b) Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990 nu prevede condiţionări privind atestarea profesională a societăţilor care se înfiinţează. Ea prevede (art. 23), la constituirea societăţilor, numai un aviz al camerei de comerţ, şi industrie din judeţul respectiv, "în ceea ce priveşte utilitatea societăţii, mărimea capitalului faţă de scopul urmărit, onorabilitatea fondatorilor şi, după caz, a asociaţilor. Avizul camerei de comerţ, şi industrie este facultativ." De remarcat că obiectul de activitate poate fi modificat prin act adiţional la statut, înregistrat la registrul comerţului, fără să mai fie nevoie de hotărâre judecătorească sau aviz al camerei de comerţ, şi industrie (permiţând astfel adăugarea C&D ulterior constituirii).

Art. 218 din aceeaşi lege prevede că "Activităţile care nu pot face obiectul unor societăţi comerciale se stabilesc de guvern", activitatea de C&D nefiind inclusă în lista respectivă (HGR 1323/1990).

Deci, condiţionarea înscrierii activităţii de C&D în obiectul unei societăţi de obţinerea unei atestări nu are în prezent suport legal; o astfel de condiţionare necesită:

- fie o hotărâre de guvern, în baza art. 218 din Legea 31/1990 (o interdicţie condiţionată de obţinerea atestării - variantă discutabilă);

- fie o reglementare expresă în viitoarea Lege a cercetării;

- fie poate avea un caracter neobligatoriu, pe răspunderea celui care contractează lucrări de C&D şi utilizează rezultate obţinute de societăţi care sunt atestate sau nu sunt atestate ca unităţi având obiect de activitate C&D.

Se sugerează această ultimă variantă, deoarece idei valoroase pot fi generate şi în unităţi care nu au ca obiect activitatea de C&D (sau de către persoane care nu au atestarea ca cercetători - de exemplu, inventatori din producţie), iar agenţii economici trebuie să aibă libertatea de a le contracta, achiziţiona şi valorifica, în propriul interes şi pe propriul risc. Instituţiile publice pot fi obligate să recurgă numai la unităţi atestate, sau, dimpotrivă, pot avea, de asemenea, libertatea de a cumpăra lucrările care le interesează, indiferent de caracterul atestat sau nu al furnizorului. Prin aceasta, totodată, nu ar fi interzisă iniţierea unor cercetări, care pot să nu aibă cadrul instituţional asigurat şi atestat în prealabil.

In general, obligativitatea unei atestări se prevede (în legile speciale corespunzătoare) numai pentru activităţi care fie condiţionează sănătatea oamenilor (medicină, farmacie, alimentaţie etc.) sau pot prilejui un pericol social direct (activităţi nucleare, cazane şi instalaţii de ridicat, clădiri, circulaţia pe drumurile publice etc.), fie condiţionează valabilitatea unor tranzacţii între terţi (metrologia). De asemenea, sunt necesare "acorduri" sau "autorizări" pentru a efectua lucrări ce pot afecta funcţionalitatea unor sisteme tehnologice: de exemplu, RENEL emite autorizaţii pentru persoanele care fac branşamente sau alte lucrări de instalaţii electrice; Ministerul Comunicaţiilor eliberează (ordinele nr. 58/1990, 62/1990, completate cu nr. 290/1992) ACORD pentru realizarea unor categorii de lucrări de proiectare, realizare şi exploatare din domeniul comunicaţiilor ş.a.m.d. In rest, problema atestărilor ca obligativitate impusă prin lege sau controlată de organisme de stat este controversată (a se vedea problema învăţământului particular).

In domeniul serviciilor publice (comerţ, turism) există sisteme de atestare şi clasificare a unităţilor, în funcţie de parametrii pe care îi realizează.

Alte (anumite) categorii de atestări sunt, pe plan mondial, de resortul organizaţiilor profesionale.

Introducerea unei atestări a unităţilor de C&D de către Ministerul Cercetării şi Tehnologiei prezintă următoarele riscuri:

- acuza de dirijism şi centralism,

- posibilitatea de a se respinge atestarea unei unităţi care să obţină ulterior o realizare de mare valoare, sau, invers, posibilitatea ca o unitate atestată să comită o gravă eroare tehnică (generatoare de mari pierderi, avarie etc.), în ambele situaţii putând fi implicată responsabilitatea Ministerului Cercetării şi Tehnologiei.

c) Este necesar să fie precizat scopul atestării:

- Dreptul de a înscrie în statutul societăţii activitatea de C&D. Nu este prevăzut de lege; circuitul constituirii societăţilor este şi aşa mult prea complicat şi se aşteaptă simplificarea lui, iar introducerea încă a unui aviz în circuitul actual de constituire a agenţilor economici (Notariat - Judecătorie - Camera de Comerţ, şi Industrie - Judecătorie - Monitorul Oficial - Registrul Comerţului - Direcţia Finanţelor Publice, cu intercalarea şi a Agenţiei Române de Dezvoltare în cazul investitorilor străini) nu este plauzibilă.

