i

Evaluarea impactului ştiinţei şi tehnologiei româneşti în dezvoltarea actuală a economiei şi societăţii

Selectarea şi elaborarea de metode şi instrumente recomandate pentru evaluarea impactului ştiinţei şi tehnologiei româneşti asupra economiei şi societăţii

COLECTIV DE ELABORARE

(în ordine alfabetică)

Dr. ing. Mario DUMA

Ing. Radu ENESCU

Ing. Gheorghe OLARU

Ing, Drd. Ec. Mircea POPESCU

Prof. Dr. ing. Florin-Teodor TĂNĂSESCU

Contribuţii:

Analist pr. Irina OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU

Ing. Virgil LÂNĂ

© SCIENTCONSULT S.R.L., mai 2001

CUPRINS

Preliminarii.................................................................................................. 3

Capitolul 1. Introducere. Obiectul lucrării................................................. 6

Capitolul 2. Impactul ştiinţei şi tehnologiei, impactul cercetării–dezvoltării 7

2.1. Conceptul de impact, variante de aplicaţii............................................................... 7

2.2. Reflectarea în indicatori a climatului economic actual; impactul tehnologiei informaţiei şi comunicării............................................................................................................................................ 12

Capitolul 3. Indicatori şi alte caracterizări ale dezvoltării economiei şi societăţii, cu rol semnificativ pentru impactul ştiinţei şi tehnologiei româneşti............... 14

3.1. Indicatori – tipologie şi semnificaţii........................................................................ 14

3.2. Sistematizări europene............................................................................................ 15

3.3. Specificaţii OECD.................................................................................................... 20

3.4. Indicatori pentru un model de evaluare pe baze statistice.................................... 26

3.5. Indicatori de impact al C-D la nivel de întreprindere............................................. 46

3.6. Indicatori de bază în domeniul inovării.................................................................... 47

3.7. Indicatori de performanţă în domeniul inovării....................................................... 48

Impactul socio–economic al cercetãrii: exemple de indicatori.................................... 49

Anexă................................................................................................................................. 50

Capitolul 4. Indicatori de impact – valori semnificative. Obiective şi criterii de satisfacere a lor........................................................................................................... 52

4.1. Semnale ale ştiinţei europene la început de secol................................................ 52

4.2. Indicatori utilizaţi în practica europeană................................................................. 53

4.3. Dezvoltări. Valori de indicatori din practica internaţională.................................. 80

Capitolul 5. Factori determinanţi ai impactului....................................... 95

Capitolul 6. Particularizări la impactul programelor de cercetare–dezvoltare–inovare din România................................................................................................... 98

6.1. Caracterizări privind tipologia programelor de C-D româneşti şi impactul lor asupra economiei şi societăţii româneşti.......................................................................................................... 98

6.2. Consideraţii privind impactul unor programe de cercetare - dezvoltare existente în România 100

Capitolul 7. Surse de date şi informaţii, accesul la ele.................. 106

7.1. Transferul tehnologic generează impact asupra societăţii............................. 106

7.2 . Surse de informaţii............................................................................................... 107

7.3. Date şi surse de date pentru evaluarea indicatorilor......................................... 109

Capitolul 8. Model / modele de evaluare a impactului realizat asupra economiei şi societăţii................................................................................................. 113

8.1. Variante de modelare a impactului....................................................................... 113

8.2. Model pe baza analizei datelor statistice............................................................. 115

Capitolul 9. Concluzii............................................................................. 124

Bibliografie............................................................................................. 128

Preliminarii

Din [1]:

“Aprecierea efectelor şi a impactului [1] cercetării asupra economiei şi societăţii este dimensiunea centrală a evaluării strategice a cercetării.

Posibilitatea măsurării acestui impact presupune un model despre care totul arată că nu corespunde realităţii.

Pentru a măsura impactul, trebuie presupus un model conceptual de tipul: o activitate autonomă, numită “cercetare”, produce rezultate care sunt injectate într–un corp exterior numit “societate”; aceasta din urmă este modificată, făcând să apară “impactul”. Într–un astfel de model, măsura impactului este diferenţa între starea societăţii “cu” şi ”fără” cercetare; “eficacitatea” este raportul volumului impactului (cu componentele sale – măsurate în exprimare monetară) şi costul cercetării injectate.

Evident, procesul de cercetare şi al articulaţiilor sale cu societatea este orice, numai nu o asemenea înlănţuire liniară, secvenţială şi mecanicistă, care trebuie calificată drept simplistă. Toate învăţămintele economiei şi ale sociologiei ştiinţelor conduc, dimpotrivă, la o schemă de descriere a proceselor ce operează în relaţiile ştiinţă – societate ca o funcţionare în reţea, unde o diversitate de actori interni şi externi cercetării sunt în interacţiune, angajaţi simultan în crearea, validarea şi difuzarea cunoaşterii. A încerca să se atribuie un diferenţial de efecte observate (de altfel: care dintre efecte? Şi observate pe ce perioadă?) unui increment de “cercetare”, ea însăşi legată la un increment de resurse – acesta catalogat ca fiind o cauzalitate izolabilă “la rest de condiţii neschimbate” – este un exerciţiu care se dovedeşte a fi intrinsec în van.

Atunci, trebuie considerate ca lipsite de interes lucrărle analitice asupra problemei impactului socio–economic? Trebuie să fie abandonată aprecierea impactului socio–economic ca dimensiune a evaluării strategice a cercetării?

Răspunsul la aceste două întrebări este negativ, cu condiţia de a redefini obiectul demersului analitic, de a–l considera în contextul evaluării strategice şi a–l situa în procesul lărgit de producere a cunoştinţelor.

Redefinirea obiectului demersului analitic referitor la impactul socio–econmic

Demersul analitic în relaţie cu problema impactului socio–economic nu poate avea ca obiect măsurarea impactului într–un spaţiu al absolutului. Sugerăm redefinirea obiectului acestui demers, care ar deveni:

– întâi, explicitarea calitativă aprofundată a unui anumit număr de interacţiuni între actorii sistemului, cu scopul de a repera mecanismele prin care cunoştinţele se crează şi circulă, modificând atât capacităţile, cât şi strategiile acestor actori;

– apoi, măsurarea câtrova parametri, cu scopul de a elucida (parţial şi cu limitări metodologice) anumite mecanisme anvizajate: astfel de indicatori ar avea, ca interes esenţial, nu pe cel de a aduce răspunsuri definitive, ci de a suscita intrebări şi critici, deci – aprofundarea reflectării.

Demersul analitic, într–o astfel de nouă accepţiune, nu are ca scop de a da răspunsuri cantitative pretins definitive, ceea cear fi cu totul pretenţios. Este vorba, mult mai modest, de a propune ipoteze şi modele parţiale, care se deduc din observaţii cantitative cu caracter limitat şi condiţional. În acest sens, demersul analitic propus descinde într–adevăr dintr–o abordare ştiinţifică.

A pune acest demers analitic în contextul evaluării strategice

Demersul analitic definit mai sus supune criticii măsurările cantitative de impact socio–economic. Dezbaterea se poartă la început asupra metodologiei de calcul al indicatorilor, apoi asupra ipotezelor şi modelelor subiacente de producţie – circulaţie – difuzare a cunoştinţelor. Pe scurt, problema este cea a condiţiilor instituţionale de producere a cunoştinţelor, ceea ce stabileşte punţi de contact între actori mult dincolo de cercul cercetătorilor.

…

Acest cerc lărgit de actori ai producerii de cunoştinţe permite un efort reflexiv, în care întrebările iniţiale sunt reformulate, rezultatele sunt puse în legătură cu noi căutări, iar ajustările şi interpretările se negociază. (ETAN Expert Working Group, 1999).

Măsurarea a murit, trăiască măsurarea !

Altfel spus, în procesul de producere a cunoştinţelor, evaluarea strategică trebuie considerată ca un vehicul al “interacţiunilor ştiinţă – societate”, iar indicatorii de impact socio–economic ca un obiect comun, incontinuu disputat, datorită căruia se crează interacţiunea.

Demersul analitic referitor la impactul socio–economic al cercetării capătă un obiect în acelaşi timp mai modest, dar şi mai ambiţios, decât măsurarea acestui impact.”

Capitolul 1. Introducere. Obiectul lucrării

Prezenta fază – prima pe anul 2001 – este a doua în cadrul temei “Evaluarea impactului ştiinţei şi tehnologiei româneşti în dezvoltarea economiei şi societăţii”; ea are denumirea de fază “Selectarea şi elaborarea de metode şi instrumente recomandate pentru evaluarea impactului ştiinţei şi tehnologiei româneşti asupra dezvoltării economiei şi societăţii”.

Prima fază, realizată în anul 2000, a fost intitulată “Analiza stadiului cunoaşterii, a conceptelor şi metodelor, pe plan mondial şi în ţară. Jaloane metodologice”. După prezenta, în continuare, este contractată faza “Elaborarea unui program de analize, testări, studii de caz experimentale, pentru evaluarea impactului ştiinţei şi tehnologiei româneşti asupra economiei şi societăţii”, dupa care se preconizează realizare unui astel de program de analize, studii de caz, cu rol de testare, aplicare şi validare a concepţiei, a metodelor şi soluţiilor elaborate, ca pas în ascensiunea cunoşterii şi, totodată, în ameliorarea strategiei şi a managementului programelor de cercetare-dezvoltare din România.

Scopul cercetării (al temei) este de a pune la dispoziţia factorilor de analiză strategică privind cercetarea românească, inclusiv celor cu atribuţii de decizie, un instrument de evaluare veridică a rolului cercetării-dezvoltării româneşti în dezvoltarea economico-socială a României. Corolarul (de fapt - scopul practic final urmărit) constă în a ameliora politica şi conţinutul cercetării-dezvoltării româneşti în funcţie de rolul ce se consideră că trebuie jucat de către această cercetare-dezvoltare românească pentru a se atinge anumite repere şi rezultate în dezvoltarea economică şi socială a României. Un element de importanţă specială îl constituie concluziile ce pot rezulta privind impactul, asupra dezvoltării economiei şi societăţii, al definirii, structurării şi conţinutului programelor (naţionale) de cercetare.

Scopul lucrării de faţă (al fazei), subordonat scopului, menţionat, al cercetării în ansamblu, este de a proiecta / a alege / a compune setul de opţiuni, teoretice şi practic - metodologice, cu care se va opera în continuare, în cadrul fazelor viitoare ale cercetării (dar şi, pe cât posibil, ca ajutător în demersul practic de stabilire a politicii ştiinţei şi de structurare a programelor de cercetare în România).

Capitolul 2. Impactul ştiinţei şi tehnologiei, impactul cercetării–dezvoltării

2.1. Conceptul de impact, variante de aplicaţii

Impactul reprezintă ansamblul consecinţelor social–economice ale ştiinţei şi tehnologei româneşti; mai riguros: ansamblul consecinţelor politicilor de asigurare a progresului tehnic (în particular – ale politicilor în domeniile cercetării, tehnologiei şi transferului de tehnologie) asupra rezultatelor dezvoltării economice şi sociale (industriale, agricole, comerciale, a alimentaţiei, culturii, sănătăţii, calităţii vieţii, securităţii naţionale, apărării...)

Impactul dezirabil al ştiinţei şi tehnologiei poate fi definit ca asigurarea / suportul dezvoltării economice (subsumând creştere economică şi creştere, în structura PIB, a produselor şi serviciilor cu valoare adăugată ridicată; creşterea ponderii în PIB a ramurilor / proceselor inteligent intensive, de înaltă prelucrare şi înmagazinând proprietate intelectuală; reducerea ponderii ramurilor / proceselor energointesive, material intensive, poluante, bazate pe mari consumuri de manoperă de joasă calificare); accentuarea avantajului competitiv; creşterea exportului (absolut şi ca pondere), reducera ponderii importului; ameliorarea structurii exportului şi importului (materii prime, grad de prelucrare)…; realizarea puterii economice, realizarea profitabilităţii / competitivităţii economiei naţionale, creşterea ponderii ţării în comerţul internaţional / în producţia şi consumul mondial, conservarea resurselor, protejarea mediului, ocuparea forţei de muncă / reducerea şomajului [2], creşterea producţiei şi a consumului - general şi de produse şi servicii semnificative pentru bunăstare - pe locuitor, reducerea morbidităţii, creşterea speranţei de viaţă, dezvoltarea bazei materiale şi a resurselor pentru securitatea naţională şi a persoanei, educaţie, cultură, artă - şi, evident, pentru ştiinţă însăşi.

Impactul se realizează pe două căi: în mod direct (prin aplicarea şi valorificarea rezultatelor cercetărilor) şi în mod indiect (prin intermediul creşterii nivelului cultural, disponibilităţii pentru inovare, reducerii brain drain, facilităţilor pentru informare şi pentru mobilitate, accesului la infrastructuri de calitate şi servicii avansate; moştenirii de cunoştinţe şi de bunuri etc.)

Oricum, impactul C-D este integrat în timp, diseminat, mixat cu impactul altor factori; se pune problema decelării impactului C-D [3] din ansamblul mutaţiilor constatate / constatabile, pe bază de ipoteze, prezumţii, modele.

Există o anumită reacţie: impactul C-D facilitează (poate facilita) C-D

Obiectivul de determinare a impactului poate fi considerat: la nivel naţional (macroeconomic), sectorial, teritorial (ambele - mezzoeconomic), la nivel de întreprindere (microeconomic). De asemenea, nu este exclusă abordarea globală, supranaţională.

Prin definirea temei, ca fiind orientată spre impactul “ştiinţei şi tehnologiei româneşti asupra dezvoltării economiei şi societăţii”, ca şi prin cerinţa de “particularizare la impactul programelor de cercetare-devoltare-inovare, în raport cu tipologia şi specificul programelor existente”, în cadrul prezentei teme este luată în considerare abordarea macroeconomică, cu eventuale reflectări / ramificaţii mezzoeconomice. Evident, impactul macroeconomic nu constituie o simplă însumare a impacturilor (termen neuzual, la plural) microeconomice, după cum impactul macroeconomic nu poate face abstracţie de impactul global al ştiinţei şi tehnologiei globale.

Se poate stabili următoarea filiaţie conceptuală, de condiţionare şi de analiză:

Impactul S&T globale asupra economiei şi societăţii la nivel global É Impactul S&T globale asupra economiei şi societăţii româneşti É Impactul S&T româneşti asupra economiei şi societăţii româneşti É Impactul C-D româneşti asupra economiei şi societăţii româneşti É Impactul programelor de C-D româneşti asupra economiei şi societăţii româneşti.

Desigur, există şi un anumit impact al C-D româneşti asupra S&T globale. În condiţiile istorice date, acesta are, pe de o parte, caracterul unor situaţii concrete punctuale, prin contribuţii ştiinţifice date de sorginte românească, dar şi, pe de altă parte, aspectul legat de privarea, prin brain drain, a S&T româneşti şi al alimentării S&T mondiale, în special în anumite domenii, cu resurse umane calificate, în care economia şi societatea românească au investit (se poate afirma, ţinând seama de procentul limitat de valori ridicate IQ pe care un popor le poate genera, că este în joc o anumită pauperizare intelectuală a poporului român, o afectare negativă a potenţialului intelectual, creativ, naţional – pentru a nu folosi termenul de degenerare). În condiţile în care investirea semnificativă în C-D românească poate avea, drept una dintre consecinţe, crearea de condiţii pentru reducerea fenomenului de brain drain, această eventuală reducere poate fi privită ca o componentă a impactului C-D româneşti asupra societăţii şi economiei româneşti, cu conţinut de revigorare a valorii intelectuale a poporului român, în ansamblu.

Impactul S&T globale asupra economiei şi societăţii la nivel global este caracterizat prin ansamblul mutaţiilor din economia şi societatea umană, într–o strânsă interdependenţă cu factorul politic şi cu cel economic. Oricum, globalizarea, având ca forţă motrică tendinţa de profitabilizare în condiţiile decalajelor internaţionale de costuri ale manoperei şi ale protecţiei sociale şi având ca suport progresele tehnologiei informaţiei, care permite gestionarea unor procese de producţie fragmentate şi diseminate, dar şi progresele transporturilor (traversarea globului, de către persoane, dar şi de către mărfuri miniaturizate de înaltă tehnologie, se poate face în ore sau 1–2 zile, spre deosebire de săptămânile necesare cu nici un secol în urmă). Pe de altă parte, nu trebuie uitat că unul dintre motoarele globalizării, ale campaniei intense actuale de fuziuni şi achiziţii, îl constituie tocmai interesul de a putea concentra resurse la nivelul activităţilor de cercetare–dezvoltare, ca factor de supravieţuire în cursa înnoirilor tehnologice.[4]

De asemenea, viteza de înnoire a tehnologiilor conduce la adâncirea decalajelor internaţionale, ţările mai slab dezvoltate putând mai greu face faţă costurilor suplimentare legate de înlocuirea rapidă a capacităţilor de producţie, fără a mai aminti dificultăţile privind accesul la noile tehnologii, gradul lor de apropriere [5], nivelul de infrastructuri pe care îl necesită noile tehnologiii şi noile metode de gestiune.

Impactul Ş&T globale asupra economiei şi societăţii româneşti poate fi considerat ca având cinci componente:

– Adâncirea decalajului tehnologic, ca urmare a incapacităţii de a aloca şi concentra resurse la nivelul mediu mondial, ca urmare a potenţei scăzute a economiei româneşti, a “efectului de scală”, a insuficenţei contextului şi a infrastructurilor necesare, pecum şi ca urmare a brain drain

– Ansamblul realizărilor ştiinţei şi tehnologiei mondiale constituie, totuşi, un reper (fie şi în mişcare) pentru C–D românească, pentru exercitarea unui rol de follower.

– Programele de cercetare–dezvoltare şi de mobilitate ale marilor organisme internaţionale constituie o mână întinsă şi un prilej de a ancora cercetarea românească şi cercetătorii români în fluxul unora dintre preocupările internaţionale (fie şi în condiţiile în care uneori mâna întinsă este cea stângă, rezervându–ni–se / alocându–ni–se aspecte minore, subsidiare)

– Un important flux de tehnologie avansată intră în ţară prin investiţiile străine, care aduc tehnologiile proprii (şi, uneori, şi acces la pieţele proprii)

– În fine, ştiinţa şi tehnologia mondială a intrat şi intră în România prin achiziţionările de licenţe, de tehnologii, de utilaje, de know–how etc. Nu trebuie uitat că aceasta a fost calea prin care economiile japoneză şi sud–coreană, de exemplu, au început relansarea după război, ca pas premergător şi suport al intensei activităţi de cercetare–dezvoltare proprii, ulterioare.

Impactul S&T româneşti asupra economiei şi societăţii româneşti. Ceea ce este vizibil în indicatorii care caracterizează impactul ce formează obiectul prezentei lucrări este impactul ştiinţei şi tehnologiei (împreună: străine şi româneşti) asupra economiei şi societăţii. Decelarea impactului numai al ştiinţei şi tehnologiei româneşti este, poate, partea cea mai dificilă a problemei şi afirmăm, deocamdată, că soluţionarea nu este posibilă numai în interiorul sferei macroeconomice, ci este necesară o abordare în mod conjugat macro– şi (cu anumite elemente) microeconomică sau / şi mezzoeconomică.

Impactul C-D româneşti asupra economiei şi societăţii româneşti: în ce măsură există o deosebire între “impactul ştiinţei şi tehnologiei româneşti” şi “impactul cercetării–dezvoltării româneşti”, între impactul ştiinţei şi tehnologiei şi impactul cercetării–dezvoltării, în general.

Sferele alternative în discuţie – ştiinţă şi tehnologie versus cercetare–dezvoltare sunt evident neidentice. Ca sfere, ştiinţa este localizată nu numai în cercetare, ci şi în învăţământ sau alte sfere; tehnologia este, de asemenea, mult mai cuprinzătoare decât conţinutul a ceea este clasificat drept dezvoltare tehnologică, tehnologia realizându–se şi în întreprinderi. Ştiinţa este o acumulare de cunoştinţe din întreaga istorie a umanităţii, iar cercetarea este ancorată în viitor, dar, în principal, este acţiune. Se poate emite ideea că impactul nu poate fi de la o stare, impactul este rezultanta unei acţiuni. Ar fi, deci, preferabil termenul de impact al cercetării–dezvoltării, de altfel – mai frecvent întâlnit în literatura de specialitate, decât termenul de impact al ştiinţei şi tehnologiei.

2.2. Reflectarea în indicatori a climatului economic actual; impactul tehnologiei informaţiei şi comunicării

Climatul economic actual este caracterizat prin schimbări drastice ale tehnologiilor de concepţie, producţie şi furnizare a bunurilor şi servicilor, cu influenţe resimţite la scară globală.

În noul tip de economie tehnologia, cunoaşterea, calificarea personalului şi modul de organizare al agentului economic reprezintă resurse mai importante decât pământul, forţa de muncă şi capitalul. Rezultatul economic devine din ce în ce mai puţin măsurabil pe măsură ce PIB se deplasează de la minerit şi alte industrii “grele”, producţia de maşini şi echipamente, agricultură la servicii. Chiar şi în producţia de bunuri de consum există componente intangibile ale valorii, cum sunt: varietatea produselor, personalizarea acestora conform dorinţei clientului, livrarea la termenul şi locul dorit de client, alte cerinţe ce definesc calitatea produsului, ponderea acestora în valoarea produsului devenind din ce în ce mai mare. În mod similar, bunuri intangibile: software, drepturi de autor, brevete, capitalul de cunoaştere al organizaţiei, parteneriatele cu clienţii, etc. au o pondere valorică din ce în ce mai mare.

Pe măsură ce tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) determină creşterea tot mai accentuată a eficienţei organizaţiilor economice, este necesară evidenţierea altor aspecte asociate avansului tehnologic: fragmentarea socială determinată de lipsa accesului la TIC, apariţia unui nou tip de analfabet – analfabetul informatic, creşterea inegalităţilor sociale şi economice, degradarea mediului înconjurător, stressul emoţional tot mai mare etc.

Măsurarea tuturor acestor elemente, efecte ale impactului ştiinţei şi tehnologie asupra economiei şi societăţii, în mod covârşitor datorate TIC, rămâne evazivă şi imposibil de realizat cu instrumentele statistice tradiţionale

Trecerea de la societatea industrială la societatea informaţională este caracterizată prin creşterea explozivă a cantităţii de bunuri intangibile, în timp ce activităţile economice şi sociale încă se bazează în mod substanţial pe bunuri fizice, tangibile. Relaţiile dintre aceste caracteristici trebuie definite, analizate şi măsurate. Impactul schimbărilor menţionate asupra întregii structuri a societăţii, atât la scară naţională, cât şi la scară globală, este foarte semnificativ. În sfera socială, au loc schimbări ale stilului de muncă, ale stilului de viaţă, ale calităţii vieţii. Membrii societăţii capătă o triplă calitate – cetăţeni, producători şi consumatori – impactul schimbărilor determinate de noul climat economic, Noua Economie manifestându-se în fiecare din cele trei calităţi ale individului.

Noua Economie este definită de următoarele caracteristici:

- produse şi servicii cu valoare adăugată bazată pe informaţie, cunoaştere: Noua Economie este bazată pe cunoaştere. În 1996, Alan Greenspan, Chairman al US Federal Reserve Bank, a făcut o observaţie interesantă: aparent, rezultatele economice actuale ale SUA au aceiaşi greutate, în termeni fizici (tone) ca şi acum 100 ani; în termeni reali, valorici, rezultatele economice actuale sunt de 100 ori mai mari. În mod evident, natura producţiei s-a schimbat de la bunuri cu greutate mare la servicii şi intangibile (ca pondere valorică);

- întreprinderi orientate spre schimbare (agile): elementul fundamental, determinant al schimbării este creşterea permanentă a competiţiei în economia globală. Adoptarea TIC introduce interconectări şi interdependenţe puternice, care au transformat multe economii naţionale într-o singură piaţă globală. Totodată, TIC furnizează întreprinderii un instrument puternic de realizare a schimbării, permiţându-le să schimbe rapid modul lor de organizare, să lucreze mai stâns cu furnizorii, partenerii şi clienţii lor, să-şi aducă mai rapid noile produse pe piaţă;

- comunităţi virtuale: Noua Economie este caracterizată de noi comunităţi determinate de interesele comune şi nu de localizare sau constrângerile geografice, TIC demolând bariera distanţei;

- excluderea intermediarilor: producătorii au acces şi interacţionează direct cu utilizatorul final. Managementul de nivel mediu tinde să fie eliminat, multe întreprinderi transformându-şi atât procesele, cât şi organizarea.

Aceste noi realităţi se instalează cu rapiditate, fiind imperativă dezvoltarea unor mijloace care să permită descrierea, înţelegerea, măsurarea şi evaluarea lor. Sunt necesare noi perspective şi paradigme [6], care să permită obţinerea unor informaţii de încredere referitoare la modelele, conţinutul, creşterea şi impactul economiei bazate pe TIC.

Capitolul 3. Indicatori şi alte caracterizări ale dezvoltării economiei şi societăţii, cu rol semnificativ pentru impactul ştiinţei şi tehnologiei româneşti

3.1. Indicatori – tipologie şi semnificaţii

În cadrul documentaţiei fazei precedente a temei, au fost prezentate diferite specificaţii şi exemple de indicatori (şi indici[7]), consideraţi ca fiind semnificativi pentru impactul ştiinţei şi tehnologiei. Ei pot fi grupaţi astfel:

– Indicatori privind resursele investite / alocate / utilizate pentru cercetare (de exemplu: cheltuieli pentru cercetare-dezvoltare; număr de cercetători)

– Indicatori privind nivelul, structura, conţinutul activităţii de cercetare-dezvoltare (de exemplu: număr doctori în cercetare-dezvoltare)

– Indicatori privind produsele, rezultatele activităţii de cercetare-dezvoltare (de exemplu: număr de brevete provenite din cercetare)

– Indicatori privind mediul economic, ecologic, social (de exemplu: PIB, nivel de poluare; consum de energie, volumul exporturilor, număr locuri în licee, speranţa de viaţă). Aceşti indicatori pot caracteriza, deopotrivă:

n nevoia societăţii şi a economiei de a apela la cercetare-dezvoltare şi de a investi în aceasta,

n capabilitatea, posibilitatea societăţii şi a economiei de a apela la cercetare-dezvoltare şi de a investi în aceasta,

n consecinţe - de regulă: pe termen lung - ale faptului că societatea şi economia au apelat la cercetare-dezvoltare şi au investit în aceasta, în măsură corespunzătoare şi în mod corespunzător,

n un background, un nivel general mai favorabil sau mai puţin favorabil participării (sau importanţei) cercetării-dezvoltării în ansamblul activităţilor economice şi sociale.

