Strategia dezvoltării zonelor libere industriale în România - factori de creştere economică şi de sporire a exportului

Studiu comparativ privind stimulentele şi facilităţile

oferite de România şi de alte ţări

în zonele libere şi parcurile industriale

Responsabil lucrare:

Dr. ec. Virginia Câmpeanu

© SCIENTCONSULT, Decembrie 2000
Cuprins

INTRODUCERE................................................................................................................

Capitolul 1. TENDINŢE ÎN DEZVOLTAREA ZONELOR LIBERE DIN ROMÂNIA

1.1 Experienţa României în dezvoltarea zonelor libere....................................

1.2 Cadrul legal al zonelor libere din România în perioada de tranziţie.....

1.3 Avantajele oferite de România investitorilor străini din zonele libere

1.4 Comparaţii între condiţiile şi stimulentele oferite de România şi alte ţări în zonele libere

Capitolul 2. TENDINŢE ALE DEZVOLTĂRII PARCURILOR INDUSTRIALE ÎN ROMÂNIA. COMPARAŢII INTERNAŢIONALE..............................................................................

2.1.Cadrul legal pentru înfiinţarea parcurilor industriale în România.....

2.2 Facilităţi pentru investitorii din parcurile industriale din România.......

2.3 Comparaţii între condiţiile şi stimulentele oferite de România şi alte ţări investitorilor din parcurile industriale...............................................................................................

Anexă.............................................................................................................................

Bibliografie selectivă..............................................................................................

© SCIENTCONSULT, 2000

INTRODUCERE

Competiţia acerbă pentru găsirea de noi pieţe de desfacere a produselor, cât şi nevoia de a fructifica potenţialul economic al unei regiuni prin atragerea capitalului străin, au condus la apariţia unui element de interes în structura economică a unei ţări: Zona Liberă.

Definită ca o formă complexă de regim vamal suspensiv, zona liberă se constituie într-un perimetru bine determinat din teritoriul unei ţări, în care pot fi introduse mărfuri în vederea prelucrării şi comercializării lor pe terte pieţe, fără aplicarea restrictiilor tarifare şi netarifare ale regimului vamal în comparaţie cu teritoriul naţional.

Scopul înfiinţării unei zone libere (ZL) este de a favoriza dezvoltarea economică prin atragerea de investitii de capital străin. Totodată, zonele libere servesc la încurajarea comerţului internaţional, stimulând bazele industriale ale comunităţilor locale.

ZL au înregistrat o creştere accentuată în ultimii ani, pe măsură ce companiile din tările dezvoltate şi unele tări în curs de dezvoltare s-au decis să se dezvolte în afara graniţelor ţărilor de origine. Avântul pe care l-a luat dezvoltarea zonelor libere, chiar în ţări cu tradiţie la economia de piaţă, demonstrează impactul pozitiv pe care zonele libere îl au asupra economiei unei tări.

Obiectul de lucru al zonei libere diferă în funcţie de tipul de zonă liberă şi scopul principal al acesteia :

Ø Zonele libere comerciale au ca obiect de lucru mărfurile care pot fi introduse în cadrul acestora în scopul depozitării pentru reexport;

Ø Zonele libere industriale pentru export au ca obiect de lucru mărfurile introduse în scopul prelucrării din care să rezulte alte mărfuri pentru export.

După tipul operatiunilor executate, zonele libere sunt:

a) Teritorii libere, ale căror functii se limitează la operatiunile de păstrare, sortare, ambalare, transbordare, fără o prelucrare suplimentară a mărfurilor;

b) Zone cu activitate productivă, de prelucrare primară sau secundară a mărfurilor depozitate, ceea ce permite aşa-numita atragere activă a capitalului străin.

Scutirea de taxe vamale a mărfurilor introduse temporar pe teritoriul zonelor libere stă la baza funcţionării acestora. Accesul liber al mărfurilor permite totodată atragerea de investiţii de capital străin, datorită facilităţilor acordate.

Caracteristicile actuale ale ZL servesc integrării economice în zonă şi sunt următoarele:

· Dezvoltarea activitătii de depozitare a mărfurilor, concomitent cu cea de prelucrare industrială.

In ultimii ani se constată că au supravieţuit şi s-au dezvoltat mai mult, potrivit cerinţelor pieţei, acele zone libere care, pe baza avantajelor iniţial oferite, s-au orientat cu consecvenţă spre dezvoltarea activităţilor de prelucrare pentru export.

Experienţa zonelor libere pe plan mondial a dovedit că un element care frânează lansarea şi dezvoltarea ulterioară a acestora este deplasarea exagerată a profitului spre activitatea de depozitare şi comercializare, în defavoarea activitătilor de prelucrare industrială orientate spre export.

· Amplasarea unei zone libere este condiţionată de existenţa unor fluxuri comerciale şi a unor dotări minime de infrastructură, urmărindu-se prin aceasta ca noile investiţi să fie cât mai mici. Un astfel de obiectiv este avut în vedere îndeosebi atunci când zona liberă are cu precădere un caracter comercial.

In schimb, zonele libere industriale pentru export se amplasează adesea în regiuni lipsite de o infrastructură industrială sau de transport şi mai puţin populate[1]. Printr-o astfel de amplasare se urmăresc mai multe obiective:

¨ Asigurarea unei bune supravegheri a activitătilor zonei de către autorităti;

¨ Punerea bazelor unor nuclee industriale şi comerciale

¨ Atragerea forţei de muncă în regiuni mai puţin dezvoltate.

Amplasarea zonelor libere în porturi maritime sau pe teritorii periferice nu constituie o regulă. In diferite ţări au fost create zone libere în regiuni interioare care sunt deservite de aeroporturi sau reţele diversificate de transporturi terestre.

Această tendintă se manifestă cu precădere în tările cu suprafată mare, ca de exemplu SUA, sau când zonele libere respective sunt profilate pe operaţiuni de prelucrare/ transformare, din care rezultă produse cu volum mic şi valoare mare. In acest caz, avantajele transportului maritim raportate la valoarea finală a produselor sunt minime, atât în ce priveşte aprovizionarea cu materii prime şi materiale, cât şi reexportul. Acestea sunt substituite cu avantaje de altă natură, precum for-
de muncă calificată, proximitatea faţă de obiective industriale şi alte facilităţi.

Zonele libere din lume care se remarcă printr-un volum mare de operaţiuni şi sunt considerate experienţe reuşite în domeniu, sunt localizate în incinta sau în apropierea porturilor maritime sau fluviale, aeroporturi sau noduri de cale ferată. Ele dispun de resurse corespunzătoare de energie şi apă, sunt dotate cu spaţii de depozitare, mijloace proprii de manipulare şi transport, clădiri pentru închiriat, bănci, telecomunicaţii, hoteluri ş.a.

Capitolul 1. TENDINŢE ÎN DEZVOLTAREA ZONELOR LIBERE DIN ROMÂNIA

Toate experienţele internaţionale mai vechi sau mai noi în domeniul zonelor libere sunt importante pentru România, care programează o dezvoltare semnificativ\ă a acestora, ca mijloc de dezvoltare economică a tării 173i de integrare în circuitul internaţional de bunuri şi valori.

1.1 Experienţa României în dezvoltarea zonelor libere

Totodată, nu se poate ignora experienţa României în dezvoltarea zonelor libere, care datează din prima jumătate a secolului XIX , din care menţionăm:

· Primele zone libere au fost decretate de Mihail Sturdza, domnitorul Moldovei şi de domnitorul Munteniei, Al. Ghica, pentru porto franco Galaţi în 1834 şi respectiv porto franco Brăila în 1836. Legalizarea celor două porturi libere a avut ca scop facilitarea comerţului care rămăsese în urmă datorită ocupatiei turceşti până la pacea de la Adrianopole (1829).

· În 1874, ca urmare a scăderii veniturilor vămilor din oraşele respective, cele două porturi libere au fost desfiinţate, iar drept compensare s-a hotărât înfiinţarea unor antrepozite vamale, dar aceste dispoziţii nu s-au aplicat imediat, cele două porturi libere Galaţi şi Brăila funcţionând până în 1883.