- Dreptul de a beneficia de surse de finanţare din fonduri publice.

- Obţinerea unei "referinţe" utilizabile în scop publicitar.

Considerăm că Ministerul Cercetării şi Tehnologiei este competent să declare unităţi agreate pentru uzul propriu (sau, prin extindere, pentru uzul altor organisme guvernamentale, eventual - şi locale), pentru a fi finanţate din fonduri publice, precum şi, eventual, unităţi recomandate, recunoscute, abilitate, pentru oricine (instituţie sau agent economic cu capital de stat sau privat) care doreşte să aibă o referinţă de "bonitate profesională" pentru firma cu care intenţionează să contracteze o lucrare.

In continuare în prezentul raport, vom folosi termenul iniţial de atestare, subînţelegând eventualitatea de a fi reconsiderat (înlocuit cu: agreare, recomandare, recunoaştere, abilitare).

d) Propunem ca problema atestării să se refere numai la unităţile care realizează lucrări de C&D pentru a fi livrate ca atare, şi nu şi pentru cele care realizează lucrări de C&D în interes propriu şi pentru uz propriu, cu scopul de a realiza produse / servicii performante, şi care au libertatea de a alege orice mijloace în acest scop (cercetări proprii, cercetări contractate, achiziţionări de licenţe etc.). In general, ar trebui ca însăşi includerea activităţii de C&D în obiectul societăţii să fie făcută numai pentru acele societăţi care realizează prestaţii de C&D şi nu şi de către cele care realizează lucrări de C&D exclusiv în interes propriu (situaţie existentă şi la multe societăţi cu capital majoritar sau integral de stat - unităţi productive, foste trusturi sau centrale industriale, institute de proiectare de investiţii ş.a. - la care prin hotărârile de guvern de înfiinţare s-a prevăzut activitatea de C&D, deşi cercetarea este numai de interes intern, sau practic este inexistentă).

e) Atestarea pentru activitate de C&D trebuie să nu fie în general, ci pentru un anumit pofil de C&D:

- specialitate, specialităţi;

- categorii de lucrări.

Totuşi, din aceste puncte de vedere, trebuie asigurat un echilibru judicios între o atestare prea generală, pentru o sferă prea larg definită, care ar avea caracter formal, şi o atestare pentru o sferă definită prea detaliat, susceptibilă de a trebui să fie mereu actualizată.

f) Atestarea nu urmează să fie o operaţiune rigidă, ci:

- unitatea trebuie să solicite atestarea, depunând o documentaţie în care precizează specialitatea / specialităţile şi categoriile de lucrări pentru care solicită atestarea şi care prezintă şi justifică gradul de îndeplinire a criteriilor stabilite, precum şi orice alte informaţii şi documente în susţinerea solicitării;

- o comisie de atestare, constituită din specialişti numiţi de Ministrul Cercetării şi Tehnologiei ("Peer Review"), acordă sau nu atestarea, pe baza examinării documentelor prezentate, eventual - pe baza acordării unor calificative sau punctaje distincte pe criterii.

g) Se pune problema caracterului permanent (definitiv) sau limitat în timp al valabilităţii atestării. O societate comercială având în obiect activitatea de C&D poate evolua şi prin fluctuaţia personalului, pierzând tocmai pe specialiştii pe baza calificării cărora i s-a acordat atestarea. Se ajunge fie la impunerea de condiţii ce trebuie îndeplinite pentru menţinerea valabilităţii atestării (cine, când şi în ce mod le verifică?), fie la caracterul temporar al atestării (de exemplu, 2 ani, după care atestarea trebuie obţinută din nou).

