Modul tematic TT - 14

Forme de salarizare şi stimulare a agenţilor de TT

Ing. Gelu Osanu

1. Introducere

Agentul de TT reprezintă în momentul de faţă o categorie socio–profesională nouă, precum multe alte asemenea categorii de lucrători apărute ca urmare a tranziţiei economiei şi promovare a reformei

Instituţionalizarea structurală a formei organizatorice, în care urmează să–şi desfăşoare activitatea agentul TT, va reprezenta elucidarea în totalitate a întrebărilor legate de forma de salarizare şi stimulare. În cazul în care Agenţia VRC–TT va fi instituţie publică bugetară, salarizarea agenţilor TT va fi făcută conform normelor elaborate de guvern şi legiferate de parlament. Dacă Agenţia VRC–TT va fi organizată ca societate comercială, atunci datele problemei se modifică, stabilirea salariilor agenţilor TT urmând să aibe loc prin negocieri între ofertanţi şi solicitanţi. Aceste negocieri urmează să aibe la bază profesiograma standard a agentului TT, criterii deontologice privind această nouă profesie, precum şi dimensiunea, cât permite experienţa la data actuală, a metodelor de lucru şi condiţiilor specifice în care agenţii TT îşi desfăşoară activitatea.

După cum se remarcă încă de la început, lipsa unei instituţionalizări structurale conduce la abordarea ipotetică a temei, bineînţeles prin promovarea de către autor a unor soluţii considerate optime în actualele condiţii de tranziţie a economiei şi de stadiu al reformei.

2. Criterii pentru determinarea mărimii salariilor şi formelor de salarizare

Cunoaşterea criteriilor utilizate în diverse ţări pentru determinarea mărimii salariilor şi a formelor de salarizare ar putea influenţa favorabil tranziţia spre un nou sistem de salarizare în economia ţării noastre.

Criteriile folosite până în prezent sunt rezultatul sintetizării unei experienţe îndelungate acumulate de ţările respective. Fiind izvorâte din practica economică, aceste criterii au menirea să contribuie la perfecţionarea în continuare a activităţilor economice. Aceste criterii pot fi grupate în două mari categorii:

– criterii care au ca scop asigurarea forţei de muncă la nivel calitativ corespunzător unei activităţi economice eficiente

– criterii care urmăresc utilizarea forţei de muncă cu eficienţă economică socială şi ecologică maximă.

Rezultatele obţinute de fiecare unitate economică, precum şi pe ansamblul unei ţări, depind şi de calitatea forţei de muncă. De aici rezultă că este necesar să se acorde atenţie atât calificării şi perfecţionării forţei de muncă cât şi condiţiilor necesare refacerii acestui potenţial. Un criteriu important pentru determinarea mărimii salariului este costul forţei de muncă (cheltuielile necesare pentru refacerea capacităţii de muncă şi întreţinerea familiei salariatului).

În economie, fundamentarea preţului unui produs are la bază costurile de producţie ale acelui produs. Identic, fundamentarea riguroasă a salariului, ca preţ al forţei de muncă trebuie să se bazeze pe costul acestei mărfi speciale.

Atunci când salariul nu acoperă acest cost, nu se asigură desfăşurarea normală a reproducţiei resurselor de muncă, cu urmări negative asupra rezultatelor activităţii economice, precum şi asupra întregii vieţi sociale.

În practica salarială, criteriul determinant al mărimii salariilor, plecând de la costul forţei de muncă s–a concretizat prin introducerea salariului minim oficial.

Acesta se stabileşte de guvern ca urmare a negocierilor dintre patronat şi sindicate, reflectă în anumite condiţii de conjunctură costul forţei de muncă şi îndeplineşte în procesul de salarizare o funcţie ETALON. Totodată, salariul minim indică limita inferioară a salariilor nominale. Deoarece o anumită cantitate a forţei de muncă nu asigură aceleaşi rezultate economice în toate domeniile de activitate, au fost conturate criterii noi, axate pe stimularea şi răspunderea salariaţilor pentru obţinerea unor rezultate superioare. Aceste noi criterii diferă de la o întreprindere la alta, de la o profesie la alta şi au ca scop accentuarea cointeresării salariaţilor pentru un aport sporit la performanţa globală (formaţie de lucru, întreprindere) pe termen mediu sau lung.

şi în acest caz se impune utilizarea noilor tehnici şi tehnologii (TT) implicit perfecţionarea şi adaptarea eficientă a forţei de muncă la cerinţele noului mediu.