· In perioada 1870-1931, a funcţionat în regim de zonă liberă portul Sulina, ceea ce a permis tranzitarea unor cantităti sporite de mărfuri pe Dunăre, din Europa Centrală către ţări din Orientul Apropiat şi Mijlociu.[2]

· In 1910 s-a votat de către Senat un proiect de lege pentru încurajarea industriilor naţionale, care prevedea şi înfiinţarea de teritorii libere în porturile Brăila, Galaţi şi Constanţa, pentru a înlesni condiţionarea mărfurilor aduse din exterior spre a fi apoi reexportate şi, în parte, introduse în ţară, precum şi pentru a transforma materii prime care apoi să fie reexportate. Nu se poate să nu observăm că acestea constituiau varianta modernă a zonelor libere industriale de export.

· In 1929 a fost votată Legea pentru zonele libere, ale cărei 29 articole pot fi considerate actuale chiar şi în prezent (când este valabilă şi se aplică în acest sens Legea 84/1992). Un regulament de exploatare a zonelor libere a fost elaborat în 1931 de oficialităţile române, după modelul celui existent pentru zonele libere italiene din porturile Triest şi Genova. Acest regulament făcea referire la următoarele avantaje ale zonelor libere: a) reexportarea mărfurilor străine fără restricţii vamale; b) condiţionarea mărfurilor prin schimbarea ambalajului, formei, calităţii, culorii etc; c) scutirea de taxe vamale a produselor fabricate în zonele libere din materii prime şi semifabricate aduse din străinătate; d) depozitarea fără limită de timp a unor mărfuri în antrepozitele din zone.

· Prin Legea 1/1975 privind activitatea de comerţ exterior, cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică a României s-a prevăzut posibilitatea ca prin lege să poată fi create pe teritoriul ţării porturi şi zone libere de taxe vamale pentru exporturile şi importurile efectuate prin aceste puncte.

· In 1978, prin Decretul nr.294 s-a înfiinţat portul liber Sulina, cuprinzând delimitarea teritorială a oraţului.

· Legea 84/1992 privind regimul zonelor libere din România stipulează că “în porturile maritime şi cele fluviale ale României, în lungul Canalului Dunăre- Marea Neagră, al altor canale navigabile şi în teritoriile din apropierea punctelor de trecere a frontierei, se poate institui regimul de zona liberă”.

· In anul 2000 (25 iulie) a fost publicată Legea parcurilor industriale, care constituie un pas înainte în stimularea investiţiilor în România, deşi nu se precizează dacă în parcurile industriale se poate institui regimul zonelor libere (această problemă ne propunem să o dezvoltăm într-un capitol al studiului de faţă).

1.2 Cadrul legal al zonelor libere din România în perioada de tranziţie

Obiectivele zonelor libere

Aşa cum apar stipulate în Legea 84/1992, obiectivele generale sunt:

· Promovarea schimburilor internaţionale (fără specificaţia privind promovarea exporturilor);

· Atragerea de capital străin pentru introducerea tehnologiilor;

· Sporirea posibilităţilor de folosire a resurselor economiei naţionale.

Mecanismele legale ale zonelor libere din România

Potrivit legislaţiei în vigoare, întregul teritoriu al unei zone libere este proprietatea statului român, care este pus la dispoziţia invesitorilor în baza unui contract de concesionare, valabil pe o perioadă de până la 50 de ani.

Pentru a obţine concesionarea, investitorul trebuie să prezinte un proiect de investiţie adecvat zonei respective şi să câştige licitaţia organizată în acest scop.

Amenajarea zonelor libere din România

În prezent, sunt înfiinţate 6 zone libere în oraşe porturi fluviale şi maritime, dintre care se remarcă, prin mărime şi activitate, zona comercială liberă Constanţa Sud (170 hectare), Giurgiu (153 hectare), Brăila (114 hectare).

· În august 1993, a apărut Hotărârea de Guvern privind organizarea de zone libere în spatiul fostului port liber Sulina şi în zona Constanţa-Sud, care cuprinde cea mai mare parte a noului port maritim, inclusiv gura Canalului Dunăre – Marea Neagră.

· Un an mai târziu, în 1994, a luat fiinţă Zona Liberă Brăila (ZLB), când prin lege s-a instituit spaţiul liber de plata taxelor vamale, impozit pe profit şi TVA. Potrivit aprecierii directorului general al ZLB[3], evoluţia financiară favorabilă a acestei zone libere în anii 1999 şi 2000 o plasează pe locul doi-trei între structurile similare existente în prezent în România. ZLB a atras până în prezent investiţii de peste 6 milioane dolari şi un personal angajat de 500 salariaţi.

Care ar fi explicaţia unei asemenea evoluţii favorabile?

Din punctul nostru de vedere, care am susţinut în ultimii ani necesitatea diversificării tipologiei zonelor libere din România, de la cele strict comerciale şi cu rol de depozitare-tranzit spre cele industriale orientate spre export, constatăm că în zona liberă Brăila s-a înţeles şi pus în practică un asemenea deziderat, aceasta fiind cheia succesului. Domeniile care s-au dovedit printre cele mai atractive până acum au fost cele legate de confecţii-textile şi producţie de dulciuri. Până la sfârşitul anului 2000 se prevede finalizarea unei mari investiţii, de circa 4 milioane dolari (firma româno-canadiană Romanel Universal) pentru o unitate de condiţionare a cherestelei (depozitare, selectare, uscare). Alte două investiţii în industrii orientate spre export (ţesătorie, producerea de malţ) se derulează în prezent la ZL Brăila

· Zona Liberă Giurgiu a fost înfiinţată prin HG nr.788/1996 şi inaugurată la 1 noiembrie 1997. Zona a primit o suprafaţă de 153,56 ha la care nu s-a adăugat nici o dotare. Cu toate acestea, echipa managerială a reuşit să asigure minimum de utilaje, apoi investiţiile au sporit an de an, totalizând spre sfârşitul anului 2000 circa 325 miliarde lei. În zona liberă Giurgiu activează 395 firme, din care un sfert cu capital străin provenit din Franţa, Italia, Grecia, Rusia, SUA, China, Olanda, Anglia, Germania şi altele. Activitatea de succes a zonei a condus la hotărârea extinderii sale cu încă 984 hectare, astfel încât va deveni una din cele mai mari zone libere din Europa.

Dimensiunea comparativă a zonelor libere din România

Practica internaţională dovedeşte că dimensiunile optime ale unei zone libere variază în functie de volumul şi calitatea serviciilor ce se preconizează a fi prestate. O zonă liberă prea mică ar putea fi lipsită de atractivitate pentru firmele potenţiale, din cauza costurilor specifice ridicate pe care le implică serviciile şi prestaţiile. Ca regulă generală, se apreciază că dimensiunea optimă a unei zone libere variază între 40-200 hectare, abaterile de la aceste valori putând fi justificate de anumite interese economice[4]. ZL diferă ca mărime, de la simple clădiri ( precum mici antrepozite în America Centrală) la virtuale state în state (Singapore), care detin propriile facilităţi, bănci, depozite, sisteme de energie şi de comunicaţii. Zona Liberă Jebel Ali din Dubai este un exemplu de port gigant şi centru de industrializare.

Amintim, spre exemplificare, mărimea unor zone libere din Europa şi din celelalte continente, pentru a demonstra ca zonele libere din România se încadrează din punct de vedere al mărimii în practicile internaţionale. Interesele speciale manifestate de investitorii străini din zona liberă Giurgiu, ar putea justifica extinderea acesteia la o suprafaţă totală de peste 1100 hectare, apropiind-o ca mărime de zona liberă Hamburg

§ Hamburg (Germania)- 1440 ha;

§ Bremen (Germania)- 240 ha;

§ Cuxhaven (Germania)- 54 ha;

§ Kiel (Germania)- 17 ha;

§ Shannon (Irlanda)- 80ha;

§ Alexandria (Egipt)- 625 ha;

§ Cairo (Egipt)- 75 ha;

§ Bombay (India)- 41 ha;

§ Port Klang (Malaysia)- 850 ha;

§ Bataan (Filipine)- 365 ha.

