de muncă rămâne mai puţin importantă. Totuşi, nu trebuie subestimată contribuţia acestor întreprinderi dinamice.

In sfârşit, în afara posibilităţii de diversificare a surselor de investiţii străine pe care aceste întreprinderi multinaţionale le oferă, ele furnizează mijlocul de a instaura o cooperare economică mai strânsă între ţările în curs de dezvoltare, cu atât mai mult cu cât se pare că de multe ori doresc să întreprindă acţiuni comune.

2.3.2 Zonele libere industriale de export- premergătoare ale dezvoltării exporturilor ţărilor în dezvoltare.

India oferă un bun exemplu prin care se poate demonstra posibilitatea creşterii valorii şi competitivităţii exporturilor ţărilor în dezvoltare pornindu-se de la existenţa zonelor industriale de export şi de la participarea corporaţiilor transnaţionale în aceste zone.

Exportul de software al Indiei s-a dezvoltat într-un prim stadiu în zonele libere industriale de export din jurul oraşelor Delhi, Madras, Mumbai şi Bangalore.

In anul 1985, Citibank a stabilit offshore în zona industrială de export Santa Cruz Electronics Export Processing Zone din Mumbai o companie proprie de software orientată spre export. Citibank a fost atrasă în India de forţa de muncă ieftină, dar cu înaltă calificare şi vorbitoare de l. Engleză

Cea mai mare parte a investiţiei străine în această industrie a fost îndreptată iniţial spre aşa numita ‘industrie software de nivel scăzut pentru introducerea datelor”, ce se referă la contracte în baza cărora clientul furnizează specificaţiile exacte, lăsând foarte puţine elemente la discreţia sau creativitatea programatorilor. Această formă de activitate de export nu promitea prea mult chiar dacă calificarea personalului se îmbunătăţea. Restructurarea industriei de software din India s-a produs prin atragerea în 1986 a companiei multinaţionale Texas Instruments, care a stabilit în zonele libere din India propria sa filială orientată în întregime spre export. In plus, guvernul Indiei a dezvoltat în 1988 parcuri tehnologice de software (“Software Technology Parks of India Scheme”), unde a furnizat infrastructură, clădiri, electricitate, facilităţi de telecomunicaţii şi legături de mare viteză prin satelit. In 1989, o altya transnaţională, Hewlett-Packard, a realizat propria filială deţinută în proporţie de 100% intr-o altă zona liberă industrială din India, la Bangalore. In anii 1990-1991 Guvernul Indiei a abolit restricţiile cantitative la importurile de produse intermediare şi bunuri de capital (mijloace fixe) pentru realizarea exportului de software.

Investiţiile efectuate de companiile Texas Instruments şi Hewlett-Packard au ajutat industria de soft a Indiei în stadiul critic al dezvoltării sale. Acestea au demonstrat că India este o ţară gazdă viabilă pentru investiţiile străine în domeniul relativ avansat al softului. De atunci, multe firme locale au dezvoltat reputaţia de partener de încredere, de muncă de înaltă calitate la preţuri relativ scazute şi au putut în acest fel să depăşească simplele operaţiuni de introducere a datelor sau de servicii on-site. Companiile indiene au efectuat operaţiuni cu valoare adăugată mai mare, încredinţându-li-se proiecte întregi în loc de componente specifice. Alte companii au putut dezvolta pachete complete de software, care au fost exportate.

In prezent competitivitatea la export a industriei de soft din India este bine confirmată. In 1995 exporturile au totalizat 485 milioane dolari, în 1998 au ajuns la 1,75 miliarde dolari, iar până în martie 1999 exporturile s-au ridicat la 2,65 miliarde dolari. In prezent, cele mai mari 5 companii de soft din India sunt deţinute de localnici, două dintre ele fiind cotate la bursa americană NASDAQ[9].

Ceea ce rezultă din “povestea adevărată” a iindustriei de soft din India este rolul inţial important al companiilor transnaţionale în mobilizarea capacităţilor interne. Cu sprijinul şi asistenţa acordate de Guvern şi prin retragerea restricţiilor la import, companiile locale au fost capabile să depăşească filialele străine în privinţa competitivităţii la export.

2.3.3 Repartiţia capitalului corporaţiilor transnaţionale în zonele libere industriale

Experienţa ţărilor dezvoltate dovedeşte că cea mai mare contribuţie a filialelor companiilor transnaţionale cu participare străină la ansamblul dezvoltării industriale şi tehnologice a ţărilor gazdă ţine mai puţin de capitalul iniţial şi de transferul tehnologic care-l acompaniază, cât de integrarea graduală în economie şi de transformarea progresivă în întreprindere naţională.

Astfel, repartiţia capitalului determină în mare măsură efectele reale şi potenţiale ale zonelor industriale libere asupra dezvoltării.