Poate exista varianta să se instituie două grade de atestare: pentru un anumit punctaj obţinut (sau pentru anumite criterii îndeplinite) să se acorde atestare definitivă (sau cu durată nelimitată), iar pentru alte niveluri să se acorde atestare pe termen limitat (2 sau 3 ani).

h) Criteriile de atestare pentru activitatea de C&D trebuie să cuprindă:

- criterii legate de potenţialul uman - calificare, experienţă etc.;

- criterii legate de potenţialul tehnic, de baza materială (pentru categoriile de cercetări care necesită o astfel de bază materială).

Semnalăm că criteriul experienţei, al realizărilor anterioare etc. necesită o tratare fină, deoarece unităţile nou înfiinţate nu pot avea decât referinţele personale ale specialiştilor fondatori, obţinute în alte unităţi.

Criterii minimale de atestare pe baza potenţialului uman:

- existenţa în unitate a cel puţin unui specialist cu studii superioare care a fost în prealabil atestat ca cercetător ştiinţific principal gradul III (II?), sau care are titlul de doctor, sau care a realizat personal sau a coordonat cel puţin o lucrare ştiinţifică, tehnică, economică etc. cu grad ridicat de dificultate sau/şi noutate, aplicată sau adusă în stadiul de a putea fi aplicată, sau recunoscută ştiinţific pe plan internaţional sau naţional.

Criterii de atestare legate de potenţialul tehnic:

- existenţa, în patrimoniul unităţii, a bazei materiale specifice categoriilor de lucrări pentru care se face atestarea (laboratoare, tehnică de calcul - hardware şi software, aparatură, utilaje pentru confecţionat prototipuri - după caz), sau a capitalului necesar pentru procurarea sau închirierea mijloacelor tehnice necesare, sau pentru accesul la acestea sub orice altă formă (subcomenzi la terţi etc.).

Pentru o analiză mai complexă, se poate solicita o documentaţie de analiză, care să prezinte:

- lucrări mai importante de C&D realizate de unitate;

- obiective de C&D pe termen scurt, mediu şi lung;

- resurse umane - structură, calificare, realizări;

- baza materială

- bază informaţional-ştiinţifică (bibliotecă, surse de documentare, bănci de date)

- relaţii (parteneriate, colaborări) interne şi externe privind activităţi de C&D şi conexe.

In anexa 1 se prezintă o variantă (exemplu) de atestare ierarhizată a unităţilor de C&D, în cinci categorii, cu consecinţe diferite privind valoarea lucrărilor ce pot fi contractate, durata contractelor, durata de valabilitate a atestării.

2. Modalităţi de contractare, urmărire şi decontare a contractelor de C&D, finanţate din fonduri publice (fundamentarea devizului antecalculat, urmărirea cheltuielilor, rolul post-calculului, relaţia dintre antecalcul şi postcalcul la predarea lucrărilor şi încasarea sumelor prevăzute în contract; nivelul şi utilizarea profitului în cazul contractelor finanţate din fonduri publice etc.).

a) Problema fundamentării valorii lucrării de C&D ar trebui să fie anterioară procesului de contractare, ea ţinând de elaborarea programului de C&D, de structura şi funcţionalitatea acestuia, de efectele ştiinţifice, tehnico-economice, ecologice, sociale etc. scontate şi de valorile care se consideră oportun să fie investite pentru a se obţine aceste efecte.

Acesta este principalul criteriu de dimensionare a cheltuielilor pe lucrări, pentru că, după cum se ştie, valoarea unei lucrări de C&D calculată pornind numai din interiorul ei, de la resursele "necesare", poate acoperi o plajă foarte largă (pornind de la un anumit minim), în funcţie de calitatea rezultatelor ce se vor obţine. Numai dacă temele-program ar fi foarte amănunţite (cum nu este cazul în prezent), reprezentând caiete de sarcini cu toţi parametrii de funcţionare riguros şi complet definiţi, s-ar putea întocmi un deviz de resurse "necesare" (dar cu rezerva că, dacă se urmăreşte realizarea unor soluţii cu grad ridicat de noutate, valorile optime pentru unii dintre parametri trebuie să rezulte chiar în procesul cercetării). Altminteri, în situaţia actuală a definirii obiectivelor de C&D, în funcţie de resursele alocate se efectuează o lucrare de nivel calitativ mai ridicat sau mai scăzut (în ipoteza bunei credinţe şi profesionalismului cercetătorilor implicaţi), care la aplicare permite să se obţină efecte mai importante sau mai reduse.