1.3 Avantajele oferite de România investitorilor străini din zonele libere

Unii analiţtii români[5] prezintă avantajele oferite de România investitorilor străini în zonele libere, accentuând mai mult latura geo-strategică, decât stimulentele de natură financiară-fiscală. Printre avantajele geo-strategice oferite de zonele libere din România se înscriu:

a. poziţie geografică favorabilă pe plan european, îndeosebi pentru regiunile europene fără ieţire la mare, ca şi pentru cele din Orientul Apropiat şi Africa de Sud;

b. existenţa unor capacităţi industriale disponibile;

c. forţa de muncă disponibilă (şi disponibilizată) calificată, la costuri comparativ scăzute;

d. înaugurarea Canalului Dunăre-Main-Rhin (în septembrie 1992), care a creat perspectivele intensificarii comertului fluvial până în centrul Europei, România având prin situarea ei la gurile Dunării o pozitie privilegiată. Totodată, beneficiind de calea dunăreană navigabilă, România poate deveni o poartă importantă către Orientul Apropiat;

e. pe lângă avantajele unui comerţ regional, România devine atrăgătoare şi prin statutul său de tară asociată la Uniunea Europeană.

ÎIn afara acestor avantaje de ordin geo-strategic, România prevede, prin Legea 84/1992, stimulente şi facilităţi investitorilor care activează în zonele libere, precum scutirea de taxe vamale la produsele importate în zonele libere şi destinate reexportului, precum şi scutirea sau reducerea de taxe (impozitul pe profit, taxa pe valoare adăugată şi accize) .

Pe lângă aceste avantaje, investitorilor din zonele libere ale României li se oferă garanţii prin care se asigură integritatea şi apărarea fondurilor sau bunurilor materiale investite, precum şi posibilitatea repatrierii profiturilor şi a capitalurilor.

În plus, materialele şi accesoriile româneţti, care intră în zonele libere şi sunt folosite pentru fabricarea unor bunuri, sunt scutite de taxe vamale, cu îndeplinirea formalitătilor de export, ca şi bunurile româneţti care se utilizează pentru construcţii, reparaţii şi întreţinerea de obiective în teritoriul zonelor libere.

Facilităti şi stimulente în zonele libere din România

Domenii	Tip de facilitate
Terenurile şi construcţiile	Pot fi concesionate sau închiriate persoanelor fizice sau juridice, române sau străine Termenul de concesionare poate fi de maximum 50 de ani
Mijloace de transport, mărfuri şi alte bunuri provenite din străinătate care se introduc sau se scot din zonele libere	Exceptate de plata taxelor vamale şi a impozitelor.
Activităti desfăşurate în zonele libere	Scutire de plata TVA, a accizelor şi a impozitului pe profit, pe toată durata activităţii.
Profit	Transferarea în străinătate se face în condiţiile legii.
Materiale şi accesorii româneşti, care intră în zonele libere şi sunt folosite pentru fabricarea unor bunuri	Scutite de taxe vamale, cu îndeplinirea formalitătilor de export.
Bunuri româneţti care se utilizează pentru construcţii, reparaţii şi întreţinerea obiectivelor în teritoriul zonelor libere	Scutite de taxe vamale
Transport bunuri dintr-o zonă liberă în altă zonă liberă	Scutite de taxe vamale

Sursa : Tabel sinoptic pe baza Legii nr.84/1992 privind regimul zonelor libere

Cu toate acestea, există unele ambiguităţi legislative, generate de ordonanţele 215 şi 217/1999, privind plata impozitului pe profit şi TVA. La câteva luni după emiterea acestora, mulţi investitori străini din unele zone libere s-au retras. Un exemplu în acest sens se întâlneşte în Zona Liberă Brăila, unde, la numai câteva luni după emiterea ordonanţelor menţionate, au fost reziliate 16 contracte cu firme concesionare[6].

1.4 Comparaţii între condiţiile şi stimulentele oferite de România şi alte ţări în zonele libere

Condiţii:

Din discuţiile purtate la Aministraţia Zonelor Libere din România a rezultat că preţul de concesionare a terenurilor în zona liberă Constanţa Sud s-a situat în anul 1999 la nivelul de 4$/ m.p. an. Datele de comparaţie disponibile arată că, la nivelul anului 1995[7], tariful mediu pentru concesionare de terenuri (în urma licitaţiei) a fost de 8$/ m.p. an, iar pentru închirieri de magazii tariful s-a situat la 50$/ m.p. an.

Reducerea la jumătate a tarifelor de închiriere a terenurilor din zonele libere în decurs de numai 4 ani arată că interesul investitorilor este scăzut, cauzele trebuind să fie căutate în modul de organizare a zonelor libere şi în politicile României privind stimularea investiţiilor.

Dintre aspectele care tind să frâneze crearea şi dezvoltarea favorabilă a zonelor libere din România, menţionăm:

Obstacole birocratice. Acestea sunt percepute de investitorii străini cu atât mai mult, cu cât, în general, pe plan mondial, lipsa birocraţiei constituie unul din principalele avantaje ale zonelor libere.

Infrastructură insuficientă şi neadecvată (telecomunicaţii, utilităţi, depozite frigorifice), infrastructură generală necorespunzătoare, condiţii insuficiente pentru cazarea, deservirea şi petrecerea timpului liber de către angajaţi şi familiile lor.

Cei mai mulţi investitorii străini din zonele libere româneşti sunt deocamdată interesaţi în utilizarea zonelor drept antrepozite, pentru stocarea produselor pe termen apropiat. Interesul de prelucrare a mărfurilor importate pentru a fi reexportate, aşa cum se întâmplă în majoritatea zonelor libere existente pe plan mondial, este în stadiu incipient.

Infrastructura şi amenajările insuficiente existente până în prezent, datorită neimplicării statului în asemenea investiţii, nu stimulează amplasarea unor unităţi industriale, deşi unii investitori din Japonia şi-au manifestat interesul pentru crearea unor unităţi de prelucrare a peştelui în portul liber Constanţa Sud, iar unii investitori din Coreea de Sud au manifestat interes pentru amenajarea unor întreprinderi de electronică de larg consum în zona liberă de lângă Turnu Severin, pentru realizarea de produse care să fie exportate.

Dupa cum se cunoaşţe şi din practica internaţională, realizarea unei zone libere impune investiţii substanţiale. Volumul investiţiilor iniţiale, ce trebuie în principiu realizat de ţara gazdă, se situează în medie la 5000 $/ loc de muncă şi se derulează deobicei pe o perioadă de 5-10 ani. Atragerea unei investitii străine semnificative este posibilă numai după acest interval[8].

Instabilitatea legilor din România, cu multe şi dese schimbări efectuate prin ordonanţe guvernamentale, care apoi sunt modificate prin alte ordonanţe, derutează investitorii străini, care consideră că mediul de afaceri în România nu este prielnic. Un exemplu relevant în acest sens îl constituie schimbările prea dese ale legii privind investiţiile străine. Deşi atractivitatea dată de Legea 84/1992 ce reglementează activitatea zonelor libere se menţine, există neconcordanţe între actul legislativ menţionat şi legislaţia conexă, cum sunt Regulamentul şi codul vamal sau rigiditatea BNR în ce priveşte decontările în valută. In plus, investitorii străini consideră că legile din România nu sunt clare şi acest lucru constituie o frână pentru elaborarea planurilor lor de afaceri pe termen mediu şi lung.

Stimulente, facilităţi:

Comparaţiile între legislaţia în domeniu din România şi din alte ţări care au înregistrat succese remarcabile (China, Ungaria, Egipt şi toate celelalte ţări tratate în prima fază a studiului) conduc la concluzia că stimulentele acordate de România nu sunt suficiente pentru a atrage investitorii, iar amenajările din zonele libere sunt în fază incipientă şi insuficientă.

Aşa cum am menţionat, există în mod formal o legislaţie în România, care prevede stimulentele şi facilităţile standard pentru zonele libere, aşa cum sunt ele prevăzute şi în legislaţia ţărilor ce ne concurează cu zonele lor libere.