Delimitarea între aceste categorii nu este foarte netă.

În analiza problematicii impactului asupra economiei şi societăţii, cei mai importanţi sunt acei indicatori care, pe de o parte, caracterizează nivelul şi calitatea activităţii economice, forţa şi competitivitatea economiei, calitatea vieţii şi a mediului înconjurător şi care, pe de altă parte, sunt de natura de a putea fi obţinuţi, direct sau / şi indirect, printr–un volum important de soluţii tehnologice şi economice avansate: emisiile de poluanţi, morbditatea / starea de sănătate a populaţiei, PIB pe locuitor, structura comerţului exterior (ponderea, în export, a produselor înalt prelucrate în raport cu materiile prime şi produsele cu grad scăzut de prelucrare, balanţa comercială a proprietăţii industriale, a proprietăţii intelectuale [8] – dimensiunea excedentului sau a deficitului comerţului exterior cu licenţe), ponderea ţării în comerţul internaţional (raportat la numărul de locuitori) ş.a.

Totodată, indicatorii menţionaţi, în sine – caracteristici pentru impactul socal şi economic al cercetării şi dezvoltării naţionale, sunt dependenţi şi de alţi factori: de forţa şi raţionalitatea / eficienţa economiei în general, de anumite aspecte ale calităţii vieţii (pe termen scurt şi mediu, se poate obţine un spor de competitivitate prin sacrificarea, în anumite limite, a nivelului de trai sau a mediului înconjurător), de unii factori naturali favorizanţi sau defavorizanţi, de moşteniri, materiale sau comportamentale etc.

3.2. Sistematizări europene

Indicatorii Noii Economii trebuie să privească realitatea din următoarele patru perspective [7] (fără a considera această clasificare rigidă, ea servind înţelegerii domeniilor ce trebuie acoperite):

- domeniul tehnologic;

- domeniul industrial;

- domeniul economic;

- domeniul social.

Aceste domenii corespund celor patru politici definite de Consiliul European (Lisabona, martie 2000):

- politica forţei de muncă,

- politica inovării,

- politica reformei economice,

- politica coeziunii sociale,

în cadrul obiectivului strategic principal; “a face Uniunea Europeană cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere, capabilă de creştere economică, cu locuri de muncă mai bune şi mai multe, cu o coeziune socială mai mare”.

a) Domeniul tehnologic.

Schimbările tehnologice constitue baza Noii Economii şi a creşterii economice viitoare. În cadrul acestui domeniu indicatorii trebuie să permită evaluarea şi măsurarea inovaţiilor tehnologice şi a pătrunderii acestora în societate, diferenţiind sectorul public de cel privat.

Domeniul tehnologic poate conţine grupe de indicatori care se referă la noile tehnologii şi la utilizatorii lor:

- Infrastructura TIC,

- Infrastructura Internet,

- Digitizarea,

- Virtualizarea,

- Multimedia,

- Pătrunderea Internetului, etc.

b) Domeniul industrial.

Transformările organizaţionale se produc în ritm rapid, întreprinderile publice şi private evoluează spre structuri inteligente utilizând cunoaşterea, gospodărind bunuri intangibile, având un comportament dinamic. Întreprinderile mici pot obţine poziţii importante pe piaţa economiei interconectate digital, firmele “gazelă” fiind caracterizate prin creşterea rapidă determinată de inovarea continuă

La nivelurile micro, sectorial şi macro impactul TIC asupra organizării, performanţelor de producţie, restructurării şi competitivităţii este profund, determinând necesitatea stabilirii unor indicatori pentru aceste aspecte. (Ex.: dezvoltarea comerţului electronic are un impact pozitiv, fluidizând legătura dintre producător şi clientul final, dar şi un efect negativ asupra nevoilor de transport).

Domeniul industrial poate conţine următoarele grupe de indicatori:

- Indicatori referitori la producţia şi comercializarea TIC,

- Indicatori referitori la capitalul de cunoaştere al întreprinderii (nivelul de calificare al personalului – în general şi pentru TIC, patente, drepturi de autor, etc.),

- Indicatori de performanţă industrială,

- Indicatori referitori la alianţele şi parteneriatele întreprinderii,

- Indicatori pentru tipurile de organizaţii corespunzătoare noilor activităţi economice.

c) Domeniul economic.

Indicatorii trebuie să capteze natura tranziţiei de la economia industrială la Noua Economie. Anumiţi indicatori sunt consideraţi a reflecta aceste schimbări:

- Indicatori referitori la schimbările industriale şi ocupaţionale,

- Indicatori ai creşterii în domeniul serviciilor,

- Indicatori care reflectă ritmul globalizării,

- Indicatori care reflectă natura, punctele tari, punctele slabe şi tendinţele de evoluţie ale bazei de cunoştinţe profesionale,

- Indicatori ai nivelului producerii, distrbuţiei şi utilizării capitalului intelectual.

Aceşti indicatori trebuie să furnizeze firmelor datele pentru identificarea domeniilor de promovare a competitivităţii şi a utilizării forţei de muncă. Indicatorii proiectaţi să măsoare impactul asupra utilizării forţei de muncă trebuie să ia în considerare impactul direct şi indirect, efectul înlocuirii activităţilor tradiţionale, efectele de includere / excludere socială în piaţa muncii. De asemenea, cerinţele speciale ale regiunilor mai puţin dezvoltate trebuie să fie luate în considerare. Înţelegerea proceselor competitive actuale este fundamental incompletă. Intangibilele sunt prin natura lor dificil de măsurat, iar lipsa datelor sigure, cuprinzătoare şi internaţional comparabile este un obstacol important în realizarea unor analize cuprinzătoare. Răspândirea produselor şi serviciilor bazate pe TIC contribuie la obţinerea unei productivităţi înalte. Evaluarea efectelor acestei răspândiri necesită dezvoltarea unor indicatori statistici noi.

Măsurarea aspectelor referitoare la mediul înconjurător este un alt domeniu în care sunt necesare noi lucrări conceptuale şi noi indicatori, capabile să măsoare eficienţa ecologică determinată de materializarea noilor procese industriale şi comerciale, de noile resurse ale productivităţii, efectele de ricoşeu şi reciclare.

Domeniul economic poate conţine următoarele grupe de indicatori:

- Indicatori de producţie,

- Indicatori de performanţă economică,

- Indicatori de comerţ exterior,

- Indicatori de investiţii externe,

- Indicatori pentru comerţul electronic,

- Indicatori pentru schimburi comerciale,

- Indicatori pentru dereglementare,

- Indicatori de producere şi răspândire a informaţiei,

- Indicatori referitori la salarii şi preţuri.

d) Domeniul social.

Toate efectele menţionate în domeniile anterioare afectează şi sfera socială, aici fiind reflectat rezultatul final al TIC, rezultat exprimat ca pierderi şi câştiguri ale oamenilor, ce le afectează viaţa de zi cu zi: carduri inteligente (înlocuitoare ale banilor, actelor de identitate, etc.), aplicaţii de casă inteligentă (supravegherea şi condiţionarea proceselor din gospodărie, automobil inteligent, sisteme inteligente de control al traficului rutier, clase de şcoală distribuite, publicarea de la distanţă şi în timp real a ziarelor, informaţii multimedia referitoare la calitatea produselor, piaţă electronică, imagini virtuale tridimensionale şi noi mijloace de cunoaştere etc. etc.

Noua Economie va continua să ne diferenţieze după modul în care trăim, în care muncim, învăţăm, ne jucăm, comunicăm, interacţionăm şi gândim. Deşi aceste diferenţe sunt percepute în viaţa de zi cu zi, lipsa indicatorilor şi a datelor nu evidenţiază nu permite precizarea naturii şi dimensiunilor acestor diferenţe.

Indicatorii necesari trebuie să capteze efectele Noii Economii asupra condiţiilor de trai şi stilului de viaţă, în mod special, cu referire la crearea bogăţiei, la distribuţia veniturilor, la inegalităţile în câştiguri, educaţie şi instruire, la protecţie socială - aceasta incluzând riscurile apariţiei unor clase sociale subdezvoltate informaţional (ex. analfabeţii informatici), dinamica demografică, apariţia unor noi comunităţi, schimbarea normelor culturale, etc., etc.

Domeniul social poate conţine următoarele grupe de indicatori:

- Indicatori sociali, economici şi demografici,

- Indicatori referitori la instruirea continuă, în întreaga viaţă profesională,

- Indicatori referitori la standardul de viaţă şi stilul de viaţă,

- Indicatori culturali,

- Indicatori referitori la inegalităţile sociale,

- Indicatori referitori la pătrunderea TIC în viaţa membrilor societăţii,

- Indicatori referitori la pătrunderea Internet-ului,

- Indicatori referitori la folosirea timpului.

O sarcină importantă este stabilirea metodelor de colectare a datelor şi de extragere a indicatorilor din bazele de date disponibile. Trei aspecte sunt deosebit de importante:

- Originea timpului: noii indicatori vor fi construţi referindu-se la datele disponibile începând cu zece, douăzeci de ani în urmă, sau vor fi limitaţi la trecutul relativ apropiat?

- Globalizarea: noii indicatori vor trebui să permită filtrarea influenţelor datorate globalizării proceselor în datele analizate (în domeniul economic şi în cel social cu precădere), permiţând evidenţierea contribuţiei locale în aceste date.

- Caracter predictiv: în ce măsură aceşti indicatori vor putea fi folosiţi la realizarea prognozelor, pentru ce orizont?

Se impune şi revizuirea clasificărilor şi nomenclatoarelor entităţilor economice din cauza mutaţiilor profunde determinate de TIC. Indicatorii trebuie să acorde o mai mare şi eplicită atenţie proceselor de cercetare-dezvoltare (CD), proceselor de inovare în general, al capitalului de cunoaştere şi informaţie al entităţilor ce vor ffi clasificate.

Indicatorii trbuie să ţină seama că un volum tot mai mare de bunuri şi servicii sunt produse în afara industriilor din domeniul TIC, pe baza bunurilor produse de industriile TIC.

Clasificarea entităţilor economice ar trebui să evidenţieze următoarele aspecte:

- Ponderea tot mai mare a intangibilelor în valoarea bunurilor şi serviciilor,

- Delimitarea tot mai puţin clară între bunurile tangibile şi cele intangibile,

- Delimitarea tot mai puţin clară între bunuri şi servicii,

- Delimitarea tot mai puţin clară între comerţul vizibil şi cel invizibil,

- Delimitarea tot mai puţin clară între activităţile bazate pe cunoaştere (CD, inovare) şi alte activităţi.

3.3. Specificaţii OECD

Indicatori de evaluare a rezultatelor C-D

Exprimarea cantitativă a rezultatelor obţinute în domeniul C-D are o importanţă deosebită, având în vedere necesitatea evidenţierii corecte a aportului pe care activitatea de C-D o are la dezvoltării economice a societăţii.

În decursul ultimilor 30 de ani, studiile efectuate în legătură cu evaluarea rezultatelor C-D au relevat, conform OECD, că:

- progresul tehnic este principalul factor de creştere economică;

- activitatea de inovare este strâns legată de nivelul venitului la scară macroeconomică;

- activitatea de C-D are un rol hotărâtor asupra creşterii productivităţii muncii;

- comerţul cunoaşte cea mai rapidă dezvoltare pentru produsele de înaltă tehnicitate;

- locul ocupat de o ţară în comerţul cu produse industriale este legat de activitatea de inovare.

În legătură cu activitatea C-D se potrivesc foarte bine cuvintele lui A Toffler care scria în Powershift, 1995: „Ceea ce contează în perspectiva amplă pentru fiecare naţiune sunt produsele muncii mintale: cercetarea ştiinţifică şi tehnologică, educaţia forţei de muncă, software-ul sofisticat, administraţia mai inteligentă, comunicaţiile avansate, finanţele electronice. Acestea sunt sursele cheie ale puterii de mâine şi, printre aceste arme strategice nici una nu este mai importantă decât organizarea superioară - în special organizarea cunoaşterii însăşi”.

Concluziile asupra corelaţiilor dintre resursele şi rezultatele C-D au declanşat numeroase cercetări în cadrul OECD.

Se poate aprecia că cercetările vizând crearea şi utilizarea unui sistem de indicatori tipizaţi pentru exprimarea efectelor C-D nu au dat până în prezent decât soluţii parţiale. La nivelul OECD au fost elaborate mai multe studii pentru o mai bună utilizare a indicatorilor cunoscuţi pentru reflectarea corectă a efectelor C-D. Pentru aceasta s-a conturat practica divizării efectelor ştiinţei şi tehnologiei în două mari grupe: - rezultatele C-D;

- impactul ştiinţei şi tehnologiei.

După concepţia OECD [26], indicatorii rezultatelor C-D exprimă o măsurare statistică a activităţii desfăşurate în acest domeniu, în timp ce indicatorii de impact ai ştiinţei şi tehnologiei se referă la creşterea performanţelor economice a întreprinderilor, ramurilor, domeniilor şi economiei naţionale. Indicatorii de impact au o importanţă tot mai mare pentru orientarea activităţii C-D, de aceea există necesitatea de a avea o mai bună reprezentare asupra modului în care cunoştinţele noi penetrează în economie. Se speră ca noile tehnologii de computerizare şi elaborarea unor noi programe informatice să apară posibilitatea determinării corecte a indicatorilor de impact. În România sistemul statistic de exprimare a efectelor C-D s-a bazat pe doi indicatori de rezultate C-D: brevetele de invenţie acordate şi numărul de articole şi lucrări ştiinţifice publicate.

Indicatori de exprimare a rezultatelor C-D

În cadrul indicatorilor care exprimă rezultatele C-D se pot identifica patru grupe de indicatori:

- brevete de invenţie;

- articole şi cărţi publicate;

- referinţe bibliometrice;

- recompense primite.

Indicatorii rezultatelor C-D derivaţi din brevete

a. Numărul de brevete

Brevetele de invenţie se bazează pe următoarele tipuri de activităţi C-D:

-cercetarea aplicativă şi unele cercetări fundamentale orientate;

-activităţi tehnologice diverse.

Informaţiile provenite din activitate de brevetre sunt de multe ori valoroase permiţând calcularea unor indicatori cum sunt de exemplu: coeficientul de inventivitate şi numărul de brevete care revin la 100 de cercetători. În general avantajele utilizării brevetelor ca expresie a rezultatelor activităţii de C-D constau în:

-exprimarea unitară a rezultatelor activităţii C-D pe linie industrială;

-posibilitatea analizării rezultatelor inovării în toate domeniile tehnologiei;

-unificarea legislaţiilor privitoare la brevetarea invenţiilor;

-posibilitatea unor analize din punct de vedere al nivelului atins de un produs industrial.

Brevetele nu pot reflecta rezultatele inovării în domeniul programelor informatice şi din domeniul cercetării fundamentale, care pot fi protejate prin dreptul de autor.

Specialiştii în domeniul C-D consideră că informaţiile care pot fi extrase din documentele - brevet deschid posibilitatea unei analize a rezultatelor proceselor de inovare.

Este foarte adevărat că unele întreprinderi evită brevetarea multor soluţii datorită cheltuielilor ridicate şi riscului neamortizării acestora din utilizarea comercială a brevetului.

Evitarea brevetării se manifestă în special în special în ţările sărace în care taxele de brevetare sunt foarte mari şi recompensele neatractive.

Astfel aceste cazuri pot duce la concluzii eronate în legătură cu activitatea C-D.

Cei mai cunoscuţi indicatori în acest domeniu se referă la numărul de cereri de brevete înregistrate şi numărul de brevete acordate. In statistica OECD se utilizează numai indicatorul de cereri de brevete înregistrate. Acestea sunt divizate în patru categorii:

- numărul de cereri de brevete ale rezidenţilor. Acest indicator permite calcularea altor indicatori derivaţi, cum ar fi numărul de cereri de brevete la 10.000 locuitori;

- numărul de cereri de brevete ale nerezidenţilor, provenite din alte ţări. Acest indicator exprimă gradul de penetrare tehnologică ale ţării care depune cererea de brevetare;

- numărul de cereri naţionale de brevete, care este suma cererilor rezidenţilor şi nerezidenţilor pe parcursul unei perioade;

– numărul de cereri de brevete depuse în străinătate de către inventatorii rezidenţi într-o ţară.

Analiza activităţii de C-D pe baza statisticii numărului de cereri de brevete şi eventual de brevete acordate, permite efectuarea unor comparaţii între ţări privind specializare sectorială a ţării în materie de brevete.

Alţi indicatori extraşi din statistica numărului de brevete ar putea fi:

- număr de brevete la 10.000 de locuitori;

- număr de brevete la 100 cercetători;

- număr de brevete în raport cu valoarea exporturilor;

- număr de brevete în raport cu cheltuielile de C-D;

- număr de brevete în raport cu PIB (exemplu la 1 milion dolari PIB)

.

b. Indicatori derivaţi din brevetele de invenţie

Analiza documentaţiei brevetelor permite calcularea unor indicatori cantitativi ai rezultatelor activităţii de C-D, care reflectă nivelul tehnologic şi ştiinţific al cercetării, performanţele economice şi strategia industrială ale unei firme.

Cei mai utilizaţi indicatori derivaţi din brevete sunt:

¨ numărul de citări în brevete din alte brevete. Din documentaţia brevetului de invenţie pot fi extrase următoarele citate:

- cele făcute de inventatori;

- cele efectuate de examinatorii brevetelor.

Citatele din brevete permit determinarea decalajului între data cităriilor şi data acordării brevetului; Acest indicator reflectă gradul de penetrare tehnologică al invenţiilor prevăzute de brevete.

¨ numărul de citări de articole ştiinţifice făcute în brevete. Acest indicator reflectă legătura între brevete şi obiectivele ştiinţifice importante.

Un număr mai mare de citări demonstrează o legătură mai pronunţată între un domeniu tehnic şi baza sa ştiinţifică. Această legătură poate fi interpretată în următoarele sensuri:

- cu cât numărul de articole şiinţifice citate este mai mare, cu atât legătura între tehnologie şi ştiinţă este mai pronunţată;

- cu cât decalajul mediu în timp între data apariţiei lucrărilor ştiinţifice citate şi data publicării brevetului este mai mic, cu atât legătura ştiinţă - tehnică este mai strânsă;

- intensitatea legăturii tehnicii cu cercetarea ştiinţifică fundamentală este cu atât mai mare, cu cât ponderea citărilor din articolele revistelor de cercetare fundamentală este mai ridicată;

- gradul de cooperare între ştiinţă şi tehnică poate fi apreciat şi prin compararea cererilor de brevete ale cercetătorilor cu numărul lor de articole ştiinţifice publicate;

c. Brevetul ca indicator al performanţelor şiinţifice şi tehnice

Din analiza numărului şi structurii cererilor de brevete depuse de firme la marile oficii de brevete se pot face aprecieri asupra strategiilor firmelor industriale [9]:

- numărul de cereri de brevete depuse reflectă interesul industrial şi comercial al firmelor vizând protejarea de concurenţă pe un anumit teritoriu;

- domeniile în care o societate solicită brevetarea respectă în general profilul tehnologic al societăţii respective;

- compararea domeniilor în care o firmă brevetează oferă informaţii privind orientarea industrială şi economică a firmei;

Indicatorii rezultatelor C-D, care pot fi extraşi din brevetele de invenţie la nivelul economiei naţionale, au fost menţionaţi în paginile anterioare.

Indicatori bibliometrici

Prin aceşti indicatori se înţelege măsurarea activităţii C-D prin numărul de publicaţii ştiinţifice şi/sau numărul de citate. Cercetări bibliometrice permit aprecierea repartizării activităţii ştiinţifice mondiale pe zone, grupuri de ţări şi discipline ştiinţifice.

Analiza periodicelor ştiinţifice permit obţinerea de informaţii utile pentru evaluarea rezultatelor activităţii C-D şi se justifică prin trei genuri de ipoteze fundamentale:

- rezultatele C-D sunt prezentate în mod sistematic prin articole publicate în periodice ştiinţifice;

- frecvenţa citărilor sau referinţelor cuprinse în articole reprezintă un indicator al calităţii cercetărilor efectuate;

- se poate evalua originalitatea cercetărilor în articolele publicate.

Cărţile şi articolele publicate de către un cercetător sau un grup de cercetători sunt un indicator al rezultatelor C-D. Desigur, numărul de cărţi şi articole publicate poate să reflecte corect rezultatele activităţii de C-D.

În comparaţiile internaţionale referitoare la producţia ştiinţifică mondială se utilizează ca indicator de compareţie:

- ponderea unei ţări sau grup de ţări în totalul publicaţiilor mondiale (pe total disciplină şi pe fiecare disciplină ştiinţifică);

- indicele de impact, calculat ca raport între numărul lucrărilor şi articolelor publicate în comparaţie cu ponderea ţărilor respective în producţia ştiinţifică mondială.

Principiul fundamental al utilizării indicatorilor bibliometrici constă în aceea că numărul de citări reflectă influenţa lucrărilor publicate.

Condiţia utilizării eficiente a indicatorilor bibliometrici o constituie crearea şi actualizarea permanentă a unei bănci de date cu numărul de citări ale lucrărilor publicate.

Indicatori ai recompenselor

Acordarea recompenselor în domeniul C-D constituie expresia recunoaşterii unui cercetător de către ceilalţi şi a unităţii ştiinţifice în care lucrează.

Recompensele pentru recunoaşterea valorii rezultatelor C-D sunt:

- acordarea unor premii;

- admiterea în cadrul unor societăţi ştiinţifice;

- acordarea titlului de doctor honoris causa.

Referitor la aceste recompense, există două impedimente pentru aprecierea corectă a calităţii activităţii depuse. Primul impediment constă în faptul că recompensele cele mai prestigioase sunt acordate pentru activitatea ştiinţifică de lungă durată. Al doilea se referă la indisponibilităţi care se manifestă chiar pentru unităţi C-D mari.

Indicatori economici de impact ai C-D

Analiştii din domeniul managementului şi finanţării C-D, din cadrul ţărilor OECD, sunt de părere unanimă că prin aplicarea în economie a inovărilor se obţine un impact economic important pe planul productivităţii muncii, ridicării performanţelor produselor, reducerii costurilor, diminuării stocurilor etc. Desigur aceste afirmaţii trebuie probate cu indicatori cantitativi exprimaţi în unităţi valorice.

La nivelul statisticii internaţionale, ţările membre a OECD au introdus indicatori parţiali de impact ai activităţilor ştiinţifice şi tehnologice asupra industriei şi economiei. Aceşti indicatori sunt:

¨ balanţa de plăţi tehnologice, prin care se măsoară fluxurile financiare încasate şi plătite pentru achiziţionarea sau utilizarea brevetelor, licenţelor, mărcilor, modelelor şi desenelor industriale, know-how-urilor, serviciilor de asistenţă tehnică;

¨ rata de acoperire a importurilor tehnologice, calculată sub forma unui raport între încasările şi plăţile incluse în balanţa de plăţi tehnologice. Această rată indică în ce măsură o ţară poate răspunde la propriile nevoi de importuri tehnologice pe seama exporturilor tehnologice;

¨ indicatori de performanţă a schimburilor comerciale cu produse industriale care încorporează înaltă tehnologie, calculaţi ca raport între exporturi şi importuri pentru cinci grupe de subramuri industriale cu activitate ridicată a C-D respectiv în:

- industria aerospaţială;

- industria electrică şi electronică;

- maşini de birou şi calculatoare;

- industria farmaceutică;

- alte ramuri prelucrătoare.

Pentru aprecierea impactului C-D şi a inovării se efectuează anchete în cadrul întreprinderilor pe baza unui chestionar statistic, în care sunt precizaţi indicatorii necesari.

3.4. Indicatori pentru un model de evaluare pe baze statistice

Modelul de evaluare, prezentat în capitolul 8 al prezentei documentaţii, are la bază comparaţia rezultate-resurse alocate. Comparaţia este abordată atât la nivelul economiei naţionale, cât şi pe subdiviziuni ale acesteia (ramuri, sectoare, domenii, grupuri etc.). Interpretarea rezultatelor se realizează în relaţia stimul-efect. Datele şi informaţiile sunt tratate conform temei care urmăreşte impactul Ş&T româneşti, ceea ce obligă la tratarea în paralel şi a impactului Ş&T importate, pentru a putea face delimitarea corectă a aportului naţional.

Structură

Modelul este structurat pe trei niveluri succesive, astfel:

1. Date de intrare (INPUT) – Nivelul cuprinde acumulările istorice de resurse. Resursele sunt aranjate în cinci grupuri principale, corespunzător tipurilor de resurse utilizate în managementul strategic (materiale, umane, organizatorice, informaţionale-educative, financiare). Resursele sunt tratate diferenţiat, după sectorul de provenienţă: public sau privat.