Tabel 4

Trăsături ale Zonelor libere industriale de export situate în unele ţări în dezvoltare şi în tranziţie

Tara	Număr şi tip de zonă liberă	Tip principal de Stimulente în ZL	Nr. Angajaţi	Principale Ţări investitoare	Sectoare principale	Legea Muncii în ZL	Sindicate
1	2	3	4	5	6	7	8
Argentina	2 ZLC	Scutire taxe vamale şi fiscale
Bangla-desh	2ZLIE publice 4ZLIE in construcţie	10ani scutire fiscală scutire taxe vamale	2,2 mil.	Coreea Sud, Bangla-desh, Japonia Hong Kong	Confecţii, Pielărie, Incalţă-minte, electro-nice	Exceptat de la ordonanţa relaţiilor industriale	Sindicate şi greve interzise în ZLIE
Brazilia	1 ZLIE	Scutire fiscală si vamală				Garantare drepturi constituţionale pentru muncitori
Cape Verde	2 ZLIE	10 ani scutire fiscală scutire taxe import granturi calificare
Chile	2 ZLIE	Scutire fiscală Scutire taxe vamale
China	6 ZES 34 ZETD	Duty free Reduceri fiscale	18 mil.	H. kong Taiwan Japonia, SUA		Toate legile muncii se aplica	Sindicat unic
Columbia	10ZLIE, 2 Port. Liber 3 Zone turistice	Scutire fiscală Duty free				Toate legile muncii se aplica
Costa Rica	9 ZLIE	8 ani scutire fiscala, Duty free	20 000	Costa Rica , SUA	Textile, Confecţii	Toate legile muncii Se aplică	Prezenţă scazută a sindicatelor
R. Dominicană	43 ZLIE	15-20 ani scutiri de taxe	200 mii	SUA	Confecţii, electro-nice	Legile muncii se aplică	Sindicate prezente
Egipt	11 ZLIE	Scutiri fiscale Duty free	67 mii
Salvador	6ZLIE	10 ani scutire fiscală Duty free	60 mii			Legile muncii se aplică
Honduras	15 ZLIE si ZLC	Scutire permanentă de la toate taxele	95 mii	SUA	Confecţii	Legile muncii se aplică	Sindicate şi asociaţii prezente

1	2	3	4	5	6	7	8
India	7ZLIE	5ani scutire fiscală, Duty free				Se aplică legile muncii, ZLIE In dispute, ZLIE asimilate “utilităţilor publice”
Indonezia	26ZILE	12 ani scutire fiscală, Duty free		Japonia, M.Britanie Singa-pore		Legile muncii se aplică	Sindicate active
Iran	14 ZES, ZLCI	15 ani scutire fiscală, Duty free				Se aplică legile muncii
Kenia	15 ZLIE	10 ani scutire fiscală, Duty free	3 mii			ZL exceptate
Malaysia	15 ZLI			Japonia Singa-pore SUA		Se aplică legile muncii, se exceptează industriile noi	Restricţii în ind. Electronica şi alte ind. noi
Mexic	107 ZLIE		1 mil.
Filipine	110 ZLIE aprobate, 56 active	4-8 ani scutire fiscală, Duty free	609 mii	Japonia Filipine SUA	Maşini electrice	Legile muncii se aplică	Sindicate prezente
Iugosla-via	1 ZL	5 ani scutire fiscala Duty free
Singa-pore	Intreaga Tară			Singa-pore Japonia SUA	Electro-nice chimice	Legile muncii se aplică	Sindicate prezente
Thai-landa	3 zone de investiţii 5 ZLIE şi multeZLIE specializate	3 ani scutire fiscală Duty free		Japonia UE SUA	Electro-casnice	Legile muncii se aplică	Sindicate prezente
Vietnam	ZLIE	4 ani scutire fiscală Duty free
Turcia	14 ZLIE	Scutire fiscală Duty free					Greve interzise

Sursa, UNCTAD 1999, bazat pe Heerden 1999

Notă: Tabelul este selectiv, fiind mentionate 24 din cele 52 de ţări în curs de dezvoltare indicate de sursă. Spaţiile libere din tabel indică faptul că nu există date disponibile

ZLIE= Zonă liberă industrială de export

ZLC= Zonă liberă omercială

ZLI= Zonă liberă industrială

ZES=Zonă economică specială

ZLCI= Zonă liberă comercială şi industrială

ZLC= Zonă liberă comercială

ZL= Zonă liberă

Capitolul III. IMPACTUL ECONOMIC AL CORPORATIILOR TRANSNATIONALE SI INVESTITIILOR STRĂINE DIRECTE DIN ZONELE LIBERE

3.1 Promovarea exporturilor şi integrarea în circuitul internaţional

Promovarea exportului de produse industriale constituie unul din principalele obiective ale zonelor libere industriale .

Ponderea zonelor industriale în exportul total al ţării şi în exportul de produse industriale al acesteia este extrem de variabil de la o ţară la alta. Semnificative în acest sens sunt câteva exemple de zone industriale amplasate în ţări în curs de dezvoltare, care, chiar dacă se referă la date obţinute la începutul anilor `90, reflectă această variabilitate mare.