Dar, în timp ce alte ţări, fie ele dezvoltate sau în curs de dezvoltare, care deţin zone libere, se întrec în oferirea a cât mai multe şi diversificate stimulente investitorilor străini, în funcţie de domeniul de activitate, de puterea acestora şi de magnitudinea investiţiilor, în România investitorii sunt derutaţi, există impresia restrângerii stimulentelor şi facilităţilor şi, deci, descurajarea acestora.

Chiar Legea 84/1992 , aşa cum am prezentat-o mai sus, oferă o gamă scăzută de stimulente, comparativ cu alte ţări. Prezentăm spre exemplificare stimulentele acordate de alte ţări în zonele libere.

Tabel sinoptic

Stimulente acordate de ţările de reşedinţă investitorilor din zonele libere

Ţara	Domenii/ condiţionări	Stimulente prin regimul vamal şi fiscal
Albania	Producţie pentru export	Scutire de taxe vamale Scutire de impozite
Bulgaria	Import-export	Scutire de taxe vamale
	Producţie pentru export	Scutire de taxe vamale la import materii prime, echipamente utilaje, instalaţii Repatriere liberă a profiturilor şi a dividendelor

Continuă

China	Intreprinderi productive şi neproductive	Reducere cu 50% a impozitului pe profit la nivelul de 15%
		Reducere cu 20% a impozitului pe profit la nivelul de 24%
	Industrializare pentru export, high technology	Suspendare temporară impozit
	Companii de servicii, capital min. 5 mil.$, perioada min. 10 ani	Suspendare a impozitului în primul an de profit, reducere cu 50% în următorii 2 ani
	Bănci străine, capital minim 10 mil. $, perioada min. 10 ani	Scutire de impozite pe 3 ani
	Transport, energie, industrii legate de agricultură, proiecte în porturi, dane	Suspendare a impozitelor pe 5 ani, reducere cu 50% în următorii 5 ani
	Ind. de dezvoltare tehnologică, ind. Productive	Reducere cu 50% a impozitului pe venit la nivelul de 15%
	Dezvoltarea terenurilor, afaceri mobiliare	Suspendare pe 5 ani a impozitului pe venit

Continuă

Dubai		Scutire de taxe vamale la importuri
		Posibilitatea de repatriere 100% a profiturilor companiilor străine
		Scutire de impozite pe veniturile firmei şi pe veniturile personale timp de 15 ani, care se pot reînnoi pe încă 15 ani
Egipt	Companii străine	Scutire "pe viaţă"( pe durata de activitate a companiei) de taxe vamale, de impozit pe cifra de afaceri şi taxe pe bunuri de capital
	Maşini, echipamente, vehicule transport	Scutire de taxe vamale la import, scutire de impozit pe cifra de afaceri, scutire de alte taxe şi impozite
	Proiecte de antrepozite	Taxă de 1% din valoarea importurilor/an
	Proiecte de producţie şi asamblare	Taxă 1% din valoarea exportului, dar bunurile aflate în tranzit spre o rută precisă sunt scutite
Elveţia		Garanţii guvernamentale pentru scutire de taxe 2-5 ani
		Repatrierea capitalului, dividendelor, profiturilor
Grecia	Activităti de transbordare şi de prelucrare industrială	Scutire de taxe vamale şi impozite
	Intreprinderi de industrializare pentru export	Scutire de impozit pe venit 10 ani de la momentul aprobării
	Activităţi portuare	Reducerea de taxe vamale şi impozite
Italia	Depozitare	Scutire de taxe vamale la import, cu condiţia de a fi transbordate la o destinaţie precisă sau a fi reexportate
Iugosla-via		Securitatea investiţiilor garantată faţă de legile retroactive
		Scutire de taxe vamale la import materii prime, produse finite
		Firmele străine pot construi propriile facilităti în ZL, pe care le pot utiliza, inchiria, revinde altor companii străine

Continuă

Iran		Scutire de taxe vamale la import
		Scutire de impozite 15 ani
		Garantarea investiţiilor străine de către Parlament
Portuga-lia-Madera		Exonerare de taxe vamale la import
		Scutire de impozit pe profit 10-15 ani de la instalare
		Scutire de taxe la cumpărarea de bunuri imobiliare
		Scutire de TVA, în condiţiile cedării activelor imobilizate
		Exonerare de impozite locale, impozite asupra dobânzilor la creditele angajate cu instituţii financiare externe
		Exonerare de impozite asupra dobânzilor la obligaţiunile emise de societăţi cu ocazia investiţiilor în ZL
		Scutire de taxe de timbru pentru acte şi documente ale companiilor străine
Taiwan		Scutire de taxe vamale la import
		Scutire de impozit pe profit 5 ani
		Acces prioritar la terenuri
		Acord de credit pentru importurile noilor acţionari
		Asigurarea serviciilor de infrastructură
Togo	ZLIE	Scutire de taxe şi impozite in primii 10 ani de activitate
		Reducere de impozite la nivelul de 15% după 10 ani de activitate
		Scutire de taxe la exportul unor produse importate sau produse în ZLIE
		Scutire de taxe vamale la import materii prime, echipamente şi reducere cu 50% la import autovehicule utilitare
		Exonerare de impozite pe dividende în primii 10 ani de activitate a firmelor străine
		Reducere cu 2% a impozitului pe salarii pe durata activitătii întreprinderii
		Tarife preferenţiale pentru prestări servicii publice: electricitate, apă, telefon, s.a.
		Libertatea de transfer al capitalului

Continuă

SUA	Depozitare, prelucrare	Scutire de taxe vamale la import până când produsele părăsesc ZL
		La exportul din ZL în SUA nu se plătesc taxe vamale pentru componentele incorporate în produsul finit
		Scutire de impozite locale şi statale
		Program guvernamental de calificare a forţei de muncă
		Birocraţie minimă

Capitolul 2. TENDINŢE ALE DEZVOLTĂRII PARCURILOR INDUSTRIALE ÎN ROMÂNIA. COMPARAŢII INTERNAŢIONALE

2.1.Cadrul legal pentru înfiinţarea parcurilor industriale în România

Regimul inovator al parcurilor industriale stabilit prin Legea parcurilor industriale din 25 iulie 2000 reprezintă un important element de stimulare a investiţiilor interne şi străine în România. În baza legii, parcurile industriale sunt puse sub autoritatea Agenţiei Naţionale pentru Dezvoltare Regională (ANDR), care trebuia să elaboreze normele metodologice de aplicare a legii până la 25 septembrie 2000, pe care să le supună aprobării guvernului.

Cum aceste norme incă nu au fost supuse aprobării Guvernului până la jumătatea lunii noiembrie 2000, considerăm că acest studiu ar putea contribui cu unele elemente la susţinerea contribuţiei ANDR pentru intrarea în vigoare, de facto, a Legii.

ANDR are autoritatea de a analiza propunerile de constituire a parcurilor industriale, precum şi atribuţii de gestionare a fondurilor bugetare şi extrabugetare destinate dezvoltării parcurilor industriale.

Definirea parcului industrial (PI) în România şi acordarea titlului de PI

După cum se ştie, conform definiţiei şi celorlalte stipulări din Lege, parcurile industriale sunt arii strict delimitate teritorial, în perimetrul cărora se desfăşoară activităţi investiţionale, de producţie industrială şi de servicii conexe, într-un regim de facilităţi specifice.

Iniţiativa constituirii unui parc industrial poate aparţine autorităţilor administraţiei publice locale, camerelor de comerţ şi industrie, asociaţiilor patronale şi profesionale, precum şi persoanelor juridice din România având ca obiect unic de activitate administrarea parcurilor industriale.

Titlul de parc industrial se acordă pe o durată minimă de 25 de ani, prin ordin al preşedintelui ANDR, stabilindu-se prin acelaşi ordin durata, perimetrul şi condiţiile de desfăţurare a activităţilor economice din PI.

Legea a impus o serie de condiţii pentru ca ANDR să acorde unei societăţi comerciale titlul de parc industrial. Odată obţinut titlul, deţinătorul poate încheia contracte cu persoane juridice române şi străine care urmăresc să-şi desfăşoare activitatea într-un parc industrial.