2. Domenii de impact major – Nivelul conţine principalele domenii în care impactul ştiinţei şi tehnologiei este semnificativ . Abordarea este privită în două planuri dominante: economic şi social. Cota de creştere a performanţei economice generale datorate impactului Ş&T este privită atât ca ansamblu, cât şi prin prisma rezultatelor înregistrate în sectoarele economice de vârf (ca viteză de creştere economică şi impact în sectoare laterale). Ocuparea forţei de muncă este tratată atât dominant cantitativ prin indicatori asociaţi şomajului, cât şi dominant calitativ, sub aspecte cum ar fi: condiţiile de muncă, poziţia socială şi recunoaşterea conferită, motivarea complexă. Nivelul de trai, educaţia-instruirea (sub aspectul infrastructurii destinate instruirii), recrearea sunt tratate într-un ansamblu destinat evaluării nemijlocite a impactului asupra omului ca individ sau mediu familial. Impactul asupra nivelului de informare, de interes, recunoaştere generală a importanţei sistemului Ş&T, precum şi accesul public larg la aceste instrumente constituie elemente specifice vieţii sociale şi democraţiei, instrumentate individual sau prin organizaţii ale societăţii civile.

3. Rezultate ale alocărilor de resurse (OUTPUT) – Nivelul conţine datele, informaţiile, indicatorii asociaţi nivelului doi, grupaţi în similitudine cu datele de intrare, ceea ce permite comparabilitatea şi, prin urmare, evaluarea impactului economic şi social al sistemului Ş&T.

Indicatori de resurse alocate (Input - I)

Resurse umane - RU

Cod	Denumire indicator	Sursa	U.M.	Anii / perioada de evaluare
				n-30	n-20	n-10	n-5	n-4	n-3	n-2	n-1
I-RU-00	Total personal alocat activităţilor de C&D	Sector public (PUB)	pers
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RU-01	- din care, studii superioare	Sector public (PUB)	pers
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RU-01-01	- din care, ocupaţi în mediul academic (institutele Academiei, universităţi ş.a.)	Sector public (PUB)	Pers
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RU-01-02	- din care, ocupaţi în institute de cercetare-dezvoltare şi alte asemenea	Sector public (PUB)	Pers
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RU-01-03	- din care, ocupaţi în companii care nu au ca obiect principal de activitate C-D	Sector public (PUB)	pers
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RU-01-04	- din care, cu titlul de doctor în ştiinţe	Sector public (PUB)	pers
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RU-01-05	- din care, cu grad ştiinţific recunoscut	Sector public (PUB)	pers
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RU-01-06	- din care, cu grad sau atestare în străinătate	Sector public (PUB)	Pers
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RU-02	- din care, fără studii superioare	Sector public (PUB)	Pers
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RU-02-01	- din care, cu specializări diverse	Sector public (PUB)	Pers
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RU-03	Inventatori independenţi necuprinşi anterior	Total	Pers
I-RU-04	- din care, pe domenii economice şi sociale (din clasificatorul utilizat de INS)	Sector public (PUB)	Pers
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RU-05	- din care, pe zonele principale ale ţării (conform cu repartiţia regională utilizată în programele PHARE)	Sector public (PUB)	Pers
		Sector privat (PRIV)
		Total

Resurse informaţionale, educaţionale – RIE

Cod	Denumire indicator	Sursa	U.M.	Anii / perioada de evaluare
				n-30	n-20	n-10	n-5	n-4	n-3	n-2	n-1
I-RIE-01	Total unităţi de studii superioare (academii, universităţi, şcoli superioare ş.a.)	Sector public (PUB)	număr
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RIE-01-01	- din care, pe zonele principale ale ţării (conform cu repartiţia regională utilizată în programele PHARE)	Sector public (PUB)	număr
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RIE-02	Total specializări în unităţi de studii superioare (academii, universităţi, şcoli superioare ş.a.)	Sector public (PUB)	număr
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RIE-02-01	- din care, pe domenii economice şi sociale (din clasificatorul utilizat de INS)	Sector public (PUB)	număr
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RIE-03	Total unităţi liceale, postliceale	Sector public (PUB)	număr
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RIE-03-01	- din care, pe zonele principale ale ţării (conform cu repartiţia regională utilizată în programele PHARE)	Sector public (PUB)	număr
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RIE-04	Total specializări în unităţi liceale, postliceale	Sector public (PUB)	număr
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RIE-04-01	- din care, pe domenii economice şi sociale (din clasificatorul utilizat de INS)	Sector public (PUB)	număr
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RIE-05	Total Personal didactic în unităţi de studii superioare (academii, universităţi, şcoli superioare ş.a.)	Sector public (PUB)	pers
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RIE-05-01	- din care, pe zonele principale ale ţării (conform cu repartiţia regională utilizată în programele PHARE)	Sector public (PUB)	pers
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RIE-06	Total Personal didactic în unităţi liceale, postliceale	Sector public (PUB)	pers
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RIE-06-01	- din care, pe zonele principale ale ţării (conform cu repartiţia regională utilizată în programele PHARE)	Sector public (PUB)	pers
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RIE-07	Total unităţi de formare, instruire în activităţi sau specializări asociate sau complementare C-D	Sector public (PUB)	număr
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RIE-07-01	- din care, pe zonele principale ale ţării (conform cu repartiţia regională utilizată în programele PHARE)	Sector public (PUB)	număr
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RIE-07-02	- din care, pe domenii economice şi sociale (din clasificatorul utilizat de INS)	Sector public (PUB)	număr
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RIE-08	Total puncte de informare-documentare (biblioteci publice sau în cadrul unor instituţii de învăţământ, centre/oficii de informare-documen-tare, alte organisme similare)	Sector public (PUB)	număr
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RIE-08-01	- din care, pe zonele principale ale ţării (conform cu repartiţia regională utilizată în programele PHARE)	Sector public (PUB)	număr
I-RIE-09	Total publicaţii de specialitate înregistrate (cărţi, reviste, altele)	Sector public (PUB)	număr
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RIE-09-01	- din care, pe zonele principale ale ţării (conform cu repartiţia regională utilizată în programele PHARE)	Sector public (PUB)	număr
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RIE-09-02	- din care, pe domenii economice şi sociale (din clasificatorul utilizat de INS)	Sector public (PUB)	număr
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RIE-10	Număr titluri publicate	Sector public (PUB)	număr
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RIE-10-01	- din care, pe domenii economice şi sociale (din clasificatorul utilizat de INS)	Sector public (PUB)	număr
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RIE-11	Total manifestări tehnico-ştiinţifice (comunicări, seminarii, târguri, expoziţii şi altele similare)	Sector public (PUB)	număr
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RIE-11-01	- din care, pe zonele principale ale ţării (conform cu repartiţia regională utilizată în programele PHARE)	Sector public (PUB)	număr
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RIE-11-02	- din care, pe domenii economice şi sociale (din clasificatorul utilizat de INS)	Sector public (PUB)	număr
		Sector privat (PRIV)
I-RIE-12	Baze, colecţii de date specializate	Sector public (PUB)	număr
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RIE-12-01	- din care, pe domenii economice şi sociale (din clasificatorul utilizat de INS)	Sector public (PUB)	număr
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RIE-13	Număr de abonaţi la servicii Internet	Sector public (PUB)	număr
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RIE-13-01	- din care, pe zonele principale ale ţării (conform cu repartiţia regională utilizată în programele PHARE)	Sector public (PUB)	număr
		Sector privat (PRIV)
		Total
		Total

Resurse materiale - RM

Cod	Denumire indicator	Sursa	U.M.	Anii / perioada de evaluare
				n-30	n-20	n-10	n-5	n-4	n-3	n-2	n-1
I-RM-01	Total valoare active corporale alocate activităţilor de C&D	Sector public (PUB)	Mild. LEI[10]
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RM-01-01	- din care, în mediul academic (institutele Academiei, universităţi ş.a.)	Sector public (PUB)	Mild. LEI
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RM-01-02	- din care, în institute de cercetare-dezvoltare şi alte asemenea	Sector public (PUB)	Mild. LEI
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RM-01-03	- din care, în companii care nu au ca obiect principal de activitate C-D	Sector public (PUB)	Mild. LEI
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RM-01-04	- din care, pe domenii economice şi sociale (din clasificatorul utilizat de INS)	Sector public (PUB)	Mild. LEI
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RM-01-05	- din care, pe zonele principale ale ţării (conform cu repartiţia regională utilizată în programele PHARE)	Sector public (PUB)	Mild. LEI
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RM-02	Total valoare materii prime, materiale, semifabricate, consumabile, compo-nente alocate activităţilor de C&D	Sector public (PUB)	Mild. LEI
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RM-02-01	- din care, în mediul academic (institutele Academiei, universităţi ş.a.)	Sector public (PUB)	Mild. LEI
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RM-02-02	- din care, în institute de cercetare-dezvoltare şi alte asemenea	Sector public (PUB)	Mild. LEI
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RM-02-03	- din care, în companii care nu au ca obiect principal de activitate C-D	Sector public (PUB)	Mild. LEI
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RM-02-04	- din care, pe domenii economice şi sociale (din clasificatorul utilizat de INS)	Sector public (PUB)	Mild. LEI
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RM-02-05	- din care, pe zonele principale ale ţării (conform cu repartiţia regională utilizată în programele PHARE)	Sector public (PUB)	Mild. LEI
		Sector privat (PRIV)
		Total

Selectiv, se prezintă individual instalaţii, echipamente, laboratoare destinate activităţilor de cercetare-dezvoltare, cu reprezentativitate ridicată la nivelul unor

sectoare economice sau pentru unele segmente ale vieţii sociale. Evoluţia acestor instalaţii va fi urmărită pe parcursul duratei de viaţă.

Resurse organizatorice – RO

Cod	Denumire indicator	Sursa	U.M.	Anii / perioada de evaluare
				n-30	n-20	n-10	n-5	n-4	n-3	n-2	n-1
I-RO-01	Elemente de infrastructură (agenţii centrale sau locale, centre, reţele, parteneriate, alte forme specifice)	Sector public (PUB)	număr
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RO-01-01	- din care, pe zonele principale ale ţării (conform cu repartiţia regională utilizată în programele PHARE)	Sector public (PUB)	număr
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RO-01-02	- din care, pentru fiecare dintre următoarele forme de organizare*: agenţii guvernamentale şi locale, parcuri-centre-reţele-asociaţii ştiinţifice, tehnologice, de inovare, de excelenţă, de incubare etc.	Sector public (PUB)	număr
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RO-01-02-01	- din care, pe domenii economice şi sociale (din clasificatorul utilizat de INS)	Sector public (PUB)	număr
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RO-02	Normative, reglementari destinate dezvoltării, susţinerii şi stimulării impactului Ş&T în economie şi societate, pe destinaţii**	Sector public (PUB)	număr
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RO-02-01	- din care, pe domenii economice şi sociale (din clasificatorul utilizat de INS)	Sector public (PUB)	număr
		Sector privat (PRIV)
		Total

* Organismele administraţiei publice centrale se prezintă separat (istoric, organizare, organisme în subordine, strategii, programe, cooperare internaţională)

** Se includ normativele şi reglementările care se referă atât la sistemul Ş&T, cât şi la alte domenii de larg interes: IMM, mediu, sănătate, apărare etc.

Resurse financiare – RF

Cod	Denumire indicator	Sursa	U.M.	Anii / perioada de evaluare
				n-30	n-20	n-10	n-5	n-4	n-3	n-2	n-1
I-RF-01	Valoarea totală a alocărilor directe către sistemul Ş&T, incluzând stimulentele pentru valorificare	Sector public (PUB)	Mild. lei
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RF-01-01	- din care, din surse naţionale	Sector public (PUB)	Mild. lei
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RF-01-01-01	- din care, alocări prin planul naţional de cercetare-dezvoltare	Sector public (PUB)	Mild. lei
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RF-01-01-02	- din care, programe destinate stimulării dezvoltării economice (pentru IMM, pentru dezvoltare regională, mediu, calitate, altele asemenea)	Sector public (PUB)	Mild. lei
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RF-01-01-03	- din care, pe domenii economice şi sociale (din clasificatorul utilizat de INS)	Sector public (PUB)	Mild. lei
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RF-01-01-04	- din care, pe zonele principale ale ţării (conform cu repartiţia regională utilizată în programele PHARE)	Sector public (PUB)	Mild. lei
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RF-01-02	- din care, din surse extranaţionale	Sector public (PUB)	Mild. lei
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RF-01-02-01	- din care, programe de cercetare-dezvoltare-inovare	Sector public (PUB)	Mild. lei
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RF-01-02-02	- din care, programe de dezvoltare regională, inclusiv pentru IMM	Sector public (PUB)	Mild. lei
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RF-01-02-03	- din care, programe de mediu, calitate, altele asemenea	Sector public (PUB)	Mild. lei
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RF-01-02-04	- din care, pe domenii economice şi sociale (din clasificatorul utilizat de INS)	Sector public (PUB)	Mild. lei
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RF-01-02-05	- din care, pe zonele principale ale ţării (conform cu repartiţia regională utilizată în programele PHARE)	Sector public (PUB)	Mild. lei
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RF-02	Valoarea totală a cheltuielilor întreprinderilor economice pentru cercetare-dezvoltare	Sector public (PUB)	Mild. lei
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RF-02-01	- din care, din surse proprii	Sector public (PUB)	Mild. lei
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RF-02-02	- din care, din surse atrase (aporturi de capital, investiţii directe şi altele asemenea)	Sector public (PUB)	Mild. lei
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RF-02-03	- din care, achiziţii de brevete de invenţii, tehnologii, know-how	Sector public (PUB)	Mild. lei
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RF-02-04	- din care, pe domenii economice şi sociale (din clasificatorul utilizat de INS)	Sector public (PUB)	Mild. lei
		Sector privat (PRIV)
		Total
I-RF-02-05	- din care, pe zonele principale ale ţării (conform cu repartiţia regională utilizată în programele PHARE)	Sector public (PUB)	Mild. lei
		Sector privat (PRIV)
		Total

Indicatori ai rezultatelor (Output)

Performanţa economică generală

Cod	Denumire indicator	Sursa	U.M.	Anii / perioada de evaluare
				n-30	n-20	n-10	n-5	n-4	n-3	n-2	n-1
EEG-01	Produsul intern brut (PIB) = valoarea brută a producţiei finale produse de subiecte economice ce-şi desfăşoară activitatea de producţie în interiorul ţării		Mild. lei
EEG-02	Valoarea adăugată brută (VAB) = valoarea brută a bunurilor produse din care se scade consumul intermediar (valoarea bunurilor materiale şi serviciilor realizate şi folosite la producţia altor produse)		Mild. lei
EEG-03	Consumul privat (Cpv) = suma valorii tuturor bunurilor materiale si serviciilor care au fost folosite în scopul satisfacerii necesităţilor		Mild. lei
EEG-04	Consumul public (Cpb) = suma cheltuielilor făcute pentru prestarea serviciilor administrative, puse la dispoziţia comunităţii fără o plată specială.		Mild. lei
EEG-05	Formarea brută de capital (investiţii brute) - FBC = valoarea bunurilor durabile noi cumpărate sau produse, a bunurilor şi serviciilor încorporate în bunurile de capital existente, a bunurilor şi serviciilor încorporate în terenuri.		Mild. lei
EEG-06	Exportul net (Exp.n) = diferenţa între valoarea bunurilor materiale şi serviciilor exportate şi cea a celor importate.		Mild. lei
EEG-07	Produsul naţional brut (PNB) = mărimea Produsului intern brut plus veniturile factorilor de producţie realizate de agenţi economici naţionali din activitatea de producţie desfăşurată în alte ţări minus veniturile factorilor de producţie obţinute de agenţii economici străini din ţară.		Mild. lei
EEG-08	Venitul personal al populaţiei (VDM)		Mild. lei
EEG-09	Valoarea medie anuală a fondurilor fixe (F)		Mild. lei
EEG-10	Indicatorii uzurii (Iuz) = proporţia dintre uzura fondurilor fixe şi valoarea de inventar a acestora		%
EEG-11	Indicatorul înnoirii fondurilor fixe (Iin) = proporţia fondurilor fixe noi, puse în funcţiune în cursul perioadei, în valoarea totală a fondurilor fixe existente la sfârşitul anului		%
EEG-12	Nivelul productivităţii muncii (W) = raportul între produsul intern brut şi populaţia ocupată totală		Mild. lei /angajat
EEG-01…12 – 01	- din care, pe zonele principale ale ţării (conform cu repartiţia regională utilizată în programele PHARE)
EEG-01…12-02	- din care, pe domenii economice şi sociale (din clasificatorul utilizat de INS)

Notă: Indicatorii vor fi preluaţi din documentaţiile de specialitate, elaborate curent de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice (INS).

Ocuparea forţei de muncă - OFM

Cod	Denumire indicator	Sursa	U.M.	Anii / perioada de evaluare
				n-30	n-20	n-10	n-5	n-4	n-3	n-2	n-1
OFM-01	Populaţia ocupată (PO) = diferenţa dintre populaţia activă şi numărul de şomeri		pers
OFM-02	Numărul mediu al salariaţilor (T)		pers
OFM-03	Timpul efectiv lucrat (TEL)		zile - om
OFM-04	Rata generală a şomajului (Rgs) = raport între numărul de şomeri şi populaţia activă		%
OFM-05	Ponderea locurilor de muncă cu activităţi preponderent intelectuale în total		%
OFM-06	Ponderea locurilor de muncă cu condiţii grele de muncă în total		%
OFM-07	Numărul specialiştilor cu înaltă calificare care emigrează în perioada curentă, raportat la total		%
OFM-01…07 – 01	- din care, pe zonele principale ale ţării (conform cu repartiţia regională utilizată în programele PHARE)
OFM-01…07 –02	- din care, pe domenii economice şi sociale (din clasificatorul utilizat de INS)

Notă: Indicatorii vor fi preluaţi din documentaţiile de specialitate, elaborate curent de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice (INS).

Mediu şi sănătate – M (mediu) S (sănătate)

Cod	Denumire indicator	Sursa	U.M.	Anii / perioada de evaluare
				n-30	n-20	n-10	n-5	n-4	n-3	n-2	n-1
M-01	Consumul industrial brut de energie electrică		Mwh
M-02	Consumul industrial de materii prime din ţară /din străinătate
M-03	Consumul industrial de apă		mmc
M-01…03-01	consumuri specifice de ramură
M-01…03-02	consumuri specifice pe zone
M-04	Principalele emisii poluante-tipuri
M-05	Principalele tipuri de deşeuri industriale şi ratele de recuperare
M-04…05-01	- din care, pe domenii economice şi sociale (din clasificatorul utilizat de INS)
M-04…05-02	- din care, pe zonele principale ale ţării (conform cu repartiţia regională utilizată în programele PHARE)
S-01	Numărul de îmbolnăviri pentru fiecare grupă de boli grave
S-02	Număr de decese pe cauze şi categorii sociale
S-03	Capacităţi de tratare pe tipuri de afecţiuni
S-04	Consumul de medicamente pe tipuri şi furnizori
S-05	Costuri specifice pentru prevenirea şi tratarea bolilor, pe tipuri de afecţiuni şi de tratamente	sub-venţii
	case de sănă-tate
	proprii
	TO-TAL
S-06	Valoarea fondurilor fixe din sistemul de sănătate
S-07	Înnoirea fondurilor fixe din sistemul de sănătate
S-01…07-01	- din care, pe domenii economice şi sociale (din clasificatorul utilizat de INS)
S-01…07-02	- din care, pe zonele principale ale ţării (conform cu repartiţia regională utilizată în programele PHARE)

Nivel de trai (NT), educaţie-instruire (EDINS), recreare (L)

Cod	Denumire indicator	Sursa	U.M.	Anii / perioada de evaluare
				n-30	n-20	n-10	n-5	n-4	n-3	n-2	n-1
NT-01	Salariul real (SR) = puterea de cumpărare în raport cu o perioadă de referinţă		%
NT-02	Consumul total al populaţiei (CP)		lei
NT-03	Structura consumului populaţiei pe grupe de bunuri şi servicii consumate
NT-04	Structura bugetelor de venituri şi cheltuieli pe tipuri de familii (ponderi, abordare selectivă)		%
NT-05	Indicatori ai nivelului cultural al populaţiei
NT-06	Indicatori ai gradului de urbanizare (incluzând şi calitatea condiţiilor de locuit)
NT-07	Indicatori ai folosirii timpului liber
NT-08	Indicatori ai calităţii mediului înconjurător
NT-09	Indicatori ai nivelului de instruire
NT-01…09-01	- din care, pe zonele principale ale ţării (conform cu repartiţia regională utilizată în programele PHARE)

Informare, interes public, recunoaştere, acces public (IAP)

Cod	Denumire indicator	Sursa	U.M.	Anii / perioada de evaluare
				n-30	n-20	n-10	n-5	n-4	n-3	n-2	n-1
IAP-01	Indicatori derivaţi din brevetele de invenţie
IAP-02	Indicatori de participare la manifestări din domeniu şi ai recompenselor
IAP-03	Indicatori ai publicaţiilor de specialitate, pe tipuri şi medii de adresare
IAP-04	Indicatori bibliometrici
IAP-5	Indicatori ai reţelelor de informare, documentare, schimburi de informaţii şi comunicării (inclusiv indicatori ai IT şi ai Internet)
NT-01…05-01	- din care, pe zonele principale ale ţării (conform cu repartiţia regională utilizată în programele PHARE)

3.5. Indicatori de impact al C-D la nivel de întreprindere

Din chestionarul OECD

………

Nr. crt.	Categoria de efecte	Ultimii 3 ani
1.	Număr de inovaţii tehnologice ^10introduse, din care
2.	Inovaţii radicale de produs^11
3.	Inovaţii progresive de produs^12
4.	Inovaţii de procedee^13
5.	Număr de inovaţii aflate în faza de finalizare^14
6.	Număr de inovaţii abandonate
7.	Vânzări de tehnologii din care:
8.	- brevete
9.	- inovaţii nebrevetate
10.	- licenţe
11.	- know-how
12.	- mărci de fabrică
13.	- servicii cu conţinut tehnologic
14.	Cumpărări de tehnologie din care:
15.	- brevete
16.	- inovaţii nebrevetate
17.	- licenţe
18.	- know-how
19.	- mărci de fabrică
20.	- servicii cu conţinut tehnologic
21.	Ponderea vânzării de produse noi în totalul vânzărilor de produse executate în întreprinderi (%)^15
22.	Ponderea vânzărilor de produse aflate în faza introducerii pe piaţă (%)
23.	Contribuţia procentuală a inovaţiilor asupra utilizării factorilor de producţie
24.	Reducerea costurilor salariale (%)
25.	Diminuarea consumului de materii prime, materiale (%)
26.	Diminuarea consumului de energie (%)
27.	Contribuţia inovaţiilor la succesul efortului de C-D
28.	Creşterea cifrei de afaceri (%)
29.	Creşterea productivităţii muncii (%)
30.	Creşterea profitului total (%)

Semnificaţia trimiterilor:

10. Inovaţia tehnologică cuprinde noile produse şi procese introduse, ca şi modificările tehnologice importante ale produselor şi procedeelor;

Inovaţia este considerată a fi aplicată numai dacă rezultatul ei a fost introdus pe piaţă;

11. Inovaţia radicală de produs are loc dacă caracteristicile de performanţă, de concepţie, design şi utilizarea de materiale şi de componente prezintă deosebiri semnificative faţă de produsul fabricat anterior;

12.Inovaţia progresivă de produs constă în ameliorarea sensibilă a performanţelor produsului existent aflat în fabricaţie.

13.Inovaţia de procedee constă în folosirea de metode de producţie noi sau sensibil îmbunătăţite. Aceste metode pot determina modificări a echipamnetelor sau organizării producţiei.

14. La data efectuării anchetei.

15.Se estimează în cifre procentuale numai pentru produsele realizate din inovaţiile radicale şi progresive de produs. Se pot adopta scări în procente.

Nu sunt supuse anchetei unităţile care au fost înfiinţate în ultimii trei ani.

În cazul institutelor de C-D, numărul de inovaţii tehnologice va cuprinde numai pe acelea care au fost aplicate în producţie industrială proprie.

3.6. Indicatori de bază în domeniul inovării.

Varianta UE

(Sinteză. Reluare după documentaţia fazei precedente)

Un instrument destinat să ofere o evaluare a performanţelor Europei în domeniul inovării, numit „Tabelul de scor al inovaţiei în Europa” (EIS), lansat în Septembrie 2000, se bazează pe un număr limitat de indicatori pentru care sunt disponibile date statistice concludente.

Indicatorii sunt grupaţi în patru categorii care pun în evidenţă principalele forţe motrice ale economiei bazate pe cunoştinţe şi principalele realizări datorate inovării. Aceşti indicatori sunt:

1. Resurse umane

- Proporţia de absolvenţi în domeniul ştiinţei şi tehnologiei;

- Procentul din forţa de muncă cu educaţie superioară;

- Procentul de ocupare a forţei de muncă în industrii cu tehnologie mediu-înaltă şi înaltă;

- Procentul de ocupare a forţei de muncă în sectorul servicii de înaltă tehnologie (produse chimice, echipamente de birou, de telecomunicaţie, , aerospaţiale );

2. Crearea de cunoştinţe

- Finanţarea guvernamentală a cercetării - dezvoltării ca procent din PIB;

- Cheltuieli pentru C&D în sectorul privat ca procent din PIB;

- Numărul de cereri de brevete în domeniul tehnologiei înalte (high-tech) per milionul de populaţie;

3. Transmisia şi aplicarea cunoştinţelor

- Procentul de IMM-uri din industrie care produc inovări prin activitate proprie;

- Procentul de IMM- uri din industrie implicate în cooperări pentru inovare;

- Cheltuieli totale pentru inovare ca procent din cifra de afaceri totale;

4. Finanţarea inovaţiei, output-uri şi pieţe

- Investiţii de capital de risc în firme din sectoare tehnologice high-tech (comunicaţii, internet, calculatoare, electronică, medicină, biotehnologii) ca procent din PIB;

- Capitalizarea pieţelor noi (paralele, secundare) ca procent din PIB;

- Ponderea vânzării de produse noi industriale pentru piaţă;

- Utilizatori de internet pe suta de locuitori;

- Ponderea pieţelor pentru tehnologia comunicaţiilor şi informaţiei ca procent din PIB;

-Modificare în ponderea producţiei în sectoare de înaltă tehnologie în producţia totală;

3.7. Indicatori de performanţă în domeniul inovării

Varianta UE

Efortul susţinut desfăşurat în cadrul UE privind elaborarea unor instrumente care să permită evaluarea performanţelor atinse în domeniul inovării au fost iniţiate începând din anul 1991. În buletinul statistic„Community Innovation Survey - CIS 2” se publică rezultatele analizei în domeniul inovării în cadrul a şase secţiuni care sunt:

1. Amploarea activităţii de inovare

- Numărul de inovatori (procente faţă de numărul total de întreprinderi şi funcţie de mărimea întreprinderii) şi sectorul de activitate (industrie, servicii);

2. Inovatorii şi activitatea de export

- Numărul inovatorilor funcţie de intensitatea exportului (pentru industrie, servicii). Intensitatea exportului se determină ca raportul dintre vânzările la export şi cifra totală de afaceri:

-intensitate mică sub 10%;

-intensitate medie 10% - 40%;

-intensitate mare peste 40%

3. Cooperare în domeniul inovării

- Activitatea de inovare realizată în comun cu alte organizaţii pentru industrie, servicii funcţie de tipul partenerului de cooperare (competitori, întreprinderi de consultanţă, institute de cercetare, universităţi, furnizori, clienţi,alte întreprinderi din cadrul aceluiaşi grup precum şi în funcţie de mărimea întreprinderii: mică, medie, mare;

4. Structura cheltuielilor pentru inovare

- Se au în vedere cheltuielile pentru:

-cercetări efectuate în cadrul întreprinderii;

-tehnologia încorporată în maşini şi echipamente;

-alte tehnologii neincorporate în maşini şi echipamente

- Datele sunt prezentate în funcţie de mărimea întreprinderii (mică, medie, mare) şi de sectorul de activitate (industrie, servicii);

5. Asistenţa guvernamentală

- Numărul de inovatori care beneficiază de asistenţă guvernamentală pe sectoare de activitate;

6. Activitatea de brevetare

- Numărul de inovatori care au cerut înregistrarea de brevete funcţie de mărimea întreprinderii şi de sectorul de activitate.