Tabel 5

Ponderea exporturilor ZLI în exporturile ţărilor gazdă

%

Tara	Ponderea exportului ZLI în total export / ţară	Ponderea exportului ZLI în total export produse industriale / ţară
Jamaica	14	66
Malaysia	14	49
Mexic	35	53
Filipine	7	16
Sri Lanka	23	44
R. Dominicană	43	51
Mauriciu	65	96

Sursa: CNUCED, 1993

Nivelul exporturilor brute nu permite măsurarea cu exactitate a veniturilor efective în devize ale ţărilor gazdă. Distorsiunea în favoarea factorilor de producţie importaţi, inerenţi în cazul zonelor libere industriale, precum şi existenţa raporturilor strânse între filiale şi corporaţiile transnaţionale în vederea schimburilor intra-firmă, reduc considerabil contribuţia veniturilor din exporturi la balanţa de plăţi a ţării în care e amplasată ZLI. Mai mult, repatrierea capitalurilor şi a profiturilor reduc şi mai mult incidenţa exporturilor asupra balanţei de plăţi.

Indicatorul export net este, potrivit estimărilor CNUCED, destul de ridicat în Indonezia, India şi Coreea de Sud, dar este relativ scăzut în Malaysia şi în Sri Lanka, în pofida exporturilor substanţiale ale zonelor libere industriale. In Ungaria exportul net al zonelor libere a depăşit în anul 1997 nivelul de 1 miliard $. In zona Manaus din Brazilia indicatorul exporturilor nete este negativ, datorită faptului că vânzările de produse transformate sunt destinate în cea mai mare măsură pieţei interne.

Interpretarea indicatorului exporturi nete este făcută cu prudenţă de către analişti. Acest indicator poate fi foarte scăzut sau negativ în perioada de început a activităţilor în zonele libere industriale, întrucât importurile de echipamente şi materiale de construcţii sunt importante. Valoarea exporturilor nete poate să nu fie foarte utilă pentru evaluarea zonelor libere industriale stabilite cu mult timp inainte, pentru ca vânzările destinate pieţei interne se intensifică în cadrul procesului de integrare a economiei naţionale.

3.2 Transferul de tehnologie şi know-how

Rolul zonelor libere industriale ca mijloc de achiziţionare a tehnologiilor şi a know-how-ului a fost limitat prin natura procedeelor de producţie utilizate. Aşa cum am mai menţionat, zonele libere industriale din ţările în dezvoltare sunt în mare parte dominate de tehnologii ce necesită multă forţă de muncă, fie că e vorba de industria textilă şi de îmbrăcăminte, fie de electronică. Cu toate că sectorul de electronică poate fi considerat ca un sector de vârf, zonele libere industriale asigură, de regulă, numai montajul componentelor. Operaţiunile tehnologice complexe, de exemplu cercetarea & dezvoltarea şi operaţiunile prealabile montajului se fac la sediul central al societăţilor transnaţionale

Know-how-ul necesar pentru operaţiunile efectuate în zonele libere industriale este în general la nivel scăzut şi necesită puţină educaţie şi calificare a cadrelor. Din acest motiv, zonele au o influenţă scăzută asupra competenţelor forţei de muncă. Cadrele medii şi tehnicienii beneficiază de şcolarizare, dar numărul acestora este destul de scăzut. În multe zone industriale amplasate în ţările în dezvoltare se observă sporirea numărului de instalaţii automate care permit efectuarea unor procese mai complexe, ce necesită forţă de muncă cu grad înalt de calificare, dar, în multe cazuri muncitorii necalificaţi sunt înlocuiţi cu maşini automate. Există, deci, un conflict între obiectivele zonelor libere industriale cu privire la ocuparea forţei de muncă şi transferul de tehnologie. Ramurile industriale de activitate care asigură transferul de tehnologie în cea mai mare parte sunt cele ale producţiei de maşini, instalaţii, echipamente şi produse intermediare, care necesită consumuri importante de echipamente, dar care limitează posibilitatea sporirii locurilor de muncă.

Un exemplu concret de utilizarea a transferului de tehnologie şi know how în zonele industriale îl constituie industria electronică din Malaysia. In ultimii ani, aici a avut loc o evoluţie spre instalaţii integrate de înaltă tehnicitate, industria electronică devenind capital intensivă. Integrarea s-a făcut la un nivel foarte ridicat, iar organizarea tehnică a producţiei şi pregătirea superioară a cadrelor au evoluat. Ponderea angajaţilor care nu participă direct la procesul de producţie (tehnicieni, supraveghetori, ingineri) a sporit la 28% din numărul total de angajaţi, faţă de 5% în primul an de funcţionare. Mai mult, corporaţiile transnaţionale au conştientizat avantajele angajării de personal local, determinate de costuri [10] şi au desemnat malaisieni pentru ocuparea unor înalte posturi de conducere.

3.3 Impactul zonelor industriale de export asupra competitivitaţii exportului pe termen lung

Prin definiţie, zonele libere industriale de export (ZLIE) sunt suprafeţe geografice distincte în care importul de materii prime şi materiale se efectuează fără taxe vamale, fiind transformate în produse destinate exportului. Comerţul zonelor industriale de export cu restul ţării în care sunt localizate este strict controlat. In unele cazuri, zonele libere industriale de export sunt tot atât de mari cât parcurile industriale.