Lucrărilor trebuie să li se aloce sumele în funcţie de importanţa lor, impunând totodată rezultatele la care trebuie să se ajungă, iar cercetătorii trebuie să se încadreze (aproximativ) în aceste sume. Dacă sumele sunt nerealist stabilite (prea mici), sau nu se va găsi executant, sau un executant incompetent va consuma sumele ajungând la eşec. Dacă sumele sunt (prea) mari, este meritul celor care au realizat o lucrare importantă în bune condiţiuni şi merită să capete un profit important.

In cazul lucrărilor de iniţiativă oferite de unităţile de cercetare, pentru care se solicită finanţare cu caracter de sponsorizare, de asemenea: Ministerul Cercetării şi Tehnologiei trebuie să aprecieze dacă avantajele (efectele) scontate (şi apreciate ca plauzibile, cu riscul inerent) justifică suma solicitată de ofertant; finanţatorul nu poate avea competenţa de specialitate în toată diversitatea de domenii în care i se solicită fonduri pentru a analiza devize (mii de devize). Este riscul ofertantului de a i se respinge oferta, de a nu obţine finanţarea, dacă a solicitat o sumă ce nu se justifică sau nu există condiţii să-i fie acordată.

Concluzia celor afirmate este sugestia de a se defetişiza "devizul antecalculat", la o lucrare de C&D, şi de a face din definirea valorii lucrării o componentă mai mult a procesului de stabilire a programului de C&D şi mai puţin a celui de contractare.

b) Cerinţa de conformitate a devizului antecalculat cu postcalculul este opusă celei de noutate în C&D: un deviz antecalculat poate fi cu atât mai bine fundamentat şi real, cu cât lucrarea are caracter mai repetitiv şi rutinier; dimpotrivă, cu cât este mai mare gradul de noutate a unei lucrări, cu atât este mai mare gradul de neprevăzut în devizul antecalculat. Accentuarea cerinţelor de fundamentare a devizului antecalculat şi de conformitate între ante- şi postcalcul constituie o pârghie:

- fie de orientare a C&D spre lucrări "sigure", deci - cu grade de noutate şi de risc mici;

- fie de supradimensionare a devizelor antecalculate, pentru a acoperi riscurile ce decurg din specificul activităţii de C&D reale.

La aceste considerente trebuie adăugate, în condiţiile actuale, pe cele legate de inflaţie şi de evoluţia inegală, în acest context, a diferitelor categorii de cheltuieli, în intervalul de timp dintre momentul antecalculului şi cel al postcalculului.

Încercările de normare a activităţii de cercetare, făcute în regimul precedent, au eşuat. Normativele elaborate în activitatea de C&D s-au dovedit formale şi false. Chiar şi normarea activităţii de proiectare, care prezintă un grad de noutate şi de neprevăzut mai mic decât C&D, este cunoscută de către cei care au experienţă în domeniu ca fiind în mare măsură formală: cu aceleaşi norme, proiectanţii pot norma o aceeaşi lucrare la costuri variind între limite foarte largi - în funcţie de suma ce poate fi obţinută de la beneficiar. Normarea în funcţie de complexitatea soluţiilor (număr de componente ale echipamentelor, număr de instrucţiuni în programe de calcul etc.) a stimulat complicarea inutilă a soluţiilor; o astfel de normare (valabilă numai pentru personal mediu de execuţie - desenatori, dactilografe etc.), dacă aste aplicată şi personalului de concepţie, dezavantajează pe cei ce creează soluţii simple şi ieftine prin ingeniozitate. Luarea în considerare, la normare, a numărului de variante, de anexe etc. a condus la hipertrofierea inutilă a documentaţiilor întocmite de institute şi, deci, la costuri suplimentare inutile - deşi prin intenţie se urmărise raţionalizarea acestora.

c) Persoane (şi firme) de calitate superioară pot soluţiona o problemă de dificultate dată (şi la un nivel calitativ dat) cu consum de manoperă mai mic şi în termene mai scurte decât cele de profesionalism scăzut. Deci, dacă se accentuează excesiv rolul devizului antecalculat şi dacă post-calculul se ia în considerare la decontare, sânt avantajaţi cei care cheltuiesc mai mult, pentru o aceeaşi lucrare (atât în mod direct, deoarece primesc salarii/colaborări mai mari, cât şi indirect, deoarece procente de regie şi de profit acceptate se aplică la cheltuieli mai mari şi conduc la un volum de profit real mai mare). Deci:

- valoarea contractată trebuie să fie negociată, prin apreciere de către specialişti, în primul rând în funcţie de complexitatea problemelor de soluţionat şi de importanţa efectelor scontate, raportat la resursele disponibile;