Impactul socio–economic al cercetãrii: exemple de indicatori

După [1]:

1. Măsurări pornind de la publicaţiile ştiinţifice

– citări de articole ştiinţifice în brevete sau ghiduri de bună practică medicală

– referiri la articole ştiinţifice în reglementări sau expertize

– referiri la articole ştiinţifice în presa profesională

– referiri la articole ştiinţifice în presa pentru publicul larg

1. Măsurări pornind de la activitatea şi de la mobilitatea cercetătorilor

– activităţi de expertiză, pentru întreprinzători şi pentru autorităţile publice

– participare la activităţi ce leagă cercetarea cu publicul, prin intermediul media

– contribuţii la activităţi economice şi întreprinderi noi

– formarea de cercetători sau tineri doctori recrutaţi de către industrie

2. Măsurări pornind de la proprietatea intelectuală

– licenţe pentru brevete acordate

– achiziţii pornind de la participări la proprietatea asupra unui brevet

3. Măsurări pornind de la “externalităţile de cunoştinţe”

– actvitatea parcurilor ştiinţifice şi a incubatoarelor

– construirea unor reţele multi–parteneri

Anexă

Cuprinsul lucrării: Mustar, Ph. “Cifrele-cheie ale Ştiinţei şi Tehnologiei, ediţia 2000-2001” OST, Economica, Paris, 2001

Partea 1. Bugetele

1.1.Cheltuielile de C-D pe plan mondial (1997)

1.2.Cheltuielile de C-D în ţările UE (1997)

1.3.Finanţările de către organele puterii publice şi de către întreprinderi

1.4.Cercetarea civilă şi cercetarea militară (1997)

1.5.Cheltuielile de C-D în Franţa: evoluţie (1959-1997)

1.6.Finanţarea cercetării publice civile (1996)

1.7.ïntreprinderile care fac cercetari (1982 şi 1997)

1.8.Cheltuielile publice pentru C-D, pe regiuni

1.9.Cheltuielile de C-D ale întreprinderilor, pe regiuni (1996)

1.10.Bugetele consacrate C-D de către Consiliile regionale (1996)

Partea a 2-a. Cooperările

2.1. Legăturile între cercetarea publică şi întreprinderile (1983, 1988, 1997)

2.2. Crearea de întreprinderi de către cercetători (1998)

2.3. Participarea laboratoarelor franceze la programele-cadru europene (1998)

2.4. Participarea laboratoarelor franceze la programele-cadru europene, pe regiuni (1998)

Partea a 3-a. Personalul

3.1. Personalul de cercetare din Triadă (1997)

3.2. Personalul de cercetare din UE (1996)

3.3. Personalul din învăţământul superior şi din cercetarea publică (1996)

3.4. Personalul din organizaţiile de cercetare (2000)

3.5. Repartiţia şi vârsta medie a cadrelor didactice - cercetători (profesori şi conferenţiari) şi cercetătorii EPST (... Ştiinţă şi Tehnologie) (directori şi cercetători delegaţi), pe discipline (1999)

3.6. Locul femeilor în cercetarea publică (1999)

3.7. Repartiţia regională a personalului din cercetarea publică (1996)

3.8. Cercetători şi ingineri de C-D în întreprinderile din Franţa (1006)

Partea a 4-a. Tezele

4.1. Tezele în Franţa (1996 şi 1998)

4.2. Repartiţia regională a tezelor susţinute (1998)

4.3. Evoluţia tezelor în curs (1994 - 1999)

4.4. Ce au devenit doctorii din 1997 până în 1999

Partea a 5-a. Publicaţiile ştiinţifice

5.1. Producţia ştiinţifică mondială (1998)

5.2. Repartiţia publicaţiilor mondiale ale Triadei pe discipline (1998)

5.3. Producţia ştiinţifică a ţărilor membre ale UE (1998)

5.4. Publicaţiile şi impactul lor (Franţa, Germania, Regatul Unit) (1998)

5.5. Publicaţiile franceze pe regiuni (1990 şi 1998)

5.6. Activităţile de Ş&T ale primelor 50 de regiuni ale UE (1998)

Partea a 6-a. Brevetele

6.1. Prevetele depuse la Oficiul European de Brevete de către Triadă (1998)

6.2. Brevetele ţărilor membre ale UE (1998)

6.3. Brevetele pe domenii (Franţa, Germania, Regatul Unit) (1998)

6.4. Repartiţia regională a depozitelor de brevete în Franţa (1990 şi 1998)

6.5. Depozitele de brevete în biotehnologii şi în informatică în sistemul european (1995, 1996 şi 1997)

Remarci metodologice

Glosar de sigle

Principalele surse statistice

Bibliografie

Capitolul 4. Indicatori de impact – valori semnificative. Obiective şi criterii de satisfacere a lor

4.1. Semnale ale ştiinţei europene la început de secol

Sfârşitul secolului XX este cunoscut şi prin lansarea unor concepte care dădeau speranţa generării unui impact deosebit asupra societăţii: conceptul de “dezvoltare durabilă“ şi cel al “societăţii informaţionale“. Mai mult decât oricând, se aprecia că investiţiile în cercetarea şi dezvoltarea tehnologică oferă cea mai sigură garanţie pentru un viitor mai bun, dovedit de faptul că acestea stau la baza creşterii economice a societaţii. Influenţa activitaţii C - D asupra competitivităţii, calităţii, în crearea de locuri de muncă sau în domeniul calităţii vieţii, este esenţială, specialiştii afirmând că 25-50 % din creşterea economică a Europei se datorează eforturilor făcute în activitatea C - D.

Începutul acestui secol lansează o altă serie de concepte: acelea ale “societăţii cunoaşterii“ (knowledge society) şi “ ariilor comune de cercetare“, concepte menite a da răspuns unor probleme grave cu care se confruntă Europa, în intenţia sa de a utiliza raţional resursele umane şi materiale ale ţărilor europene şi a face din acest continent un competitor solid în întrecerea cu SUA şi Japonia.

Şi toate acestea, dintr-o înţelegere mai atentă a viitorului, a evaluării mai realiste a unor situaţii cu care ţările UE 15 se confruntă astăzi: o insuficienţă finanţare a cercetării în comparaţie cu practica americană sau japoneză, un şomaj în creştere, o rămânere în urmă a pregătirii forţei de muncă comparativ cu rapiditatea cu care apare noul, un transfer mai lent al rezultatului din cercetare, chiar cu probleme de “brain drain”, considerate până nu de mult ca dureroase doar pentru ţările Europei Centrale şi de Est (ECE), confruntate şi ele astăzi cu “fuga creierelor“.

Într-un Comunicat al Comisiei Comunităţii Economice Europene adresat Consiliului, Parlamentului Europei şi Comitetului Regiunilor, datat 18 Ian. 2000, se prezentau aspectele negative ale Europei în acest moment, când ea işi propune ca obiectiv principal trecerea la economia bazată pe cunoaştere. Aceste aspecte, prezentate cu un realism care îndeamnă să fie privite cel puţin cu aceeaşi atenţie de ţările “candidate la admiterea în UE “ sunt următoarele:

1. Efortul mediu în cercetare făcut de UE - evident cu diferenţe de la ţară la ţară - este doar de 1,8 % din PIB, comparativ cu 2,8 % în SUA şi 2,9 % în Japonia.

2. Şi mai grav, diferenţa este în creştere! Astfel, se menţionează că diferenţa dintre cheltuielile totale pentru cercetare - publice şi private - efectuate de SUA şi de Europa, au crescut la 60 miliarde de Euro în anul 1998, faţă de doar 12 miliarde Euro în anul 1992.

3. În privinţa utilizării cercetătorilor în procesul industrial, UE-15 are serioase ramâneri în urmă faţă de principalii săi competitori - SUA şi Japonia - în Europa existând doar 2,5 cercetători la mia de personal activ angajat în industrie, faţă de 6,7 % existent în SUA şi 6 % în Japonia.

4. Balanţa de comerţ cu produse “high technology“ prezintă un serios deficit al UE-15 faţă de cele două ţări menţionate, evaluat la cca 20 miliarde EURO / an.

5. Numărul de studenţi europeni care studiază în SUA este de 2 ori mai ridicat decât al celor americani care işi efectuează pregătirea în Europa şi 50 % din europenii care işi fac doctoratul în SUA rămân aici lungi perioade de timp sau adesea pentru totdeauna.

6. Se remarcă în toate ţările europene un interes redus pentru o carieră în cercetare. În Germania, spre exemplu, numărul studenţilor la fizică a scăzut la jumătate, iar în Anglia, numărul profesorilor universitari de fizică a scăzut de la 553 în anul 1993, la 181 în anul 1998. Şi Franţa se confruntă cu acest fenomen, numărul studenţilor acuzând o scădere de la 150.000 în anul 1995 la 126.000 în 1999 .

7. Dacă progresul tehnologic creează locuri de muncă pentru mâine, cercetarea ştiinţifică este aceea care crează locuri de muncă pentru poimâine (after tomorrow, cum spun documentele europene). De aceea, şi politicile care se vor dezvolta în cercetare vor avea ca rezultat o influenţă pozitivă sau negativă asupra creerii de noi locuri de muncă pentru Europa anilor următori. Europa se confruntă deja cu o îngrijorătoare rată a şomajului, anticipându-se o lipsă de 2,5 - 3 milioane de locuri de muncă. De cum se va acţiona în cercetare, de cum se vor înţelege efectele pe care le generează şi unde trebuie acţionat ca resurse, filozofii, acţiuni, ca nivel de implicare a cercetătorului pentru problemele societăţii, va depinde şi găsirea răspunsului la aceste probleme.

4.2. Indicatori utilizaţi în practica europeană

În cele ce urmează, sunt prezentate o serie de date extrase din politicile în ştiinţă dezvoltate de UE -15, Japonia şi SUA, care sugerează unele căi de urmat, utilizarea unor indicatori existenţi sau creerea altora noi pentru a putea sugera cât mai real factorii de impact pe care sistemul S-T, îl exercită asupra societăţii. Alături de indicatorii practicaţi astăzi curent în statisticile mondiale, cu siguranţă că vor trebui creaţi şi alţii, anticipând însă dificultăţile în care anumite elemente calitative vor putea fi concentrate sub forma unor indicatori cantitativi. Cu siguranţă, multe elemente care concurau la atingerea unui parametru vor trebui cuplate şi prezentate sub forma unui indicator sintetic (spre exemplu, modul în care educaţia, structura învăţamântului şi învăţarea continuă, vor putea fi prinse sub forma unui indicator complex, care să redea, cât mai apropiat, impactul asupra dezvoltării societăţii.

O analiză a acestor date poate sugera unele căi de urmat.

4.2.1 Indicatorul “Intensitatea activităţii de C-D“

Indicatorul “Intensitatea activităţii de C-D”, definit ca raport al fondurilor totale alocate pentru cercetare şi Produsul Intern Brut, în %.

El poate furniza elemente de interes pentru strategia de dezvoltare a unei ţări, o comparaţie cu politicile abordate de alţi competitori, stabilirea de priorităţi.

În figura 1, se prezintă eforturile financiare făcute în cercetare, în intervalul 1988–1997, de către principalii competitori în plan economic ai lumii: UE-15, SUA şi Japonia.

Cheltuielile C-D ale UE, SUA şi Japonia, 1988 – 1997 (% PIB)

	1988	1989	1990	1991	1992	1993	1994	1995	1996	1997
UE 15	2,02	2,02	2,03	1,99	1,96	1,98	1,94	1,93	1,91	1,90
SUA	2,78	2,73	2,78	2,81	2,74	2,62	2,52	2,61	2,67	2,71
Japo-nia	2,66	2,77	2,85	2,82	2,76	2,68	2,63	2,77	2,81	2,89

Figura 1. Cheltuieli în C–D, în procente din PIB

Se observă declinul EU în ultimii 10 ani, comparativ cu SUA şi Japonia.

Din aceste curbe se desprinde un moment crucial şi anume anul 1994, când SUA şi Japonia, înţelegând ce înseamnă o cercetare puternică şi impactul pe care-l poate produce asupra dezvoltării societăţii, amplifica acţiunea de alocare a unor resurse pentru activitatile C-D; în schimb, Europa se confruntă până astăzi cu o continuă rămânere în urmă în ceea ce priveşte volumul resurselor alocate comparativ cu competitorii săi menţionaţi mai sus.

Se pare că SUA şi Japonia au înţeles mai repede decât UE-15 importanţa sistemului C-D şi impactul pe care-l poate produce asupra dezvoltării societăţii, poziţia de avantgardă căpătată în situaţia fructificării rezultatelor din cercetare, lucru care se confirmă dacă se analizează priorităţile pe care ele le comunică şi susţin.

Deosebit de interesantã este pentru România urmarirea modului în care acest indicator variază, - în special în cazul ţărilor candidate la UE -, el explicând succese sau eşecuri, strategii şi priorităţi de promovat. În acest sens, parcurgerea datelor din Tabelul 1, este relevantă.

Tabelul 1. Intensitatea activităţii C-D, în ţările candidate la UE

Ţara	Intensitatea activit. C-D %	Mil. ECU
Bulgaria Cipru Cehia Estonia Ungaria Letonia Lituania Polonia România Slovacia Slovenia	0, 52 0,18 1, 16 1, 6 0, 74 0, 43 0, 57 0, 72 0, 58 ( 1997 ) 0,2 ( 2000) 1, 18 1, 42	46 10 542 24 292 21 48 904 181 203 228

De menţionat că media UE-15, - zona la care aceste ţări aspiră să acceadă - este de 1,79, datele atrăgând atenţia asupra eforturilor de făcut de ţările candidate pentru a se apropia tehnologic de acest indicator. De asemenea trebuie remarcate eforturile făcute de Cehia, Polonia, Ungaria în vederea aderării.

Referindu-ne la aceleaşi cheltuieli pentru cercetare, statisticile arată şi un alt element de reţinut şi anume că firmele americane, spre exemplu, alocă pentru cercetare mai mult decât cele europene, diferenţele fiind semnificative şi crescând de la an la an.

Figura 2

Diferenţa între cheltuielile pentru C-D între firmele americane şi cele Europene.

Se observă în anul 1997 o diferenţă de aproximativ 40 mld.EURO în favoarea firmelor americane.

Figura 2 arată clar acest lucru şi explică dinamismul pe care-l exercită firmele americane - comparativ cu cele europene - în promovarea noului, al realizării unui transfer tehnologic rapid şi eficient.

Rezultă din aceste consideraţi un element semnificativ şi anume: Cheltuielile pentru cercetare şi contribuţia firmelor la finanţarea cercetării constituie un puternic factor de impact asupra societăţii, următorii indicatori trebuind să fie luaţi în considerare:

a ) Cheltuielile pentru C-D, în % din PIB, alocate anual

b ) Cheltuielile pentru C-D, suportate de firme, raportat la cheltuielile totale pentru C–D.

4.2.2. Indicatorul: Capital de risc

În ultimii ani, se discută foarte mult despre capitalul de risc[11] şi rolul pe care acesta îl poate avea în promovartea progresului tehnic. Se evidenţiaza eforturile făcute de ţări pentru a creşte ponderea capitalului de risc, explicat de succesele firmelor care beneficiază de acest capital.

Mai mult, se constată că firmele beneficiare ale capitalului de risc, sunt firme de “tehnologii înalte“ şi că participarea lor la comerţul internaţional devine tot mai semnificativă. În Europa această politică este mai timid aplicată,exemplele fiind modeste comparativ cu cele oferite de americani.

O statistică recentă (1998), arată o mare diferenţă între capitalul de risc asigurat de SUA, UE 15 şi Japonia, care, în unele domenii de activitate, se cifrează la milioane de Euro. SUA se desprinde de UE 15, în câteva domenii: electronică, medicină, biotehnologii şi biosenzori, alocând capitaluri de risc de valoare ridicată.

Introducerea, în analizele economice, a unor indicatori care să ia în considerare capitalul de risc, poate da o imagine asupra modului în care poate fi accelerat un proces tehnologic.

Analiza unor date comunicate de statisticile UE 15, pot sugera indicatori care să dea o imagine asupra impactului. Din acest punct de vedere comentarea unor date prezentate în Tabelul 2 poate fi deosebit de utilă.

Tabelul 2. Fonduri alocate pentru capitalul de risc în UE în perioada 1991-1998

Zona	Fonduri alocate	Fonduri alocate/PIB	Capital de risc extern	Rata de creştere medie anuală % 1991-1998	Mil. ECU 1998	Proportie din PIB 1998	Rata de creştere medie anuală % 1991-1998	Rata reală de creştere % 1998
B	415	1,9	19,3	30,4	259	1,2	10,7	42,4
DK	46	0,3	16,6	30,9	40	0,3	6,5	76,7
D	1875	1,0	22,5	21,7	1948	1,0	15,3	45,8
EL	70	0,6	47,9	…	20	0,2	37,2	22,4
E	692	1,3	58,9	11,4	363	0,7	12,6	36,5
F	3811	2,9	34,8	34,4	1777	1,4	6,3	40,9
IRL	164	2,2	55,3	- 4,1	64	0,8	6,4	76,2
I	936	0,9	24,4	27,9	933	0,9	8,4	51,4
NL	1162	3,3	14,1	52,8	1059	3,0	17,2	36,9
A	123	0,7	25,4	22,6	50	0,3	43,7	165,3
P	47	0,5	2,2	4,6	50	0,5	- 1,3	- 23,2
FIN	365	3,2	6,7	34,4	189	1,6	37,3	66,8
S	999	4,7	50,5	- 21,3	203	1,0	23,6	- 41,1
UK	8959	7,2	70,8	55,4	7105	5,7	18,4	53,2
UE-15	19663	2,6	15,9	39,8	14058	1,9	14,4	45,1
US	22567	2,9	-	-	14879	1,9	25,9	21,8
JP	958	0,3	-	-	715	0,2	15,5	- 19,2

Dacă se analizează fondurile alocate în anul 1998 pentru capitalul de risc, se constată că SUA cu 22.567 miliarde $, depăşesc UE 15 (19.663 $) şi Japonia (958 milioane $). Referindu-ne la acelaşi an 1998, indicatorul: capital de risc / PIB explică intr-o anumită masură progresele realizate de unele ţări în eliminarea unor rămâneri în urmă, sau deschiderea de domenii noi. (Anglia cu 7,2%, Suedia cu 4,7 %, Olanda cu 3,3 %, Franţa cu 2,9 %, depăşesc media realizată în UE 15, cifrată la 2,6%)

Deosebit de importantă este politica de dirijare a acestui capital de risc, spre anumite destinaţii şi ponderea care se alocă din aceste resurse.

Figura 3

Investiţii ale capitalului de risc după fază

g însămânţare şi pornire

( expansiune

Din figura 3, rezultă că două activităţi importante sunt finanţate din capitalul de risc şi anume: “însămânţarea unor tehnologii“, etapa de început a transferului şi, o a doua, activitatea de “expansiune a transferului “.

Se observă că UE 15 alocă doar 11 % din capitalul de risc pentru însămânţare, faţă de 29 % cât alocă SUA, de aici rezultând promovarea mai rapidă a noului pe care o sesizăm la piaţa americană. Spre deosebire de europeni, SUA utilizează capitalul de risc fară a stabili limite, implicându-se totodată şi în dezvoltarea şi managementul firmelor care au fost finanţate. Se constată, de asemenea, că partea din capitalul de risc alocată de UE 15 expansiunii este mai ridicată decât cea destinată însămânţării, dar sub cea alocată de SUA şi Japonia.

Şi aici trebuie remarcat faptul că majoritatea ţărilor alocă cea mai mare parte a capitalului de risc pentru finanţarea diverselor faze care reprezintă expansiunea unui transfer tehnologic. Există ţări din UE 15 care alocă din capitalul de risc destinat expansiunii, mai mult decât SUA sau Japonia (Danemarca 65 % din totalul capitalului de risc, Portugalia 68 % )

Din punct de vedere al domeniilor spre care se dirijează capitalul de risc, acestea sunt în special: electronica, biotehnologia, aparatura medicală şi sănatate, senzori.

Din această analiză, rezultă că o serie de indicatori, legaţi de utilizarea capitalului de risc, pot da referinţe interesante asupra progresului tehnic şi impactului pe care îl produce sistemul C-D asupra societăţii şi justifică luarea lor în considerare, după cum urmează:

Indicatorul: Capital de risc / PIB ( % ), pe global şi/sau domenii

Indicatorii de utilizare a capitalului de risc, pe etape: de “însămânţare“ ( a ) şi de “expansiune “ ( b )

a ) fonduri alocate pentru etapa a / capital total de risc

b ) fonduri alocate pentru un domeniu / capital total de risc

4.2.3. Indicatori de personal

Numărul, calitatea şi locul în care activează personalul de cercetare sunt elemente care au un impact pozitiv asupra unei soluţii şi asupra transferului ei. Anuarele statistice menţionează o creştere a numărului şi calităţii personalului angrenat în cercetare, apreciindu-se că în viitor competiţia se va duce în domeniul cunoaşterii.

În UE 15, după datele OECD / Eurostat, personalul angrenat în activitatea de cercetare era evaluat la 2.126.811 ( norma întreagă 1997), la care se poate gândi în viitor o amplificare, prin asocierea, în cadrul unor proiecte, a personalului de specialitate din ECE şi CIS.

Perioada de tranziţie şi restructurarea economică în zona ţărilor ECE (inclusiv a cercetării) au determinat o scădere a personalului angrenat în cercetare. După aceleaşi surse, în ţările candidate la aderare în UE, mai activează un număr de 172.000 persoane, România fiind inregistrată cu un personal de cercetare cifrat la 28.431 (norma întreagă 1997). Nu sunt date privind personalul în CIS, dar oricum Europa dispune de un personal de cercetare numeros şi de calitate, care, corect antrenat în proiectele europene, poate veni cu contribuţii de valoare, amplificând forţa competiţională a Europei în confruntările cu SUA şi Japonia.

În Tabelul 3, este prezentat personalul antrenat în activitatea C-D în diverse ţări.

Tabelul 3. Personalul antrenat în activitatea C-D, în diverse ţări (1998)

UE 15

Belgia 39 613

Danemarca 30 809

Germania 336 473

Elvetia 24 448

Spania 223 101

Franţa 550 373

Irlanda 35 380

Italia 175 480

Olanda 87 271

Austria 21.357

Portugalia 42 796

Finlanda 28 625

Suedia 35 243

Anglia 456 180

Ţările candidate la UE

Bulgaria 11 980

Cehia 12 580

Estonia 4 529

Ungaria 11 154

Letonia 2 610

Lituania 7 800

Polonia 55 602

România 28 431

Slovacia 9 993

Slovenia 4 022

În ceea ce priveşte numărul de personal C-D raportat la 1000 persoane active, acesta variază de la ţară la ţară şi constituie un indicator care, alături de cel care vizează finanţarea, dau o imagine asupra impactului pe care-l poate avea activitatea C-D asupra procesului de înnoire a unei industrii. Tabelul 4 arată cum este acest indicator, în diverse ţări.

Tabelul 4. Personalul C-D, raportat la 1000 persoane active, pentru ţările candidate la aderarea la UE

Bulgaria 7,3

Cipru 1,3

Cehia 4,5

Ungaria 5,2

Letonia 3,7

Lituania 6,7

Polonia 4,9

România 4,6

Slovacia 6,5

Slovenia 8,3

În condiţiile globalizării şi ale participării tot mai intense la proiectele Uniunii Europene, este normal ca acest indicator să se amelioreze, tinzând spre media UE 15.

Apreciem că indicatorii de mai jos trebuie preluaţi în statistici, întrucât dau informaţii asupra intensităţii procesului de dezvoltare a unui stat:

· Personal total angajat în cercetare / 1000 personal activ

· Personal de cercetare / 1000 personal activ

· Personal de cercetare / 10 000 populatie

Orientativ, se pot gândi indicatori şi de tipul prezentat mai sus, dar cu număul de cercetători raportat la personalul activ din sectorul guvernamental, sectorul industrial, sectorul învăţământ. Prin aceasta, s-ar putea face evaluări privind forţa de concepţie existentă într-un anumit sector.