Deţinătorii titlului de parc industrial au ca principală obligaţie, stipulată de lege, realizarea şi exploatarea parcului industrial în conformitate cu studiul de fezabilitate şi cu planul de afaceri prezentate la ANDR în documentaţia de ofertă, înainte de obţinerea titlului.

2.2 Facilităţi pentru investitorii din parcurile industriale din România

Facilităţile acordate investitorilor din parcurile industriale constau în scutirea de taxe vamale la import, scutirea de TVA şi scutirea de impozit la profitul reinvestit. Mai mult, au fost introduse noi tipuri de facilităţi referitoare la cofinanţarea din fonduri speciale a unor investiţii realizate în parcurile industriale şi două facilităţi speciale acordate pentru deţinătorul titlului de parc industrial.

Condiţionări şi facilităţi oferite parcurilor industriale din Romania

Domenii	Condiţionări şi facilităţi
Titlul de parc industrial Terenurile şi construcţiile	Persoană juridică din Romania cu obiect unic de activitate administrarea parcurilor industriale Titlu de proprietate sau de folosinţă asupra terenurilor aferente, pentru o perioadă de cel putin 25 de ani
Import maşini, utilaje, instalaţii, echipamente, mijloace de transport, alte bunuri necesare efectuării şi derulării de investitii	Scutire de plata taxelor vamale şi a TVA
Import materii prime şi materiale, piese de schimb şi componente necesare la construcţia, reparaţia şi întreţinerea de obiective	Scutire de plata taxelor vamale şi a TVA
Modernizarea tehnologiilor, dezvoltarea infrastructurii industriale, susţinerea obiectivelor de investiţii	Scutire de la plata impozitului pe profitul reinvestit, pe o perioadă de 5 ani de la infiinţare
Lucrări de infrastructură şi asigurarare a utilităţilor din PI	Cofinanţare cu/ fără rambursare din fondurile destinate dezvoltării Pi pană la limita de 25% din valoarea investiţiei necesare continuării lucrărilor. Nu sunt limite in cazul cofinanţării externe
Alte domenii	Inlesniri de la plata taxelor locale pentru cel mult 5 ani
Deţinătorul titlului de PI	Scutire taxe pentru folosirea terenurilor proprietate de stat (in alte scopuri decât agricultură şi silvicultura) Scutire taxe pentru modificarea destinaţiei sau scoaterea din circuitul agricol a unor terenuri destinate realizării investiţiei.

Facilităţile privind exonerarea de taxe vamale şi taxe fiscale sunt similare celor acordate prin Legea 84/1992 investitorilor din zonele libere, dar legea parcurilor industriale este mai generoasă, acordând mai multe tipuri de facilităţi, fără condiţionări corespunzătoare.

Ne referim la două probleme:

I. Prevederea Legii parcurilor industriale referitoare la cofinanţarea cu/ fară rambursare din fondurile destinate dezvoltării PI până la limita de 25% din valoarea investiţiei necesare continuării lucrărilor. Potrivit unei discuţii purtate cu reprezentanţii oficiali ai Consiliului Concurenţei, această prevedere ar încălca Legea 143 privind Ajutorul de stat, afectează concurenţa între agenţii economici, determinând o concurenţă neloială din partea agenţilor economici ce activează în parcurile industriale, care sunt avantajaţi de ajutorul statului pentru dezvoltarea acestora. Consiliul Concurenţei, care administrează atât Legea 21/1996 - denumită Legea Concurenţei , cât şi Legea Ajutorului de stat, va ataca, prin urmare această prevedere a legii parcurilor industriale. Mai mult, Consiliul Concurenţei reclamă faptul că nu este consultat atunci când sunt iniţiate acte normative ce implică măsuri de ajutor de stat.

II. Legea parcurilor industriale, deşi acordă facilităţi de scutire de taxe vamale şi fiscale, nu prevede obligativitatea orientării spre export a unei părţi din producţia obţinută în zona parcului industrial, ceea ce, de asemenea, crează condiţii discriminatorii faţă de agenţii economici situaţi în afara parcurilor industriale (care vor continua să plătească taxe vamale şi impozite). Produsele celor aflaţi în ultima categorie nu vor putea fi competitive pe piaţa românească, comparativ cu produsele obţinute în parcurile industriale, destinate pieţei româneşti.

Rezultă, din nou, starea conflictuală dintre conceptele stimulative şi cele “neutraliste” în economie.

2.3 Comparaţii între condiţiile şi stimulentele oferite de România şi alte ţări investitorilor din parcurile industriale

La o primă analiză comparativă cu facilităţile primite de investitori în zonele libere din lume, constatăm că parcurile industriale din România ar putea fi asimilate zonelor

libere industriale de export din alte ţări.

Legea parcurilor industriale din România face referire însă la relaţia dintre parcurile industriale şi zonele libere, în sensul că precizează că, prin derogare de la prevederile art.1 din Legea 84/1992 privind regimul zonelor libere, se poate institui regimul de zonă liberă în parcurile industriale, prin hotărâre a Guvernului, numai în cazul în care societăţile comerciale care îţi desfăţoară activitatea în perimetrul acestora realizează producţie şi / sau servicii destinate exclusiv exportului (în unele ţări, precum Ungaria, acest procent al exportului raportat la producţia obţimută este stabilit la 80%). Nu se precizează însă, dacă într-un asemenea caz, agenţii economici respectivi ar beneficia numai de facilităţile Legii 84 privind regimul zonelor libere sau şi de cele prevăzute de Legea parcurilor industriale.

Problema pare destul de dificil de tranţat, dat fiind că s-ar putea induce discriminări între zonele libere care au activitate industrială orientată spre export şi parcurile industriale declarate zone libere.

Câteva exemple privind activitatea şi stimulentele acordate în unele parcuri industriale din lume ar putea fi utile decidenţilor români pentru stabilirea relaţiei între parcurile industriale şi zonele libere, sau pentru desemnarea zonelor libere industriale de export (ZLIE).

Specialiţtii de la UNCTAD (Conferinţa ONU pentru Comerţ şi Dezvoltare) definesc zona liberă industrială ca o zonă geografică bine delimitată, care beneficiază de concesii vamale şi fiscale, în care activitatea principală se axează pe industrializare în vederea exportului. O definitie sugestivă şi plastică în acelaţi timp este dată de J. Martin (1998): “Imaginează-ti un loc unde poti înfiinţa o fabrică cu taxe mici sau fără taxe şi fără birocratie. Fabrica poate efectua ultime finisări pentru produse importate sau să producă pentru export. Imaginează-ţi, de asemenea, că administraţia locală (guvernul) te primeţte cu bratele deschise, te ajută să–ţi realizezi operaţiunile şi chiar îţi aranjează accesul pe pieţele locale şi străine”.

Obiectivul general al zonelor libere industriale îl constituie promovarea industrializării orientate spre export.

Obiectivele specifice constau în atragerea capitalurilor străine, creerea de noi locuri de muncă, creşterea veniturilor valutare, promovarea transferului de tehnologie şi ameliorarea competitivităţii produselor, precum şi favorizarea relaţiilor cu economia ţării pe al cărei teritoriu este amplasată zona liberă.

Se pot identifica câteva trăsături ale zonelor şi subzonelor industriale pentru export, aşa cum se desprind din experienţa unor ţări :

a. Privilegiile şi avantajele, în loc să fie concentrate în zone teritoriale bine definite, au fost extinse spre întreprinderi locale sau deţinute de străini, operând în orice spaţiu al unei ţări ca zone libere sau subzone ale zonelor libere (parcuri industriale).

In Ungaria, începând din anul 1982 statutul de zonă economică liberă se acordă întreprinderilor şi nu unui anumit teritoriu,. (Acest tip de zone libere se aseamănă cu subzonele libere din SUA). După 1990, schimbarea de la exportul produselor tradiţionale la exportul de produse noi realizate de industriile dominate de investiţii străine directe a fost sprijinit în Ungaria prin aşa–numitele zone industriale libere.