Deşi există ZLIE în ţările dezvoltate (în 1997 în SUA erau 213 dintr-un total de 845 estimat), cele mai multe sunt localizate în ţările în dezvoltare, unde exită avantajul forţei de muncă ieftine.

In afara accesului liber la importuri, cele mai multe zone industriale de export oferă stimulente precum scutirea de taxe fiscale şi granturi pentru calificarea forţei de muncă.

Impactul ZLIE asupra creşterii exporturilor ţărilor gazdă este neîndoielnic[11].

Multe ţări, precum Costa Rica, China, Bangladesh, Singapore, Malaysia şi Sri Lanka au înregistrat creşteri spectaculoase la exporturile de produse industriale din zonele industriale de export. Aceste exporturi reprezintă de exemplu 50% din exportul de confecţii al R. Haiti şi 77% din cel al exportului total în Mauritius.

Cele mai de succes exporturi au fost confecţiile (în baza sistemului de alocare a cotelor de către Acordul Multi-Fibre) şi semi-conductorii.

Totuşi, experţii de la Naţiunile Unite[12] consideră că impactul ZLIE asupra competitivităţii pe termen lung a exporturilor nu este clar. Si aceasta pentru că o majorare a exporturilor bazată pe salarii scăzute nu este acelaşi lucru cu o creştere bazată pe îmbunătăţirea calificării angajaţilor şi pe modernizarea tehnologiilor.

Utilizarea generoasă a stimulentelor pentru atragerea investiţiilor străine directe în zonele industriale de export ridică deseori dubii asupra contribuţiei nete a ZLIE în ţara gazdă. In multe cazuri, singurul beneficiu este legat de utilizarea forţei de muncă ieftine, slab calificate. Se consideră ca improbabilă o tranziţie de la munca de asamblare, intensivă din punct de vedere al utilizării forţei de muncă şi cu valoare adăugată foarte mică, la activităţi cu valoare adăugată mai mare şi legături locale mai puternice. Atunci când o asemenea tranziţie are loc, aceasta este de lungă durată, ca în Bangladesh, unde exporturile de confecţii din ZLIE au început în 1970 şi abea acum există semne că industria trece de la simpla asamblare de cămăşi la operaţiuni cu valoare adăugată mai mare.

Totodată există numeroase cazuri în care zonele industriale de export şi-au dezvoltat legăturile şi nivelul tehnologic. In Malaysia, exportatorii de produse electronice au atras corporaţii transnaţionale şi au dezvoltat legăturile cu firmele locale. Ei au modernizat activităţile tehnologice şi au mărit gama de produse. Asemenea dezvoltări nu sunt automate: în mare măsură depinde de modernizarea forţei de muncă calificate şi atragerea celui mai potrivit investitor.

Succesul activitătilor ZLIE din Singapore se datorează stabilirii cu grijă a ţintelor pentru industrii, precum electronica care deţine peste 50% din exportul total, dar şi influenţării corporaţiilor transnaţionale în sensul ca acestea să-şi modernizeze tehnologiile. Această influenţă este posibilă numai pentru că Guvernul investeşte în calificarea forţei de muncă, în infrastructură şi în sprijinirea instituţiilor

3.4 Incidenţe ale zonelor libere asupra economiilor naţionale şi asupra participării acestora la comerţul internaţional

Eficacitatea zonelor libere industriale ca mijloc de dezvoltare pe termen lung al ţărilor gazdă este în mare măsura subordonată nivelului lor de integrare în economia naţională. Fără îndoială că sunt utile avantajele tehnologice care rezultă din interacţiunea dintre întreprinderile şi angajaţii străini pe de o parte şi cei locali pe de alta parte în cadrul zonelor libere industriale, dar tot atât de importante sunt cele care rezultă din relaţiile industriale care se formează între zonele libere şi restul ţării.

In ţările în curs de dezvoltare asemenea relaţii sunt limitate la sfera serviciilor şi la achiziţiile de bunuri din afara zonelor realizate de angajaţii din zonele libere.

In ţările cu nivel mai ridicat de dezvoltare sunt încurajate relaţiile între zona liberă şi restul economiei, iar rezultatele sunt benefice pentru ambele părţi. Dar există unii factori determinanţi pentru dezvoltarea acestor relaţii.

Ø Unul dintre cei mai importanţi factori este gradul de dezvoltare industrială a ţării care găduieşte zona liberă industrială. O bază industrială bine stabilită şi capabilă să producă produse competitive pe plan internaţional din punct de vedere al preţurilor şi al calităţii favorizează aprovizionarea locală a zonelor libere. Intreprinderile străine instalate în zona liberă sunt motivate să-şi facă aprovizionarea din regiune, din considerente comerciale şi de cheltuieli scăzute de transport. Pe de altă parte, stabilirea de legături cu întreprinderile naţionale poate conduce la participarea sporită la economia naţională, ce poate naşte posibilitatea creşterii vânzărilor pe piaţa locală (internă). Identificarea surselor de aprovizionare competitive şi fiabile, precum şi stabilirea de relaţii comerciale între zonele libere şi economia locală necesită un anumit timp.