Indicatori care să reflecte educaţia şi pregătirea continuă a forţei de muncă.

Contradicţia care se semnalează astăzi în lume în ceea ce priveşte promovarea noului (tot mai rapidă şi cu durata de viaţă tot mai redusă) şi pregătirea forţei de muncă (înceată şi nu întotdeauna “în pas“ cu noile descoperiri), impune acordarea unei atenţii speciale pregătirii forţei de muncă. Conceperea unor indicatori care să permită a putea evalua cum o pregătire superioară a forţei de muncă poate crea un impact asupra dezvoltării societăţii, constituie o preocupare activă a statisticilor europene.

Formele de educaţie promovate prin diversele niveluri ale şcolii sunt completate cu altele care să ţină seama de faptul că, pe parcursul vieţii, un om işi poate schimba de câteva ori meseria, că şomajul implică şi schimbări de meserii, că reintegrarea personalului feminin care a intrerupt activitatea lungi perioade de timp necesită o suplimentare de cunoştinţe. Învăţământul fără frecvenţă, învăţământul la distanţă, pregătirile organizate de asociaţii profesionale sau de uzine, reţelele comune de învăţare, constituie mijloace menite a stabili o concordanţă între exigenţa cerută de o tehnică nouă şi asigurarea competentă cu resurse umane. Intensitatea în educaţie poate fi apreciată prin utilizarea unor indicatori specifici, capabili să dea o imagine asupra pregătirii forţei de muncă şi vor fi prezentaţi în cele ce urmează.

Indicatorul: Nivelul calificării profesionale a cercetătorului

Pregătirea profesională a cercetătorului prin studii doctorale constituie o preocupare urmărită cu atenţie de state, fie că este vorba de cele ale UE 15, sau ale SUA şi Japonia.

În tabelul 5, este prezentată o repartiţie a celor ce lucrează în cercetarea europeană, în SUA şi Japonia, pe discipline şi numărul de doctori în fiecare din acestea.

Tabelul 5. Repartiţia celor ce activează în C-D, pe discipline; numărul de doctori

Zona	Total personal C-D	Personal în C-D, din care în				Total doctorate	Doctorate în C-D, din care în
		Ştiinţele naturii	Matematici & informatică	Ştiinţe medicale	Inginerie *		Ştiinţele naturii	Matematici & informatică	Ştiinţe medicale	Inginerie *
EU-15	2126811	214246	79416	214008	293992	66653	17774	2652	15055	8849
SUA	2479691	106681	71959	329084	224200	44610	9217	2135	2129	6309
Japonia	1090376	20631	-	85218	217564	7366	863	-	2858	1550

* Ingineria cuprinde arhitectură, energie şi programe industriale.

Din rândul ţărilor care fac parte din UE 15, din numărul total de doctorate, unele ţări au procente deosebit de ridicate:

Germania 22 849 34 %

Franţa 10 145 15, 2 %

Anglia 10 215 15, 3 %

Spania 6 120 9, 18 %

Olanda 5 014 9, 1 %

O concluzie care se poate desprinde, alăturând şi concluziile rezultate din abordările anterioare este că finanţarea adecvată a cercetării şi existenţa unui fond uman de înaltă performanţă generează rezultate tehnico-economice deosebite, exercitând un real impact asupra dezvoltării societăţii.

Raportând numărul de doctorate la numărul total al personalului ce lucrează în cercetare şi efectuând aceeaşi operaţie pentru cazul concret al unor discipline ştiinţifice şi ţări, rezultă o serie de indicatori deosebit de importanţi în evaluarea performanţei pe care o prezintă forţa de muncă.

Astfel, numărul de doctori raportat la numărul total al celor care lucrează în cercetare, reprezintă următoarele procente:

UE 15 3, 13 %

SUA 1, 8 %

Japonia 0, 68 %

Aceste cifre dovedesc forţa de concepţie a cercetării europene, dovedit de deschiderile ştiinţifice de mare amploare în domeniul transportului, energiei, informaticii, biotehnologiilor, dar totodată şi pepiniera din care - în special SUA - se alimentează.

Numărul de doctorate în diverse domenii este dat în Tabelul 6

Tabelul 6. Raportul între numărul de doctori activând într-un anumit domeniu şi personalul total de cercetare (în % ).

Domeniul	UE15	SUA	Japonia
Ştiinţele naturii	8,3	8,64	4,18
Matematica şi informatica	3,34	2,97	…
Ştiinţe medicale	7,03	0,65	3,35
Inginerie	3,0	2,81	0,7

Datele prezentate arată o preocupare mai susţinută în Europa pentru studii doctorale şi crearea de valori ştiinţifice, existenţa unor şcoli ştiinţifice recunoscute pe plan mondial. Ceea ce se reproşează cercetării europene este lipsa pe care o dovedeşte în management şi transferul rezultatului ştiinţific, domeniu în care SUA şi Japonia sunt performante.

Ţinând seama de consideraţiile făcute se poate aprecia că indicatorul:

nivelul calificării profesionale a cercetătorului,

reprezentat prin raportul dintre numărul de cercetători cu doctorat, supra numărul personalului de cercetare, dă informaţii utile privind nivelul de competenţă şi posibilitatea de apariţie a unor priorităţi.

4.2.5. Cheltuielile pentru inovare ale întreprinderilor

Analizele efectuate evidenţiază faptul că tot mai multe întreprinderi - fie cu caracter productiv, fie de servicii - alocă resurse tot mai importante pentru finanţarea inovării.

În UE 15, în anul 1998 au fost alocate pentru inovare fonduri în valoare de 190,707 miliarde Euro, din care 165,815 pentru cele cu caracter productiv. Procentul mediu al cheltuielilor pentru inovare raportat la cifra de afaceri al întreprinderilor este de cca 3,5 %, valoarea fiind mai ridicată în cazul întreprinderilor care prin profil sunt inovative.

O serie de ţări ale UE 15, înregistrează valori mai ridicate decât media: Danemarca 4,8 %, Spania 3,8 %, Franţa 3,6 %, Finlanda 4,1 % De remarcat preocuparea ţărilor nordice de a cheltui mai mult pentru inovare, apreciind corect că din această zonă vor rezulta succesele tehnico-economice ale viitorului.

Indicatorii propuşi a fi luaţi în considerare, sunt:

Cheltuieli pentru inovare / cifra de afaceri a tuturor întreprinderilor şi

Cheltuieli pentru inovare / cifra de afaceri a întreprinderilor cu caracter de inovare

4.2.6. Indicatori de performanţă a ştiinţei

Numărul de publicaţii

Un prim indicator de performanţă al ştiinţei, îl constituie numărul de publicaţii proprii, raportat la numărul total de apariţii existent într-un an, în lume.

UE 15 are în acest domeniu o poziţie excelentă, din totalul de apariţii 37,8 % aparţinând acesteia, comparativ cu 32, 9 în SUA şi 10 % Japonia.

Faptul că în UE 15 există o creştere anuală a ratei de publicare a rezultatelor - spre deosebire de SUA şi Japonia, unde se constată o scădere - dovedesc forţa ştiinţifică a cercetării europene.

Considerăm util a fi însuşit în analizele viitoare, indicatorul:

numărul de publicaţii ale cercetării proprii / numărul total al publicaţiilor apărute în lume

De asemenea, există propuneri pentru însuşirea unui al doilea indicator care se referă la publicaţiile apărute într-o ţară şi raportate la milionul de populaţie. Indicatorul este mai usor de construit faţă de cel prezentat anterior, întrucât este dificil de cunoscut publicaţiile apărute în lume, indicatorul prezentând o anumita uzură în timp datorită colectării datelor.

Câteva date privind acest indicator şi anumite valori extrase pentru anul 1998, sunt date în Tabelul 7:

Tabelul 7. Publicaţii la milionul de locuitori

Belgia 797

Danemarca 1250

Germania 666

Spania 445

Franţa 671

Irlanda 520

Italia 453

Olanda 1003

Finlanda 1097

Suedia 1429

Anglia 963

UE-15 609

SUA 739

Japonia 480

Ţinând seama că prin această acţiune se poate face o evaluare a excelenţei unor centre de cercetare, cu un puternic impact asupra vieţii ştiinţifice mondiale, apreciem ca necesară însuşirea indicatorului:

număr total de publicaţii / 1 milion populaţie

În privinţa indicatorilor de citare, există încă dificultăţi în însuşirea lor de către mediile ştiinţifice, în special datorită unui grad înalt de subiectivism. Este necesară stabilirea unor criterii obiective de evaluare şi interpretare.

Numărul de brevete

Inovarea şi numărul de brevete dau o imagine asupra nivelului de performanţă a sistemului Ş&T dintr-o ţară şi capacitatea sa de a genera înnoiri.

Caracterizarea activităţii de inovare şi prin numărul de brevete raportat la milionul de locuitori, poate reprezenta un indicator semnificativ. În diverse ţări, acest indicator are pentru anul 1998, valorile date în Tabelul 8:

Tabelul 8. Brevete la milionul de locuitori

Belgia 42

Danemarca 38

Germania 59

Spania 0

Franţa 35

Irlanda 5

Italia 12

Olanda 49

Austria 25

Finlanda 56

Suedia 71

Anglia 31

--------------------------------------------------

UE-15 32

SUA 49

Japonia 88

Se observă din aceste date că UE-15, deşi are un potenţial ştiinţific ridicat, din punct de vedere al brevetării soluţiilor este în urma SUA şi a Japoniei, ceea ce se explică şi prin faptul că brevetele apar cel mai frecvent în zona industrializării unei soluţii, domeniu în care aceste ţări au o organizare superioară celei practicate în ţările europene.

Apreciem util a fi insuşit indicatorul:

număr de brevete / 1 milion populaţie

Exportul de produse din domeniul tehnologiilor de vârf

Este cunoscută tendinţa de modernizare a industriei şi de abordare a unor fabricaţii care să înglobeze mai multă “inteligenţă“, în principal bazată pe însuşirea de tehnologii de vârf.

Contribuţia pe care o aduc acestea la formarea PIB-ului este în creştere, de unde interesul pentru dezvoltarea unor asemenea politici.

Interesantă este politica unor ţări mai mici, apărute mai târziu pe “marea piaţă“, care încearcă să se apropie de marii competitori printr-o politică agresivă de folosire a activităţii C-D, pentru a genera schimbări de substanţă în economie.

Aprecierea exportului de tehnologii de vârf ca o activitate ce dă o anumită reprezentare a impactului ştiinţei asupra industriei - respectiv asupra societăţii - este acceptată de specialiştii din domeniul statisticii.

Dacă UE 15 este cotată cu o medie de cca 301 milioane Euro raportat la o populaţie de 1 milion, SUA au în schimb 571 milioane Euro iar Japonia 667, dovedind interesul mai puternic al acestora de a ieşi din criză apelând la politici noi economice.

Interesant de remarcat este faptul - şi observaţia noastră întregeşte pe cele făcute anterior privind interesul unor ţări mici pentru această problematică de abordare în mod nou a unor probleme de strategii industriale bazate pe ştiinţă - unele ţări au pentru acest indicator, valori mai mari decat cele prezentate de SUA şi Japonia, asa cum rezultă din Tabelul 9.

Tabelul 9. Exportul de tehnologii de vârf, în milioane de Euro, raportat la o populaţie de 1 milion

Belgia 980

Danemarca 940

Germania 711

Franţa 801

Irlanda 5682

Olanda 2016

Finlanda 1127

Suedia 1387

Anglia 843

Considerând că evidenţierea acestei activităţi este utilă, ea caracterizând un nivel tehnologic superior, care poate favoriza o pătrundere mai eficientă pe o piaţă, propunem însuşirea indicatorului:

Exportul de produse din domeniul tehnologiilor de vârf / 1 milion populaţie.

4.3. Dezvoltări. Valori de indicatori din practica internaţională

Reluând, după alte surse, se poate arăta că Eurostat, Biroul de statistică al Comunităţii Europene publicând “Statisticile asupra Cercetării-Dezvoltării în Uniunea Europeană” [2] dau o vedere generală asupra acestui domeniu în Europa, pun la dispoziţia un instrument util elaboratorilor politicilor economice şi celor interesaţi de perspectiva statistică a economiei bazate pe cunoaştere la sfârşitul anilor 90. În plus faţă de statisticile uzuale, referitoare la cheltuielile cu C–D, personalul din C–D, alocările guvernamentale şi brevete, sunt prezentate pentru prima oară date referitoare la inovare, locurile de muncă în sectoarele de înaltă tehnologie şi resursele umane în ştiinţă şi tehnologie. Focalizată pe ţările UE, Islanda şi Norvegia această publicaţie furnizează comparaţii cu SUA şi Japonia, precum şi anumiţi indicatori la nivel regional în UE.

În 1998, cheltuielile totale cu C-D în SUA şi Japonia au fost 202 miliarde ECU, respectiv 102 miliarde ECU, faţă de UE care a cheltuit 141 miliarde ECU. Comparat cu PIB eforturile C-D ale UE sunt în mod semnificativ sub nivelul atins de celelalte două economii concurente.

În 1998, Japonia a alocat 3,03% din PIB-ul său pentru C-D, iar SUA 2,58%, faţă de numai 1,86% în UE. Din 1993-1994 UE a urmat o cale diferită şi eforturile sale pentru C-D au descrescut, pe când ele au crescut în SUA şi Japonia. În valoare absolută, cheltuielile cu C-D au crescut în UE şi SUA, iar în Japonia au stagnat în această perioadă.

O altă diferenţă între aceste economii o reprezintă ponderea cheltuielilor C-D în sectorul economic. În Japonia şi SUA acestea reprezintă 75%, respectiv 77%, din totalul cheltuielilor cu C-D în 1998, pe când acestea au fost de 64% în UE În contrast, cheltuielile făcute cu C-D în sectorul public (universităţi şi guvernamental) au fost mai mari decât în SUA, rspectiv Japonia.

Patru state membre (Germania, Franţa, Italia şi Regatul Unit) au realizat aproximativ 75% din cheltuielile totale cu C-D în UE în 1998. În termeni relativi, statele membre care au alocat mai mult din PIB-ul lor pentru C-D au fost: Suedia (3,77%), Finlanda (2,89%), Germania (2,29%), Franţa (2,19%), Olanda (2,04%%) şi Danemarca (1,93%). În perioada 1985-1998 s-au conturat două tendinţe diferite în statele membre. Cheltuielile cu C-D în patru state membre (Germania, Franţa, Italia şi Regatul Unit) au scăzut în termeni relativi faţă de PIB, în timp ce alte state membre şi le-au crescut, cu excepţia Olandei, cele mai mari creşteri având loc în Finlanda, Grecia, Irlanda, Spania, Portugalia şi Danemarca.

Cheltuielile cu C-D raportate la PIB în UE, 1985 şi 1996 (%)

	1985	1998
Grecia	0,28 (1986)	0,51 (1997)
Portugalia	0,39 (1986)	0,63 (1997)
Spania	0,55	0,9
Italia	1,13	1,02
Irlanda	0,82	1,40 (1997)
Austria	1,26	1,80
Regatul Unit	2,23	1,82
Belgia	1,65	1,84 (1997)
UE 15	1,97	1,86
Danemarca	1,25	1,93
Olanda	2,06	2,04 (1997)
Franţa	2,41 (1991)	2,19
Germania	2,74	2,29
Finlanda	1,58	2,89
Suedia	2,88	3,77
Islanda	0,74	2,02
Norvegia	1,49	1,66 (1997)
SUA	2,75	2,58
Japonia	2,58	3,03

Sectoarele de înaltă tehnologie joacă un rol în creştere în întreaga economie, în particular în procesele ce transformă cunoaşterea în inovare. Participarea şi evoluţia forţei de muncă în industriile de înaltă tehnologie şi serviciile bazate intensiv pe cunoaştere oglindeşte importanţa acestor sectoare în economia UE.

Pentru înţelegerea datelor publicate, este necesară definirea sintagmelor “industrie de înaltă tehnologie” şi “serviciu bazat intensiv pe cunoaştere”. Conform Eurostat [7, 8]:

- Industriile de înaltă tehnologie includ: industria chimică, construcţia de maşini şi echipamente industriale, calculatoare şi birotică, maşini şi aparate electrice, echipamente şi aparate de radio, televiziune şi comunicaţii, instrumente optice, de precizie şi medicale, motoare de vehicule, trailere, semitrailere şi alt echipament de transport.

- Serviciile bazate intensiv pe cunoaştere includ: transporturile pe apă, transporturile aeriene şi spaţiale, telecomunicaţiile şi poşta, intermediere financiară, cercetare şi dezvoltare, inovare, educaţie, sănătate şi protecţie socială, activităţi culturale şi sportive.

În 1999, în UE, din zece locuri de muncă în industrie, patru au fost furnizate de industriile de înaltă tehnologie şi din două locuri de muncă în sectorul serviciilor unul a fost furnizat de serviciile bazate intensiv pe cunoaştere. Între 1995 şi 1999, numărul locurilor de muncă în industriile de înaltă tehnologie din UE au crescut cu o medie anuală de 0,9% faţă de o creştere de 0,3% în tot sectorul industrial. În aceeaşi perioadă, numărul de locuri de muncă în sectorul serviciilor bazate intensiv pe cunoaştere a crescut cu o medie anuală de 2,9%, faţă de 1,8% pentru tot sectorul serviciilor.

Un procentaj mai mare al locurilor de muncă în sectorul serviciilor bazate intensiv pe cunoaştere, în 1999, îl au trei ţări nordice: Suedia (63%), Danemarca (60%) şi Finlanda (57%), faţă de media UE (48%). Cea mai mare rată de creştere a locurilor de muncă în sectorul serviciilor bazate intensiv pe cunoaştere a fost înregistrată între 1995 şi 1999 în Luxemburg (7,8%) şi Spania (5,8%). Cifrele referitoare la locurile de muncă din sectoarele de înaltă tehnologie nu reflectă în mod necesar participarea personalului cu calificare profesională superioară la activităţile din domeniul ştiinţei şi tehnologiei. O cale de obţinere a acestei informaţii este analiza datelor referitoare la numărul de persoane, din totalul forţei de muncă din UE, care au studii superioare şi lucrează în domeniul ştiinţei şi tehnologiei, denumit nucleul Resurselor Umane în Ştiinţă şi Tehnologie (HRST – Human Resources in Science and Technology). În 1999 23 milioane de persoane din UE intră în această categorie, reprezentând 13,5% din forţa de muncă din UE. Procentajul cel mai mare a fost în Suedia, Belgia, Danemarca şi Finlanda. În aceste state membre apoximativ o cincime din forţa de muncă are studii superioare şi lucrează în domeniul ştiinţei şi tehnologiei. Cel mai scăzut procentaj a fost înregistrat în Italia, Portugalia şi Austria. Ponderea HRST a crescut în toate statele membre în 1999 faţă de 1994. Datele arată o proporţie mai mare a femeilor cu studii superioare lucrând în domeniul ştiinţei şi tehnologiei (15% din forţa de muncă feminină din UE) în comparaţie cu bărbaţii (13% din forţa de muncă masculină din UE). Se pare că femeile sunt mai dispuse să lucreze în domeniul ştiinţei şi tehnologiei, conform studiilor universitare făcute, decât bărbaţii. Aceştia, se pare, preferă să lucreze după terminarea studiilor în profesii din afara domeniului ştiinţei şi tehnologiei. Această caracteristică a fost constatată în toate statele membre cu excepţia Germaniei (14% femei şi 15% bărbaţi) şi a Luxemburgului (egal 17%).

Forţa de muncă în industriile de înaltă tehnologie

şi serviciile bazate pe cunoaştere intensivă, în UE (%)

	Industrii de înaltă tehnologie din total industrie 1999	Creşterea medie anuală în industrie 1995 – 1999	Creşterea medie anuală în industriile de înaltă tehnologie 1995 – 1999	Servicii bazate pe cunoaştere intensivă din total servicii 1999	Creşterea medie anuală în servicii 1995 – 1999	Creşterea medie anuală în serviciile bazate pe cunoaştere intensivă 1995 – 1999
UE15	38	0,3	0,9	48	1,8	2,9
Belgia	39	-0,8	-0,7	51	2,3	4,1
Danemarca	34	-0,4	-2,5	60	1,4	2,7
Germania	46	-1,0	-0,1	47	1,2	2,9
Grecia	17(1998)	0,0 (1995-1998)	3,8 (1995-1998)	37 (1998)	2,9 (1995-1998)	4,0 (1995-1998)
Spania	29	2,9	4,3	39	4,1	5,8
Franţa	38	0,8	0,9	50	1,3	1,7
Irlanda	40	5,4	8,7	50	7,1	7,7
Italia	32	1,6	1,4	42	1,6	3,1
Luxemburg	15	-1,1	-1,3	50	4,0	7,8
Olanda	32	0,4	1,1	55	2,9	4,6
Austria	32	-1,8	-0,2	44	1,4	2,1
Portugalia	15	2,8	-0,9	36	0,3	-1,3
Finlanda	36	3,3	5,8	57	4,2	3,8
Suedia	44	-1,1	0,8	63	-0,1	0,1
Regatul Unit	43	-0,3	1,1	54	1,9	2,8

În valoare absolută, UE ocupă locul doi, în ceace priveşte cheltuielile cu C-D, cu 135 miliarde ECU după SUA (168 miliarde ECU) şi înaintea Japoniei (107 miliarde ECU). În termeni relativi UE devine ultima cu 1,9% din PIB, comparat cu 2,71% şi 2,98% în SUA, respectiv în Japonia. Cheltuielile C-D au crescut cu 14% în termeni reali în ultimi zece ani în UE, comparat cu 21% în SUA şi aproape 35% în Japonia. Diferenţa între UE şi aceste două ţări s-a mărit în ultimii ani, în timp ce efortul UE a scăzut de la 1,98% la 1,9% din PIB între 1993 şi 1997; această cifră tinde să crească în celelalte două ţări începând cu 1994.

Ponderea cheltuielilor C-D în UE, pe sectoare, 1997 (% din PIB)

	Economie	Guvernamentale	Universitare	Total
Suedia	2,86	0,14	0,82	3,8
Finlanda	1,83	0,38	0,55	2,8
Germania (1996)	1,52	0,35	0,42	2,3
Franţa (1996)	1,44	0,47	0,39	2,3
Danemarca	1,28	0,35	0,42	2,1
Regatul Unit	1,22	0,26	0,37	1,9
Olanda (1996)	1,11	0,39	0,6	2,1
Belgia (1995)	1,08	0,06	0,44	1,6
Irlanda (1995)	0,94	0,13	0,26	1,3
Austria (1993)	0,83	0,13	0,52	1,5
Italia	0,58	0,22	0,28	1,1
Spania	0,42	0,15	0,28	0,9
Portugalia	0,15	0,16	0,27	0,7
Grecia (1993)	0,13	0,15	0,19	0,5

Distribuţia cheltuielilor C-D în UE arată că în 1997 cea mai mare parte a fost în sectorul economic (63% din cheltuieli), urmat de sectorul universitar (21%) şi sectorul guvernamental (16%). Această distribuţie diferă mult de la un stat membru la altul:

- Procentul de cheltuieli C-D în sectorul economic variază de la 75% în Suedia la 22% în Portugalia.

- Procentul de cheltuieli C-D în sectorul universitar variază de la 41% în Portugalia la 20% în Finlanda.

- Procentul de cheltuieli C-D în sectorul guvernamental variază de la 4% în Suedia la 24% în Portugalia.

Intensitatea C-D şi inventivitatea în câteva regiuni UE

	Cheltuielile C-D % din Produsul Regional Brut		Cereri de brevetare la 1 milion locuri de muncă
Oberbayren (Germania – 95)	4,72	Oberbayren (Germania)	1012
Braunschweig (Germania – 95)	4,55	Stuttgart (Germania)	942
Stuttgart (Germania – 95)	4,47	Stockholm (Suedia)	759
Tübingen (Germania – 95)	3,98	Rheinhessen–Pfalz (Germania)	749
Köln (Germania – 95)	3,61	Freiburg (Germania)	736
Uusimaa (Finlanda – 95)	3,60	Darmstadt (Germania)	717
Berlin (Germania – 95)	3,36	Tübingen (Germania )	712
Karlsruhe (Germania – 95)	3,33	Noord-Brabant (Olanda)	707
Midi - Pyrénées (Franţa – 96)	3,30	Vorarlberg (Austria)	693
Île – de – France (Franţa – 96)	3,25	Mittelfranken (Germania)	684

În termeni absoluţi, Île-de France a fost regiunea care a cheltuit cel mai mult în C-D (11,4 miliarde ECU în 1996). În termeni relativi, regiunile germane domină în ceace priveşte intensitatea efortului C-D şi inventivitatea [5].

În [4] este analizat impactul economic al investiţiilor străine în activităţi industriale şi servicii în opt ţări membre ale UE: Danemarca, Irlanda, Italia, Olanda, Finlanda, Suedia, Regatul Unit şi Spania (înţelegând prin întreprindere cu capital străin întreprinderea care este controlată majoritar de persoane fizice sau juridice nonrezidente). Studiul încearcă să răspundă următoarelor întrebări:

- Care este ponderea întreprinderilor cu capital majoritar străin în economia naţională (numărul întreprinderilor, valoare adăugată, locuri de muncă etc.)?

- Care sunt ţările de reşedinţă ale investitorilor?

- Ce activităţi sunt desfăşurate de aceste întreprinderi?

- Care sunt caracteristicile acestor întreprinderi (volumul de activitate, productivitatea, performanţele, etc.) în comparaţie cu întreprinderile cu capital autohton?