Zonele industriale libere au fost create în baza legii investiţiilor străine (Act XXIV/1988), prin care firmele cu participare străină pot să se proclame ele însele zone industriale libere sub controlul autoritătii vamale, dacă cel putin 80% din producţia realizată este exportată în afara Ungariei. In cadrul zonei, firma este asimilată firmelor străine pentru controlul valutar şi comerţul exterior; contabilitatea este ţinută în valută, dar firma este supusă impozitelor Ungariei, cu exceptia TVA (Antalóczy, 1998).

b. Autorizaţiile de implantare în zona parcului industrial sunt acordate în baza unor criterii bine definite, iar investitorii sunt stimulaţi

În China, de exemplu, pentru parcul industrial şi ştiinţific Hsinshu, situat în apropierea unor centre industriale, a aeroportului internaţional şi a autostrăzii Nord-Sud, autorizaţiile de implantare în zona parcului industrial sunt acordate în baza unor criterii bine definite, respectiv: utilizarea tehnologiilor avansate; prezentarea unui program de dezvoltare şi de investiţii; crearea unui nucleu de cercetare, căruia să-i fie destinate cel putin 10% din volumul investiţiilor (cercetării i se va acorda, totodată, un volum important din cifra de afaceri); folosirea cu prioritate a forţei de muncă autohtone (50% din personalul de conducere); conservarea mediului înconjurător.

În schimb, statul poate deţine până la 49% din capital, pune la dispoziţia întreprinderilor clădiri, finanţează proiecte (selecţionate) de cercetare şi creează cadrul favorabil pentru obţinerea de împrumuturi bancare cu dobânzi reduse.

Investitorii din parcul industrial beneficiază, de asemenea, de scutirea de impozite pe venit o perioadă de 5 ani şi de exonerarea taxelor vamale la import şi export. Se estimează că, faţă de anul 1990, când îşi desfăţurau activitatea circa 110 întreprinderi (cu o cifră de afaceri de 2,15 miliarde dolari, din care peste 80% din activitatea de export), în 1999 numărul întreprinderilor prezente în parcul industrial Hsinshu a sporit puternic, depăţind cifra de 190, cu peste 35.000 locuri de muncă.

c. Regimul zonelor libere industriale autorizează acordarea avantajelor proprii acestor zone, pentru toate domeniile industriale şi pentru întreprinderile din toată tara a căror productie este destinată exportului (Tunisia)

d. În zonele libere industriale de export se depozitează şi se prelucrează unele produse neobişnuite. In Brevard County, Florida (SUA) de exemplu, sateliţii sunt procesaţi în zona comercială liberă, utilizându-se sortimente complexe de componente din SUA şi alte ţări; apoi, sateliţii (produse finite) sunt retraşi din zonă pentru a fi plasaţi pe orbită, aceasta fiind considerată ultima destinatie de export.

e. Cele mai multe zone libere din SUA includ un parc industrial (subzonă), cu loturi de teren pe care utilizatorii zonelor îţi pot construi ceea ce doresc.

Subzonele libere din SUA sunt deobicei întreprinderi private autorizate de Administraţia Zonelor comerciale străine. In SUA multe companii au profitat de crearea subzonelor Zonelor libere. In loc să construiască în zonele libere existente, se solicită autoritătilor zonei libere crearea unei subzone pe locul în care este construită şi functionează fabrica. Cu statut de subzonă se câştigă avantajele Zonelor Libere în cadrul propriei proprietăţi industriale.

În ultimii ani, subzonele zonelor de comerţ internaţional din SUA au depăşit numărul zonelor libere, pe de o parte pentru că vechile zone libere lucrează deja la capacitatea totală, dar şi pentru că deseori volumul mare de produse ce trece printr-o fabrică privată garantează denumirea de origine a produselor.

Avantajele oferite firmelor amplasate în parcurile industriale (subzone libere) din SUA

Subzonele permit o puternică dezvoltare a operaţiunilor cu minim de birocraţie.

Importurile sunt scutite de taxe vamale

Companiile petroliere, de exemplu, utilizează statutul de subzone ale Zonelor de comert internaţional (FTZ) pentru a importa şi rafina ţiţei. Citgo Petroleum Corp cu sediul în Tulsa, Oklahoma (SUA), operează în prezent în 4 subzone active ale zonelor libere comerciale de pe întreg teritoriul SUA. Ca multe alte companii energetice, a procedat la stabilirea statutului de subzonă a FTZ pentru rafinăriile deţtinute, obţinând reduceri de tarife pentru carburanţii importaţi şi reducerea poverii reglementărilor guvernamentale. In prezent, rafinăria Citigo`s Lake Charles, L.A. este denumită oficial Subzona 87B. Cu peste 3000 de angajati şi muncitori cu contract, produce gazolină, kerosen, carburant turbo jet şi procesează peste 320000 barili de carburant / zi.

M. Sharp, coordonator al zonei de comerţ internaţional la Citgo, susţine că, în timp ce statutul de subzonă (obtinut de firmă în 1988) aduce o cheltuială anuală de 38000$, Citgo a câştigat între 2-2,5 milioane $ pe an numai din tarifele vamale. .

Virtual, toate marile întreprinderi de automobile din SUA operează în subzone ale zonelor libere, unde părţile componente importate pot fi incorporate în automobile Chrysler, Ford, GM sau unde maşinile străine pot primi componente americane.

Circa două treimi din maşinile BMW asamblate la compania Spartanburg, S.C., subzonă a zonei libere desemnată pentru fabrică, sunt exportate în alte tări. Toate maşinile BMW 23 Roadstars vândute în lume sunt produse în această subzonă liberă din SUA, după care sunt livrate în peste 100 de ţări.

În SUA există şi alte tipuri de stimulente pentru atragerea investitorilor în zone libere, sau în parcuri industriale (subzone), acordate nu prin lege, ci inovate de firmele private. Un exemplu în acest sens îl constituie asistarea managementului de către IBM prin produsul ZoneManager, un sistem care permite utilizatorilor să facă analiza cost / beneficiu pentru a justifica fie utilizarea unei zone libere existente sau pentru a solicita declararea propriei întreprinderi ca subzonă liberă.

.

Capitolul 3. SEMNIFICAŢII ALE ZONELOR LIBERE SI PARCURILOR INDUSTRIALE PENTRU ROMÂNIA, COMPARATIV CU ALTE ŢĂRI, REIESITE DIN TOATE FAZELE STUDIULUI

Analiza celor mai recente evoluţii pe plan mondial în domeniul zonelor economice libere conduce la unele observaţii relevante pentru strategia de dezvoltare a zonelor libere din România şi pentru strategia de dezvoltare industrială a României.

O primă observaţie se referă la tipologia zonelor libere. Întrebarea care se poate pune în cazul României este ce tip de zone libere ar trebui dezvoltate în viitor, asfel încât acestea să contribuie în mai mare măsură la dezvoltarea economică a ţării.

Un răspuns la această întrebare rezultă din dinamica tot mai accelerată în ultimii 20 de ani a zonelor libere industriale de export, atât în ţările dezvoltate cât şi în cele emergente şi în dezvoltare. Experienţa recentă a ţărilor analizate relevă faptul că cele mai multe ţări de reşedinţă a zonelor libere nu se mai mulţumesc cu oferirea de spaţii de depozitare pentru reexport, ci efectuează operatiuni de prelucrare industrială, cu grade diferite de complexitate şi exportul produselor finite.

Evoluţia conceptului modern de zonă de prelucrare pentru export a căpătat terminologii diferite, care ilustrează dezvoltarea acestui instrument de politică economică şi diversitatea structurilor institutionale. O dezvoltare importantă a privilegiilor şi avantajelor zonelor este faptul că în loc să fie concentrate într-un perimetru teritorial bine definit, deţinut de firme locale sau străine, zonele libere operează oriunde pe teritoriul unei ţări.