- la valori peste o anumită limită - de exemplu 500.000 lei în preţurile actuale, este oportun să se pretindă devize estimative, dar în care costurile de manoperă trebuie să fie luate în considerare cu foarte mare elasticitate; este necesară explicitarea în devize a costurilor dotărilor, ale realizărilor experimentale, ale investiţiilor, ale cheltuielilor materiale ce depăşesc 15-20% din valoarea totală;

- decontarea trebuie să se facă la valorile contractate, şi nu în funcţie de post-calcul. De altfel, în ceea ce priveşte manopera, postcalculul pe lucrări poate fi falsificat cu uşurinţă, prin încărcarea cu activităţi (cheltuieli) care nu aparţin de fapt lucrării respective, fapt practic imposibil de controlat şi de depistat.

Ceea ce poate fi, într-o anumită măsură, verificat, sunt cheltuielile materiale legate de realizarea unor echipamente, aparate, instalaţii experimentale sau de procurarea unor dotări - echipamente, aparate, instalaţii de laborator - cu rezervele legate de labilitatea preţurilor pe piaţă, în general şi în condiţii de inflaţie în particular.

Astfel, pentru cheltuielile de investiţii prevăzute în devizul antecalculat (construcţii, instalaţii experimentale, dotări), în cazul neefectuării acestora, valoarea lor trebuie scăzută din valoarea decontată (eventual - cu o bonificaţie în favoarea executantului dacă acesta demonstrează că nerealizarea a constituit o economie obţinută ca urmarea a efortului său creativ).

De asemenea, considerăm că, cu scopul evitării unor abuzuri, pentru cheltuielile materiale importante (reprezentând peste 15-25% din valoarea totală), destinate realizării de modele, prototipuri etc., comisiei de recepţie trebuie să i se prezinte şi o documentaţie justificativă privind modul în care au fost utilizate materialele respective. Nu trebuie să ajungă, de exemplu, pe piaţă materiale cumpărate din fonduri publice de C&D.

In orice caz, chiar la dimensiune nemodificată a valorii totale, executantul trebuie să aibă libertatea de a modifica unilateral structura pe articole de cheltuieli a devizului (de exemplu, o parte din lucrare, prevăzută iniţial să fie realizată prin colaborare, poate fi realizată cu forţe proprii, sau vice-versa; absenţa posibilităţii de a procura anumite dotări prevăzute îl poate obliga la cheltuieli de manoperă suplimentare etc. Nu trebuie exclus şi, în condiţiile economiei de piaţă, nu trebuie să constituie o problemă faptul că, realizând economii faţă de cheltuielile estimate iniţial, executantul obţine la o lucrare un profit suplimentar faţă de cel antecalculat, tot aşa cum la o altă lucrare dificultăţile îl pot obliga la cheltuieli suplimentare şi la profit mai mic decât cel antecalculat, sau chiar la pierderi).

Cu excepţiile menţionate (investiţii şi cheltuieli materiale importante), preţul prestaţiei fiind negociat, postcalculul este o operaţiune internă a executantului.

d) Nivelul mediu al profitului în cazul contractelor de C&D, fie ele finanţate din fonduri publice sau altele, rezultă ca diferenţă între valoarea de contract pe care o obţine elaboratorul de la beneficiar şi valoarea plăţilor pe care trebuie să le facă pentru a realiza contractul. Orice valoare prestabilită de ordinul a 5 sau 10 sau 15 % profit din total cheltuieli este formală şi artificială, fiind mai mică decât plaja de incertitudine şi risc a cercetătorului privind cheltuielile pe care trebuie să le efectueze pentru a finaliza lucrarea - atât ca volum de muncă şi alte cheltuieli, cât şi ca preţuri negociate pe care trebuie să le achite pentru acestea. De asemenea, dobânzile pentru credite sunt de natură să afecteze profund cotele convenţionale de cheltuieli de regie, precum şi nivelul real al profitului.

Spre deosebire de concepţiile din economia socialistă, procentul de profit nu este un element planificat uniform, ci un rezultat. El trebuie să poată fi diferenţiat în limite foarte largi, în funcţie de calitatea lucrărilor realizate, de efortul propriu etc.