Numărul întreprinderilor cu capital majoritar străin, în 1997, reprezintă o mică parte, mai puţin de 1% din numărul total de întreprinderi în fiecare din ţările amintite, dar impactul economic al acestor întreprinderi este mult mai mare: 12,4% din locurile de muncă în industrie şi servicii în Suedia sau 11,6% în Regatul Unit, au creat 16,6%, respectiv 11,6% din valoarea adăugată în aceste ţări. Întreprinderile cu capital majoritar străin au o pondere mai mare în sectorul industrial decât în sectorul serviciilor în aceste ţări. Impactul economic mare este determinat de dimensiunea întreprinderilor cu capital străin, acestea fiind considerabil mai mari decât cele cu capital autohton. Dimensiunea medie a întreprinderilor cu capital străin a fost de 15 ori mai mare decât a întreprinderilor cu capital autohton în Olanda, de 19 ori în Finlanda, de 20 ori în Suedia, de 23 ori în Regatul Unit, în ceace priveşte numărul de salariaţi. În sfera serviciilor raportul variază de la 12 la15 în aceleaşi ţări.

Cercetare şi Dezvoltare în ţările candidate la aderarea la UE

şi în Federaţia Rusă, 1998.

	Cheltuieli pentru CD (milioane ECU)	Cheltuieli pentru CD (% PIB)	Cheltuieli pentru C-D în sectorul economic (%)	Rata de creştere a personalului CD 1994-1998 (%)
UE 15	141200	1,86	63,7	+3,7
Bulgaria	65	0,59	18,7	-31,8
Cipru	19	0,23	13,9	…
Republica Cehă	630	1,27	64,6	+21,2
Estonia	29	0,62	19,6	…
Ungaria	285	0,68	38,4	+3,8
Letonia	24	0,45	21,0	-11,8
Lituania	55	0,57	1,8	-3,1 (1996-1997)
Polonia	1022	0,73	41,5	+8,8
România	184	0,50	76,7	-12,3
Republica Slovacă	156	0,86	65,8	-0,7
Slovenia (1997)	228	1,42	53,0	-4,2 (1994-1997)
Federaţia Rusă	2303	0,93	69,0	-22,7

Descompunerea cheltuielilor pentru C-D pe sectoare prezinta diferente semnificative între ţările studiate. În 1998 participarea sectorului economic variază de la 2% în Lituania până la 77% în România. Se evidenţiază o pondere mai mare a cheltuielilor C-D în sectorul economic în România, Rusia (69%), Republica Slovacă (66%) şi Republica Cehă (65%). Ponderea cheltuielilor C-D în sectorul guvernamental a fost mai mare în Bulgaria (76%), Cipru (61%) şi Lituania (59%), iar sectorul universitar atinge 56% din cheltuielile C-D în Estonia şi 47% în Letonia.

Evoluţia personalului din C-D între 1994 şi 1998 prezintă tendinţe contrastante în ţările candidate la aderarea la UE. Numai trei ţări candidate raportează o creştere a personalului din CD: Republica Cehă (+21,2%), Polonia (+8,8%) şi Ungaria (+3,8%) faţă de o cifră echivalentă de +3,7% în UE. Alte ţări au înregistrat o scădere uşoară în Republica Slovacă (-0,7%) şi o scădere drastică în Rusia (-22,7%) şi Bulgaria (-31,8%).

Se poate considera că un nivel cultural şi tehnologic ridicat, la a cărui constituire, pe plan naţional, contribuie şi cercetarea–dezvoltarea, constituie un element de atracţie şi în factor favorizant pentru atragerea de investiţii de capital străin, pentru a nu vorbi despre forţa, capabilitatea pe care o oferă pentru acordarea de investiţii de capital în străinătate. În consecinţă:

Întreprinderi cu capital stăin în industrie şi servicii

în câteva ţări din UE, 1997 (%)

	Contribuţia la total valoare adăugată	Contribuţia la numărul total de locuri de muncă
Danemarca	17,9	8,7
Italia	…	7,2
Olanda	14,6	9,8
Finlanda	11,7	9,7
Suedia	14,9	12,4
Regatul Unit	16,6	11,6

SUA a fost cel mai mare investitor străin în 1997, atât în ceea ce priveşte valoarea investiţiei cât şi numărul locurilor de muncă create, situându-se pe primul sau al doilea loc în fiecare ţară. În mod special investiţiile SUA reprezintă în Regatul Unit 48% din total valoare adăugată şi 44% din numărul total de locuri de muncă, iar în Olanda 44%, respectiv 31%. În cele 6 ţări analizate, Elveţia apare de patru ori în topul primilor cinci investitori, iar Japonia o singură dată. Din UE cei mai importanţi investitori au fost Regatul Unit, Germania şi Olanda.

Cei mai importanţi investitori străini din câteva ţări UE şi contribuţia la total valoare adăugată şi la numărul total de locuri de muncă, 1997 (%)

Danemarca			Irlanda			Olanda
	V	L		V	L		V	L
SUA	17,3	19,0	Regatul Unit	55,9	66,9	SUA	44,2	31,2
Norvegia	12,9	4,0	SUA	28,2	17,3	Regatul Unit	12,2	14,1
Suedia	12,4	16,9				Germania	9,6	11,9
Regatul Unit	11,9	9,9				Elveţia	6,5	7,9
Germania	10,9	17,4				Franţa	5,3	6,3
Primii cinci	65,5	67,1	Primii doi	84,1	84,2	Primii cinci	77,7	71,4

Finlanda			Suedia			Regatul Unit
	V	L		V	L		V	L
Suedia	22,3	23,5	SUA	23,7	18,9	SUA	48,0	44,1
SUA	22,1	16,3	Olanda	14,1	12,4	Germania	9,4	9,8
Elveţia	13,4	12,9	Regatul Unit	10,4	11,3	Franţa	8,9	8,0
Olanda	9,3	7,9	Elveţia	10,4	10,8	Japonia	7,4	6,8
Norvegia	7,7	8,7	Norvegia	9,9	9,8	Elveţia	5,2	7,1
Primii cinci	74,9	69,2	Primii cinci	68,4	63,2	Primii cinci	78,8	75,9

V – valoare adăugată

L – locuri de muncă

În sectorul serviciilor cea mai ridicată participare a investitorilor străini este în comerţ (31,7% în Irlanda) şi în servicii economice (15,2% în Regatul Unit).

Contribuţia investiţiilor străine în câteva ţări UE în sectorul serviciilor,

la total valoare adăugată şi la numărul total de locuri de muncă, 1997 (%)

	Servicii		Comerţ		Hoteluri şi restaurante		Transport şi comunicaţii		Servicii economice
	V	L	V	L	V	L	V	L	V	L
Danemarca	17,9	8,7	21,8	9,5	9,0	6,4	3,7	7,3	11,8	7,1
Irlanda	…	…	31,7	21,1	…	…	4,9	4,1	10,3	8,1
Italia	…	7,2	…	13,0	…	12,4	…	2,1	…	5,3
Olanda	9,6	7,7	11,9	10,7	10,3	6,2	4,6	4,8	9,4	6,5
Finlanda	11,0	8,6	17,5	11,4	0,5	0,6	3,4	3,6	10,4	10,1
Suedia	12,0	9,8	18,8	11,1	12,0	9,7	7,1	6,8	9,1	10,3
Regatul Unit	12,4	9,6	12,5	8,4	10,4	8,1	8,2	7,4	15,2	12,5

Capitolul 5. Factori determinanţi ai impactului

Investiţiile care se fac în domeniul cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tenologice, precum şi formele de manifestare a impactului activităţilor acestui domeniu asupra dezvoltării economice şi sociale, sunt determinate de o multitudine de factori:

¨Prosperitatea afacerilor şi a economiilor prin aplicarea rezultatelor obţinute în cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică.

¨Stimularea competitivităţii economice.

¨Liberalizarea şi globalizarea economiilor.

¨Desfiinţarea regimurilor restrictive care protejau firmele ineficiente de competiţia internă şi internaţională şi schimbarea acestor practici; cu reversul medaliei, privind menţinere sau nu, în aceste condiţii, a unor ponderi suficiente a capacităţilor şi a producţiei naţionale.

¨Identificarea şi rezolvarea problemelor privind:

- calitatea produselor;

- proiectarea produselor;

- organizarea producţiei;

- marketing-ul.

¨Acceptarea competiţiei, care înseamnă, pentru toate firmele, indiferent de dimensiunile şi nivelul lor de dezvoltare şi competenţă, plasarea inovării, a învăţării şi creerii de cunoştinţe în centrul strategiei lor.

¨Extinderea cunoştinţelor, în special în domeniul proiectării produselor, în ingineria proceselor, în controlul calităţii, în management, în abordarea oportunităţilor de investiţii.

¨Creşterea capacităţii de inovare pentru realizarea dezvoltării economice şi a unei conpetitivităţi durabile.

¨Transformarea economiei în „economie bazată pe cunoştinţe”;

¨Recunoaşterea creaţiei ca bază a dezvoltării economice;

¨Colaborarea cu diferiţi factori din exteriorul întreprinderilor cum sunt: institutele de C–D, furnizorii de tehnologii, clienţii, instituţiile de credit, colaboratorii politicilor de dezvoltare;

¨Colaborarea cu factorii de specialitate interni şi externi, în special în domeniile cu rol determinant în inovarea producţiilor, precum:

-materiale noi;

-biotehnologii;

-tehnologia informaţiei;

¨Dezvoltarea tehnicilor manageriale pentru stimularea proceselor de inovare;

¨Stimularea unei noi viziuni asupra relaţiei între cercetare şi dezvoltarea tehnologică pe de o parte, economie şi societate pe de altă parte;

¨Creşterea interesului general pentru politici orientate către diseminarea şi utilizarea cunoştinţelor;

¨Posibilitatea de supravieţuire a întreprinderilor în caz de criză economică.

Toate acestea – la dimensiuni date ale resurselor investite în C–D.

Amploarea şi profunzimea impactului depind, însă, în mod esenţial, de dimensiunea resurselor – financiare, umane, investiţionale, materiale, puse la dispoziţia cercetări, după cum credem că datele citate în capitolul 4 au arătat pe deplin, ca rezultat al experienţei internaţionale. De asemenea, constituie factori determinanţi clarviziunea, coerenţa şi consecvenţa programelor de C–D–I, atât la nivel de concepţie, cât şi la nivel de implementare şi îndeplinire.

*

* *

Maximizarea productivităţii muncii sociale presupune maximizarea raportului PIB / locuitor, ceea ce este echivalent cu maximizarea valorii adăugate pe lucrător:

Max PIB / loc -> Max VA / lucrător, (1)

relaţie valabilă de la nivelul microeconomic până la cel macroeconomic.

Întrucât valoarea adăugată este suma amortizării, a profitului şi a cheltuielilor salariale, relaţia (1) se poate transcrie:

Max PIB / loc =

Max (amortizări + profit + cheltuieli salariale) / cheltuieli salariale,

(2)

sau

Max PIB / loc =

Max (amortizări / cheltuieli salariale + profit / cheltuieli salariale)

(3)

Aceste relaţii pot servi pentru analiza comparativă atât a unor scenarii, cât şi a unor ţări, sau a unor întreprindri, sau a unor stări ale unei ţări sau ale unei întreprinderi, la momente diferite de timp, putându–se considera ca cele care prezintă valori maximale (sau – mai mari) prezintă un impact mai puternic al cercetării–dezvoltării asupra economiei; desigur, cu conştiinţa faptului că impactul C–D nu este obligatoriu singurul factor determnant al rezultatului obţinut.

Imobilizările sunt: corporale, necorporale (acestea din urmă – incluzând amortizarea proprietăţii industriale / intelectuale;

proprii, sau achiziţionate prin licenţe.

Preţul unui produs este cel care se stabileşte pe piaţă. Cu cât include mai multă inovare utilă, cu atât se obţin preţuri mai mari (nu fără excepţii: uneori trebuie pierdere pentru a asigura promovarea). Dar şi: cu atât este mai mare riscul, incertitudinea.

Alt factor de risc şi eroare: dimensiunea pieţei, volumul desfacerilor.

Redresarea şi dezvoltarea economică se realizează prin profit, atât reinvestibil, cât şi alocabil pentru consum (condiţie pentru dezvoltarea piaţei interne, care condiţionează, la rândul său, productivitatea românului, creşterea resurselor sociale). Stiinţa şi inovarea sunt singurele care pot conduce la profit sistematic, la nivel social (nu profit al unora în dauna altora).

Capitolul 6. Particularizări la impactul programelor de cercetare–dezvoltare–inovare din România

6.1. Caracterizări privind tipologia programelor de C-D româneşti şi impactul lor asupra economiei şi societăţii româneşti.

Obiectivul (= impactul dezirabil) al programelor de CS-DT-I constă în:

n ocuparea unor poziţii şi ponderi convenabile în nişe date de piaţă (internă, externă) concurenţială; extinderea ponderii / limitarea reducerii ponderii pe o anumită nişă de piaţă;

n crearea unor noi nişe de piaţă cu avans concurenţial propriu;

n reducerea pierderilor / creşterea profitabilităţii în nişe de producţie / prestări servicii sau nişe de piaţă semnificative;

n crearea de condiţii / crearea de suport pentru satisfacerea unor cerinţe ce condiţionează menţinerea / pătrunderea pe anumite pieţe;

n dezvoltarea / actualizarea cunoaşterii unor legi, cauzalităţi, valori de mărimi etc.;

n crearea unui sistem de metode şi informaţii suport / selectarea unui sistem de cunoştinţe suport pentru desfăşurarea unor procese economice, sociale şi socio-umane, tehnico-ştiinţifice, ecologice, militare.

Eficienţa programelor se determină via impact (prin comparare cu eforturile)

Tipuri de programe - Tipuri de rezultate ale programelor - tipuri de impact

Programe-domeniu - pentru domenii prioritare ale cunoaşterii / ale progresului tehnic; pentru explorarea (investigarea) unor posibilităţi de străpungeri ştiinţifice / tehnologice

Programe-obiect - pentru realizarea deliberată a unor noi funcţiuni, tipuri de performanţe, niveluri de performanţă / caracteristici, sisteme, produse, servicii, tehnologii; pentru elucidarea (explicitarea) unor legi; pentru determinarea (aflarea) unor valori, a unor stări trecute, prezente, viitoare, probabile

O varientate a progamelor–obiect o constituie programele complexe, care reunesc echipe pluridisciplinare, din diferite unităţi ce lucrează în mod coordonat.

Diferenţe între program şi cercetări necuprinse într-un program (dacă programul este real, nu formal):

Programul-domeniu:

n --concentrarea de resurse creşte şansele de succes tehnic

n --idem selectarea ameliorată a direcţiilor de cercetare

n --idem abordarea corelată a cercetărilor, compatibilizarea obiectivelor, a interfeţelor etc. (apropiere de programe-obiect)

n --cunoaşterea şi managementul domeniului în ansamblu cresc şansele de succes comercial

Programul-obiect

n --fiind construit matricial, pluridisciplinar, cresc şansele soluţionării optime a problemelor, fiecare componentă - cu soluţia şi tehnologia adecvată (abordarea non-program este, de regulă, subrdonată, preconceput, tehnologiei în interiorul căreia a fost demarată)

Ceea ce nu au realizat (încă) programele de C-D româneşi post-1989 (şi nici multe dintre programele de C-D ante-1989 nu erau mult mai valide sub acest aspect, cu tot caracterul voluntarist, dictatorial şi planificatorist centralizat al sistemului, dar atunci – având fundamentul politicii de autarhie industrială) a fost combaterea (remedierea, asanarea) fărâmiţarii forţelor / eforturilor / resurselor de cercetare în sensul concentrării lor asupra unor obiective tehnologice - economice - sociale în care să se depăşească bariera de potenţial / masa critică necesară obţinerii unor realizări competitive, cu succes de piaţă semnificativ în condiţiile comerţului internaţional liberalizat. Dintotdeauna după 1945 - dar în special după 1989 - situaţia din cercetarea românească a putut fi caracterizată (ca regulă, nu fără excepţii) prin faptul că determinante în planificarea concretă a temelor şi în alocarea de fonduri pe unităţi şi pe teme au fost dorinţa de independenţă ştiinţifică a cercetătorilor, pe teme proprii şi cu realizări care să poată fi considerate şi afirmate ca fiind proprii, libere de stresul ştiinţific şi uman al coordonării cu alţii, libere de bătaia de cap a interfeţelor, a compatibilităţilor şi a sistemicităţii, cu suportul absolutismului conducerii ierarhice piramidale, organic interesată în “integrarea” opusă specializării şi cooperării (în toate domeniile, nu numai în cercetare). Toate acestea – asociate cu criteriul şi preocuparea de a se asigura fonduri pentru existenţa tuturor, de a împărţi prea puţinul disponibil “în mod echitabil”, pentru a preveni şi a evita conflictele, protestele şi reclamaţiile.

Ceea ce s-a urmărit şi s-a realizat a fost:

n alocarea de resurse, pe domenii, în proporţii care au ţinut seama de priorităţile ştiinţifice, tehnologice, economico-sociale naţionale şi mondiale;

n filtrarea / eliminarea ofertelor de teme cu aplicabilitate vădit incertă sau nesemnificativă sau cu rezultate scontate de interes dubios.

Ceea ce se poate aprecia că nu s-a asigurat în suficientă măsură (nici la nivel ORIZONT 2000, nici la nivel PNCD, deocamdată - desigur, nu fără unele excepţii) şi, la nivelul prezentului studiu, se consideră că rămâne deschis pentru viitor, a fost selectivitatea strategică, concentrarea coordonată a resurselor asupra unor priorităţi tehnologice şi utilitare punctuale (sau areale), asigurarea soluţionării complexe, inclusiv inter- şi pluridisciplinare, a unor probleme complexe, apte să se constituie, în mod deliberat şi organizat, în nişe de piaţă cu poziţii competitive pentru economia românească.

6.2. Consideraţii privind impactul unor programe de cercetare - dezvoltare existente în România

Programul ORIZONT 2000 şi obiectivele sale

Programul Naţional C-D ORIZONT 2000 are o structură de program cadru şi a fost adoptat prin HG 1095/ 95, fiind “armonizat” pe de o parte cu rezultatele perioadei anterioare (1994 –1995), iar pe de alta, cu cel de al 4-lea Program Cadru al Uniunii Europene.

Prin Programul adoptat, se încerca în mod raţional asigurarea unei continuităţi între ceea ce s-a realizat anterior în cercetarea românească şi conturarea acelor domenii şi priorităţi care ar putea fi în sinergie cu tematicile abordate în ţările UE.

Această politică, care a determinat întocmirea Programului, avea la bază intenţia ca obiectivele abordate să fie armonizate cu cele din Programul Cadru 4, creând condiţiile necesare pentru o participare în viitor a echipelor româneşti în cercetare, la programe comune de cercetare cu colective europene, practică devenită curentă astăzi în UE.

Se poate afirma că acest Program ORIZONT 2000 a reprezentat o reală deschidere faţă de cercetarea europeană, obligând cercetătorul român să vină cu tematici mai generoase, utile atât pentru dezvoltarea României, cât şi, conform principiului subsidiarităţii – să satisfacă cerinţele altor ţări europeene.

Totodată, această analiză a permis cercetătorilor din România să se documenteze asupra politicilor europene în domeniul ştiinţei, făcându-i apţi să propună proiecte în cadrul competiţiilor europene, numărul de astfel de proiecte şi valoarea lor ştiinţifică crescând de la an la an.

Obiectivele Programului ORIZONT 2000 au fost îndreptate în special spre următoarele direcţii:

· Realizarea unei infrastructuri eficiente şi sigure, cu accent pe comunicaţii, informatică, energie

· Creşterea competitivităţii industriale şi integrarea tehnologică şi industrială

· Alinierea produselor şi serviciilor la normele şi standardele Comunităţii Europene

· Calitatea şi protecţia mediului

· Participarea la acţiuni de cooperare tehnico-ştiinţifică internaţională

· Valorificarea superioară a potenţialului agricol/silvic

Există opinii conform cărora caracterul programului s-a dorit a fi puternic interdisciplinar şi intersectorial, presupunând o largă cooperare între colective de cercetare, ca şi dezvoltarea de parteneriate. Ca scop final al Programului s-a solicitat realizarea de Proiecte C-D de ţinută, cu obiective naţionale şi internaţionale în consonanţă, cooperări interdisciplinare în realizarea unor tehnici complexe, un impact crescut al rezultatelor ştiinţifice asupra economiei şi societăţii.

Din păcate, reducerea substanţială a fondurilor alocate cercetării ştiinţifice – an de an mai mici – nu a permis atingerea tuturor obiectivelor propuse, în special la acele cercetări care urmau să se finalizeze prin prototipuri şi care din cauza costurilor ridicate nu au mai putut fi realizate. Se poate menţiona cazul cercetărilor în domeniul metroului – rezolvare modernă cu acţionare în c.a. – a căror soluţii finalizate n-au putut fi aplicate, costul prototipului neputând fi asigurat din fondurile alocate cercetării.

Dar chiar şi în aceste condiţii de restricţii financiare, informaţii extrase din băncile de date ale Comisiilor de specialitate din cadrul Colegiului Consultativ al Cercetării, arată că principalele obiective ale Programului au fost atinse şi că există numeroase rezultate care ar putea fi promovate fie ca oferte înaintate IMM-urilor, fie unităţilor industriale mai mari.

Din punct de vedere al impactului ştiinţei asupra societăţii, se poate spune că el există, chiar dacă este timid. Faptul că există o serie de proiecte care se valorifică industrial: echipamente de automatizare în industria alimentară, acţionări în tracţiune pentru troleibuze şi tramvaie, maşini agricole, maşini şi transformatoare, programe informatice, dau covingerea că sprijinind transferul tehnologic al unor soluţii, statul va putea beneficia de impactul pozitiv pe care ştiinţa îl poate produce asupra societăţii.

Deosebit de important este faptul că, printre obiectivele Programului, au fost introduse o serie de problematici menite a creşte competenţa cercetătorului, ridicarea nivelului cercetării româneşti şi al prestigiului său, din rândul acestora putându-se menţiona:

· Susţinerea cercetării fundamentale, într-un corect echilibru cu cea aplicativă

· Subvenţionarea literaturii ştiinţifice, sute de titluri putând să apară datorită acestei politici

· Sprijin acordat cercetării pentru organizarea de manifestări ştiinţifice

Indicatori utilizaţi pe programe ANŞTI (inclusiv pentru Programul ORIZONT 2000)

Lipsa unui sistem unitar de raportare în cercetare [12], conduce la faptul că este dificil de concentrat datele care se colectează oarecum la cerere, sub forma unor indicatori. Există însă o serie de indicatori cu care se operează, precum şi date care în viitor ar putea fi prelucrate şi aduse la formele practicate în statisticile internaţionale. În cele ce urmează, se vor prezenta o serie de indicatori cu care se operează.

A) Indicatorul: Ponderea cheltuielilor pentru activitatea C-D/PIB [%]

Acest indicator a cunoscut în perioada anilor 1996-1999 o continuă scădere [13]:

1996	0, 71
1997	0, 58
1998	0, 47
1999	0, 3

Elementul important de remarcat şi de care trebuie ţinut seama în viitor este faptul că finanţarea în fazele finale ale cercetării înainte de transfer s-a redus, când în mod normal ea trebuia să fie mare şi acordată cu cerinţele unui transfer tehnologic de succes.

B) Indicatorul: Ponderea cheltuielilor pentru Programul ORIZONT raportate la PIB [%]

Ţinând seama de faptul că după demararea Programului ORIZONT 2000, au fost finanţate şi alte proiecte, sumele alocate Programului s-au redus continuu, finanţarea obiectivelor din Program urmând a înceta în anul 2002.

Din fondurile totale acordate cercetării, cele destinate Programului ORIZONT 2000, raportate la PIB, au fost, în aceeaşi perioadă, următoarele:

1996	0,31
1997	0,24
1998	0,18
1999	0,11

C) Indicatori de personal

Statisticile cu care se operează urmăresc evoluţia numărului de cercetători ca şi repartizarea lor în cadrul tematicilor abordate în cadrul Programului ORIZONT 2000. Aceşti indicatori sunt:

C1) Indicatori de structură a personalului C-D [ I s]

El este definit ca raportul între numărul celor cu studii superioare şi cel cu studii medii.

În anul 1997, acest raport era de ordinul 1/ 0,73, adică la o persoană cu studii superioare angajată în activitatea C-D, revenind 0,73 personal auxiliar.

C2) Indicatorul de concentrare a echipei de cercetare [ I _cec]

Acest indicator este destinat a da informaţii asupra personalului cu studii superioare alocat unei teme de cercetare şi dă o anumită imagine asupra complexităţii temei şi a sumelor cerute.

Indicatorul I _cec este definit astfel:

Personal cu studii superioare / număr de teme în ORIZONT

Această valoare a fost în anul 1997 de 2,75, cu o uşoară scădere în anii ce au urmat.

D) Indicatori de finanţare

Aceşti indicatori sunt destinaţi pentru a evalua sumele acordate pentru o temă de cercetare F _at şi cea care revine unui cercetător F _ac.

D1) Indicatorul de finanţare F _at este calculat raportând fondul total alocat prin Programul ORIZONT 2000, la numărul de teme:

F _at= Fond total alocat prin Programul ORIZONT /numărul de teme.

În anul 1997 acest indicator avea valoarea 54,8 milioane lei.

D2) Indicatorul F _ac, fonduri alocate în medie pe cercetător, este calculat raportând valoarea fondului total alocat prin Programul ORIZONT 2000 la numărul personalului cu studii superioare

F _ac=fond total alocat prin Programul ORIZONT / numărul personalului cu studii superioare.

E) Indicatorul: număr de publicaţii la mia de personal cu studii superioare.

Se calculează conform practicii internaţionale, în anul 1997 având valoarea de 180.

F) Indicatorul: număr de brevete înregistrate la mia de personal cu studii superioare.

În anul 1997 valoarea indicatorului era de 17.

De reflectat în viitor, dacă este corect ca indicatorul să fie construit având la bază brevetele înregistrate şi nu cele acordate şi dacă să se raporteze doar la personalul cu studii superioare.

G) Alte consideraţii

Există în documentele Programului ORIZONT 2000 numeroase alte date de evoluţie a unor componente, care nu sunt prelucrate pentru a fi aduse la forma unui indicator.