Exemplele în acest sens sunt constituite de crearea de subzone ale zonelor libere, în care se declară zonă liberă perimetrul unei întreprinderi din interiorul tării de reţedintă, oferindu-se toate avantajele şi restricţiile specifice zonelor libere, dar care presupun cheltuieli reduse de instalare şi infrastructură (subzone de tipul celor din SUA, Ungaria s.a.). Acest tip de zonă liberă a atras multe învestiţtii străine directe în Ungaria, contribuind la dezvoltarea exportului şţi la creşţterea excedentului balanţei comerciale a ţării.

Altă caracteristică a zonelor libere, care ar putea da o idee autorităţilor române şi oamenilor de afaceri asupra tipologiei de zonă liberă potentială, este faptul că unele zone libere industriale de export au preluat funcţia de zone de prelucrare pentru import, operând exclusiv pentru piaţa internă (Manaus-Brazilia, China).

Politica unor guverne de a încuraja legăturile zonelor cu economia locală, în schimbul acordării accesului pe piaţa locală a produselor realizate în zonă s-a dovedit a fi un stimulent mai puternic pentru investitorii străini, comparativ cu stimulentele clasice oferite în zonele libere industriale de export.

O altă dezvoltare interesantă a zonelor libere este instalarea întreprinderilor autohtone în zonele libere industriale de export. În unele ţări (India de exemplu), participarea locală, cel putin prin societăti mixte, este obligatorie. Datele disponibile arată că în tările în dezvoltare două treimi din firmele ce activează în ZLIE sunt firme locale sau societăti mixte ale firmelor locale cu cele străine şi numai o treime sunt firme integral străine. Această evolutie este cel puţin parţial rezultatul necesităţii economice, în condiţiile în care investitorul autohton poate fi un bun substituient pentru companiile străine reticente sau inexistente, dar şi rezultatul presiunilor politice, ca urmare a faptului că avantajele acordate investitorilor străini în zonele libere reprezintă de fapt o discriminare fată de întreprinzătorii autohtoni.

Această orientare este deosebit de interesantă pentru viitoarele parcuri industriale din România, care ar putea funcţiona în regim de subzonă liberă, cu taxe de instalare percepute de stat în schimbul facilităţilor acordate, fără implicarea ajutorului de stat pentru dezvoltarea parcurilor, întrucât acestea ar trebui să fie stabilite în perimetrul întreprinderii existente şi cu obligativitatea orientării parţiale spre export a producţiei obţinute în aceste condiţii şi parţial spre piaţa internă, stimulându-se în acest fel investitorii străini interesaţi şi de piaţa locală.

O altă dezvoltare recentă a zonelor libere, aflată în stadii incipiente, este transformarea zonelor libere industriale de export în zone orientate spre servicii. Într-un sens, aceasta ar putea fi socotită o reîntoarcere la sursele originale ale zonelor libere moderne, adică la “ zone libere comerciale” sau “porturi franco”, care serveau într-un trecut îndepărtat principalele rute maritime. În fapt, zonele libere de export servicii reflectă creşterea importanţei sectorului de servicii în totalul activităţilor economice şi creşterea gradului de comercializare a unor servicii (telecomunicaţii, procesare de date, software). Ca urmare, dezvoltarea orientării spre servicii a unor zone libere industriale constituie un concept mai larg şi mai ambiţios decât conceptul iniţial de porturi libere, pentru că se axează nu numai pe funcţia comercială (care este de fapt o functie minoră, cu exceptia zonelor din Panama şi Egipt), dar pune accentul pe servicii bancare, de procesare a datelor, de asigurări.

În opinia analiştilor Naţiunilor Unite (UNCTAD, 1996), conceptul de zone libere de export al serviciilor va putea fi extins spre alte tipuri de servicii, de turism, servicii educaţionale, precum şi în domeniul agro-business-ului.

O altă observatie se referă la tipul de industrii ce pot fi atrase în zonele libere industriale de export .

Majoritatea industriilor ce se întâlnesc în zonele libere industriale din lume sunt industrii ce aparţin de “industria uşoară”, care au nevoie de investiţii de capital relativ scăzute (în analizele specialiştilor ONU, industria uşoară include industria textilă şi de îmbrăcăminte, bunuri electronice de consum, echipamente menajere simple, produse din plastic, mobilă, alimente şi băuturi).

Există mai putine zone libere industriale de export, situate îndeosebi în ţările dezvoltate şi emergente, care găzduiesc industria grea. În aceste ţări, zonele libere industriale de export sunt dominate de rafinării şi întreprinderi petrochimice, de întreprinderi de procesare a bauxitei în alumină şi de companii constructoare de automobile, localizate în general în afara unui perimetru de tip “enclavă”, pe teritoriul iniţial al întreprinderii (SUA, Ungaria, EAU).

Dezvoltarea industriei grele în zonele libere industriale de export este legată atât de resursele naturale ale ţării de reşedintă (ţiţei, gaz, bauxită), cât şi de semifabricatele produse din materii prime locale (oţel, aluminiu, produse chimice de bază, lemn). În acest sens, sunt relevante câteva exemple de succes în tările în curs de dezvoltare : firme producătoare de mănuşi de cauciuc în zonele libere din Malaysia, pe baza resursei de cauciuc natural; firmele producătoare de componente de automobile din zonele libere din Mexic pe baza utilizării oţelului produs local; întreprinderi prelucrătoare de alimente şi ţigări în zonele libere din R. Dominicană, pe baza materiilor prime locale.

O ultimă observaţie reieşită din actualul studiu se referă la concesiile ce se acordă investitorilor din zonele şi subzonele libere.

Concesiile generale practicate în zonele libere sunt practic de acelaţi tip pentru toate zonele şi tipurile de zone libere: scutirea de taxe vamale la importul bunurilor şi serviciilor, suspendarea impozitelor, subvenţii indirecte sub forma preţurilor scăzute pentru spaţiile de prelucrare industrială (în ZLIE).

Facilităţile şi stimulentele acordate de ţările studiate (prezentate în tabelul sinoptic) relevă că ţările “ se întrec” în acordarea de concesii multiple şi pe durate de timp cât mai mari, ajungând în unele cazuri la întrega perioadă de activitate a întreprinderilor amplasate în zonele libere. Concesiile sunt fie legate de un plafon minim de investiţii, fie, în cele mai multe cazuri, fără o astfel de referire, ceea ce atrage investitori de toate taliile, care împreună determină dezvoltarea zonelor libere în ansamblu.

Anexă

Selecţii ale articolelor din Legea 84/1992 privind regimul zonelor libere, referitoare la facilităţile acordate investitorilor, la sancţiuni şi restricţii

Facilităţi

Art.12. Terenurile şi construcţiile din zonele libere pot fi concesionate sau închiriate persoanelor fizice sau juridice, române sau străine. Regimul de concesionare şi închiriere se stabileşte prin regulamentele prevăzute la Art.7 şi 9. Termenul de concesionare poate fi de maximum 50 de ani şi se stabileţte în funcţie de valoarea investiţiei sau de specificul activităţii.

Art.13. Mijloacele de transport, mărfurile şi alte bunuri provenite din străinătate sau destinate altor tări, care se introduc sau se scot din zonele libere, sunt exceptate de plata taxelor vamale şi a impozitelor.

Art.14. Pentru activităţi desfăşurate în zonele libere, agenţii economici sunt scutiţi de plata TVA, a accizelor şi a impozitului pe profit, pe toată durata activităţii.

Transferarea în străinătate a profitului se face în condiţiile legii.

Art.15. La lichidarea sau restrângerea activitătii desfăşurate în zona liberă, persoanele fizice sau persoanele juridice străine pot transfera în străinătate capitalul şi profitul, după plata tuturor obligaţiilor către statul român şi partenerii contractuali.

Art.16. Mijloacele de transport, mărfurile şi alte bunuri de origine română sau din import, provenite din teritoriul vamal al României, pot fi introduse în zonele libere cu respectarea prevederilor legale privind exportul sau, după caz, trimiterea temporară. Reintroducerea acestora în teritoriul vamal al ţării se face în condiţiile prevăzute de lege.

Art.17. Materialele şi accesoriile româneşti, care intră în zonele libere şi sunt folosite pentru fabricarea unor bunuri, sunt scutite de taxe vamale, cu îndeplinirea formalitătilor de export.