Ø Nivelul relaţiilor variază în funcţie de ramura de activitate şi în special de procesul de producţie, de complexitatea tehnologică şi de măsura în care se poate realiza economia de scală. Fragmentarea procesului de producţie în sectorul electronicii, de exemplu, şi puternicele economii de scală ce se pot realiza prin producerea componentelor, ar putea conduce la realizarea un aranjamente de subcontractare. Subcontractarea constituie un element extrem de eficace pentru favorizarea integrării şi difuzării tehnologiei.In ceea ce priveşte aprovizionarea locală; dorinţa de a crea relaţii industriale este diferită pentru fiecare sector de activitate şi este subordonată disponibilităţilor de materii prime. Se ştie, de exemplu, că industria alimentară şi industria produselor chimice au efecte sensibile de multiplicare.

Ø Relaţiile zonelor libere cu piaţa locală pentru aprovizionare este legată de strategia de ansamblu a societăţilor transnaţionale. Existenţa legăturilor strânse între filiale şi societăţile “mamă” limitează posibilitatea de stabilire a relaţiilor cu societăţile locale. Politica dusă de unele companii transnaţionale în favoarea schimburilor între unităţile aceleiaşi CTN le aigură cumpărarea de produse de înaltă calitate chiar din interiorul companiei, dăndu-le chiar posibilitatea stabilirii de preţuri de transfer. Strategia companiilor transnaţionale este subordonată în mare măsură originii companiilor străine.

Ø Societăţile mixte au rol de catalizator, multiplicând şansele de promovare a activităţilor naţionale. S-a constatat că societăţile mixte au în mai mare măsură tendinţa de a achiziţiona materii prime de pe piaţa internă, comparativ cu companiile amplasate în zonele libere care dispun de capital străin în întregime.[13]

Ø Un alt element care influenţează relaţiile de aprovizionare cu resurse ale zonelor industriale libere de pe piaţa locală este politica comercială adoptată de ţările dezvoltate pentru încurajarea utilizării propriilor materii prime şi bunuri intermediare. Un factor determinant care explică nivelul scăzut de materii prime locale deţinute de produsele realizate în “maquilladoras” (Zone libere) din Mexic ţine de reglementarea vamală a SUA, care autorizează reimportul liber de taxe al produselor fără valoarea adăugată în străinătate.

Ø Din experienţa zonelor libere industriale ale ţărilor în curs de dezvoltare a rezultat că în multe cazuri nu s-a produs o antrenare în amonte a economiilor naţionale. Obstacolul principal l-a constituit mediocritatea produselor şi neritmicitatea aprovizionării din surse locale[14].

Ø In privinţa antrenării în aval a pieţelor locale, zonele libere industriale unde acţionează investitori străini şi corporaţii transnaţionale pot face concurenţă produselor locale cu efect stimulator asupra economiei naţionale, antrenând o creştere a nivelului tehnologic, a activităţilor de cercetare & dezvoltare şi un plus de inovaţie şi competitivitate. Pentru a se evita concurenţa neloială cu întreprinderile amplasate în afara zonelor libere, analiştii subliniază că produsele provenind din zonele libere sunt supuse taxelor vamale. Aceste vânzari avantajează în multe cazuri consumatorii locali, întrucât preţurile aplicate la produse de calitate superioară sunt mai mici decât preţurile produselor autohtone din afara zonelor. In Coreea de Sud, de exemplu, zonele libere industriale exportă pe piaţa locală peste 30% din totalul exporturilor realizate.

3.5 Perspective ale fluxurilor de investiţii străine directe şi ale strategiilor corporaţiilor transnaţionale până în anul 2001

Toate ţările care sunt interesate în atragerea investiţiilor străine în zonele libere consideră că este important să cunoască structura viitoarelor fluxuri de investiţii străine şi factorii care determină localizarea acestora în viitor. Unele elemente utile sunt furnizate de Raportul managerilor corporaţiilor transnaţionale elaborat în anul 1997 de UNCTAD, Invest in France Mission şi A. Andersen in colaborare cu DATAR

Rezultatele sugerează următoarele tendinţe pe termen mediu:

· Creşterea rapidă a ponderii producţiei realizate de CTN în străinătate în totalul producţiei obţinute. Dacă în ultimii 5 ani numai 28% din totalul celor intervievaţi realizau peste 60% din venituri din producţia obţinută în străinătate, pentru anul 2001 circa 53% aşteaptă acest lucru.

· Creşterea exporturilor din producţia obţinută în străinătate. Raportul arată că până în anul 2001 exportul produselor obţinute de CTN în străinătate vor creşte, iar cele din ţara de origine a transnaţionalelor vor rămâne constante.

· O mai mare accentuare a fuziunilor, achiziţiilor de firme, a societăţilor mixte, ca modalităţi de expansiune internaţională a corporaţiilor transnaţionale. Creşterea deosebit de rapidă aşteptată pentru joint venture reflectă dorinţa corporaţiilor transnaţionale de a împărţi riscurile şi costurile, precum şi nevoia pentru parteneri complementari, atunci când pătrund pe o nouă piaţă sau când dezvoltarea unor noi produse cere expertize în multe domenii. Considerente similare se vor aplica şi la parteneriatele strategice, la acordurile inter-firmă şi la parteneriatul cu corporaţia.