Ele dau tendinţele (evoluţie personal, manifestări ştiiţifice, resurse etc.) şi sunt utile pentru anumite interpretări calitative.

Este recomandabil însă pentru viitor ca aceste date să fie prelucrate şi, împreună cu organismul de statistică, să selecteze acele date care justifică includerea lor sub forma unor indicatori.

6.2.3. Planul Naţional de Cercetare–Dezvoltare şi Inovare (PNCDI)

La nivelul PNDI, până la data documentării efectuate au fost adoptaţi următori indicatori:

Indicatori fizici

Număr de proiecte contractate şi cofinanţate de agenţii economici care beneficiază de rezultatele obţinute (proiecte în continuare şi proiecte noi)

Număr de agenţi economici care cofinanţează proiecte în cadrul programului

Indicatori de rezultate

Creşterea numărului de agenţi economici cofinanţatori şi beneficiari ai proiectelor în cadrul programului

Indicatori de eficienţă

Cheltuilala medie anuală de la buget pentru finanţarea unui proiect, cu excepţia celor în parteneriat internaţional

Capitolul 7. Surse de date şi informaţii, accesul la ele

7.1. Transferul tehnologic generează impact asupra societăţii

Reuşita unui transfer tehnologic al rezultatului stiintific este dovedita prin efectele pe care le genereaza in societate, prin impactul pe care-l are asupra economiei si societatii.

In paralel cu scurtarea duratei de cercetare , cu cooperarea mai strânsă intre “actorii“ care dezvoltă o soluţie - cercetare fundamentală - cercetare tehnologică - producător - , transferul tehnologic constituie momentul in care intrarea pe piata a produsului nou sau a tehnologiei este un succes sau esec .

Specialisti in domeniul Politicii Stiintei apreciaza ca finalizarea unui rezultat stiintific este mai slaba in Europa, comparativ cu SUA si JAPONIA , Europa pierzand importante segmente de piata datorita unor lansari industriale mai tarzii .

Acesta este si motivul pentru care valorificarea solutiei stiintifice - cea care prin efectele sale reprezinta impactul asupra economiei si societatii - constituie o preocupare urmărită cu atenţie de guverne .

Apar Agentii de Valorificare a rezultatelor cercetarii in Franta, Germania, Anglia, Olanda. Agenţia de valorificare a rezultatelor din Franta - ANVAR-ul - este cunoscuta prin transferurile realizate , prin politicile stimulative pe care le dezvolta in acest domeniu .

Daca, in lume, aceasta politica este urmarita cu atentie, fiind o problema de existenta a unor domenii sau segmente industriale , in Romania problema transferului si implicit al impactului generat asupra societatii, sunt insuficient urmarite si sustinute.

În 1992–1994, pe bază de contract cu Ministerul Cercetării şi Tehnologiei, SCIENTCONSULT a realizat un ansamblu de documentaţii necesare pentru constituirea şi funcţionarea unei “Agenţii pentru Transferul de Tehnologie şi Valorificarea Rezultatelor Cercetărilor”, inclusiv instituirea profesiunii de “Agent de transfer de tehnologie” şi un program de pregătire a acestora. Rezultatele obţinute nu au putut fi promovate.

De la o perioada in care cercetarea romaneasca raspundea “prin comandă“ la unele solicitari ale economiei, reusind in multe situatii sa ofere solutii viabile , schimbarea sistemului economic dupa anul 1990 , cautarile in organizare si dificultatile financiare cu care se confrunta economia , au determinat ca interesul pentru cercetare si implicit raspunsul sau sa fie mult mai redus, diminuat si de faptul ca achizitiile de produse si tehnologii - deci cele care pot provoca un impact economic si social - nu au fost intotdeauna transparente.

Pe de altă parte, nici cercetarea stiintifica nu a gasit cele mai potrivite cai de a aborda o serie de tematici de interes pentru economie si nici nu a reusit, chiar atunci cand a avut o solutie de impact, sa o promoveze .

Indiferent insa de aceste deficiente , din rapoartele anuale ale MCT si ANSTI, rezulta ca exista inca numeroase rezultate care nu-si gasesc inca drumul spre valorificare , nu reusesc sa conduca la efectele economico- sociale pe care solutia le contine , dar nu le poate elibera .

In scopul de a depista căi, mijloace si surse de date care sa conduca la o colaborare mai stransa intre cercetator - producator - utilizator in valorificarea unor cercetari care sa genereze un impact pozitiv asupra societatii, se vor sugera / se vor reaminti în cele ce urmează o serie de căi care ar putea veni in întâmpinarea obiectivului propus, şi anume de a amplifica impactul rezultatului ştiinţific în economie şi societate .

7.2 . Surse de informaţii

* Raportul de valorificare

Este o sursa primara de informatii , raportul incheindu-se conform Metodologiei MCT , la incheierea fiecarei tematici finantate de minister .

Documentul cuprinde o serie de date tehnice si economice, propuneri de valorificare, informatii asupra necesarului sau a unor conventii cu agenti economici .

Daca este completat corect , Raportul poate constitui o sursa de informatii de real interes pentru un viitor producator sau utilizator

* Băncile de date

Pe baza informatiilor cuprinse in Raportul de valorificare , Comisia de Electrotehnica , Electronica si Mecanica fina din cadrul Colegiului Consultativ al Cercetarii a initiat constituirea unei Banci de date pentru temele finalizate si apartinand, prin finantare si profil , de aceasta .

S-a elaborat un program de calcul suplu, care permite ca , pe baza unor cuvinte cheie, sa se obtina informatii asupra tematicilor finalizate in cadrul Programului ORIZONT 2000 , oferind celui ce consulta Banca , date asupra Unitatii elaboratoare , adresa , date de contact . In anexa se prezinta o asemenea interogare pentru un anumit subiect .

Devenita operationala in acest an (partial, pentru ca trebuie tinuta la zi), ea a permis deja initierea unor discutii de interes privind transferul unor rezultate spre agentii economici .

Se intentioneaza generalizarea proectului de Banca de date si spre alte Comisii, creindu-se posibilitatea ca, în 1-2 ani , informatiile din toate sectoarele sa fie concentrate . Mai mult , se poate gandi si la o interconectare a bancilor existente si un acces pe INTERNET .

* SITE-uri pe INTERNET

Prezentarea pe aceasta cale a unor informatii de interes , solutii valorificabile etc., poate constitui un mijloc util de diseminare a informatiei .

* Publicatii

Publicatiile - stiintifice, comerciale sau de informare - pot juca un rol important in promovarea unor informatii , atat pentru eventualii producatori, cat si pentru pregatirea viitorilor utilizatori . De aceea, se recomanda o mai intensa utilizare a unor asemenea mijloace pentru promovarea unor tehnici care pot genera implicatii tehnico- economice de real interes .

* Contacte regulate intre mediile de cercetare - industriale si de consum

Experienta altor ţări care organizează “Zile deschise “ ale universităţilor şi institutelor de cercetare, în cadrul cărora să se prezinte oamenilor de industrie sau investitorilor solutiile tehnice pe care le pot oferi, este deosebit de utilă si se justifica a fi aplicata si la noi. În egală măsură , asemenea întâlniri permit si transmiterea unor comenzi din partea industriei, creind canale eficiente de comunicare si lansare a unor proiecte .

In aceasta activitate , asociatiile profesionale pot sa-si aduca o substantială contribuţie, atat in calitate de participant la procesul de creiare si valorificare a unui rezultat, cat si de utilizator al rezultatului, de formator al pregatirii profesionale .

***

Este dovedit, de experienta tarilor puternic industrializate, ca transferul eficient si rapid al unei solutii date de stiinta are un puternic impact asupra economiei si societatii . Transformarea sau formarea unor noi unitati care valorifica cercetarea este o dovada , dupa cum si rezultatele economice in formarea PIB-ului.

7.3. Date şi surse de date pentru evaluarea indicatorilor

La baza evaluării impactului economic şi social al S&T şi, în particular, al TIC, explorarea şi analiza riguroasă a fenomenelor observate impune un proces sistematic de colectare a datelor cu diferite grade de agregare, începând de la nivelul individului până la nivelul întreprinderii sau firmei, al sectorului economic; de la nivel local până la nivel regional sau naţional [6]. Felul datelor şi metodele de colectare depind de obiectivul urmărit prin indicatori, datele cu caracter particular vor fi colectate pentru a răspunde la o întrebare particulară (ex. creşterea productivităţii industriale datorată TIC), datele cu caracter general vor fi colectate pentru obţinerea unei diversităţi de rezultate în domenii diferite. Perspectiva istorică a datelor reprezintă o caracteristică importantă, înclusiv evidenţierea elementelor de simultaneitate.

Principalele tipuri de date sunt:

- Date experimentale: experimentul presupune definirea şi ţinerea sub control a condiţiilor în care evoluează entităţile observate, identificând efectele determinate de prezenţa sau absenţa anumitor condiţii, investigatorul putând trage concluzia că efectele observate sunt datorate diferenţelor de tratament.

- Date de panel: colectarea răspunsurilor date de grupuri de persoane special selectate la seturile de întrebări pregătite de investigator permite evidenţierea cracteristicilor de tipul secţiune transversală (cross-sectional) şi succesiune în timp (time-series) ale entităţilor studiate.

- Date obţinute din studiile de folosire a timpului: acest tip de date permite identificarea unor caracteristici de folosire a unei anumite facilităţi (serviciu, tehnologii, etc.) ce nu pot fi evidenţiate cu ajutorul metodelor statistice aplicate unei anumite populaţii (ex. duratele de utilizare a telefonului într-o zi, lună, etc., corespunzătoare diferitelor tipuri de apeluri – convorbiri cu părinţii, convorbiri la medic, convorbiri cu gara, etc.; duratele de accesare a diferitelor servicii Internet – e-mail, jocuri, citirea ziarelor, comerţ electronic, etc., într-o zi, lună).

- Metadate: sunt date referitoare la date, colecţii de seturi de date (ex. Anuarul Statistic). Metadatele sunt valoroase prin caracterul lor selectiv şi autoritar. Ele furnizează investigatorului asistenţa necesară interpretării lor, ferindu-l de capcanele unor posibile false interpretări şi punându-i la dispoziţie referinţa surselor.

Accesul la date şi disponibilitatea acestora în momentul dorit reprezintă o provocare serioasă pentru investigator, cu atât mai mult cu cât acesta dispune de resurse limitate (timp, bani) şi trebuie să conserve continuitatea pe termen lung în studiile referitoare la fenomene rapid schimbătoare.

Principalele surse de date sunt:

- Date colectate de sectorul privat: Resurse importante sunt alocate de sectorul privat colectarii datelor de interes: produse, preţuri, locuri de muncă, prognoze ale cererii/ofertei, etc., putându-se constata asocieri şi parteneriate între diversele grupuri de interese. Cei chestionaţi devin mai cooperanţi atunci când există un anumit “feedback”, tipic sub forma unor rezultate agregate. Datele culese de sectorul privat pot fi mai puţin sigure, fie datorită metodelor de lucru mai putin riguroase, fie datorită interferenţelor investigatorilor cu mediul investigat. Creşterea gradului de încredere poate fi realizată prin utilizarea mai multor surse independente. În general, datele colectate de sectorul privat se referă la evenimente “calde”, ce influenţează procesele economice, succesiuni temporale mai mari de câţiva ani fiind greu de obţinut.

- Date colectate la nivelul întreprinderii: Întreprinderea rămâne forma dominantă de organizare a activităţii economice. Orice încercare de înţelegere a impactului economic şi social al TIC impune examinarea activităţilor la nivelul întreprinderii. Întreprinderea actuală este în permanentă schimbare şi reorganizare, fiind necesară studierea unor secţiuni transversale prin întreprindere în succesiune temporală, evaluările făcute într-un anumit moment nefiind suficiente. Agregarea datelor trebuie făcută cu precauţie având în vedere caracterul heterogen al întreprinderilor, atât în interior cât şi în cadrul sectorului industrial, datele provenind de la grupuri de indivizi care percep diferit ariile funcţionale ale întreprinderii. Un stimulent important pentru întreprindere este obţinerea rezultatelor evaluării,

cu consecinţe benefice pentru activitatea grupului de investigatori.

- Date colectate de organisme guvernamentale: Sunt datele colectate sistematic, în baza unor reglementări stabilite de autorităţile statului, de organele abilitate ale administraţiei centrale sau locale. Aceste date pot fi cu accesibilitate publică (anuare statistice, buletine statistice lunare, bilanţuri, etc.) sau cu accesibilitate reglementată, destinate unor grupuri de utilizatori.

TIC furnizează investigatorilor instrumente noi pentru obţinerea date lor, monitorizarea proceselor (industriale, economice, sociale) putând fi realizată în timp real sau cu intârzieri foarte mici. Internetul devine o fereastră deschisă spre diferite tipuri de interacţiuni comerciale, economice, sociale, etc. (ex. comportamentul diferitelor grupuri sociale pe Internet – tipuri de informaţii accesate, legături realizate;

sau ce tranzacţii comerciale se realizează, în ce domenii, etc.).

Diseminarea datelor se realizează prin următoarele procedee:

- Format scris: reprezintă modul tradiţional, cu avantajele şi dezavantajele cunoscute.

- Format electronic: include toate procedeele datorate TIC:

· Publicaţii interactive, pagini WEB;

· Multimedia, CD-ROM, etc.;

· Acces on-line al bazelor de date;

- Conferinţe, seminarii, ateliere, etc.

Modul de prezentare a datelor trebuie să permită accesul la maximum de informaţii (grafic, simultan, clar şi interactiv) astfel încât cercetarea bazei de date să dezvăluie corelaţii neaşteptate şi să genereze ipoteze, să identifice anomaliile şi datele lipsă, să permită validarea datelor şi să permită noi direcţii de explorare.

Capitolul 8. Model / modele de evaluare a impactului realizat asupra economiei şi societăţii

8.1. Variante de modelare a impactului

În temeiul celor analizate până aici, evaluarea impactului cercetării – dezvoltării, la nivelul de interes al temei de faţă, constituie un proces ce se desfăşoară în trei sfere, dintre cele enumerate anterior:

– evaluarea impactului ştiinţei şi tehnologei mondiale asupra economiei şi societăţii româneşti;

– evaluarea impactului ştiinţei şi tehnologei româneşti / cercetării–dezvoltării româneşti asupra economiei şi societăţii româneşti;

– evaluarea impactului programelor româneşti de cercetare–dezvoltare / al unor programe româneşti de cercetare–dezvoltare asupra economiei şi societăţii româneşti.

Sub aspect metodologic, al abordării şi al soluţionării problemei evaluării impactului, încercarea de a statua modele cât de cât operaţionale conduce la necesitatea unor abordări diferite, pentru cele trei sfere.

Cei mai mulţi dintre indicatorii (şi indicii) care reflectă, la nivel sintetic, calitatea economiei, caracterul său avansat sau insuficient de avansat – de la valoarea PIB pe locuitor, fonduri pentru cercetare / PIB, excedentul sau deficitul bugetar, structura exportului – în sensul ponderii, în export, a produselor înalt prelucrate sau a produselor energointensive, material–intensive ş.a.m.d., se referă la prima sferă menţionată, reflectând impactul ştiinţei şi tehnologiei mondiale asupra României, cu precizarea că indicatorii măsuraţi reflectă impactul nu numai al ştiinţei şi tehnologiei, ci şi al altor factori. Abordarea este tipic top–down, de la general spre detaliu; sursa datelor este exclusiv sau preponderent cea a statisticii naţionale.

Modelul constă în:

Realizarea setului (nomenclatorului) de indicatori ale căror valori pot caracteriza favorabil sau nefavorabil impactul

Stabilirea setului de valori favorabile şi nefavorabile atribuite fecărui indicator, valabile ca atare pentru condiţiile date

Stabilirea unor coeficienţi de ponderi (de importanţă) pentru fiecare indicator

Extragerea setului de valori (realizate) pentru mulţimea de indicatori şi valori asociate, specifice cazului / domeniului / subdomeniului dat

Agregarea în indicatori de sinteză, cu ajutorul coeficienţilor de importanţă

Analiza comparativă a scenariilor / strategiilor etc., pe baza indicatorilor de sinteză.

Trebuie spus că un model construit pe baza unor astfel de indicatori de sinteză permite şi calculul unor caracteristici de sensivitate în raport cu valorile diferiţilor indicatori.

Există indicatori care, uneori – cu definiţii apropiate, reflectă, după caz, fie impactul Ş&T mondiale, fie pe cel al Ş&T româneşti; de exemplu, număr de brevete total acordate în România / număr de brevete acordate rezidenţilor.

Pentru evaluarea impactului ştiinţei şi tehnologei româneşti / cercetării–dezvoltării româneşti asupra economiei şi societăţii româneşti, la nivelul căutărilor din cadrul prezentei cercetări, nu se întrevăd decât abordări analitice, bottom–up (de la detaliu spre general), analizând nu “starea naţiunii” şi, de regulă, nici măcar starea domeniului sau a ramurii (în care, pretutindeni, se reflectă un mix între fondul, determinant, reprezentat de impactul Ş&T mondiale şi eventuale high–light–uri rezultate din acţiunea C–D româneşti). Sunt posibile (şi necesare) două abordări: “starea sub–sub–domeniului” în care poate fi semnificativ impactul C–D româneşti de profil şi analiza morfologică a succeselor, a impactului C–D în sub–sub–domeniu, adică, pe de o parte, indicatori sintetici de performanţă economică şi socială (creşterea, ponderea, structura exportului; valoarea adăugată raportată la cheltuielile salariale, reducerea brain drain etc.), iar pe de altă parte, realizările tehnologice concrete (se produce după o anumită soluţie tehnică, iniţiată de cercetare), economice (de profitabilitate sau/şi de piaţă – pătrundere, pondere internă / externă ocupată, pieţe cucerite) şi sociale (reducere şomaj / reconversie profesională; contribuţie la calitatea vieţii, depoluare etc.), ca urmare a implementării rezultatelor unor anumite cercetări româneşti / a cercetărilor româneşti din domeniu (subînţelegând, după caz: din sub–sub–domeniu). După cum bine se arată în documentul citat în capitolul de preliminarii al prezentei lucrări, este lipsită de rigoare şi chiar de utilitate abordarea incrementală: ceea ce este faţă de ceea ce ar fi fost dacă n–ar fi fost cercetarea. Lucrurile trebuie să fie analizate la nivel de evaluare strategică, dat fiind numărul mare de factori care sunt numai în parte ponderabili financiar, dar pot fi determinanţi strategic.

Modelul constă în:

alcătuirea nomenclatorului faptelor / stărilor dezirabile specifice

atribuirea de valori de măsură a îndeplinirii cerinţelor

atribuirea de coeficienţi de importanţă

agregare

analiză

Pentru evaluarea impactului programelor româneşti de cercetare–dezvoltare (sau: al unor programe româneşti de cercetare–dezvoltare) asupra economiei şi societăţii româneşti, problemele se pun în mod similar cu impactul C–D româneşti, cu precizarea, tot la nivel de evaluare strategică, că pentru impactul programelor sunt de relevat şi elementele care justifică raţiunea de a fi a programelor:

– alegerea domeniilor (sub–sub–domeniilor) prioritare, în care se realizează concentrări de resurse şi se obţin sau nu se obţin rezultatele / inovările scontate;

– realizarea de proiecte complexe, impactul fiind, pe de o parte, cel al realizării complexe respective, iar pe de altă parte, asgurându–se de lucru în sub–sub–domeniile componente respective, care altminteri, în mod izolat, nu ar fi avut piaţă.

Modelul este similar cu cel din cazurile precedente, cu deosebirea că indicatorii luaţi în analiză sunt specifici caracterizării stării de succes al proiectelor.

8.2. Model pe baza analizei datelor statistice

Obiectivul general

Conceperea unui sistem specific de criterii principial noi – pornind de la ponderea economică a ramurilor, ritmul de progres tehnic în profilul respectiv, nivelul calitativ economic în raport cu cel potenţial, profunzimea, aria şi consecinţele modificărilor şi ale dezvoltărilor necesare şi realizate, apartenenţa la obiective economice prioritare etc. [38] - destinat elucidării ansamblului consecinţelor social-economice ale ştiinţei şi tehnologiei naţionale.

Obiectivul general este abordat în scopul elaborării unui model utilizabil în diverse aplicaţii, cum ar fi:

1.definirea, solicitarea şi obţinerea unor alocări de la bugetul de stat cu destinaţia susţinerii activităţilor de cercetare-dezvoltare naţionale;

2.repartizarea judicioasă a alocărilor bugetare pentru C&D între ramurile economiei naţionale, cu accent pe domeniile purtătoare de progres tehnologic rapid;

3.atragerea şi susţinerea cheltuielilor proprii ale întreprinderilor pentru C&D, incluzând orientarea acestora în activităţi competitive şi cu profit ridicat;

4.consolidarea unui mecanism naţional de fundamentare a deciziilor strategice în sectoare cu larg impact social-economic (cercetare, învăţământ, sănătate, mediu, apărare etc.);

5.perfecţionarea conceperii şi managementului programelor de cercetare–dezvoltare–inovare; concentrarea de resurse asupra la nivelul programelor, în vederea obţinerii unui impact benefic maximal.

Obiective intermediare

Obiectivele intermediare care determină realizarea obiectivului general au ca scop asigurarea realizării la nivelul orizontului de aşteptare a etapelor componente ale proiectului, astfel:

1.realizarea unui model coerent, complet, acceptabil, implementabil care să poată asigura îndeplinirea obiectivului general;

2.testarea modelului în aplicaţii de caz – adaptări iteraţia 1;

3.publicarea şi dezbaterea la nivelul comunităţii ştiinţifice, economice, al societăţii civile în ansamblu – adaptări iteraţia 2;

4.prezentarea modelului reprezentanţilor administraţiei publice şi obţinerea unei reacţii pozitive privind implementarea şi utilizarea adecvată – adaptări iteraţia 3;

5.implementarea modelului şi distribuirea sarcinilor legate de administrarea componentelor către organizaţiile de specialitate – adaptare iteraţia 4;

6.aplicare, interpretare şi utilizare curentă – adaptare iteraţia 5 (finală);

7.actualizarea procedurilor de lucru şi omologarea modelului.

Rezultate aşteptate

Corespunzător obiectivelor intermediare, rezultatele aşteptate pot fi considerate următoarele:

1.model experimental de evaluare a impactului ştiinţei şi tehnologiei româneşti în dezvoltarea actuală a economiei şi societăţii;

2.studii de caz, aplicaţii ale modelului în unele sectoare reprezentative ale economiei şi societăţii; programe;

3. publicaţii, articole, prezentări ale modelului, în ţară şi în străinătate;

4.colecţii de opinii, comentarii, recomandări privind modelul supus dezbaterii;

5.acorduri de colaborare în vederea implementării şi aplicării modelului;

6.reglementări, acte normative oficiale care să reglementeze utilizarea modelului;

7.minim un prim raport final, elaborat pentru o perioadă de 5 ani anteriori.

Trebuie menţionat că realizarea integrală a obiectivelor intermediare nu este posibilă în cadrul prezentei teme şi că, urmare a importanţei subiectului, este necesar a se asigura o cât mai largă implicare a factorilor de decizie, a unor organizaţii guvernamentale şi ne-guvernamentale, precum şi alocarea unor fonduri corespunzătoare.

Concepţia de ansamblu a modelului este redată în figura alăturată.

PLANUL DE IDENTIFICARE ŞI RELAŢIONARE A ELEMENTELOR MODELULUI DE EVALUARE A IMPACTULUI

PLAN DOMINANT ECONOMIC PLAN DOMINANT SOCIAL

Caracteristici de performanţă ale modelului

Principaliele caracteristici de performanţă ale modelului pot fi considerate următoarele:

Trăsături generale:

1.cuprinde relaţii deduse statistic;

2.restricţiile şi funcţiile sunt de gradul întâi [14];

3.stările succesive sunt reprezentate printr-un şir de numere nemărginit;

4.se referă la procese de ramură, teritorial, economie naţională;

5.variabilele care intervin pot fi puse în corespondenţă cu mulţimea numerelor naturale sau cu o submulţime finită;

6.creşterea timpului este constantă.

Cerinţe finale aşteptate sunt cele definite în documentaţia fazei precedente:

a. Valoarea aşteptată. Modelul de evaluare a impactului, pe lângă oferirea unei imagini dinamice a unor efecte istorice, trebuie să asigure o bună sursă de informare pentru o construcţie strategică în economie şi societate, în general, precum şi pentru o mai bună structurare a activităţii de cercetare-dezvoltare, în întreaga specificitate.

b. Costurile iniţiale. Costurile iniţiale de modelare şi evaluare nu trebuie să determine renunţarea la aplicarea modelului. Costurile estimate mai importante sunt: costul de dezvoltare (de creare), costul de adaptare, costurile pentru obţinerea / culegerea datelor. Din acest punct de vedere, este util a se opta pentru un model simplu, deja aplicat sau testat, în care datele de intrare să fie preluate, în cea mai mare măsură, din statistica publică oficială.

c. Structura modelului. Modelul trebuie să fie acceptabil de către utilizatori (administraţie publică, manageri din sectorul cercetare-dezvoltare, aplicatori industriali ai rezultatelor cercetării româneşti), prin asigurarea unor trăsături, cum ar fi: adaptabilitatea, completitudinea, uşurinţa testării, uşurinţa înţelegerii, robusteţea modelului.

d. Caracteristicile de utilizare. Cele mai aşteptate trăsături sunt: uşurinţa de comunicare şi control, volumul de date de intrare, timpul de răspuns, costurile de execuţie /rulare.

e. Contextul de utilizare. Principalele elemente care definesc contextul de utilizare pot fi considerate: definirea corectă a domeniului de utilizare, tipul de decizie ce poate fi asociat, importanţa şi complexitatea problematicii, corespondenţa cu limitele de abordare şi interpretare ale utilizatorilor, frecvenţa de utilizare, infrastructura de utilizare etc.

f. Validitatea modelului. Este obligatoriu ca modelul să nu inducă erori de interpretare şi aplicare. Se cuvine reamintit că modelele ce evaluează impactul ştiinţei şi tehnologiei descrise de teoria economică sunt deosebit de contestate.

g. Consistenţa modelului. Modelul trebuie să aibă trăsături care să asigure o bună definire, eliminarea ambiguităţilor, asigurarea unei logici funcţionale, respectarea regulilor de modelare şi evaluare.

h. Calitatea modelului. Trebuie asigurată prin trăsături de tipul: coerenţă, corectitudine, eficienţă, utilizabilitate.