Art.18. Bunurile româneşti care se utilizează pentru constructii, reparaţii şi întreţinerea de obiective în teritoriul zonelor libere sunt scutite de taxe vamale.

Art.19. Bunurile dintr-o zonă liberă pot fi transportate în altă zonă liberă fără plata de taxe vamale. Aceste bunuri pot fi tranzitate pe teritoriul vamal al României, cu respectarea dispoziţiilor legale. Aceste bunuri pot fi introduse şi în ţară cu îndeplinirea condiţiilor şi formalităţilor privind importul sau, după caz, primirea temporară.

Capitolul 7- Sancţiuni

Art.22. Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârţite în astfel de conditii încât, potrivit legii penale să fie considerate infractiuni, următoarele fapte :

a). Intrarea în zonele libere fără aprobarea administratiei ori fără permise eliberate de administraţiile zonelor libere sau de alte organe autorizate prin lege, cu amendă de 250-1.000 dolari SUA.

b). Introducerea în zonele libere de bunuri neînsoţite de documente, cu amendă de 2.000-10.000 dolari SUA.

c). Desfăşţurarea altor activităţti decât cele prevăzute în licenţele eliberate conform Art.11, cu amendă de 2.500-10.000 dolari SUA.

Plata amenzilor prevăzute la lit.a) se poate face şi în lei, prin transformarea cuantumului acesteia la cursul oficial în vigoare la data constatării contravenţiei.

Bunurile ce fac obiectul contravenţiilor prevăzute la lit.b) şi c) se confiscă.

Sancţiunea poate fi aplicată şţi persoanelor juridice.

Art.23. Constatarea contravenţiilor şţi aplicarea sancţiunilor prevăzute la Art.22 se face de împuterniciţii administraţiei zonei libere.

Art.24. Împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei se poate face plângere în termen de 15 zile de la data comunicării acesteia.

Plângerea se depune la administraţia zonei libere şi se soluţionează la judecătoria în a cărei rază a fost săvârşită contravenţia.

Art.25. Contravenţiilor prevăzute la Art.22 li se aplică dispoziţiile legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia Art.25, 26 şi 27.

Art.26. Introducerea în zonele libere de bunuri al căror import este prohibit pe teritoriul României constituie infracţiune şţi se pedepseşţte cu închisoare de la 2 la 7 ani, în afară de cazurile în care, pentru fapta săvârţită, Codul Penal sau altă Lege specială prevede o pedeapsă mai mare.

Tentativa se pedepseşte.

**Restricţii.

Se pot efectua investiţii străine în zonele libere, dar nu trebuie să:

1. încalce normele de protecţie a mediului înconjurător

2. aducă atingere intereselor de securitate şţi apărare natională a României

3. dăuneze ordinii publice, sănătăţii şi moralei

Drepturi

Să participe la conducerea şi gestionarea investiţiilor potrivit contractelor şi statutelor convenite.

Să înstrăineze drepturile şţi obligaţiile contractuale către alţi investitori, români sau străini.

Să transfere în străinătate profiturile ce li se cuvin în valută convertibilă, precum şi o cotă din profiturile anuale în lei, care să reprezinte 8-15 % din aportul în numerar şi în natură vărsat la capitalul social, prin schimb valutar efectuat de băncile autorizate, la cursul oficial.

Să transfere în străinătate, în valută, în 3 rate anuale, sumele obtinute cu titlul de despăgubire.

Garanţii

Investiţiile străine în România nu pot fi naţionalizate, expropriate, rechiziţionate sau supuse altor măsuri cu efecte similare decât în cazuri de interes public şi cu plata unei despăgubiri corespunzătoare valorii investiţiei

În situaţia în care investitorul străin nu acceptă valoarea despăgubirii determinată, aceasta se va stabili la cererea investitorului pe cale judecătorească.

Investiţiile străine beneficiază de regimul juridic stabilit prin lege, indiferent de cetăţenia sau de naţionalitatea acestora.

Bibliografie selectivă

xxx	Legea 84/1992 privind regimul zonelor libere
xxx	Legea parcurilor industriale, 25 iulie 2000
xxx	Dosare zone libere şi parcuri industriale, Krass Media Monitoring, 2000
Andel, T.	Site here and zone out, Transportation & Distribution, Cleveland, SUA, august 1996
Astbury, S.	Penang goes for high value, Asian Business, Hong Kong, august 1992
Basile, A.	Investir dans les zones franches industrielles d`exportation, Paris, OCDE, 1984
Blishen, Ch.	Combat zones to free zones, Central European, vol. 6, Londra, mai 1996
Caraiani, Ghe. ţi Cazacu, C.	Zonele libere, Ed. Economică, 1995
Câmpeanu, Virginia	Zonele libere industriale şi strategia industrializării, Conjunctura Economiei Mondiale, Ed. Expert, 1995
Cho, S. şi Tung, S.	Investment incentives zones and regional tax incentive policy in RP of China, The International Tax Journal, vol.24, SUA, 1998
Demissar, M.	Foreign Trade Zones, Investor Systems, iulie 1998
Dobrescu, Emilian,	Zonele economice libere - instrumente importante ale realizării integrării economice, Studii şi cercetări economice, CIDE, Bucureşti, 1996
Dove, G.A	The Advantage of a Free Zone, ONUDI, 1977
Elteto, A.	The impact of FDI on the Foreign Trade of Four Smaller CEE Countries, Budapest,1998

Fâciu, C.	Zonele libere, Conjunctura economiei mondiale,1984
Ghanen, S.	American Economic Development Council, vol. 15, 1997
Healey, D.	Export Processing Zones: The case of the R. of Korea, Industry and Development, nr.26, 1994
Kelleher, TH.	Manuel sur les zones franches d`exportation, ONUDI, 1976
Kiernan, P.	Jordania, International Communication, SUA, sept. 1998
Liebau, E. şi Wahnschaffe, P.	Management strategies of multinationals in developing countries, Intereconomics, iulie-august 1992
Maex, R.	Les enterprises multinationales et l`emploi dans les zones franches d`exportation des pays d`Asie, OIM, Geneva, 1988
Martin, J.	Gateways for the global economy, Management Review, vol.87,New York, decembrie 1998
Mervosh, G.	A gulf awash with promise, Industry week, vol.246, Cleveland, SUA, 15 sept. 1997
Possas, Furtado, Carvalho,	Employment effects of exports by multinationals and of export processing zones in Brazil, Geneva,1987
Quigley, P.,	Phisical planning of Industrial Free zones, ONUDI, 1974
xxx	Export Processing Zones in Non-APO Regions, ONUDI,1974
xxx	Industrial Free Trade Zones as Incentives to Promote Export Oriented Industries, ONUDI, 1975
xxx	Survey of Free Zones in the World, UNCTAD, 1982
xxx	UNCTAD, Zones Franches Industrielles, Geneva, 1993
xxx	CNUCED, Zones franches industrielles, Rapport du secretariat de la CNUCED, aprilie 1993
xxx	UNCTAD,World Investment Report, 1996
xxx	UNCTAD, World Investment Report, 1997
xxx	UNCTC: The challenge of free economic zones in Central and Eastern Europe, New York, 1991

Faza următoare Înapoi

---

[1] Fâciu, C., Zonele libere, Conjunctura economiei mondiale,1984

[2] Dobrescu, Emilian, Zonele economice libere, instrumente importante ale realizãrii integrãrii economice, CIDE, 1996

[3] Mihalache Ionel, 21 noiembrie 2000, Dosar Zone Libere, Krass Media Monitoring

[4] Kelleher, Th., La zone franche de Shannon d`Irlande, ONUDI, 1978

[5] Stoian,I.M. Zonele libere, Conjunctura Economiei Mondiale, 1995

[6] Dosar Zone Libere, Krass Media Monitoring, 21 noiembrie 2000

[7] Iliescu, V, Zonele libere, Piaţa Financiară, decembrie 1995

[8] Caraiani, Ghe. Si Cazacu, C, Zonele libere, Ed. Economicã,1995