Se aşteaptă o restructurare a corporaţiilor transnaţionale, prin continuarea fuziunilor şi achiziţiilor în ţările dezvoltate.

· Tările în dezvoltare vor fi principalele beneficiare. Raportul relevă o schimbare semnificativă a priorităţilor, favorizându-se pieţele internaţionale pe seama celor interne, ţările în dezvoltare fiind probabil cele mai mari beneficiare ale acestui proces. Mulţi manageri prevăd o creştere a sumelor investite ce vor fi direcţionate spre ţările în dezvoltare din Asia şi, în mai mică măsură, din America Latină şi Europa Centrală şi de Est. ( Aceasta orientare a corporaţiilor transnaţionale a fost de curând confirmată de Unilever, care a anunţat dislocarea a 400 de întreprinderi din Europa şi America Latină şi întărirea poziţiilor sale în Asia). In acelaşi timp se prevăd puţine schimbări la nivelul priorităţii investiţiilor în Europa Occidentală şi America de Nord.

· Accesul pe piaţa locală rămâne cel mai important motiv pentru alegerea localizării corporaţiilor transnaţionale. Din raportul managerilor corporaţiilor transnaţionale rezultă că atunci când hotărăsc alegerea localizării pentru o nouă investiţie cel mai mult contează producţia pentru piaţa locală (practic puterea de absorbţie a pieţei locale pentru produsul sau serviciul ce va rezulta din investiţie). In medie se consideră că acest criteriu ar avea o valoare dublă comparativ cu criteriul localizării în funcţie de costul scăzut al forţei de muncă.

· Toate funcţiile corporaţiilor transnaţionle vor înregistra o mai mare internaţionalizare, pornind de la diferite nivele.

· Gradul de internaţionalizare şi mărimea investiţiilor străine directe se vor corela pozitiv cu dimensiunea companiei transnaţionale.Totuşi firmele mai mici vor accelera investiţiile în străinatate. Companiile transnaţionale din Europa şi SUA , cu vânzări anuale mai mici de 1 miliard $, planifică majorarea proporţiei de producţie şi vânzări obţinute în străinătate.

· Creşteri ”dramatice” ale investiţiilor străine directe în infrastructură, distribuţie, servicii ne-financiare şi automobile. Raportul arată că practic în toate industriile se vor majora invesţiiile străine directe, cu unele diferenţe pe grupe de industrii:

a) industrii în care internaţionalizarea este încă limitată, dar practic toţi factorii favorizează majorarea fluxurilor de ISD, şi anume: o schimbare a structurii cererii ce favorizeză ţările în dezvoltare; restructurarea masivă a corporaţiilor în ţările dezvoltate; schimbări în tehnologie şi abordarea organizatorică; eliminarea barierelor din calea ISD, care va permite o rapidă expansiune internaţională. In această categorie intră industriile pentru utilităţi publice, în special telecomunicaţii, unele servicii nefinanciare, precum comerţul cu amănuntul, mass-media.

b) industrii în care există factori puternic-favoizanţi pentru creşterea investiţiilor străine directe, dar internaţionalizarea a progresat atât de mult încât sunt posibilităţi limitate de creştere în continuare. In această categorie intră toate formele de industrii de prelucrare, inclusiv implicând tehnologie de vârf.

c) industrii în care rămân obstacole în calea internaţionalizării, sub forma procedurilor restrictive şi industrii în care încercările de dezvoltare internaţionala au dus până în prezent la rezultate nesatisfăcătoare.

· Până în anul 2001 fluxurile de investiţii vor marca creşteri semnificative, provenind din Uniunea Europeană, SUA, Japonia şi în special din ţările în dezvoltare din Asia.

Circa 50% dintre managerii intervievaţi au apreciat o majorare cu 20% a investiţiilor directe până în anul 2001, iar restul consideră că majorarea va fi de peste 20%.

Pentru corporaţile transnaţionale din Asia investiţiile directe în străinătate constituie un răspuns la creşterea costurilor pe pieţele lor interne. Costurile mari constituie un factor de determinare şi pentru transnaţionalele din Europa, pe măsură ce se aşteaptă o largă restructurare a majorităţii sectoarelor industriale; corporaţiile transnaţionale europene intenţionează să se extindă îndeosebi pe pieţele în dezvoltare din Asia.

Sinteză

Tema de cercetare A2, Faza 2.1 “Elemente privind participarea, in zonele libere comerciale, a corporaţiilor transnaţionale şi a investiţiilor străine directe - modele de succes pe plan mondial” este structurată pe 3 capitole:

Rolul investiţiilor străine directe (ISD) în dezvoltarea zonelor libere

Corporaţiile transnaţionale (CTN) şi dezvoltarea zonelor libere industriale

Impactul economic al CTN şi al ISD din zonele libere

În capitolul I, se arată că zonele libere industriale de export vizează în mod special să servească drept centre de legătură pentru captarea investiţiilor străine directe, necesare pentru susţinerea eforturilor de industrializare a ţărilor în curs de dezvoltare.