Ipotezele pe baza cărora se construieşte şi aplică modelul

– Interesul administraţiei publice pentru elaborarea şi implementarea modelului, precum şi disponibilitatea pentru utilizarea rezultatelor.

– Interesul şi implicarea organizaţiilor şi reprezentanţilor desemnaţi să implementeze şi să administreze procesul de evaluare a impactului.

– Disponibilitatea fondurilor necesare pentru realizarea, implementarea şi utilizarea sistemului de evaluare dezvoltat pe baza modelului.

– Interesul şi implicarea comunităţii ştiinţifice şi al societăţii civile în elaborarea, implementarea şi utilizarea sistemului de evaluare generat.

Riscurile elaborării şi aplicării modelului

– Neîndeplinirea indicatorilor de realizare a modelului, calitatea / percepţia redusă a sistemului de evaluare rezultat prin implementarea modelului.

– Scăderea interesului la nivel public pentru evaluarea impactului.

– Lipsa de motivare a organizaţiilor şi reprezentanţilor desemnaţi să implementeze şi să administreze procesul de evaluare a impactului sau refuzul acestora de a colabora.

– Neimplicarea comunităţii ştiinţifice şi al societăţii civile în elaborarea, implementarea şi utilizarea sistemului de evaluare generat.

– Lipsa resurselor necesare implementării şi utilizării sistemului de evaluare.

Descrierea modelului

Specificaţia de indicatori utilizaţi a fost prezentată în capitolul 3.

Agregarea indicatorilor pe resurse - O

Indicatorii rezultaţi urmează a fi aduşi la o formă comparabilă cu indicatorii de alocare de resurse (I). În mod ideal, este vorba de aceeaşi indicatori, evaluaţi la momente diferite, respectiv: anul n-1 pentru indicatorii de alocare (I) şi anul n pentru indicatorii de rezultate (R). Suplimentar, indicatorii de rezultate (R) pot fi prezentaţi şi ca proiecţii pentru o perioadă de 5 … 20 ani.

Analizele ulterioare vor arăta dimensiunea optimă a intervalului de timp între anul de alocare şi cel de obţinere a rezultatelor (un an sau mai mulţi).

Aceste proiecţii pot avea ca sursă programele naţionale de dezvoltare pe termen lung, elaborate de societatea civilă, de administraţia publică etc. Forma de prezentare este ilustrată comparativ în tabelele următoare.

Indicatori de alocare de resurse (I) – forma de prezentare

Cod	Denumire indicator	Sursa	U.M.	Anii / perioada de evaluare
				n-30	n-20	n-10	n-5	n-4	n-3	n-2	n-1

Indicatori de rezultate (O) – forma de prezentare

Cod	Denumire indicator	Sursa	U.M.	Anii / perioada de evaluare
				n	n+1	n+2	n+3	n+4	n+5	n+10	n+20

Utilizarea şi interpretarea modelului

Utilizări cu caracter general:

1.analiza evoluţiei, dinamicii indicatorilor de evaluare a impactului;

2.analiza structurii şi a modificărilor mediului în care se manifestă sistemul Ş&T;

3.calculul şi analiza eficienţei folosirii alocării de resurse (I);

4.analiza principalelor corelaţii macroeconomice;

5.compararea nivelului, structurii şi evoluţiei sistemului Ş&T naţional cele ale altor ţări.

Utilizări cu caracter aplicativ imediat:

1.măsurarea eficienţei resurselor alocate pentru sistemul Ş&T din România;

2.structurarea eficientă a alocărilor de resurse, în ramuri cu ritm de creştere ridicat, competitivitate pe pieţele externe şi valoare adăugată ridicată;

3.stimularea dezvoltării regionale echilibrate, prin stimularea valorificării rezultatelor C-D naţionale;

4.alocarea de resurse sporite în vederea stimulării impactului sistemului Ş&T în plan social, în special, în sănătate, mediu, comunicare etc.

Interpretarea rezultatelor se va realiza la nivelul factorilor de decizie de la nivelul administraţiei publice, precum şi la nivelul administratorilor de programe asociate sistemului Ş&T, pe baza de rapoarte de evaluare care utilizează ca bază de date indicatorii de evaluare a impactului din modelul prezentat anterior.

„Anul n” reprezintă anul pentru care se realizează evaluarea. De obicei, elaborarea raportului durează 12-15 luni, finalizarea fiind condiţionată de publicarea datelor statisticii oficiale, care apare la circa 9 luni de la încheierea perioadei evaluate.

Se urmăresc două tendinţe generale, şi anume:

1. Pentru datele istorice, se evidenţiază tendinţa pozitivă a indicatorilor, atât în sine, cât şi în relaţie cu alţi indicatori relaţionaţi, precum şi în comparaţii internaţionale.

2. Pentru proiecţii, se evidenţiază modul în care rezultatul ultimei evaluări se încadrează în tendinţa pozitivă asumată prin programele de dezvoltare pe termen mediu şi lung şi dacă evoluţia constatată contribuie la realizarea acestora.

Condiţii de implementare

Implementarea necesită crearea unui sistem complex, compus din organisme ale administraţiei publice, precum şi din reprezentanţi ai societăţii civile, având următoarele atribuţii:

1. colectarea şi prelucrarea primară a datelor aflat curent în atenţia organismului naţional de statistică – INS, ministere de resort;

2. colectarea şi prelucrarea primară a datelor referitoare la întreprinderile economice şi la alte elemente specifice – administraţii financiare, organizaţii profesionale, alte organizaţii neguvernamentale din domeniu;

3. prelucrarea datelor şi elaborarea seriilor de valori pentru indicatori – INS;

4. stocarea datelor finale şi prezentarea publică – MEC, INID;

5. elaborarea rapoartelor periodice – SCIENTCONSULT, alte organisme independente.

Implementarea necesită o serie de reglementări destinate asigurării fluxului de date şi utilizarea corectă a acestora. Se pot enumera:

1.obligarea şi stimularea înscrierii în documentaţiile de evidenţă contabilă la nivelul întreprinderilor economice a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare, în conturile corespunzătoare;

2.prevederea obligativităţii unor ministere şi organisme guvernamentale de a urmări şi raporta indicatorii specifici;

3.organizarea şi reglementarea evaluării anuale a impactului Ş&T asupra economiei şi societăţii;

4.elaborarea procedurilor de aplicare şi utilizare a modelului de evaluare a impactului.

Exemple de calcul şi interpretare a indicilor de evaluare se vor prezenta în cadrul aplicaţiilor de caz prevăzute la fazele următoare ale temei.

Capitolul 9. Concluzii

Scopul lucrării de faţă (al fazei), subordonat scopului cercetării în ansamblu, este de a elabora / a alege / a compune setul de opţiuni, teoretice şi practic-metodologice, cu care se va opera în continuare, în cadrul fazelor viitoare ale cercetării (dar şi, pe cât posibil, ca ajutător în demersul practic de stabilire a politicii ştiinţei şi de structurare a programelor de cercetare în România), introducând ca instrument de lucru evaluarea impactului cercetării–dezvoltării asupra economiei şi societăţii.

Literatura de specialitate cea mai recentă, consacrată problemei impactului ştiinţei şi tehnologiei asupra economiei şi societăţii (exemplificată în “Preliminariile” documentaţiei elaborate, [1]), avertizează împotriva unei abordări simpliste a problematicii evaluării impactului, ca un increment, aditiv, de efecte obţinute prin cercetare, faţă de cazul absenţei cercetării. Un avertisment practic identic, citat în “Preliminariile” primei faze (2000) a cercetării de faţă, a fost publicat în literatura românească de profil social încă cu 22 ani în urmă [38].

Trebuie remarcat faptul că, chiar în lucrări publicate dintre cele mai recente, pe plan mondial, un loc central în evaluarea impactului considerat îl ocupă metodele bibliometrice, numărările de brevete etc., care pot fi considerate ca măsuri ale unui impact mai curând în propria sferă, a ştiinţei şi tehnologiei; spre deosebire de acestea (şi fără să le ignore), lucrarea de faţă a căutat, sub toate aspectele, pe de o parte, să avanseze concepte şi metode orientate spre evaluarea impactului focalizat asupra societăţii şi economiei, iar pe de altă parte, să păstreze maximum de recurgere la date oficiale şi relaţii obiective. Din întreaga cercetare efectuată, se desprinde o anumită problemă majoră: în indicatorii definitorii pentru impactul asupra economiei şi societăţii este greu (până la limita imposibilului) de decelat contribuţia ştiinţei şi tehnologiei româneşti de contribuţia ştiinţei şi tehnologiei internaţionale şi de contribuţia altor factori, în principal – investiţionali. Cu cât se avansează spre analiza concretă a impactului economic şi social, cu atât se şterg graniţele între evaluarea de impact şi metodele vetuste de calcul al eficienţei şi de numărare şi adunare a unor rezultate fizice formale, insuficient de semnificative, iar cercetarea de faţă include o serie de căutări, de deschideri în direcţia, urmărită, a conceptelor şi metodelor privind evaluarea impactului cercetării–dezvoltării româneşti, pe cât posibil – al programelor de C–D româneşti, asupra economiei şi societăţii româneşti. Ponderea acestui impact este, desigur, limitată, în actualul stadiu al relaţiilor dintre cercetarea românească şi economia românească.

Lucrarea prezintă şi, după caz, propune indicatori semnificativi pentru diferite sfere al problematicii determinării impactului:

– Impactul Ş&T globale asupra economiei şi societăţii la nivel global

– Impactul Ş&T globale asupra economiei şi societăţii româneşti

– Impactul Ş&T româneşti asupra economiei şi societăţii româneşti

– Impactul C-D româneşti asupra economiei şi societăţii româneşti

– Impactul programelor de C-D româneşti asupra economiei şi societăţii româneşti.

Desigur, există şi un anumit impact al C-D româneşti asupra Ş&T globale, din care componenta cea mai importantă este consderată a fi brain drain.

Este analizată reflectarea în indicatori a climatului economic actual, precum şi impactul tehnologiei informaţiei şi comunicării.

În continuare, se prezintă şi se analizează indicatori de impact – valori semnificative pe plan naţional şi internaţional, obiective şi criterii de satisfacere a acestora, în contextul semnalor ştiinţei europene la început de secol.

În legătură cu particularizarea la programele de cercetare–dezvoltare existente în România, se dă o clasificare a acestora, de pe poziţia obiectivelor şi a impactului; se analizează indicatorii specifici utilizaţi până în prezent pentru fundamentare şi analiză.

Urmează: factori determinanţi ai impactului, surse de date şi informaţii, accesul la ele.

Cu privire la construirea de modele de evaluare a impactului, se preconizează două abordări metodologice posibile: pentru impactul ştiinţei şi tehnologiei mondiale asupra României (cu precizarea că indicatorii măsuraţi reflectă impactul nu numai al ştiinţei şi tehnologiei, ci şi al altor factori), abordarea este tipic top–down, de la general spre detaliu; iar sursa datelor este exclusiv sau preponderent cea a statisticii naţionale. Construcţia modelului include: constituirea setului (nomenclatorului) de indicatori ale căror valori pot caracteriza favorabil sau nefavorabil impactul, stabilirea unui set de valori favorabile şi nefavorabile atribuite fecărui indicator, valabile ca atare pentru condiţiile date, stabilirea unor coeficienţi de ponderi (de importanţă) pentru fiecare indicator, extragerea setului de valori (realizate) pentru mulţimea de indicatori şi valori asociate, specifice cazului / domeniului / subdomeniului dat, agregarea în indicatori de sinteză, cu ajutorul coeficienţilor de importanţă, analiza comparativă a scenariilor / strategiilor etc., pe baza indicatorilor de sinteză.

Pentru evaluarea impactului ştiinţei şi tehnologei româneşti / cercetării–dezvoltării româneşti asupra economiei şi societăţii româneşti, la nivelul căutărilor din cadrul prezentei cercetări, nu se întrevăd decât abordări analitice, bottom–up (de la detaliu spre general), analizând nu “starea naţiunii” şi, de regulă, nici măcar starea domeniului sau a ramurii (în care, pretutindeni, se reflectă un mix între fondul, determinant, reprezentat de impactul Ş&T mondiale şi eventuale high–light–uri rezultate din acţiunea C–D româneşti). Sunt posibile (şi necesare) două abordări: “starea sub–sub–domeniului” în care poate fi semnificativ impactul C–D româneşti de profil şi analiza morfologică a succeselor, a impactului C–D în sub–sub–domeniu, adică, pe de o parte, indicatori sintetici de performanţă economică şi socială (creşterea economică, ponderea, structura exportului; valoarea adăugată raportată la cheltuielile salariale, reducerea brain drain etc.), iar pe de altă parte, realizările tehnologice concrete (se produc după o anumită soluţie tehnică, iniţiată de cercetare), economice (de profitabilitate sau/şi de piaţă – pătrundere, pondere internă / externă ocupată, pieţe cucerite) şi sociale (reducere şomaj / reconversie profesională; contribuţie la calitatea vieţii, depoluare etc.), ca urmare a implementării rezultatelor unor anumite cercetări româneşti / a cercetărilor româneşti din domeniu (subînţelegând, după caz: din sub–sub–domeniu). În ceea ce priveţte evaluarea impactului programelor de C-D româneşti, problemele se pun în mod similar cu impactul C–D româneşti. Se impune precizarea, tot la nivel de evaluare strategică, că pentru impactul programelor sunt de relevat şi elementele care justifică raţiunea de a fi a programelor:

– alegerea domeniilor (sub–sub–domeniilor) prioritare, în care se realizează concentrări de resurse şi se obţin sau nu se obţin rezultatele / inovările scontate;

– realizarea de proiecte complexe, impactul fiind, pe de o parte, cel al realizării complexe respective, iar pe de altă parte, asgurându–se de lucru în sub–sub–domeniile componente respective, care altminteri, în mod izolat, nu ar fi avut piaţă.

Un loc important în lucrare este rezervat unui amplu model de evaluare a impactului pe baza analizei datelor statistice privind, ca intrări, resursele umane, resursele informaţionale şi educaţionale, materiale, organizatorice, financiare, iar ca ieşiri, performanţa economică generală, ocuparea forţei de muncă, mediul, sănătatea, nivelul de trai, educaţia – instruirea, recrearea, informarea, interesul public, recunoaşterea, accesul public. Datele se introduc pe serii retroactive pentru 30 ani, iar viitorul se introduce sub forma de prognoze pentru 20 ani.

Se urmăresc două tendinţe generale, şi anume:

a. Pentru datele istorice, se evidenţiază tendinţa pozitivă a indicatorilor, atât în sine, cât şi în relaţie cu alţi indicatori relaţionaţi, precum şi în comparaţii internaţionale.

b. Pentru proiecţii, se evidenţiază modul în care rezultatul ultimei evaluări se încadrează în tendinţa pozitivă asumată prin programele de dezvoltare pe termen mediu şi lung şi dacă evoluţia constatată contribuie la realizarea acestora.

Se preconizează realizare unui program de analize, studii de caz, cu rol de testare, aplicare şi validare a concepţiei, a metodelor şi soluţiilor elaborate, ca pas în ascensiunea cunoşterii şi, totodată, în ameliorarea strategiei şi a managementului programelor de cercetare-dezvoltare din România.

Bibliografie

1. R. Barré. La mesure des impacts socio–économiques de la recherche: la mesure este morte – vive la mesure ! La lettre OST (Obsevatoire des Sciences et des Techniques), Hiver 2000–2001, n^o 21.

2. *** Towards a European Research Aria . Science ,

Technology and Inovation . European Commission , Brussel , 2000 .

3 . *** Communication from the Commission to the Council. The European Parliament , the Economic and Social Committee and the Committee of the Regions. Brussel , 18 Jan 2000 , COM( 2000 ) 6

4 . *** Raport de evaluare a stadiului de realizare a Programului National de Cercetare - Dezvoltare ORIZONT 2000 pe anul 1996 . Bucuresti , Ed MCT , 1997 .

5. *** Ibid . anul 1998

6. *** Ibid . anul 1999

7. European Commission, Directorate, General Information Society, Statistical Office of the European Communities – SINE Statistical Indicators for the New Economy, Version 2000.2

8. Eurosat Press Office – A statistical panorama of the EU knowledge – based economy, Eurosat News Release, No. 33/2001.

9. Eurosat Press Office – Research investment more limited in the candidate countries than in EU, Eurosat News Release, No. 130/2000.

10. Eurosat Press Office – Few enterprises, but large economy impact, Eurosat News Release, No. 36/2001.

11. Eurosat Press Office – Slower growth for R&D expanditure than for GDP in the EU, Eurosat News Release, No. 116/1999.

12. – Fostering Research on the Economic and Social Impacts of Information technology, Steering Committee on research Opportunities Relating to Economic and Social Impact of Computing and Communications, workshop, june 1997.

13. Link, Albert N.- EconomicImpact Assessment: Guidelines for Conducting and Interpreting Assessment (planning report 96-1). Gaithesburg, MD: National Institute of Standards and Technology, 1996.

14. Weinberg A.M., 1964 – “Criteria for sciencific choice, the two cultures”, Minerva 4

15. Averch, H. – “The Practice of Research Evaluation in the United States”, Research Evaluation, vol.1, No.2, 1991.

16. Kostoff, R.N. “Citation Analysis Cross – Field Normalization, A New Paradigm”, Scientometrics, 1997.

17. Australia, “Research Performance Indicators Survey”, National Board of Employment, Education and Training, Commissioned Report No.21, Australian Government Publishing Service, Canberra, Australia, January 1993

18. Norin F., Olivastro D., Stevens K.A., “Bibliometrics – Theory Practice, and Problems”, Evaluation Review, Special Issue on Research Impact Assement, Febr.1994.

19. Kostoff, R.N. Averch H, Chubin D,. “Research Impact Assessment; Introduction and Overview”, Evaluation Review, Special Issue on Research Impact Assement, Febr., 1994.

20. Healey P., Rothman H., Hoch P., “An Experiment in ScienceMapping for Research Planning”, Research Policy, Vol. 15, 1986.

21. Kostoff, R.N. “Accelerating the Conversion of Science to Technology: Introduction and Overview”, Journal of Technology Transfer, 1997.

22. Themelis N.J., “Evaluation and Selection of Project in Industrial Research”, Journal of Management. Jan.1976.

23. Barker D., Smith D., “Technology Foresight Using Roadmaps”, Long Range Planning, vol.28, No.2, 1995.

24. Kostoff, R.N. “The Handbook of Research Impact Assement:” V Edition, Summer 1995, DTIC Raport No. ADA 296 021.

25. European Commission, “Satellite accounts for distributive trade”, Eurosat, office for Official Publications of the European Communities, 2000 – Luxembourg.

26. Stan V. Sorin. Corelaţii cantitative şi calitative între resursele alocate C–D şi rezultatele (impactul) acestora în domeniul ştiinţelor tehnice. IDCM - O nr.2/1997, S.C. ICTCM S.A. OID - ICM, 1997, Bucureşti

27. UE (1999) Report from the Commission Research and Technological Development activities of the UE.1999 Annual Report, COM (1999) 284 final /2

28. UE (2000) The competitiveness of the European Industry,

Based on the working document of Commission services

29. Irina Roman. Evaluation Criteria and Practices Used for the Assessement (1999) and the Management of Romanian Research Units, Science Evaluation and Its Management IOS Press, 1999

30. Frackowiak J.K (1999) Evaluation of Scientific Activity of R &D Institution in Poland

31. Cohen, Arthur M. Indicators of Institutional Effectiveness. ERIC Digest. From the ERIC database

http://ericae.net/edo/ED385310.htm

32. Foad Shodjai. Science and Technology Indicators And A Catalog of Major S&T Indicators of Canada, Centre for Policy Research on Science and Technology (CPROST) Simon Fraser University, Vancouver, BC, CANADA March 1996

33. Loet Leydesdorff. Indicators of Innovation in a Knowledge-based Economy, Science & Technology Dynamics, University of Amsterdam Department of Communication Studies, Oude Hoogstraat 24 1012 CE Amsterdam, The Netherlands; http://www.leydesdorff.net/

34. *** Maximizing Program Impact and Sustainability: Lessons Learned in Europe and Eurasia prepared by TECHNICAL SUPPORT SERVICES, INC.Local Government Assistance Initiative for Europe and New Independent States, USAID Contract No. EEU-I-00-99-0013-00, October 1999 

35. *** Programul pentru politici regionale şi de coeziune RO9807.01, Pachetul de informaţii, ANDR, iunie 2000

36 *** National Science Board, Science &Engineering Indicators – 2000. Arlington, VA: National Science Foundation, 2000 (NSB-00-1)

37 *** THE FIFTH FRAMEWORK PROGRAMME, The Fifth Framework Programme focuses on Community Activities in the field of research, technological development and demonstration (RTD) for the period 1998 to 2002, WORK PROGRAMME: COMPETITIVE and SUSTAINABLE GROWTH MARCH 1999 C_WP_EN_199901.htm

38 Duma, M. Relaţia ştiinţă–economie sub semnul calităţi. Era Socialistă, 1979, nr. 4, pp. 27–28, 37–38.

Faza următoare Înapoi

---

[1] În orginal – la plural (les impacts). În româneşte, este mai potrivit singularul impact, care are o semnificaţie generică şi cumulativă.

[2] Acest deziderat este, în mod nemijlocit, antagonic cu cel de creştere a productivităţii muncii şi poate fi realizat numai prin creştere a productivităţii muncii combinată cu creştere economică şi diversificare a activităţilor economice şi sociale; diversificarea activităţilor conţine elemente antagonice cu cerinţa de specializare prin concentrarea resurselor în vederea atingerii unui nivel ridicat de competitivitate.

[3] Decelarea impactului – ca structură (tipologie) şi chiar ca semn: de exemplu, poate exista un impact pozitiv al C-D care diminuează consecinţe negative ale altor factori

[4] Termen introdus pentru similitudinea cu cel de “cursă a înarmărilor”.

[5] De la conceptul de “tehnologie apropriată” – potrivită cu condiţiile materiale şi intelectuale ale ţărilor / populaţiilor în cauză.

[6] Se pot consulta documentaţiile elaborate de SCIENTCONSULT în cadrul temelor: “Studiul aplicării conceptelor şi metodelor manageriale moderne în întreprinderile româneşti, în perspectiva secolului XXI” (1997–1998); “Metode avansate de perfecţionare profesională prvind managementul strategic în C–D” (1996–1997).

[7] Folosim convenţia terminologică: indicatori = niveluri, valori absolute; indici = valori relative, raportate la valori de referinţă; indicii reprezintă intensităţi, ponderi, rate. Exemplu de indicator: cheltuieli totale pentru C-D; exemple de indici: chetuieli pentru C-D pe cercetător, sau pe cap de locuitor, sau pe unitate de PIB, sau creştere a cheltuielilor pentru C-D în raport cu cele din anul precedent.

[8] După cum se ştie, proprietatea intelectuală = proprietatea industrială + dreptul de autor.

[9] După cum se ştie şi se menţionează, în mod repetat, şi pe parcursul prezentei documentaţii – cu excepţia firmelor de profil informatic şi în special software, precum şi consultanţă, management, publicitate, producţie cultural–artistică şi altele, unde soluţiile originale nu se pot breveta, rămânând la protecţia dreptului de autor.

[10] Aici şi în contnuare, valorile exprimate în preţuri comparabile

[11] Capital de risc: Capital investit într-un proiect în care există un element esenţial de risc, în special fonduri investite într-o nouă întreprindere sau în extinderea unei afaceri, în schimbul unor acţiuni în afacere. Capitalul de risc este în mod normal investit în capitalul social al companiei şi nu consituie un împrumut. A Concise Dictionary of Business. Oxford University Press, Oxford, N.Y.,1990. Capitalul de risc - acea formă de capital care… realizează, în timp, câştiguri însemnate de capital prin creşterea cursului bursier al acţiunilor întreprinderii în cauză, respectiv, creşterea valorii sale pe piaţă. Menirea capitalului de risc este să se angajeze în susţinerea unor întreprinderi, ca proprietar sau asociat la proprietate, şi apoi, după ce îi asigură acesteia un regim de funcţionare optimă şi rezultate pozitive, să se desprindă, după un anumit număr de ani, prin vânzarea acţiunilor sau a participării la proprietate… Capitalul de risc este participant la investiţiile de capital… Buşe, G. (coordonator), Dicţionarul complet al economiei de piaţă. Informaţia Business Books, Bucureşti, 1994.

[12] Formularele oficiale de raportare statistică se referă exclusiv la aspecte cantitative.

[13] V. şi Capitolul 3.

[14] Trebuie remarcat că între perioada până în 1989 şi perioada de după 1989 există diferenţe esenţiale în mecanismul de funcţionare a economiei; de asemenea – între perioada 1990–2000, care a fost o perioadă, în general, de dezangajare – sau, el puţin, de insuficientă angajare – a cercetării–dezvoltării în previzionarea, fundamentarea şi pregătirea soluţiilor pentru dezvoltarea economică şi socială, în raport cu o stare viitoare, sperată – de normalitate în antrenarea şi valorificarea cercetării–dezvoltării, singura care ar face utile cercetări privind evaluarea impactului cercetării–dezvoltării româneşti asupra economiei şi societăţii. De aceea, este de analizat în continuare în ce măsură, pentru România, serii de date pe ultimii 30 de ani pot fi considerate ca fiind statistic coerente, cu extrapolări şi corelaţii valabile pentru proximii 10–20 de ani şi validând premisa că restricţiile şi funcţiile sunt de gradul întâi.