Pentru a se evita abuzurile, se poate estima că procentul mediu de profit obţinut în lucrări finanţate din fonduri publice ar trebui să nu fie mai mare decât procentul mediu de profit care ar fi obţinut în lucrări de C&D, similare ca importanţă, dificultate şi calitate, care ar fi finanţate din fonduri private. Se poate aprecia că o rată a profitului (brut, impozabil) realizat de 5 - 15 % nu trebuie să ridice probleme, iar dacă profitul este reinvestit pentru dezvoltarea bazei materiale şi informaţionale a cercetării, sau dacă lucrările realizate se exportă sau contribuie la realizarea de exporturi, sau dacă se obţin rezultate de mare importanţă şi aplicabilitate, se pot admite şi procente mai mari (de exemplu până la duble faţă de cele arătate, separat pentru fiecare dintre criterii).

e) Sugerăm ca, în modelul de proces-verbal de recepţie a lucrărilor de C&D, să se stipuleze, pe lângă faptul că lucrările sânt corespunzătoare clauzelor contractuale, nu: "comisia propune decontarea cheltuielilor conform tematicii contractate", ci:

- comisia propune (sau nu) decontarea lucrărilor efectuate conform valorii contractate, valoare care, exprimată în preţurile de la data contractării, este apreciată ca fiind corespunzătoare (sau nu) în raport cu rezultatele obţinute, (dacă este cazul:) incluzând valoarea echipamentelor, aparatelor, instalaţiilor realizate sau procurate, prezentate la recepţie;

- (dacă este cazul,) comisia propune reducerea valorii cu _____________ lei, ca urmare a nerealizării integrale a prevederilor contractuale, sau majorarea valorii (cu acordul beneficiarului) cu ________________ lei , ca urmare a obţinerii unor rezultate utile suplimentare sau superioare faţă de prevederile contractuale.

3. Criterii de performanţă pentru contractul de management V. şi în studiul: Criterii de evaluare a unităţilor de C-D de interes public V. şi Aplicarea Legii nr. 66/1993 de către MCT

a) Înaintea detalierii problemei criteriilor de performanţă semnalăm din nou problema partenerilor în contractul de management în specificul unităţilor de C&D: FPS şi FPP, ministerul tutelar, sau Ministerul Cercetării şi Tehnologiei? Reducerea unităţilor de C&D la rolul de a obţine profit curent direct (în propriile unităţi) ar contraveni scopului cercetării şi ar putea avea consecinţe grave.

b) Principala dificultate în constituirea criteriilor de performanţă pentru contractele de management în general o constituie echilibrul care trebuie să fie realizat între efectele imediate obţinute şi efectele pe termen lung pregătite în perioada curentă; pericolul de a se forţa efectele imediate, sacrificând perspectiva - în loc de a o pregăti. Această dificultate este cu atât mai importantă în activitatea de C&D. De aceea, nu credem în fetişul care s-a creat în ultimul timp în economie, privind rolul de panaceu al contractului de management, şi cu atât mai puţin în posibilitatea de a se reflecta în mod concludent (nedeformant) întregul specific al activităţii de C&D prin câţiva indicatori din contractul de management.

Totodată, trebuie avut în vedere faptul că strategia managerială în cercetare poate avea efecte pe perioade de 5 - 10 ani, faţă de durata de 4 ani a contractului de management.

Totuşi, pentru perioada imediat următoare, în condiţiile create, în care de primă urgenţă este revitalizarea cercetării şi reancorarea ei în dezvoltarea şi restructurarea economiei, se pot accepta - cu prudenţă - indicatori de performanţă care să accentueze responsabilitatea şi atenţia acordată obiectivelor pragmatice şi imediate menţionate mai înainte.

Facem precizarea că ne referim numai la cercetarea aplicativă şi dezvoltarea de profil tehnologic; nu la cercetarea fundamentală, umanistă, medicală ş.a.

c) Criteriile de performanţă trebuie să fie diferenţiate în funcţie de poziţia institutului în ramură (sau faţă de mai multe ramuri), de poziţia ramurii în cadrul strategiei de restructurare, de gradul de autonomie al unităţii de C&D etc.

d) Conform proiectului de lege, criteriile de performanţă urmează să fie puse într-o anumită relaţie matematică cu veniturile managerului; această problemă necesită studii separate.

Totuşi, pentru unităţile de C&D (şi nu numai), s-ar putea pune problema unei proceduri similare celei de atestare: periodic, managerul prezintă un raport, iar o comisie numită (s-ar rezolva şi problema de la pct. a) îi acordă un punctaj, iar acesta este pus în relaţie cu veniturile managerului. Avantajul ar fi că s-ar putea reflecta nuanţe ale specificului activităţii de C&D, care sunt dificil de cuprins în indicatori.

