Modul tematic TT - 12

Profesiograma standard a agentului de transfer

de tehnologie. Deontologia profesiei

Dr.ing. Ulrich Wiener

Ing. Paul Joiţa

A. Profesiograma

Profesia de Agent de Transfer de Tehnologie (ATT) a apărut relativ recent, chiar în cadrul ţărilor dezvoltate economic. De aceea, încă nu dispunem de o literatură de specialitate dedicată programei de pregătire a acestei noi categorii de profesioniţti. Sursele de informaţie, utilizate la structurarea prezentului curs, au fost în primul rând un excelent curriculum alcătuit de către Centrul de Training for Technology Transfer Agents din Oklahoma SUA (vezi anexa 1), cu observaţia că acesta se referă la atribuţiile agentului din care evident indirect se pot deduce cunoştinţele ţi abilităţile necesare, apoi informaţiile cu privire la structura şi modul de funcţionare al ANVAR – Franţa şi nu în ultimul rând o serie de „reflecţii” extrem de interesante, împrăştiate în vasta literatură consacrată problemelor transferului de tehnologie în general. Iată o mostră sugestivă în acest sens:

„în procesele de transfer mai complexe, în care se realizează un transfer cu un donor şi un recipient, este foarte util să se facă apel la participarea directă a utilizatorilor încă din faza de creaţie a tehnologiei. Spre deosebire de aceasta, în procesele de transfer tip difuzie, este nevoie de un demers similar cu cel practicat în marketingul clasic. Prin urmare, în primul caz agentului i se cer aptitudini de negociator, în cel de la doilea calitţăi identice cu cele cerute unui specialist în marketing” [1]

Profesiograma, adică suma abilităţilor, cunoştinţelor, deprinderilor şi a caracteristicilor psihosociale pe care trebuie să le întrunească un specialist pentru a putea practica cu succes profesia de ATT, prezintă interes nu numai pentru structurarea cursului de formare, incluzând aici şi criteriile de selecţie a celor admişi să urmeze cursul, dar în egală măsură şi pentru cei care au decis să se dedice integral sau parţial acestei profesii.

O parte a calităţilor „iniţiale” cerute candidaţilor, deduse evident dintr–o asemenea profesiogramă, v–au devenit cunoscute prin intermediul prospectului cursului, respectiv al testului de abilităţi intelectuale la care aţi fost supuşi, al formularului de curriculum vitae, evident „orientat” şi nu în ultimul rând prin intermediul discuţiilor purtate în cadrul interviului. O parte a cunoştinţelor şi deprinderilor „speciale” pe care trebuie să le posede un agent de TT rezultă din structura programului, conţinutul prelegerilor şi analizele de caz la care luaţi parte.

Datorită acestor elemente, prezenta prelegere nu urmăreşte altceva decât să sublinieze aspectele esenţiale ale subiectului şi, dacă este posibil, să determine aprofundarea lor prin intermediul unei dezbateri colocviale.

În lucrarea deja citată, elaborată la Oklahoma, atribuţiile agentului de TT sunt pe scurt definite astfel:

I Atribuţii legate de rezolvarea problemelor de TT ale utilizatorilor

A. Identificarea şi analiza cerinţelor de tehnologie/dezvoltare ale utilizatorilor;

B. Identificarea şi analiza resurselor de tehnologie/dezvoltare;

C. Identificarea celor mai adecvate mecanisme pentru a realiza legătura dintre utilizatori şi resursele de tehnologie şi/sau dezvoltare;

D. Acordarea de asistenţă pentru soluţionarea problemelor de tehnologie/dezvoltare ale utilizatorilor.

II. Atribuţii legate de comercializarea (promovarea) programelor de TT

A. Identificarea şi participarea la activităţile grupurilor, asociaţiiilor, programelor locale şi regionale de dezvoltare economică.

B. Comercializarea în maniera cea mai potrivită a proiectelor individuale şi a programelor de TT până la atingerea obiectivelor (performanţelor) stabilite.

C. Monitorizarea eforturilor de comercializare ale unor programe înrudite sau conexe.

III. Atribuţii legate de managementul programelor de TT

A. Cunoaşterea şi implementarea legilor federale şi locale, a reglementărilor, procedurilor şi politicilor instituţionale referitoare la domeniul TT;

B. Efecturarea de evaluări, expertize şi acordare de consultaţii, îndeosebi managerilor, în problemele proceselor de TT;

C. Efectuarea supravegherii şi îndrumării staff–ului tehnic şi administrativ, implicat în acţiunile şi procesele de TT;

D. Monitorizarea unor programe de perfecţionare profesională continuă.

În baza ansamblului informaţiilor disponibile, autorii prezentei lucrări „văd” profesiograma [2] agentului de TT sub următoarea formă:

1. Cunoştinţe

Ca regulă generală, sunt de preferat cunoştinţele interdisciplinare, de sinteză şi nu o specializare îngustă.