Ca regulă generală, avantajele oferite investitorilor din Zonele libere includ acordarea de concesii fiscale şi financiare întreprinderilor străine instalate în aceste zone libere.

Atracţia investitorilor străini pentru zonele libere industriale de export este mai mare decât pentru obiectivele industriale ale unei ţări, din afara zonelor libere, întrucât ZLIE prezintă unele avantaje::

Ø Zonele libere industriale de export sunt dotate cu infrastructură destul de perfecţionată, astfel că pentru o întreprindere care se instalează în zonă se reduc considerabil cheltuielile iniţiale de instalare.

Ø Zonele libere industriale oferă proceduri administrative simplificate. Implantându-se în zonele libere industriale, investitorii străini ocolesc barierele birocratice.

Ø Zonele libere industriale de export oferă servicii indispensabile activităţii investitorilor străini: consultanţa privind recrutarea forţei de muncă şi alte probleme legate de personalul angajat, servicii comerciale în domeniile bancar, de asigurări, de condiţionare, expediţie şi tranzit al mărfurilor, servicii juridice şi de contabilitate, servicii specializate de reparaţii mecanice, servicii sociale, precum servicii medicale, restaurante, hoteluri.

Ø Avantajele vamale constituie un element esenţial al zonelor libere industriale.

Ø Zonele libere industriale de export oferă şi alte avantaje fiscale şi financiare investitorilor, uneori sub forma exonerării temporare de impozite, subvenţii pentru serviciile publice şi chirii, exonerarea de controlul valutar.

Ø Acordarea de credite, uneori însoţite de dobânzi preferenţiale, este o altă formă de încurajare a investiţiilor străine efectuate în zonele libere industriale de export, ce pare a avea “o mai mare greutate” decât exonerarea temporară de impozite.

Capitolul II arată că zonele libere au constituit unul din cele mai dinamice sectoare de atragere a investiţiilor străine directe şi a corporaţiilor transnaţionale. In Mexic, de exemplu, zonele libere industriale au atras peste 70% din investiţiile străine totale ale ţării, iar în China, numai 4 zone speciale au concentrat peste 30% din investiţiile străine directe atrase de întreaga ţară.

Rolul companiilor transnaţionale în dezvoltarea zonelor libere industriale nu se limitează doar la participarea la capitalul social al firmelor din zone, ci a luat forma contractelor de sub-contractare cu firmele naţionale instalate în zonele libere.

Alte caracteristici ale activităţilor CTN în zonele libere, degajate din experienţa internaţională sunt::

¨ Reprezentarea puternică în zonele libere industriale de export a marilor companii transnaţionale axate în principal pe industria electronică;

¨ reprezentarea în mai mică măsură a marilor companii transnaţionale cu structură industrială mai diversificată.

Zonele libere industriale de export sunt premergãtoare ale dezvoltãrii exporturilor.

India oferă un bun exemplu prin care se poate demonstra posibilitatea creşterii valorii şi competitivităţii exporturilor, pornindu-se de la existenţa zonelor industriale de export şi de la participarea corporaţiilor transnaţionale în aceste zone.In prezent competitivitatea la export a industriei de soft din India este bine stabilită. In 1995 exporturile au totalizat 485 milioane dolari, în 1998 au ajuns la 1,75 miliarde dolari, iar până în martie 1999 exporturile s-au ridicat la 2,65 miliarde dolari.

Capitolul III prezintă impactul economic al corporaţiilor transnaţionale şi al ISD din zonele libere, astfel:

Promovarea exporturilor şi integrarea în circuitul internaţional

Promovarea exportului de produse industriale constituie unul din principalele obiective ale zonelor libere industriale. In Ungaria exportul net al zonelor libere a depăşit în anul 1997 nivelul de 1 miliard $.

Transferul de tehnologie şi know-how

Zonele libere industriale din ţările în dezvoltare sunt în mare parte dominate de tehnologii ce necesită multă forţă de muncă, fie că e vorba de industria textilă şi de îmbrăcăminte, fie de electronică.

Există un conflict între obiectivele zonelor libere industriale cu privire la ocuparea forţei de muncă şi transferul de tehnologie. Ramurile industriale de activitate care asigură transferul de tehnologie în cea mai mare parte sunt cele ale producţiei de maşini, instalaţii, echipamente şi produse intermediare, care necesită consumuri importante de echipamente, dar care limitează posibilitatea sporirii locurilor de muncă.

Impactul zonelor libere industriale de export asupra competitivitaţii exportului pe termen lung

Deşi există ZLIE în ţările dezvoltate (în 1997 în SUA erau 213 dintr-un total de 845 estimat), cele mai multe sunt localizate în ţările în dezvoltare, unde exită avantajul forţei de muncă ieftine.

In afara accesului liber la importuri, cele mai multe zone industriale de export oferă stimulente precum scutirea de taxe fiscale şi granturi pentru calificarea forţei de muncă.