Dintre indicatorii ce vor fi prezentaţi în continuare, unii se pretează la relaţii matematice directe, alţii - necesită evaluare, apreciere.

e) Enumerativ, exemple de criterii de performanţă specifice pentru managerii institutelor de cercetare pot fi:

- ponderea participării la programe de C&D de interes naţional (necesită evaluare);

- ponderea încasărilor asigurate din contracte directe în total încasări (încasări din contracte directe + încasări de la buget sau bugetul special) - pentru institute de profil tehnologic; (între cei doi indicatori menţionaţi există un anumit antagonism);

- ponderea cheltuielilor efectuate pentru lucrări de C&D aplicate în totalul cheltuielilor efectuate;

- ponderea încasărilor din redevenţe şi vânzări / valorificări de licenţe, brevete etc. în total încasări; până la instituirea sistemului de redevenţe - volumul lucrărilor aplicate, volumul de aplicare a lucrărilor de C&D efectuate (necesită evaluare);

- ponderea licitaţiilor câştigate în total participare la licitaţii pentru lucrări de C&D;

- ponderea profitului reinvestit în modernizarea şi dezvoltarea bazei tehnico-materiale şi informaţionale din total profit net;

- participarea unităţii cu creaţii proprii la manifestările ştiinţifice internaţionale (necesită evaluare);

- abaterea medie pătratică a vârstei personalului de cercetare faţă de 33 (faţă de 40?) ani;

- ponderea zilelor deplasărilor de interes ştiinţific efectuate în străinătate de către personalul de execuţie din cercetare în total zile deplasări efectuate în străinătate (personal de execuţie + personal de conducere).

Alţi indicatori, care necesită evaluare:

- pondere realizări originale în total realizări (originale + adaptări de soluţii cunoscute);

- decalajul mediu (în ani) al preocupărilor institutului faţă de preocupările de pe plan mondial, în specialitatea respectivă;

- brevete obţinute;

- iniţiative şi deschideri, de perspectivă;

- idem, cu aplicabilitate imediată;

- realizări în modernizarea bazei materiale;

- realizări în perfecţionarea personalului;

- prezenţe în viaţa ştiinţifică internă şi internaţională;

- susţinere de publicaţii ştiinţifice

f) Unii specialişti (inclusiv în cadrul SCIENTCONSULT S.R.L.) afirmă că numărul de indicatori în contractul de management nu trebuie să fie mare (nu mai mare de 4-5). Faţă de această opinie, susţinem ideea unei cât mai depline şi fidele reflectări, în sistemul de indicatori, a realităţii cercetării, în complexitatea sa (dacă se va ajunge la contracte de management în C&D).

4. Clauză în contractele cu firmele particulare, care să asigure recuperarea avansurilor acordate în cazul încetării activităţii acestor firme, în intervalul de timp până la termenul contractual

Problema este similară cu cea a creditelor acordate de către bănci - în general a oricăror credite - şi se încadrează în prevederile legale (inclusiv cele din codul comercial) privind creditele, răspunderea comercianţilor, falimentul etc., precum şi în conceptele operaţionale în domeniul financiar-bancar: risc, asigurare, bonitatea firmei, prudenţa bancară etc.

Principiile reformei cer ca statul să trateze la fel sectorul de stat şi cel privat.

Riscul pierderii avansului trebuie să fie comparat cu riscul pierderii unor eventuale rezultate valoroase, prin neefectuarea cercetării, în cazul în care nu se acordă avansul.

Riscurile pierderii avansurilor acordate prin desfiinţarea firmelor sunt comparabile sau mai mici decât riscurile consumării fondurilor pentru realizarea unor lucrări care nu se aplică sau care nu ajung la eficienţa economică scontată, sau cu cele legate de decontarea unor faze nevalorificabile.

In acelaşi timp, nu trebuie omis faptul că avansul constituie o formă uzuală în economia de piaţă pentru reducerea riscului executantului că, după ce acesta efectuează cheltuieli, beneficiarul renunţă unilateral la lucrare din motive ce nu sunt imputabile executantului.

Problema nu se rezolvă, deci, numai printr-o clauză, ci prin întreaga politică de sprijinire şi promovare a cercetării - atât în sectorul de stat, cât şi în cel privat.