Stimularea individuală (majorarea încadrării salariale, prime, facilităţi de recuperare a forţei de muncă) trebuie corelată adecvat cu stimularea colectivă prevăzută în contractele de muncă.

Un alt criteriu nou, menit să asigure stimularea şi răspunderea salariaţilor pentru obţinerea unor rezultate superioare este diferenţierea individuală a salariilor în raport cu contribuţia efectivă a fiecărui salariat la rezultatele globale precum şi cu calitatea muncii fiecăruia. Prin negocieri periodicee între salariaţi şi patronat se aduc corecţii salariale şi ca urmare a influenţei unor factori exogeni (inflaţie, creşterea preţurilor etc.)

3. Opţiuni privind instituţionalizarea structurală a sistemului VRC–TT

Actuala etapă de tranziţie, cu rezultate imprevizibile determinate de aplicarea reformei, menţine încă o suficientă doză de protecţionsm în economie.

Pe măsură ce privatizarea va cuprinde spaţii tot mai largi şi noile mecanisme de piaţă vor impune şi schimbări structurale adecvate., intensitatea protecţionismului va scădea corespunzător. De aceea, în condiţiile actuale, activităţile de TT nu pot fi lăsate la latitudinea pieţei, care şi ea la rândul ei este mai mult „pseudo–concurenţială”. Instituţia care se ocupă de VCR–TT, într–o primă etapă de existenţă, trebuie să fie instituţie publică bugetară.

Evident că în această primă etapă formele de salarizare şi stimulare a agenţilor TT vor fi cele corespunzătoare personalului bugetar.

Pe măsură ce „unităţile producătoare” de C–D şi tehnologii vor căpăta statut de societăţi comerciale în înţelesul corect al cuvântului, Agenţia TT va putea fi transformată şi ea în societate comercială, având ca scop intermedierea dintre „sursă” şi „destinaţie” a MĂRFII SPECIALE numită TEHNOLOGIE sau REZULTAT AL CERCETĂRII.

Salarizarea în acest caz va fi stabilită aşa cum s–a arătat mai sus, după criteriile existente în cadrul societăţilor comerciale: negocieri, stimulări, procente din cifra de afaceri ş.a.

În special negocierea va conduce la determinarea concretă a formei de salarizare.

4. Probleme specifice muncii agenţilor TT şi care pot influenţa determinant salarizarea şi stimularea din acest sistem

Din multitudinea de probleme specifice activităţii agenţilor TT pe care le prognozăm la data actuală, remarcăm UNA de importanţă capitală.

Este cunoscut faptul că pentru a fi faptic efectuată, orice activitate economică trebuie să aibe un OBIECT AL MUNCII.

Este clar că obiectul muncii agenţilor TT este asigurarea inovării întreprinderilor (societăţilor comerciale) prin VRC–TT.

Pragmatismul sistemului economic (existent chiar şi în perioada de tranziţie) pe care îl prefigurăm, arată că întreprinzătorii („destinaţia”) nu sunt dispuşi să facă orice fel de inovări deoarece acestea COSTĂ şi implică totodată şi o mare cotă de risc. Din această ecuaţie, prezentată succint şi simplist dar REAL, rezultă întrebările:

– „Depozitul” sau „capitalul” de rezultate ale cercetării sau de tehnologii este competitiv şi totodată atractiv pentru a determina prin valorificare sau transfer inovarea capacităţilor întreprinzătorilor ?

– Acest „depozit” sau „capital” justifică prin valorificare (aplicare) eforturile uriaşe pe care le fac întreprinzătorii ?

– Agenţii TT, care de fapt sunt specialişti de marcă în domeniu având totodată şi valenţe profesionale cu specific economico–financiar, capabili nu numai să acorde consultanţă de specialitate dar practic să modifice strategii ale întreprinderilor şi să pună în operare fonduri financiare importante, au UN OBIECT CORESPUNZĂTOR AL MUNCII ?

Aceste întrebări impun ca, odată cu trecerea la relaţiile competiţionale de piaţă a agenţilor TT, la aceleaşi relaţii să treacă şi „sursele”, iar „RC” şi T să devină o marfă specială, care să se comercializeze prin intermediul unui plan de afaceri la un preţ corespunzător costului forţei de muncă utilizată pentru naşterea acestor rezultate şi tehnologii.

Înapoi lista module curs transfer de tehnologie Înapoi transfer de tehnologie Înapoi