Multe ţări, precum Costa Rica, China, Bangladesh, Singapore, Malaysia şi Sri Lanka au înregistrat creşteri spectaculoase la exporturile de produse industriale din zonele industriale de export.

Succesul activitătilor ZLIE din Singapore se datorează stabilirii ţintelor pentru industrii, precum electronica care deţine peste 50% din exportul total, dar şi influenţării corporaţiilor transnaţionale în sensul ca acestea să-şi modernizeze tehnologiile. Această influenţă este posibilă numai pentru că Guvernul investeşte în calificarea forţei de muncă, în infrastructură şi în sprijinirea instituţiilor

Perspective ale fluxurilor de investiţii străine directe şi ale strategiilor corporaţiilor transnaţionale până în anul 2001

Tendinţe pe termen mediu:

· Creşterea rapidă a ponderii producţiei realizate de Corporaţiile transnaţionale în străinătate în totalul producţiei obţinute.

· Creşterea exporturilor din producţia obţinută în străinătate.

· O mai mare accentuare a fuziunilor, achiziţiilor de firme, a societăţilor mixte, ca modalităţi de expansiune internaţională a corporaţiilor transnaţionale. Se aşteaptă o restructurare a corporaţiilor transnaţionale, prin continuarea fuziunilor şi achiziţiilor în ţările dezvoltate.

· Tările în dezvoltare vor fi principalele beneficiare ale procesului de schimbare a priorităţilor CTN, favorizându-se pieţele internaţionale pe seama celor interne.

n Accesul pe piaţa locală rămâne cel mai important motiv pentru alegerea localizării corporaţiilor transnaţionale (practic puterea de absorbţie a pieţei locale pentru produsul sau serviciul ce va rezulta din investiţie). Se consideră că acest criteriu ar avea o valoare dublă comparativ cu criteriul localizării CTN în funcţie de costul scăzut al forţei de muncă.

Referinţe bibliografice

1. World Investment Report, UNCTAD, 1997

2. World Investment Report, UNCTAD, 1996

3. Câmpeanu, Virginia, Impactul noilor fenomene de globalizare asupra întreprinderii viitorului, SCIENTCONSULT, iulie 1998

4. World Investment Report, UNCTAD, 1997

5. Câmpeanu, Virginia, Zonele libere industriale şi strategia industrializarii, Conjunctura Economiei Mondiale, Ed. Expert, 1995

6. World Investment Report,1999, UN, 1999

7. CNUCED, Zones franches industrielles, Rapport du secretariat de la CNUCED, aprilie 1993

8. UNCTAD, bazat pe Lateef,1997 şi Taylor, 1999

9. Liebau, E., Wahnschaffe, P, Management strategies of multinationals in developing countries, Intereconomics, iulie-august 1992

10. ILO,1998 şi van Heerden, 1999

11. World Investment Report 1999, UN, New York şi Geneva, 1999

12. Maex, R., Les enterprises multinationales et l`emploi dans les zones franches d`exportation des pays d`Asie, OIM, Geneva, 1988

13. Healey, D., Export Processing Zones: The case of the R. of Korea, Industry and Development, nr.26, 1994

14. Dobrescu, Emilian, Zonele economice libere, instrumente importante ale realizării integrării economice, CIDE, 1996

15. Stoian, I.M. Zonele libere, Conjunctura Economiei Mondiale, 1995

16. Iliescu, V, Zonele libere, Piaţa Financiară, decembrie 1995

17. Caraiani, Gh., Cazacu, C, Zonele libere, Ed. Economică,1995

18. UNCTAD, Zones Franches Industrielles, Geneva, 1993

Faza următoare Înapoi

---

[1] World Investment Report, UNCTAD, 1997

[2] World Investment Report, UNCTAD, 1996

[3] Câmpeanu, Virginia, Impactul noilor fenomene de globalizare asupra întreprinderii viitorului, SCIENTCONSULT, iulie 1998

[4] World Investment Report, UNCTAD, 1997

[5] Câmpeanu, Virginia, Zonele libere industriale şi strategia industrializarii, Conjunctura Economiei Mondiale, Ed. Expert, 1995

[6] In unele ţări, precum Marea Britanie, pragul este de minim 20%; World Investment Report,1999, UN, 1999

[7] Câmpeanu, Virginia, Impactul noilor fenomene de globalizare asupra întreprinderii viitorului, SCIENTCONSULT, 1998

[8] CNUCED, Zones franches industrielles, Rapport du secretariat de la CNUCED, aprilie 1993

[9] Sursa:UNCTAD, bazat pe Lateef,1997 şi Taylor, 1999

[10] Liebau, E., Wahnschaffe, P, Management strategies of multinationals in developing countries, Intereconomics, iulie-august 1992

[11] ILO,1998 ºi van Heerden, 1999

[12] World Investment Report 1999, UN, New York, Geneva, 1999

[13] Maex, R., Les enterprises multinationales et l`emploi dans les zones franches d`exportation des pays d`Asie, OIM, Geneva, 1988

[14] Healey, D., Export Processing Zones: The case of the R. of Korea, Industry and Development, nr.26, 1994