In acest context, se sugerează:

a) acordarea de avansuri în mod diferenţiat şi progresiv, pe măsură ce firmele câştigă încrederea beneficiarului - Ministerul Cercetării şi Tehnologiei;

b) acordarea de avansuri în funcţie de efectele scontate a se obţine ca urmare a realizării cercetării şi a aplicării lor;

c) acordarea de avansuri în funcţie de bonitatea firmei - corelat cu capitalul social, cu fondurile proprii, cu alte fonduri cu care titularul de avans poate garanta restituirea avansului, în conformitate cu regulile de răspundere financiară ale societăţilor comerciale;

d) acordarea de avansuri condiţionat de prezentarea unor garanţii sau de suportul unor firme-garant; acceptarea drept garanţii şi a drepturilor de proprietate asupra brevetelor de invenţie pentru a căror experimentare este contractată cercetarea, când este cazul;

e) obligarea celor creditaţi la reguli de prudenţă, începând cu predări de rezultate valorificabile pe parcurs, mergând până la asistenţă şi supraveghere financiară obligatorie, încredinţată, de exemplu, unui incubator, sau unei firme de consultanţă financiar-contabilă.

f) Se poate sugera şi clauza: "In cazul dizolvării sau lichidării societăţii executantului înainte de finalizarea lucrării de cercetare conform contractului, restituirea valorii avansurilor încasate şi a fazelor pe parcurs decontate, cu indexare în funcţie de evoluţia indicelui preţurilor pe economie, în măsura în care nu va fi realizată prin lichidare, rămâne ca datorie a semnatarului/semnatarilor prezentului contract în numele executantului, ca persoane fizice." Chiar dacă nu va fi operantă ca recuperare efectivă şi completă a fondurilor, o astfel de clauză poate impune un plus de prudenţă din partea celor care se angajează în contracte cu Ministerul Cercetării şi Tehnologiei.

Anexă. O variantă de clasificare pe categorii a agenţilor economici care efectuează lucrări de C&D finanţate de către Ministerul Cercetării şi Tehnologiei

Notă. Condiţiile sunt cumulative, adică încadrarea într-o categorie superioară presupune îndeplinirea condiţiilor prevăzute pentru categoriile inferioare.

------------------------------------------------------------------Categoria de C o n d i ţ i i de clasificare a unui contract, a obiectului atestării

Valoarea maximă (mil. lei) / Durata maximă (ani) / Valabilitatea (ani)

-----------------------------------------------------------------

* (o stea) - Specificarea în statut a C&D ca obiect de activitate

1,5 – 2 / 2 / 2

- Responsabil de contract atestat ca CP1 sau CP2,(CP3?) sau

profesor sau conferenţiar,inclusiv pensionar

------------------------------------------------------------------ ** (două stele) - Finalizarea în 1990-1992 a 2-5 contracte finanţate din fondul special 2 – 5 / 2 /5

------------------------------------------------------------------ *** (trei stele) - Finalizarea în 1990-1992 a 6-10 contracte si valorificarea a 2-4 lucrări 5 - 10 / 4 / 10

------------------------------------------------------------------

**** (patru stele) - Unitate de C&D cu activitate cel puţin 85% în C&D Nelimitat / 5 / Nelimitat

- Sistem de AQ sau organ propriu de evaluare si avizare a lucrărilor de C&D

------------------------------------------------------------------

***** (cinci stele) - Unitate de C&D cu rezultate recunoscute internaţional, prin lucrări citate în literatură consacrată sau cel puţin 3-5 contracte de export Nelimitat / Nelimitat Nelimitat

------------------------------------------------------------------

Înapoi

1. Criterii de atestare a potenţialului de efectuare a lucrărilor de C&D de către unităţi care declară în profilul lor activitatea de C&D

3. Criterii de performanţă pentru contractul de management V. şi în studiul: Criterii de evaluare a unităţilor de C-D de interes public V. şi Aplicarea Legii nr. 66/1993 de către MCT

4. Clauză în contractele cu firmele particulare, care să asigure recuperarea avansurilor acordate în cazul încetării activităţii acestor firme, în intervalul de timp până la terme­nul contractual

Anexă. O variantă de clasificare pe categorii a agenţilor economici care efectuează lucrări de C&D finanţate de către Ministerul Cercetării şi Tehnologiei

4. Clauză în contractele cu firmele particulare, care să asigure recuperarea avansurilor acordate în cazul încetării activităţii acestor firme, în intervalul de timp până la termenul contractual