Principalele categorii de cunoştinţe necesare sunt următoarele:

a) legislaţia economică şi comercială generală;

b) legislaţia şi normele de finanţare a cercetării şi valorificării cercetării ştiinţifice;

c) normele şi organizarea instituţiilor de finanţare şi creditare a investiţiilor şi, în particular, a acţiunilor de valorificare a cercetării ştiinţifice;

d) probleme generale de economie a întreprinderii şi în particular, elaborarea şi gestionarea unui plan de afaceri;

e) cunoştinţe de specialitate, de dorit din câteva domenii ale ştiinţei sau tehnologiei.

2. Calificări. Experienţă anterioară şi abilităţi

a) studii universitare tehnice, economice etc.;

b) traseu profesional care să permită dobândirea unei experienţe în probleme de cercetare / proiectare, producţie industrială / microproducţie, managementul industrial / managementul cercetării;

c) o oarecare experienţă în activităţi de investiţii, valorificarea cercetării, coordonare de proiecte complexe, activităţi de planificare / programare / finanţare.

d) eventual, proiectant cu proiecte aplicate în practică, cu propria asistenţă tehnică şi/sau autor de invenţii valorificate în industrie;

e) experienţă profesională ce a facilitat antrenarea capacităţii de exprimare verbală fluentă şi convingătoare şi de redactare în scris a unei corespondenţe şi a unor memorii de prezentare;

f) activitate profesională anterioară care a stimulat formarea unui sistem de "public relations", util activităţilor de transfer de tehnologie, pe care doreşte să le promoveze.

Un cumul al acestor calităţi este evaluat pozitiv.

3. Aptitudini

a) abilităţi intelectuale cu performanţe peste nivelul mediu (note peste 7 la testul de abilităţi intelectuale);

b) creativitate cel puţin medie, necesară pentru imaginarea de aplicaţii posibile ale rezultatelor cercetării.

4. Tip de personalitate

În linii generale, agentul de TT trebuie să aibă acelaşi tip de personalitate cu cel considerat ca adecvat unui întreprinzător:

a) putere de muncă şi perseverenţă deosebită;

b) spirit de iniţiativă, gândire independentă, tendinţa de a refuza şabloanele;

c) optimism, curaj şi asumarea riscurilor;

d) comunicativitate, capacitatea de a lega uşor relaţii umane;

e) corectitudine în relaţiile cu instituţiile implicate în TT şi preocupare pentru respectarea deontologiei profesiei.

B. Deontologia profesiei de „agent de TT”

Motivele expuse în paragraful anterior fac să nu dispunem încă de un cod deontologic al profesiei de ATT. Totuşi, specificul acestei profesii impune cerinţa ca activitatea să demareze având la bază principii şi reguli ferme, privind relaţiile, pe de o parte, între agenţi şi „clienţi”, indiferent dacă aceştia sunt „donori” sau „recipienţi” şi, pe de altă parte, relaţiile între agenţii de TT.

Pentru a suplini această lipsă, putem considera, cel puţin pentru etapa de debut, că această activitate constituie o „subspecie” a consultanţei în management şi pe cale de consecinţă să adoptăm (cu unele ajustări) regulile deontologice ale acestei profesii, de exemplu sub forma în care ele sunt redate în statutul Asociaţiei Consultanţilor în Management din România (AMCOR).

Astfel, la art. 14 – „Obligaţii” al acestui document se indică:

Membrii AMCOR au obligaţia:

– să nu accepte nici o misiune pentru care nu au calificarea necesară spre a satisface în mod optim interesele clientului;

– să dovedească deplină loialitate faţă de clientul care i–a onorat cu încrederea sa şi să apere interesele legitime ale acestuia;

– să nu–şi îngăduie nici un demers, manevră sau declaraţie susceptibile să lezeze reputaţia unui coleg de profesie sau să–i prejudicieze acţiunile;

– să facă dovada unui deplin spirit de colegialitate şi întrajutorare faţă de consultanţii cu care intră în raporturi de colaborare.

De asemenea, se consideră drept incompatibile cu deontologia şi exerciţiul profesiunii:

– publicitatea cu caracter comercial în interes propriu în termeni exageraţi, comportând elemente ale concurenţei neloiale;

– acceptarea de către consultant sau de către colaboratorii săi a unor comisioane sub orice formă, în afara contractului, a a vreunui favor legat de serviciile sau produsele furnizate de clienţi;

– faptul de a avea interese proprii în firmele care furnizează produse sau servicii clienţilor, de a fi sub controlul acelor firme sau de a tăinui orice formă de interes susceptibilă să afecteze serviciile clientului;

– difuzarea de informaţii cu caracter confidenţial referitor la afacerile clienţilor săi.

*

* *

Modul de formulare al acestor cerinţe corespunde evident statutului unei profesii independente. Probabil că unele din acest prevederi se cer corespunzător adaptate pentru cazul unor agenţi care activează ca salariaţi ai unor UCD, producătoare ale rezultatelor supuse valorificării.

Anexa 1

Extras din: T. Zdorkowski, Technology Transfer Training. A resource Book for Oklahoma's Technology Transfer Practitioners

V. şi capitolul de text aferent

Înapoi lista module curs transfer de tehnologie Înapoi transfer de tehnologie Înapoi

---

[1] Citat după Bogdan Costea – volumul I al prezentului studiu – 1992

^[2] Evident, este vorba de o „prim_ aproxima_ie” (prima versiune)